Contestaţie la executare. Decizia nr. 623/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 623/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 04-06-2013 în dosarul nr. 1931/313/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 623/R
Ședința publică de la 04 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. N.
Judecător A. B.
Judecător M. P.
Grefier D. A. D.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul contestator C. B., împotriva sentinței civile nr. 233/23.02.2013 pronunțată de Judecătoria Strehaia, în contradictoriu cu intimații Administrația Finanțelor Publice Strehaia, Direcția G. a Finanțelor Publice M., C. Județeană de Pensii M. si . ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul contestator C. B. personal și asistat de avocat P. C., lipsă fiind toți intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier de ședință, care învederează că la dosar prin serviciul registratură a fost depusă întâmpinare din partea intimatei C. Județeană de Pensii M. în dublu exemplar.
Avocat P. C. pentru recurentul contestator a depus la dosar împuternicirea avocațială de reprezentare și a precizat că a observat întâmpinarea și nu solicită termen.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată închise dezbaterile și în temeiul art. 150 cod procedură civilă, a acordat cuvântul asupra recursului;
Avocat P. C. pentru recurentul contestator a solicitat admiterea recursului, trimiterea cauzei spre rejudecare .
Singura cale de atac era contestație la executare pentru că nu i s-a emis titlul. Instanța de fond a respins acțiunea arătând în motivare că nu a atacat deciziile pe calea contenciosului, însă acele decizii nu i-au fost comunicate niciodată recurentului .
A solicitat cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia, la data de 22.08.2012, sub nr._, contestatorul C. B. a solicitat în contradictoriu cu intimații ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE STREHAIA, DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE STREHAIA, C. JUDEȚEANĂ DE PENSII M. și ., admiterea contestației la executare, anularea actelor de executare.
În motivarea contestației la executare, contestatorul a arătat că Administrația Finanțelor Publice Strehaia a pus poprire asupra drepturilor bănești din cuponul de pensie nr._ aratând că debitul provine din anul 2003, iar acest debit în sumă de 11.900 lei, conform legii trebuia prescris.
În dovedirea contestației la executare, contestatorul a depus la dosar următoarele înscrisuri în copie: decizia de impunere anulală nr._/16.08.2004, adresa de înființare a popririi emisă în dosarul de executare nr._/31.07.2012 și fișa fiscală aferentă anului 2003
Intimata C. Județeană de Pensii M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare.
Intimata DGFP M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță se face referire la poprirea înființată asupra pensiei contestatorului, acesta apreciind că debitul provine din anul 2003, fiind prescris, iar ulterior, prin apărător, contestatorul a indicat și un alt motiv în susținerea contestației, referitor al faptul că obligația fiscală de plată nu aparține contestatorului ci angajatorului ., care a fost conceptat în cauză ca intimat.
La data de 31.07.2012, intimata Administrația Finanțelor Publice a emis adresă de înștiințare a popririi către contestator, din cuprinsul căreia instanța reține că acesta are de achitat suma de 1282 lei, natura obligației fiscale fiind reprezentată de diferențe de impozit anual de regularizat. Se mai menționează în cuprinsul adresei că titlurile executorii în baza cărora se înființează poprirea sunt următoarele: nr._/28.03.2008,_/28.12.2009,_/17.12.2010 și_.
În fapt, la data de 16.08.2004, intimata Administrația Finanțelor Publice a emis decizia de impunere anuală nr._ privind pe contestator, prin care s-a stabilit în sarcina acestuia obligația de plată a sumei de 5.721.040 lei vechi, suma reprezentând diferențe de impozit anual de regularizat. Decizia de impunere a fost comunicată contestatorului la 28.09.2004, astfel cum reiese din confirmarea de primire aflată la fila 62 din dosarul cauzei. Întrucât contestatorul nu a achitat impozitul stabilit în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei, au fost emise de către intimată decizii referitoare la obligațiile de plată accesorii, respectiv decizii cu privire la dobânzile și penalitățile datorate (decizia nr._/06.01.2010, primită de contestator la 26.03.2010, decizia nr._/31.12.2010, primită la 25.02.2011, deciziile de calcul accesorii din perioada 14.12.2004 – 31.12.2006, cuprinse în titlul executoriu nr._/28.03.2008, primit de contestator la 16.04.2008).
La expirarea termenului de plată a accesoriilor înscrise în aceste decizii, plățile nefiind efectuate, intimata a emis titlurile executorii nr._/28.03.2008,_/28.12.2009,_/17.12.2010 și_ iar apoi, adresa înștiințare poprire.
Deciziile de calcul accesorii reprezintă acte administrative fiscale în sensul avut în vedere de prevederile art. 41 din OG nr. 92/003, respectiv acte emise de organele fiscale competente, în aplicarea normelor legale privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale. Articolul 88 din Codul de procedură fiscală stabilește faptul că deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii sunt asimilate deciziilor de impunere, fiind acte administrative fiscale ce pot fi contestate în conformitate cu dispozițiile art. 205 și urm. din OG nr. 92/2003.
