Anulare act. Sentința nr. 434/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 434/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 07-01-2013 în dosarul nr. 503/181/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR.12/R
Ședința publică de la 07 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. C.
Judecător A. M.
Judecător M. P.
Grefier Tudorița I.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta reclamantă P. A., împotriva sentinței civile nr. 434 din 11.10.2012 pronunțată de Judecătoria Baia de A., în contradictoriu cu intimații pârâți P. M., P. A. și S. P., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat M. M. L., pentru recurenta reclamantă, cu împuternicire avocațială depusă în ședință publică, intimatul pârât S. P., personal și în calitate de procurator pentru intimatul pârât P. M., cu procură generală depusă în ședință publică, lipsă fiind intimata pârâtă P. A..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat M. M. L., pentru recurenta reclamantă, depune la dosar chitanța de plată a taxei judiciare de timbru în sumă de 46 lei și 3 lei timbru judiciar.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat M. M. L., pentru recurenta reclamantă, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare susținând că nu s-a pus în discuție excepția inadmisibilității acțiunii. Fără cheltuieli de judecată.
Intimatul pârât S. P., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală. Cu cheltuieli de judecată. Arată că va depune la dosar concluzii, în calitate de procurator pentru pârâtul P. M..
Se ia act că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, concluzii, din partea procuratorului S. P., pentru pârâtul P. M., la care a anexat bonul fiscal nr. 8/07.01.2013 reprezentând cheltuieli de transport.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de A. la data de 25.06.2012 sub nr._, reclamanta P. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții P. M., P. A. și S. P., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea sentinței civile nr. 179 din 23.03.2009 pronunțată de către Judecătorie Baia de A., în dosarul nr._ .
În motivare reclamanta a arătat că, în timpul primului ciclu procesual al dosarului nr._ având ca obiect partaj succesoral al bunurilor rămase de pe urma autorilor P. N. și P. E., pârâții din cauza pendinte au întocmit un înscris sub semnătură privată antedatat de vânzare – cumpărare cu privire la un teren ce făcea obiectul partajului .
Astfel, la data de 27.01.2009, pârâtul S. P. a promovat o acțiune prin care a solicitat validarea convenției de vânzare – cumpărare, chemând în judecată pe socrii săi (pârâții din cauza pendinte), care în timpul derulării acelui proces au declarat că dețin un terenul de la numita Nadolea E. din anul 1972 .
Menționează reclamanta că, după obținerea sentinței civile nr.179/23.03.2009 definitivă și irevocabilă, pârâtul S. P., a formulat cerere de intervenție în interes propriu în cadrul acțiunii de partaj succesoral, cu intenția vădită de a scoate acest teren de la masa partajabilă.
Precizează în continuare reclamanta că, pârâții au uita un singur aspect și anume acela că acest teren a fost dobândit de autorii comuni printr-un contract de vânzare cumpărare nr. 179/1936 și transcris sub nr. 2433/1936 la Judecătoria Baia de A. și Tribunalul M., și deci nu a aparținut numitei Nadolea E..
Astfel că, apreciază reclamanta că, obiectul trebuia să existe, să fie în circuitul civil, să fie determinat sau determinabil, să fie licit și moral, iar sub acest aspect, obiectul aparținea unui alt proprietar, deci vânzarea bunului altuia determină nulitatea vânzării, iar în ceea ce privește cauza, aceasta este imorală.
În dovedire, reclamanta prin apărător a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâților, proba cu expertiză topo și proba testimonială cu martorul D. A. A., arătând că, cu proba testimonială dorește să arate că terenul aparține reclamantei prin posesie și proprietate, însă instanța a respins cererea de probatoriu formulată, apreciind-o ca inutilă soluționării cauzei.
Pârâta a depus la dosar două certificate de grefă, din două dosare aflate pe rolul instanței, respectiv dosar nr._ având ca obiect partaj judiciar și dosar nr._ *, având ca obiect revendicare imobiliară.
Judecătoria Baia de A. prin sentința supusă recursului a respins acțiunea reclamantei și cererea pârâtului S. P. privind acordarea cheltuielilor de judecată .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că:sentința civilă nr. 179 din 23.03.2009 a constituit punctul final al judecații ca act de dispoziție al instanței cu privire la litigiul purtat intre părți, fiind deci un act cu caracter jurisdicțional deoarece a tranșat conflictul dintre ele, și nu poate fi atacată pe calea unei cereri in anulare ori a unei acțiuni in nulitate la instanțe de drept comun, așa cum, de exemplu, s-ar cere anularea unui contract, ci, pentru desființarea ei, trebuie sa se exercite căile de atac ordinare sau extraordinare la instanța superioară in termenul si in condițiile stabilite de lege.
