Contestaţie la executare. Sentința nr. 215/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 215/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 2539/313/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 522/R
Ședința publică de la 09 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. R.
Judecător C. P.
Judecător L. B.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul-reclamant J. N. împotriva sentinței civile nr.215/25.02.2013 pronunțată de Judecătoria Strehaia în contradictoriu cu intimata-pârâtă S. V., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns părțile, recurentul-reclamant asistat de avocat I. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocat I. A., pentru recurentul-reclamant, depune la dosar împuternicirea avocațială, chitanța de plată a onorariului de avocat și concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat I. A., pentru recurentul-reclamant, solicită admiterea recursului conform concluziilor scrise, modificarea hotărârii pronunțată de instanța de fond în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, iar în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare în situația în care se apreciază necesar a fi suplimentat probatoriul administrat, cu cheltuieli de judecată.
Intimata-pârâtă solicită respingerea recursului, susținând că nu a împrumutat nicio sumă de bani de la reclamant..
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._, reclamantul J. N. a chemat în judecată pe pârâta S. V. I., pentru pretenții.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în repetate rânduri a împrumutat-o pe pârâtă cu sume de bani, în total 6400 lei, necesare pentru achitarea spitalizării soțului său iar după decesul acestuia, pentru cheltuielile de înmormântare și pomenile ulterioare. Nu a încheiat un înscris sub semnătură privată prin care să se constate împrumutul acordat însă în data de 12.05.2012 pârâta printr-o convenție scrisă a recunoscut împrumuturile primite și s-a obligat să le restituie până la data de 19.08.2012, fără a respecta aceasta înțelegere
A solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 6400 lei si cheltuieli de judecată.
Acțiunea a fost legal timbrată.
Reclamantul a depus la dosar copia înscrisului denumit chitanță.
La interogatoriu, pârâta nu a recunoscut pretențiile reclamantului, contestând faptul că ar fi întocmit și semnat înscrisul denumit chitanță prin care recunoaște că a împrumutat sumele de bani solicitate si se obligă să le restituie.
În temeiul dispozițiilor art. 177 si 178 c.p. civ conform cărora, aceluia căruia i se opune un înscris sub semnătură privată este obligat fie să recunoască fie să tăgăduiască scrisul ori semnătura. Când una dintre părți declară că nu recunoaște fie scrisul fie semnătura, instanța va păși la verificarea înscrisului.
În urma verificării de scripte prin compararea scrierii și semnăturii de pe înscrisul invocat de către reclamant în probarea pretențiilor sale cu înscrisurile depuse numai de către pârâtă - condica de prezență de la serviciul avut la Școala Gimnazială . 2007-2008, instanța reține că înscrisul denumit chitanță nu a fost întocmit și semnat de către pârâtă, drept pentru care va fi înlăturat.
Prin sentința civilă nr.215 din 25.02.2013 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosar_ a fost respinsă acțiunea.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a considerat că înscrisul invocat de reclamant este întocmit pro cauza pentru că în raport de memoriul pe care acesta îl depune la data de 18.02.2013, se constată că sunt scrise de aceași persoană și cu greșeli gramaticale care sunt regăsite în chitanță, spre exemplu în ambele înscrisuri se trece ,, susemnat…,,
Potrivit art. 1191, 1197 și art. 1198 codicele civil, în vigoare la momentul pretinselor convenții, dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depășește suma de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decât sau prin act autentic, sau prin act sub semnătură privată. Aceste dispoziții nu se aplică în cazul când există un început de dovadă scrisă. Se numește început de dovadă orice scriptură a aceluia în contra căruia s-a format petiția, sau a celui ce el reprezintă și care scriptură face a fi de crezut faptul pretins precum si atunci când creditorului nu i-a fost cu putință a-și procura o dovadă scrisă despre obligația ce pretinde, sau a conserva dovada luată.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul nu a invocat existența unei cauze de natura celor prev de art. 1198 codicele civil, precum imposibilitatea morală de a preconstitui un înscris constatator al împrumutului, acesta arătând că existența convenției nu a fost materializată prin întocmirea vreunui înscris ci ulterior, convenția-împrumutul a fost recunoscut de către pârâtă prin întocmirea și semnarea de aceasta a acelui înscris denumit chitanță, înscris care s-a dovedit a nu fi întocmit și semnat de către pârâtă.
