Revendicare imobiliară. Decizia nr. 22/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 22/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 1394/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 22/R/CA
Ședința publică de la 11 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător S. C.
Judecător M. C. O.
Grefier Tudorița I.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatorii B. C. și D. I. împotriva deciziei civile nr.43/R din 15.01.2013, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimații V. M., Cătănițoiu D. și Cătănițoiu G., având ca obiect revendicare imobiliară - contestație în anulare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat M. C., pentru contestatori și intimata V. M., personal și în calitate de procurator pentru intimații Cătănițoiu D. și Cătănițoiu G..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat M. C., pentru contestatori, depune la dosar, certificat cu privire la identificarea numărului topografic/cadastral și de carte funciară după numele/denumirea proprietarului - nr. 4710 din 25.02.2013 OCPI M..
Intimata V. M. depune la dosar înscrisuri, în copie, proces verbal – convenție B. - 21.01.2010, adresa nr. 322/26.01.2011 emisă de SPAGDPP – Consiliul Local al municipiului Dr. Tr. S., situația soldurilor la data:_, certificat de atestare fiscală pentru persoane fizice privind impozitele și taxele locale – contribuabil: Cătănițoiu G. și M., proces verbal din 28.01.2013 ș.a.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Avocat M. C., pentru contestatori, solicită admiterea contestației în anulare și anularea hotărârii atacate. Fără cheltuieli de judecată.
Intimata V. M. solicită respingerea contestației în anulare, ca neîntemeiată. Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Asupra contestației în anulare de față;
Prin cererea adresată Tribunalului M., la data de 30.01.2013 și înregistrată sub nr._, contestatorii B. C. și D. I. au formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.43/R din 15.01.2013, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimații V. M., Cătănițoiu D. și Cătănițoiu G.., pe care o consideră nelegală și netemeinică.
În motivare susțin că în mod greșit instanța de fond, în primul ciclu procesual a admis în parte acțiunea, obligându-i să lase reclamanților în deplină proprietate și pașnică posesie camera în suprafață de 12,44 mp situată la demisolul imobilului situat în Drobeta Turnu Severin, ., județul M., de vreme ce această încăpere este a lui D. I., iar acesta a închiriat-o lui B. C-tin, dreptul de proprietate a acestuia din urmă asupra încăperii în cauză fiind întabulat în Cartea Funciară conform încheierii nr. 790.
Mai arată că în mod greșit instanța de fond a reținut că din raportul de expertiză, coroborat cu declarațiile martorilor rezultă că încăperea în cauză este ocupată de el și este proprietatea reclamanților, această afirmație fiind departe de a ilustra realitatea.
Deși expertului i s-a cerut să arate cine este proprietarul camerei în cauză, potrivit actelor de proprietate, acesta s-a limitat a arăta că el este cel care ocupă acea încăpere, lucru ce nu a fost niciodată negat, cu mențiunea că respectiva cameră este proprietatea lui D. I..
Instanța de recurs a reținut faptul că expertul trebuia să aibă în vedere în primul rând dispoziția de restituire emisă pârâtului D. I., iar apoi contractul de vânzare cumpărare nr. 145/2007, a cărui copie este ilizibilă, motiv pentru care trebuia să se solicite, în baza rolului activ, de către prima instanță de fond, depunerea acestui înscris în original, mai ales că în răspunsul la obiecțiuni expertul a arătat că acest înscris nu poate fi examinat în cadrul expertizei.
În rejudecare instanța de fond a dispus efectuarea unei noi expertize în specialitatea construcții, dar a stabilit sarcina plății onorariului de expert în sarcina pârâților, încălcând astfel principiul actor incumbit probatio, potrivit căruia cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, plata onorariului trebuind să cadă în sarcina reclamantei, principiu consacrat de dispozițiile art. 1169 cod civil, articol, ce este în vigoare până la data intrării în vigoare a Noului cod de procedură civilă.
Consideră că instanța de fond a greșit când nu a procedat la compararea titlurilor de proprietate al reclamanților și al numitului D. I., pronunțând o hotărâre judecătorească netemeinică și nelegală.
Arată că, camera de la demisol și ½ din holul comun de la demisol nu au fost vândute familiei Cătănițoiu, proprietarul acestora fiind D. I..
