Contestaţie la executare. Sentința nr. 128/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 128/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 08-04-2013 în dosarul nr. 16611/225/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR.431/R
Ședința publică de la 08 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător S. C.
Judecător M. C. O.
Grefier Tudorița I.
Pe rol pronunțarea asupra recursului civil formulat de recurenta contestatoare . sentinței civile nr.128 din 11.01.2013, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimații B. M. I. C. și I. G., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 01.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având în vedere complexitatea cauzei, în temeiul art.260 cod procedură civilă a amânat pronunțarea, și că, s-au depus la dosar, prin serviciu registratură la, data de 05.04.2013, din partea intimatei I. G., prin apărător, concluzii scrise, la care a anexat adeverințe medicale și biletul de ieșire din spital, în perioada 20.03.2012 – 04.04.2012, după care, a fost reținută cauza pentru soluționare
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față;
La data de 08.11.2012, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, sub nr._, contestația formulată de contestatoarea . contradictoriu cu intimații B. M. I. C. și I. G., prin care a solicitat anularea somației nr. 82/M/2011/22.10.2012 și a tuturor actelor și formelor de executare silită emise în dosarul execuțional nr. 82/M/2011 al B. M. C. I. întocmit în baza titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 3136/07.05.2010 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul_, iar până la judecarea contestației a solicitat suspendarea executării silite în baza art.403 C.pr.civ., cu cheltuieli de judecată.
În fapt, contestatoarea a arătat că la data de 24.10.2012 i-a fost comunicată de B. M. C. I., somația nr. 82/M/2011 prin care a fost somată să achite suma de 25.259,83 lei compusă din suma de 21.918,00 lei debit și suma de 3.341, 83 lei cheltuieli de executare stabilite prin procesul verbal nr.82/M/2011 din 22.10.2012, care i-a fost de asemenea comunicat alături de Decizia 3136/07.05.2010 a Curții de Apel C. în dosar_, încheierea de încuviințare a executării silite din 1.03.2011, raportul de expertiză contabilă întocmit de expert Tintă E..
În motivare a arătat ca prim motiv că . datorează nici o sumă de bani intimatei I. G., începând cu data de 01.03.2010. A arătat că obligația angajatorului de a reintegra la locul de muncă pe intimată este o obligație de a nu face, respectiv de a nu împiedica sau stânjeni în vreun fel revenirea acestuia la locul de muncă, iar hotărârea de reintegrare este executorie de la data pronunțării acestei hotărâri, obligația angajatului începând de la aceeași dată fiind de a se prezenta la serviciu. Consideră că angajatorul a executat dispozitivul sentinței în sensul că a anulat dispoziția de desfacere a contractului de muncă și a emis decizia de reangajare nr. 58/ 01.03.2010, însă intimata I. G. a refuzat în mod nejustificat să se prezinte la locul de muncă. Mai susține că, deși intimata a făcut peste 35 de cereri de reangajare la sediul unității n-a intenționat nici un moment să fie reangajată și chiar a refuzat în mod expres reangajarea sa prin refuzul său de a i se întocmi fișa de protecția muncii și fișa de aptitudini profesionale așa cum rezultă din referatul 9009/09.11.2011 și procesul verbal întocmite cu acest prilej. Intimata a refuzat întocmirea fișei de protecția muncii și prin răspunsurile nr. 8992/09.11.2011 și nr. 35/ 04.01.2012, iar la data de 17.01.2012, prin cererea înregistrată sub nr. 371 a solicitat emiterea unei alte dispoziții de reintegrare obligându-se că o va respecta necondiționat. Deși în luna martie 2010 s-a emis decizia de reintegrare, intimata a învederat că are probleme medicale și nu se poate prezenta în vederea începerii activității. Față de cele menționate consideră că perioada 13.04._12 pentru care se calculează drepturile salariale este incorect determinată.
Un al doilea motiv al contestației invocat de contestatoare este că actele de executare au fost întocmite cu încălcarea dispozițiilor legale. A susținut că în dispozitivul deciziei 3136/2010 ce constituie titlul executoriu nu s-au menționat sumele la care a fost obligată să le plătească S. intimatei I., iar executorul a efectuat o expertiză contabilă fără a încunoștința ambele părți în vederea stabilirii obiectivelor. Arată că S. SA nu este de acord cu sumele stabilite prin expertiza contabilă de executor și solicită în cadrul acestui dosar efectuarea unei expertize de specialitate care să stabilească obligația de plată a debitorului întrucât nu a fost convocată la efectuarea expertizei și doar li s-au solicitat evidențe.