Este evident ca de la acest principiu fac excepție hotărârile care consfințesc învoiala părților si cum in speța soluționata de Judecătoria Baia de A. s-a judecat definitiv o acțiune de validare a unei convenții, prezenta acțiune in nulitate promovata de un terț împotriva hotărârii care a tranșat acel litigiu se privește ca inadmisibilă.
Față de aceste considerente, urmează să respingă acțiunea civilă formulată de către reclamanta P. A., în contradictoriu cu pârâții P. M., P. A. și S. P..
De asemenea, având în vedere că pârâtul S. P. nu și-a dovedit cheltuielile efectuate cu prezenta cauză, urmează să respingă cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată acestuia.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs susține că, prin acțiunea promovată a solicitat anularea sentinței civile nr.179 din 23.03.2009 pronunțată de Judecătoria Baia de A. în dosarul nr._, prin care s-a validat o convenție de vânzare cumpărare cu privire la un teren ce făcea obiectul dosarului de partaj nr._, iar în condițiile în care scopul pentru care a fost întocmit și antedatat înscrisul sub semnătură privată ce consemna convenția a fost unul imoral și ilicit, soluția instanței de fond este una greșită tocmai pentru că presupune ca reclamanta să fi fost parte a respectivului litigiu.
A arătat și că, prima instanță a respins acțiunea fără a-i încuviința probe și nu s-a invocat de către instanță vreo excepție.
Intimații nu au depus întâmpinare, însă în concluziile formulate, intimatul P. M. a solicitat respingerea recursului, în motivare susținând că doar pentru o hotărâre prin care s-a consfințit învoiala părților s-ar putea cere anularea.
Recursul se găsește a fi nefondat, pentru următoarele considerente:
Nulitatea este sancțiunea de drept civil care lipsește actul juridic civil de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă, intervenind în acele cazuri în care, la încheierea actului juridic nu sunt respectate dispozițiile legale referitoare la condițiile sale de validitate.. Ea este absolută, atunci când se încalcă o normă juridică care ocrotește un interes general, sau relativă, când nu se respectă o normă juridică ce protejează un interes particular. Pentru ambele situații mai sus arătate, nulitatea vizează actul juridic civil, respectiv manifestarea de voință făcută cu intenția de a produce efecte juridice, adică de a naște, modifica sau stinge un raport juridic civil concret.
Astfel fiind și văzând că, hotărârea judecătorească nu constituie un act juridic civil, ci actul final al unei judecății prin care s-a tranșat litigiul dintre două sau mai multe părți, este inadmisibilă exercitarea unei acțiuni de drept comun pentru constatarea nulității sale, fiind irelevantă din acest punct de vedere împrejurarea că, cel ce uzează de o astfel de procedură, a fost sau nu parte în dosarul în care s-a pronunțat respectiva hotărâre.
Nu poate fi primită nici susținerea recurentei ce vizează încălcarea principiului contradictorialității și a dreptului său la apărare.
Sub acest aspect este de reținut că, inadmisibilitatea este o excepție de fond și chiar dacă din practicaua sentinței nu rezultă explicit punerea acesteia în discuția părților, a existat o dezbatere contradictorie pe acest aspect câtă vreme, pârâtul a pus concluzii de respingere a acțiunii pentru inadmisibilitate, iar reclamanta a beneficiat de apărare calificată.
În temeiul considerentelor expuse, apreciind că sentința supusă prezentului control judiciar este una temeinică și legală, recursul va fi respins în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenta reclamantă P. A. împotriva sentinței civile nr. 434 din 11.10.2012 pronunțată de Judecătoria Baia de A., în contradictoriu cu intimații pârâți P. M., P. A. și S. P., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.01.2013, la Tribunalul M..
Președinte, S. C. | Judecător, A. M. | Judecător, M. P. |
Grefier, Tudorița I. |
M.A/ T.I.
16 Ianuarie 2013
Cod operator 2626
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1185/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6248/2013. Tribunalul... → |
|---|