Pentru aceste considerente în temeiul art. 1169 codicele civil, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă.
Împotriva hotărârii mai sus menționate a declarat recurs recurentul J. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A motivate că pârâta nu a recunoscut semnătura înscrisului încheiat între părți, că instanța a procedat la verificarea de scripte în acst sens fiind depusă la dosar condica de prezență la serviciu a acesteia de la școală, că semnătura corespunde semnăturilor de pe condica de prezență de re rubricile” lavenire” nu și de “ la plecare”, însă este ușor de observat că intimate folosește două feluri de semnături.
Recurentul a susținut că prima instanță a refuzat adminisrreaea probei cu martori pe care a solicitat-o pentru dovedirea operațiunii juridice ca atare, nu și pentru dovada sumei împrumutate, că a solicitat și încuviințarea unei expertise grafice, însă și această cerere i-a fost refuzată.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu potrivit disp. art.3041 C.pr. civ., se apreciază că recursul nu este întemeiat.
Prin cererea de chemare în judecată reclamant J. N. a chemat în judecată pe pârâta S. V. I., solicitând restiuirea umei de 6400 lei, împrumutată pentru achitarea spitalizării soțului său cheltuielile de înmormântare și pomenile ulterioare. Nu s-a încheiat un înscris sub semnătură privată prin care să se constate împrumutul acordat însă ladata de 12.05.2012, pârâta a încheiat o convenție scrisă, a recunoscut împrumuturile primite și s-a obligat să le restituie .
Prin sentința atacată acțiunea a fost respinsă.
Prima instanță a făcut o corectă interpretare a stării de fapt și o corectă apreciere a probelor în cauza dedusă judecății.
Fiind vorba despre contestarea unui înscris sub semnătură privată, prima instanță a procedat la verificarea de scripte conform art. 177, 178 C.pr.civ. comparând scrierea și semnătura de pe înscrisurile depuse de reclamant în probarea pretențiilor sale cu înscrisul depus de către pârâtă, respectiv condica de prezentă de la serviciul acesteia. Școala Gimnazială Florești.
Examinând înscrisurile depuse, în mod corect instanța a constatat că înscrisul denumit chitanță nu a fost întocmit și semnat de către pârâtă, caracterele de scris fiind diferite. Mai mult, înscrisul intitulat „ chitanță” este scris de aceeași persoană și cu aceleași greșeli gramaticale ca și memoriul depus la 18.02.2013 la dosarul cauzei, de către reclamant.
Motivele invocate în recurs legat de administrarea probelor nu pot fi reținute.
Expertiza grafologică se poate dispune după ce instanța făcând ea însăși verificarea nu s-a lămurit asupra autenticității înscrisului. Cum în cauza dedusă judecății, instanța a apreciat suficientă ca probă verificarea de scripte expertiza nu mai apare ca fiind o probă necesară soluționării cauzei. Mai mult deși în motivele de recurs recurentul susține că ar fi solicitat această probă, din înscrisurile depuse la dosar sau practicaua hotărârii atacate rezultă că avocatul reclamantului prezent la soluționarea cauzei a învederat instanței că nu mai solicită probe.
Cât privește administrarea probei cu martori în mod corect prima instanță a făcut aplicarea disp. art.1191,1197 și 1198 Cod civil, dovada actelor, a căror valoare depășește suma de 250 lei neputându-se face decât prin act autentic sau act sub semnătură privată, dispoziții care nu se aplică în cazul în care există un început de dovadă scrisă.
Pentru considerentele expuse și apreciind că hotărârea pronunțată în cauză este legală și temeinică, recursul urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant J. N. împotriva sentinței civile nr.215/25.02.2013 pronunțată de Judecătoria Strehaia în contradictoriu cu intimata-pârâtă S. V., având ca obiect contestație la executare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Mai 2013.
Președinte, V. R. | Judecător, C. P. | Judecător, L. B. |
Grefier, M. B. |
Redactat. B.L./ 22. 05.2013
Tehnoredactat D.D. /ex.2/ pag.3
Jud. fond V. S.
Cod operator 2626
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 2280/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Fond funciar. Decizia nr. 910/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