A mai arătat că efectuarea expertizei contabile în cadrul dosarului de executare pentru stabilirea drepturilor salariale este un act de executare care încalcă dispozițiile privind executarea silită și prin care se produce o vătămare a societății printr-o calculare defectuoasă și care o obligă la plata unei sume mai mari decât cea cuvenită.
În ceea ce privește calcularea incorectă a sumei de 21.918.,00 lei la care a fost obligată, a arătat că au fost luate în calcul de către expert bonuri de masă deși acestea se acordă exclusiv pe timpul efectiv lucrat conform L. 142/1998. Al treilea motiv invocat în contestație este că plata drepturilor salariale de la data concedierii până la data reîncadrării au făcut obiectul executării silite a lui B. P. M. care a întocmit dosarul de executare nr.130/E/2010 prin care i s-au calculat drepturile salariale cuvenite intimatei I. până la data de 01.03.2010, apreciindu-se că dispoziția 58/2010 emisă de S. este suficientă pentru îndeplinirea obligației de către această societate. Susține că S. nu este vinovată de neîncadrarea în muncă a intimatei, iar aceasta nu se poate prevala de propria culpă în acțiunile sale. Prin adresa 13/E/2010/ 05.10.2010 emisă de B. P. M. se arată că debitul a fost integral achitat. Printr-o îndreptare eroare materială din data de 03.05.2012 B. P. M. a arătat că despăgubirile au fost executate însă titlul executoriu trebuia restituit debitorului S., iar nu creditoarei I. G., aceasta a semnat personal procesul verbal din 15.10.2010, prin care se arată că nu mai are de încasat nici o sumă de bani din dosarul execuțional 13/E/2010. Cu toate astea B. M. calculează drepturile salariale ce se cuvin intimatei I. pe perioada 13.04._12. Contestatoarea consideră că somația 82/M/2011 al B. M. C. I. este în contradicție cu adresa emisă de acesta în data de 26.01.2012.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării a arătat că aceasta se impune având în vedere contestația formulată precum și faptul că o eventuală întoarcere a executării ar fi imposibilă având în vedere veniturile intimatei. A mai arătat că intimata nu poate fi reangajată întrucât nu este aptă medical, în perioada ianuarie - mai 2012 a fost internată de mai multe ori și a adus la cunoștință societății că nu se poate prezenta în vederea angajării întrucât are mari probleme de sănătate, iar din data de 31.05.2012 a fost pensionată medical.
În concluzii, consideră că societatea s-a achitat față de intimată așa cum rezultă din adresa nr._/06.10.2010 emisă de B. P..
În drept, a invocat art. 371ˆ5 lit. a C.pr.civ., art. 274 C.m., art. 403 C.p.c., Legea 142/1998, art. 78 C. muncii.
În susținerea cererii sale, contestatoarea a depus la dosar următoarele înscrisuri, în fotocopii: somația nr. 82/M/2011 al B. M. C. I., emisă în data de 22.10.2012, dovada de comunicare, proces verbal de stabilire a cheltuielilor de executare emis în 22.10.2012, încheiere de încuviințare executare silită din data de 01.03.2011, raport de expertiză contabilă întocmit în dosarul 82/M/2011, fișa de calcul drepturi salariale.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
A solicitat respingerea cererii de suspendare ca fiind lipsită de temeiuri, întrucât executarea nu are legătură cu reintegrarea în muncă,intimata și-a depus dosarul de pensionare din data de 31.05.2012, iar dosarul execuțional se referă la drepturile salariale de la data concedierii și până la data reintegrării efective, nicidecum reintegrarea pe post.
În ceea ce privește apărările pe fond a arătat că pentru executarea titlului executoriu reprezentat de decizia 3136/2010 trebuie stabilit dacă s-a realizat integrarea precum și dacă s-au plătit salariile de la data concedierii și până la ce dată. A arătat că prima executare s-a efectuat de B. M. C. I. pentru drepturi salariale pe perioada 01.03.2010, iar ceea de-a doua de către B. M. C. I. pentru drepturi salariale calculate pentru perioada 01.03._11, iar ceea de-a treia executare silită a aceluiași titlu se contestă acum și urmărește drepturile salariale pe perioada 13.04._12. A mai arătat că contestatoarea este cea care a refuzat reintegrarea intimatei, aceasta având obligația pe care nu și-a îndeplinit-o de a o notifica să se prezinte la locul de muncă și de a face pregătirile necesare. Susține că intimata a dorit întoarcere la fostul său loc de muncă și ca dovadă a depus 40-50 de cereri de reintegrare înregistrate, iar altele neînregistrate.
