Contestaţie la executare. Sentința nr. 960/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 960/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 03-06-2013 în dosarul nr. 17267/225/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 614/R
Ședința publică de la 03 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. M.
Judecător C. Z.
Judecător M. P.
Grefier D. D.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de contestatorul B. N. I.,împotriva sentinței civile nr. 960 din 21.02. 2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, intimată fiind D.G.F.P. M. - A.F.P. Drobeta Turnu Severin, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns: recurentul-contestator B. N. I., lipsă celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții ridicate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, a constatat încheiate dezbaterile și a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurentul-contestator solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Dr. Tr. S. la data de 21.11.2012 sub nr._ contestatorul Bobăiceanu I. a solicitat, în contradictoriu cu intimata D.G.F.P. M., anularea somației nr. 25/_ /_/29.10.2012 si a titlului executoriu nr._/29.10.2012.
In motivarea acțiunii contestatorul a precizat ca sumele înscrise nu au nici o baza reala, nu sunt dovedite in condițiile legii, fiind stabilite in contradicție cu realitatea fiscala si cu legea fiscală și codul de procedură civilă, asupra unei baze de calcul inexistente.
De asemenea, contestatorul a mai precizat ca sumele pretinse de intimată sunt rezultatul unui mod de lucru arbitrar, abuziv, netemeinic si nelegal, iar între cele două părți au intervenit mai multe procese, stabilindu-se pe baza expertizelor, că nu datorează nici o sumă.
În drept contestatorul si-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 172-173 din O.G. nr. 92/2003 si art. 379 si 399 din Codul de Procedura Civila.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 38 lei conform chitanței . nr._ din data de 03.12.2012.
Contestatoarea a formulat întâmpinare la data de 10.01.2013 prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Aceasta a precizat ca atât titlul executoriu și somația emisă au la bază decizii de calcul accesorii ce cuprind obligații accesorii.
A mai precizat intimata că deși contestatorul a atacat un titlu executoriu și o somației, dosarul de executare a fost deschis în anul 2006 și cuprinde și alte titluri și somații și deși unele din aceste titluri au fost anulate ele cuprindeau doar obligații accesorii, rămânând debitul principal.
În temeiul dispozițiilor art. 167 C.proc.civ., instanța a încuviințat pentru parți proba cu înscrisurile de la dosar, apreciind-o ca fiind legală, pertinentă si concludentă soluționării cauzei.
În probațiune, contestatorul a depus la dosar, dosar o . înscrisuri, respectiv decizia civilă nr. 909/R, adresa nr._/29.06.2007 a D. M., proces verbal din 29.10.2007,proces verbal din 12.11.2007, cerere, raport de expertiză contabilă din dosar nr._, sentința civilă nr. 4678/27.10.2008, raport de expertiză contabilă din dosar_, sentința civilă nr. 5512/04.12.2009, sentința civilă nr. 3668/08.06.2010, sentința civilă nr. 2712/2011, decizia civilă nr. 1259/2010, sentința civilă nr. 8177/2012.
In probațiune intimata a depus in copii: somația_/29.10.2012, titlul executoriu nr._/29.10.2012, decizia referitoare la obligații de plată accesorii.
Prin sentința civilă nr.960/21.02.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr._, a fost respinsă contestația, reținându-se că nu au fost contestate cele două decizii de impunere, ce au stat la baza somației și a titlului executoriu ,fiind definitive și nemodificate pe calea acțiunii în contencios administrativ.
În termen legal ,contestatorul a declarat recurs, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că au fost încălcate disp. art. 402 c. pr. civ. ,întrucât nu a fost solicitat dosarul de executare, fiind soluționată astfel greșit cauza, că s-a pășit la judecată ,deși a lipsit la data încuviințării probelor, nefiind analizate dovezile pe care le-a depus, ci doar enumerate, că instanța de fond nu a observat că nu există creanță de bază asupra căreia să se calculeze accesorii, nefiind analizată opozabilitatea deciziilor de impunere, care nu i-au fost comunicate, în condițiile art. 44 din OG nr. 92/2003.
A mai susținut că art. 205 din acest act normativ se referă la posibilitatea de a ataca un titlu de creanță pe cale administrativă,însă nu înlătură dreptul la acțiune, soluția instanței fiind dată cu interpretarea greșită a legii, întrucât nu a avut în vedere dispozițiile art. 47 pct. 3 din OG nr. 92/2003, privind anularea totală sau parțială a actelor administrative prin care s-au stabilit în mod eronat creanțe fisc ale accesorii ,aferente creanțelor fiscale principale ,prin orice modalitate.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că cele două decizii de impunere i-au fost comunicate contestatorului la data de 13.07.2012, depunându-se confirmare de primire( fila 15 ) ,că prin diferite hotărâri judecătorești au fost anulate mai multe somații care cuprindeau accesorii și au rămas în continuare debite care generează accesorii, că s-au efectuat mai multe expertize care au avut ca obiect numai accesorii, debitul principal nefiind anulat sau prescris.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Se constată că somația și titlul executoriu contestate au fost emise în baza deciziilor de impunere din 05 și 06.07.2012, pentru suma totală de 184 lei, acte administrative fiscale pe care contestatorul nu le-a atacat pe cale administrativă în conf. cu disp. art. 205 și următoarele din codul de procedură fiscală, la organul emitent fiscal, susținerea acestuia că nu i-au fost comunicate actele respective fiind contrazisă de dovada de comunicare depusă de intimată (fila 15 dosar recurs).
Ulterior procedurii administrative în fața organului fiscal competent, contestatorul are posibilitatea de a se adresa instanței de contencios administrativ competent.
Nici criticile recurentului vizând ignorarea de către instanța de fond a art. 47 pct. 3 din O.G. 92/2003, nu sunt fondate, potrivit acestui text de lege se pot ataca separat creanțele accesorii stabilite eronat de organul fiscal, însă cu respectarea aceleiași proceduri, respectiv contestarea pe cale administrativă a actului fiscal și atacarea deciziei organului fiscal, în situația respingerii contestației, la instanța de contencios administrativ competentă.
Se constată de asemenea, că la primul termen de judecată s-a admis cererea contestatorului de amânare pentru a-și angaja apărător, la termenul următor s-a dispus de către instanță comunicarea întâmpinării, la termenul din 12.02.2013 s-a amânat judecarea cauzei pentru a-i da posibilitatea intimatei să observe înscrisurile depuse de contestator prin serviciul registratură, ultimul termen de judecată fiind 21.02.2013, când cauza a rămas în pronunțare, acesta neprezentându-se la nici un termen de judecată, astfel că susținerile vizând încălcarea disp. art. 167 și 168 c.p.civ. sunt nefondate.
Cum documentația care a stat la baza emiterii somației și titlului executoriu emisă la 22.10.2012 a fost depusă la dosar de intimată la solicitarea instanței (filele 9- 16 dosar fond), nici criticile vizând încălcarea disp. art. 402 alin. 1 c.p.civ. nu pot fi reținute, motiv pentru care, apreciind că hotărârea este legală și temeinică urmează a respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de contestatorul B. N. I., împotriva sentinței civile nr. 960 din 21.02. 2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, intimată fiind D.G.F.P. M. - A.F.P. Drobeta Turnu Severin.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iunie 2013
Președinte, F. M. | Judecător, C. Z. | Judecător, M. P. |
Grefier, D. D. |
Red. MF/BM
Ex.2/14 Iunie 2013
Cod operator 2626
Jud fond. C. D
| ← Pretenţii. Decizia nr. 6/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Obligaţie de a face. Sentința nr. 14/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