În vederea înscrierii proprietăților imobilului în Cartea Funciară a fost întocmită documentația „Plan de amplasament și delimitare a bunului imobil„ din 10.06.2003, potrivit căreia în „ Planul releveu al construcțiilor” camera de la demisol, ce face obiectul acțiunii, este numerotată cu nr.27. Imobilul este înscris în CF_/N cu nr. 790 CF sub nr. cadastral 3740/2, 3740/1/0/1, 3740/1/0/2, 3740/1/-1/1 și 3740/1/1/1, iar încăperea cu nr. 27, descrisă la C1/5 este înscrisă cu drept de proprietate în favoarea lui D. I..
Mai arată că deși obiectivul principal al expertizei tehnice efectuate în cauză era identificarea imobilului, respectiv camera de la demisol de 14 mp, ce trebuia să se facă în funcție de actele de proprietate existente, raportul a evidențiat doar ocuparea camerei de către B. C., iar bucătăria și cămara din proprietatea reclamanților, situate la demisol au fost considerate ca nefolosite.
În drept, contestația se întemeiază pe disp. art. 318 și urm. cod procedură civilă.
Cererea a fost legal timbrată.
Intimata V. M. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea contestației în anulare, ca neîntemeiată.
A depus la dosar, un memoriu, la care a anexat copia procesului verbal încheiat la data de 28.01.2013, precizări, copia contractului de vânzare cumpărare nr.145/1997, proces verbal – convenție B. - 21.01.2010, adresa nr. 322/26.01.2011 emisă de SPAGDPP – Consiliul Local al municipiului Dr. Tr. S., situația soldurilor la data:_, certificat de atestare fiscală pentru persoane fizice privind impozitele și taxele locale – contribuabil: Cătănițoiu G. și M., proces verbal din 28.01.2013 ș.a.
Se ia act că s-a atașat la prezenta cauză, dosarul nr._ *, în care s-a pronunțat de Tribunalul M., decizia civilă nr.43/R din 15.01.2013.
Analizând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate raportat la disp. art. 318 c.pr.civ tribunalul constată că este nefondată și o va respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 318 c.pr.civ. ,, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare ,,.
Contestația în anularea, cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv pentru situațiile prev. de art. 317 și 318 c.pr.civ ( greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs ) și nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs, și nu în contestația în anulare .
Astfel contestatorul invocă în motivarea contestației greșita apreciere a probatoriului administrat și aplicarea greșită a legii, o asemenea greșeală datorită căreia situația de fapt reținută de instanță ar fi eronată, este o greșeală de fond, ce nu poate fi valorificată pe calea contestației în anulare .
Prevederea cuprinsă în art. 318 c.pr.civ. se referă la erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ca respingerea greșită a unui recurs, anularea greșită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate și altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor, legea neurmărind să deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță, sub motivul că s-a stabilit eronat situația de fapt.
În ceea ce privește contestația întemeiată pe art. 318 teza II c.pr.civ. se reține că pentru admiterea acesteia trebuie îndeplinite următoarele condiții: instanța de recurs să fi omis să cerceteze vreunul din motivele de casare iar această omisiune să se fi produs din greșeală .
Se constată că în situația dedusă judecății instanța de recurs a analizat amplu toate argumentele și criticile formulate de recurenți referindu-se și la mențiunile expertului, ea neavând obligația de a analiza fiecare argument cuprins în motivele de recurs, ci de a analiza fiecare motiv de casare, obligație pe care în prezenta cauză, instanța de recurs și-a îndeplinit-o astfel că contestația întemeiată pe 318 teza II este nefondată .
Pentru aceste considerente se va respinge contestația în anulare .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii B. C. și D. I. împotriva deciziei civile nr.43/R din 15.01.2013, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimații V. M., Cătănițoiu D. și Cătănițoiu G., având ca obiect revendicare imobiliară.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.03.2013.
Președinte, A. M. | Judecător, S. C. | Judecător, M. C. O. |
Grefier, Tudorița I. |
O.M.C./T.I. – 2 ex.
Cod operator 2626
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 580/2013. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 6/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