În ceea ce privește refuzul contestatoarei de a o reintegra pe post s-a datorat faptului că fișa de aptitudini medicală a fost încheiată de alți medici și nu de cei de la Sănătatea, agreați de S. și cu care angajatorul se înțelesese să o declare inaptă și să refuze astfel executarea dispozitivului. A arătat că potrivit HGR 355/2007, orice medic de medicina muncii poate încheia fișa de aptitudini medicale, de asemenea nu era necesară o astfel de fișă, întrucât nu era o angajare nouă ci doar o reintegrare în baza unei hotărâri judecătorești.
Consideră că Dispoziția 58/01.03.2010 de reangajare la care face referire contestatoarea nu este susținută și este un mijloc de acoperire formală, având în vedere refuzul de a o primi la lucru pe intimată când s-a prezentat la sediul intimatei depunând cererile: nr.1537/05.03.2010, nr.1579/09.03.2010, nr.1668/11.03.2010, nr. 1715/12.03.2010, nr.1956/22.03.2010, nr._/24.03.2010 care au fost depuse în cursul aceleiași luni și an cu emiterea dispoziției. A susținut că contestatoarea este cea care s-a împotrivit reintegrării intimatei la locul de muncă.
În ceea ce privește susținerea că actele de executare au fost întocmite cu încălcarea dispozițiilor legale, consideră că întrucât nu s-a precizat temeiul de drept sunt afirmații nedovedite.
Cu privire la expertiză, a mai arătat că criticile sunt neîntemeiate întrucât expertul contabil a solicitat informații cu privire la drepturile salariale acordate angajaților pe perioada 13.04._12 și cum a fost refuzat, expertiza a fost întocmită pe baza evidențelor obținute de la alte autorități și a fluturașilor de serviciu de la alți angajați, iar justificarea contestatoarei că actele ce li s-au solicitat pentru expertiză au regim special și confidențial consideră că nu este justificată. În final a arătat că sumele executate de B. P. se referă la o altă perioadă, iar în prezent este a treia executare pentru perioada 13.04._12, iar perioadele nu se suprapun. A atașat la întâmpinare sentința civilă nr. 1080/09.02.2012 pronunțată în dosarul nr._ * cu privire la somația 82/M/2011 emisă de B. M. comunicată la 18.03.2011, decizia 701/R/25 mai 2012 din dosar_ * a Trib. Mh, cereri formulate de intimată și înregistrate la S., fișa de aptitudini nr. 341/31.03.2010, emisă de Medicina Muncii clinica Haris, fișă de expunere la riscuri profesionale, decizie 3136/07.05.2010, fișă de aptitudine nr.1571/11 emisă de SCM Policlinica Tommed C., bilet de ieșire din spital, adeverințe medicale, scrisori medicale, decizia_/25.09.2012, buletin de calcul privind acordarea pensiei de invaliditate.
Instanța a încuviințat proba cu actele depuse de ambele părți și a solicitat comunicarea dosarului de executare 82/M/2011 întocmit de B. M. C. I..
Judecătoria Drobeta Turnu Severin, prin sentința supusă recursului a admis excepția autorității de lucru judecat a sentințelor civile nr.1080/09.02.2012 și 2839/20.04.2012 și, în consecință, a respins contestația la executare formulată de contestatoarea . contradictoriu cu intimații, I. G. și B. M. I. C., împotriva actelor și formelor de executare întocmite până la data de 22.10.2012, ca inadmisibil, a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată împotriva celorlalte acte de executare, a respins cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect, a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de contestatoare și a obligat contestatoarea să plătească intimatei cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatoarea . contradictoriu cu intimații B. M. I. C. și I. G., a solicitat anularea somației nr. 82/M/2011/22.10.2012 și a tuturor actelor și formelor de executare silită emise în dosarul execuțional nr. 82/M/2011 al B. M. C. I., întocmit în baza titlului executoriu reprezentat de Decizia nr.3136/07.05.2010 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, iar până la judecarea contestației a solicitat suspendarea executării silite în baza art. 403 C.pr.civ., susținând că, la data de 24.10.2012, i-a fost comunicată somația nr. 82/M/2011, prin care a fost somată să achite suma de 25.259,83 lei, compusă din suma de 21.918,00 lei debit și suma de 3.341, 83 lei cheltuieli de executare, stabilite prin procesul verbal nr. 82/M/2011 din 22.10.2012, că nu datorează nici o sumă de bani intimatei, că obligația angajatorului de a reintegra la locul de muncă pe intimată este o obligație de a nu face, respectiv de a nu împiedica sau stânjeni în vreun fel revenirea acestuia la locul de muncă, iar hotărârea de reintegrare este executorie de la data pronunțării acestei hotărâri, că intimata a refuzat în mod nejustificat să se prezinte la locul de muncă, că actele de executare au fost întocmite cu încălcarea dispozițiilor legale, că nu este de acord cu sumele stabilite prin expertiza contabilă de executor, că i se produce o vătămare a societății printr-o calculare defectuoasă și care o obligă la plata unei sume mai mari decât cea cuvenită, că plata drepturilor salariale de la data concedierii până la data reîncadrării intimatei au făcut obiectul executării silite a lui B. P. M., care a întocmit dosarul de executare nr. 130/E/2010, prin care i s-au calculat drepturile salariale cuvenite intimatei până la data de 01.03.2010.