Legea procesuală civilă prevede că debitorul are dreptul sa invoce, pe calea contestației la executare, toate apărările de fond referitoare la existența, întinderea și valabilitatea creanței contestate prin respectivul titlu executoriu. Daca însă legea pune la dispoziția debitorului o cale de atac specială, acesta nu mai poate să utilizeze apărări de fond în cadrul contestației la executare care vizează doar împrejurări survenite după începerea executării silite și care sunt legate de modul de aducere la îndeplinire a dispozițiilor cuprinse în titlul executoriu.
În consecință, întrucât împotriva deciziei de impunere și a deciziilor referitoare la obligațiile de plată accesorii, există o procedură specială de contestatre (reglementată de dispozițiile art. 205 și urm. din OG nr. 92/2003), contestatorul nu are posibilitatea de alegere între promovarea căii de atac împotriva titlului emis de un alt organ decât o instanță judecătorească și promovarea unei contestații la executare întrucât, potrivit art. 399 alin. 3 Cod procedură civilă, ``în cazul în care executarea se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede o altă cale de atac.``
De asemenea, din dispozițiile art. 172 Cod procedură fiscală, instanța retine că, în cadrul contestației la executare, instanța poate dispune numai asupra actelor de executare efectuate cu încalcărea acestui cod, urmărindu-se regularitatea actelor de urmarie silită și nu temeinicia documentului prin care s-a individualizat suma de plată.
Deși deciziile au fost comunicate, contestatorul nu le-a atacat pe calea contenciosului administrativ, în schimb, principalele argumente invocate pentru a cere anularea actelor de executare (intervenirea prescripției, împrejurarea că obligația fiscală de plată era în sarcina angajatorului E. T.), se referă la decizia de impunere și deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii, care, prin necontestarea în termen si ajungerea la scadență, au devenit titluri executorii, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 141 alin. 2 din Codul de procedură fiscală.
Judecătoria Strehaia prin sentința supusă recursului a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatelor C. Județeană de Pensii M. și . SA Sucursala E. T., invocată de instanță din oficiu.
A fost respinsă contestația la executare formulată împotriva intimatelor C. Județeană de Pensii M. și . SA Sucursala E. T. ca fiind promovată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul C. B., domiciliat în ., în contradictoriu cu intimatele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE STREHAIA, cu sediul în Strehaia, ., jud.M. și DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE STREHAIA, cu sediul în Dr. Tr. S., Piața R. N., nr.1, jud.M..
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că somațiile, titlurile executorii, adresa înștiințare poprire, au fost întocmite în termenele legale și cu respectarea prevederilor Codului de procedură fiscală, situație în care instanța urmează a respinge ca neîntemeiata contestația la executare, în conformitate cu dispozițiile art. 172 Cod procedură fiscală.
Referitor la intimatele C. Județeană de Pensii M. și . SA Sucursala E. T., instanța, constatând că nu au calitate în raportul juridic dedus judecății, urmează a admite excepția lipsei calității procesuale pasive a acestora și a respinge contestația la executare formulată împotriva intimatelor C. Județeană de Pensii M. și . SA Sucursala E. T. ca fiind promovată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs contestator C. B. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, a susținut nu a putut contesta pe calea contenciosului administrativ deciziile de impunere ce au stat la baza titlului executoriu deoarece acestea nu i-au fost comunicate iar semnăturile de pe dovezile de comunicare aflate la dosar nu îi aparțin nici lui, soției ori cumnatei sale-acestea fiind false.
Verificând sentința pronunțată prin prisma criticilor aduse și din oficiu tribunalul apreciază neîntemeiat recursul.
Astfel, contestatorul C. B. a solicitat desființarea popririi instituită asupra pensiei sale, apreciind că debitul provine din anul 2003, fiind prescris, iar obligația fiscală de plată nu aparține contestatorului ci angajatorului ..
Instanța de fond interpretând corect dispozițiile legale în materie a reținut că solicitările contestatorului puteau fi valorificate doar pe calea contestației în contencios administrativ, posibilitate de care acesta însă nu a uzat.
Susținerile recurentului potrivit cărora deciziile de impunere și cele prin care i-au fost calculate accesorii nu i s-au comunicat, semnăturile de pe dovezile de comunicare fiind false nu pot fi primite atâta timp cât recurentul nu a probat în nici un fel aceste susțineri.
Ori cel care face o afirmație în justiție are obligația să o dovedească iar în lipsa acestor dovezi instanța nu are motive de suspiciune cu privire la înscrisurilor depuse la dosar.
Față de considerentele expuse sentința este legală și temeinică ,urmând ca în baza art. 312 alin.1 Cpciv. recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul contestator C. B., împotriva sentinței civile nr. 233/23.02.2013 pronunțată de Judecătoria Strehaia, în contradictoriu cu intimații Administrația Finanțelor Publice Strehaia, Direcția G. a Finanțelor Publice M., C. Județeană de Pensii M. si .>
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Iunie 2013 la sediul Tribunalului M..
Președinte, V. N. | Judecător, A. B. | Judecător, M. P. |
Grefier, D. A. D. |
PM/LI/2 ex./4pag.
5.07.2013
Confidențial cod.op.2626
| ← Pretenţii. Decizia nr. 83/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 12/2013. Tribunalul... → |
|---|