Analizând cu prioritate, potrivit dispozițiilor art.137 alin.1 Cod proc.civ., excepția autorității de lucru judecat pentru capetele de cerere privind anularea tuturor actelor și formelor de executare, mai puțin somația și procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 82/M/2011 din 22.10.2012, deci pentru actele de executare întocmite până în data de 22.10.2012, instanța constată că, prin sentința civilă nr.1080/09.02.2012 (filele 47-52), s-a soluționat cauza cu nr._ * și prin sentința nr.2839/20.04.2012 s-a soluționat cauza nr._, privind pe aceleași părți, cu același obiect, contestație la executare, în cadrul aceluiași dosar de executare, nr. 82/M/2011 al B. M. C. I..
Pentru că există tripla identitate de părți, obiect și cauză între acest litigiu și litigiul soluționat anterior prin sentințele nr.1080/09.02.2012 și nr.2839/20.04.2012, instanța consideră excepția invocată de instanță din oficiu ca fiind întemeiată și urmează să o admită și să respingă contestația la executare împotriva actelor de executare întocmite până în data de 22.10.2012, ca inadmisibilă.
În ceea ce privește somația de executare nr. 82/M/2011 din 22.10.2012 s-a arătat că, deși contestatara nu a motivat în ce constă nelegalitatea acestei somații, instanța, analizând din oficiu somația, constată că aceasta respectă prevederile legale de mai sus, neexistând motive de anulare a ei.
În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de executare, detaliate de B. M. C. I., prin procesul verbal încheiat (fila 9), instanța constată că aceste cheltuieli sunt stabilite în limitele prevăzute de Ordinul ministrului Justiției nr.2550/2006 și de Hotărârea UNEJ nr.2/2007, neexistând motive de reducere a lor, executarea silită începută privind debitul datorat de contestatară, de_,00 lei, la care a calculat un onorariu de 10%, adică 2191 lei și TVA de 24%, adică 525,84 lei, totalizând suma de 2716,84 lei, la care s-au adăugat 124 lei timbre și 500 lei onorariul expertului, ajungându-se la suma totală de 3341,83 lei pe care o datorează contestatara.
Prin urmare, instanța, constatând că au fost respectate condițiile și formalitățile prevăzute de procedura execuțională și că nu au fost săvârșite neregularități cu prilejul executării silite, a apreciat în sensul netemeinciei contestației la executare formulată împotriva celorlalte acte de executare.
Întrucât contestația la executare a fost soluționată la acest termen, instanța a constatat că cererea de suspendare a executării a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă ca atare.
Potrivit art. 274 alin.1 C.pr.civ., partea care cade în pretenții va fi obligata, la cerere, sa plătească cheltuielile de judecata. Întrucât contestatara a căzut in pretenții prin respingerea contestației la executare, instanța va respinge cererea acesteia de acordare a cheltuielilor de judecată și va dispune obligarea acesteia la plata in favoarea intimatei a sumei de 500 lei cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu avocațial (fila 134 dosar).
Împotriva acestei sentințe în termen legal, a formulat, recurs contestatoare .-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs, susține că, în fapt la data de 24.10.2012, B. M. C. I., i-a somat să achite suma de 25.259,83 lei compusă din 21.918 lei debit în favoarea creditoarei Ianas G. și 3.341,83 lei cheltuieli de executare stabilite în dosarul nr. 82/M/2011, conform procesului verbal nr. 82/M/2011 din 22.10.2012.
Arată că sentința instanței de fond este netemeinică și nelegală fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 304 pct. 7-9 cod procedură civilă, întrucât instanța a fost investită să judece contestația la executare pentru o creanță în cuantum de 21.918 lei în favoarea creditoarei I. G. în dosarul nr.82/M/2011 întocmit de B. M. C. I. pentru perioada 13.04._12. Nu poate fi invocată excepția autorității de lucru judecat chiar dacă subiecții au aceeași calitate procesuală și în acest dosar, câtă vreme sentința civilă nr. 1080/09.02.2012 și nr. 2389/20.04.2012 se referă la contestarea pretențiilor pentru perioada 01.03._11.
Precizează că în acest dosar au contestat somația nr. 82/M/2011 din 22.10.2012, pentru suma de 25.259,83 lei compusă din 21.918 lei debit în favoarea lui I. G. pentru perioada 14.04._12 și 3.341,83 lei cheltuieli de executare.
Prin obiecțiunile la raportul de expertiză a susținut că acesta nu reflectă realitatea întrucât societatea nu datorează suma calculată pentru că drepturile cuvenite pentru luna când se calculează prima de vacanță sunt majorate cu 180 lei reprezentând c/val. bonurilor de masă și în conformitate cu legislația în vigoare tichetele de masă se acordă pentru timpul efectiv lucrat. În perioada concediului de odihnă nu se lucrează efectiv, de aceea nu se acordă tichete de masă, iar dreptul la concediu de odihnă acesta este reglementat de C.M. și nu de legea specială care reglementează acordarea tichetelor de masă.
Raportul de expertiză întocmit de expert Tinta E. nu reflectă realitatea pentru că așa cum rezultă din adeverința medicală nr.2199/23.05.2012, în perioada 14.04._12 a beneficiat de mai multe zile de spitalizare, pentru care i-au fost eliberate certificate medicale și pe care nu le-a prezenta expertului și care trebuiau avute în vedere la calculul drepturilor salariale.
Cererea de recurs s-a întemeiat pe disp. art. 299-316 cod procedură civilă.
Cererea de recurs a fost legal timbrată.
Intimata I. G. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
Arată că sumele executate au fost încasate și virate în contul intimatei, fiind astfel realizată integral executarea silită.
Privitor la critica că, nu a existat autoritate de lucru judecat, întrucât între perioadele pentru care recurenta a fost executată silit, este diferență, în sensul că, aceasta vizează numai perioada 14.04._12, iar nu perioada 01.03._11, aceasta nu este întemeiată,pentru că există triplă identitate de părți, obiect și cauză, cu precizarea că perioada diferă.
Recursul declarat privește aspecte ce țin de cuantumul sumei datorate, în sensul că, aceste sume ar fi mai mici decât cele stabilite de expert.
Expertul contabil a solicitat informații cu privire la drepturile salariale acordate celorlalți angajați și evoluția acestora pe perioada 13.04._12, însă angajatorul a refuzat să comunice expertului aceste date, procedându-se la obținerea de date, de la autoritățile publice care puteau verifica veniturile obținute de ceilalți salariați cât și copii după fluturașii primiți de alți angajați, luându-se în considerare toate drepturile care se cuveneau intimatei dacă era angajată, inclusiv tichetele de masă.
Nemulțumirea contestatoarei, că în mod greșit s-a introdus și contravaloarea tichetelor de masă, nu trebuie reținută, întrucât dacă intimata era reintegrată, aceasta beneficia de acestea și drept urmare trebuiau luate în calcul, împreună cu toate drepturile de care beneficia dacă era reintegrată, inclusiv concediul de odihnă.
Arată că situația creată, respectiv executarea silită a dispozitivului titlului executoriu, se datorează în totalitate culpei exclusive a recurentei contestatoare, care a refuzat constant timp de aproximativ 3 ani să execute hotărârea judecătorească și să o reintegreze pe post pe intimată.
Dacă reintegrarea se realiza nu se ajungea la situația plății drepturilor salariale, prin executare silită.
Dacă pe o anumită perioadă, intimata a suferit intervenții chirurgicale, această împrejurare nu are nicio relevanță asupra debitului calculat, aceasta cu atât mai mult cu cât, pentru perioada 14.04._12, angajatorul nu a plătit salarii și nici cotele legale către Casa de Pensii, respectiv, asigurări medicale, aceasta fiind internată pe asigurarea soțului. Toate aceste obligații fiind calculate de expertă și achitate ulterior.
Deși recursul este întemeiat pe disp. art. 304 pct. 7-9 cod procedură civilă, din dezvoltarea motivelor de recurs nu rezultă incidența cazului prevăzut de pct. 7, respectiv care sunt motivele din hotărâre care sunt contradictorii sau străine pricinii, nu se face referire la care anume situație juridică a fost interpretată greșit, schimbându-i-se astfel înțelesul lămuri și vădit neîndoielnic.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor aduse și în raport de disp.art.304 ind.1 c.pr.civ, se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Privitor la soluția împărtășită de către prima instanță față de contestația ce vizează actele de executare îndeplinite până la data de 22.10.2012 de către B. M. I. în dosarul nr 82/M/2011 se reține că, în condițiile în care, executarea silită însăși ca și respectivele acte de executare au fost supuse anterior controlului judiciar de către debitoare în cauzele nr._ * și nr._ ale Judecătoriei Tr.S.- cauze soluționate irevocabil prin sentințele civile nr. 1080/09.02.2012, respectiv nr.2839/20.04.2012-, motivele invocate în aceste litigii referindu-se, în principal, la îndeplinirea obligațiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv cea a reintegrării intimatei începând cu data de 01.03.2010 și, în consecință, neîndreptățirea creditoarei intimate la plata despăgubirilor după această dată,- iar prin cererea cu care a fost investită instanța s-a solicitat anularea, pentru aceleași motive, a tuturor actelor de executare îndeplinite în mai sus enunțatul dosar, este evidentă tripla identitate de obiect părți și cauză între pretenția actuală a contestatoarei vizavi de aceste acte de executare și pretențiile soluționate prin dosarele mai sus arătate.
Cât privește actele de executare ulterioare ce fac obiectul contestației cu care a fost investită instanța( somația din 22.10.2012 și procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din aceeași dată), se reține că acestea au fost întocmite în scopul aducerii la îndeplinire silită a obligației debitoarei de a plăti creditoarei intimate drepturile salariale aferente perioadei 13.04._12,astfel cum acestea au fost stabilite prin expertiza contabilă efectuată în dosarul de executare silită.
În raport de existența sentinței civile nr. 1080/09.02.2012 a Judecătoriei Tr.S., debitoarea nu mai poate repune în discuție îndreptățirea creditoarei la plata acestor despăgubiri, prin respectiva hotărâre judecătorească stabilindu-se irevocabil că dispoziția de reintegrare nr.58 din 01.03.2010 invocată de către debitoarea contestatoare nu a determinat o reangajare efectivă a intimatei creditoare pe postul deținut anterior, astfel cum stipula sentința civilă nr.1649/08.12./2009 și, în consecință, dat fiind titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr.3136/07.05.2010 a Curții de Apel C., debitoarea datorează în continuare despăgubiri până la momentul în care va lua măsura de a proceda la reangajarea în fapt a fostului său salariat.
Nici criticile privitoare la cuantumul sumei stabilite de către expert cu titlu de drepturi salariale cuvenite debitoarei pentru perioada mai sus arătată nu pot fi primite.
Sub acest aspect se reține că, în raportul de expertiză nu este evidențiat un calcul pentru tichete de masă aferente unei perioade de concediu de odihnă, iar invocarea necesității luării în considerare de către expert a certificatelor medicale eliberate creditoarei în perioada calculării drepturilor salariale a intervenit pentru prima dată în calea de atac, ori dispozițiile art.294 c.pr.cviv raportat la art.316 c.pr.civ se opun ca în recurs să fie schimbată cauza cererii de chemare în judecată.
Pe baza considerentelor expuse și văzând dispozițiile art. 312 c.pr.civ recursul va fi respins ca nefondat.
Făcând și aplicarea dispozițiilor art.274 c.pr.civ,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de contestatoarea . sentinței civile nr.128 din 11.01.2013 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimații B. M. I. C. și I. G., având ca obiect contestație la executare.
Obligă recurenta la plata către intimați a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Aprilie 2013, la sediul Tribunalului M..
Președinte, A. M. | Judecător, S. C. | Judecător, M. C. O. |
Grefier, Tudorița I. |
M.A./T.I. – 2 ex.
18 Aprilie 2013/ cod operator 2626
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8631/2013. Tribunalul... | Pretenţii. Sentința nr. 598/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
