Contestaţie la executare. Decizia nr. 31/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 31/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 6324/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 31/R/REV
Ședința publică de la 03 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. R.
Judecător C. P.
Judecător C. M.
Grefier M. B.
Pe rol pronunțarea asupra cererii de revizuire formulată de revizuenta Fundația E. 2020 reprezentată legal prin E. N. ( denumire modificată a Fundației F. Social Democrat M.) împotriva deciziei civile nr.490/R/23.04.2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații C. de Comerț, Industrie și Agricultură M., Fundația F. Social Democrat și B. G. G. C., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se ia act că dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 26.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având în vedere complexitatea cauzei, în temeiul art.260 cod procedură civilă a amânat pronunțarea, după care, o reține pentru soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cererii de revizuire, constată următoarele
La data de 14.06.2012 a fost înregistrată contestația la executare formulată de contestatoarea C. De Comerț, Industrie Și Agricultură M. în contradictoriu cu intimații Fundația F. Social Democrat și B. G. G. C. prin care a solicitat anularea somației 216/E/2012, a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită nr. 216/E/2012 din data de 30.05.2012 precum și a tuturor actelor de executare silită emise în dosarul execuțional, ca fiind nelegale, iar până la soluționarea contestației a solicitat suspendarea executării silite conform art. 403 c.p.c., cu cheltuieli de judecată. A mai solicitat dreptul de retenție al imobilului până la recuperarea datoriei de 43.626 lei, de la Fundația FSD, ce va fi actualizată.
În fapt a arătat că la data de 30.05.2012, prin somația nr. 216/E/2012 din data de 30.05.2012 a fost somată de B. G. G. C. ca în termen de 5 zile să se conformeze dispozitivului sentinței civ. 2299/21.04.2011 prin care s-a dispus repunerea părților în situația anterioară, respectiv să elibereze imobilul situat în Dr.Tr.S., ., jud. M. și totodată le-a fost comunicat procesul verbal privind cheltuielile de executare nr. 216/E/2012 pentru suma de 7.336,20 lei. A arătat că aceeași sentință a fost pusă în executare în baza a două cereri de executare silită formulate cu rea credință de Fundația F. Social Democrat.A arătat că pentru cealaltă cerere de executare s-a format dosarul de executare 29/E/2012/18.03.2012 de B. D. Alfred, care în urma obținerii încuviințării de executare, i-a somat la data de 29.03.2012 pentru executarea dispozitivului sentinței civ. 2299/21.04.2011 pronunțata în dosar_/225/2010, solicitându-i să predea același imobil menționat în titlul executoriu, iar împotriva acestor acte de executare a formulat contestația la executare aflată pe rolul Judecătoriei Dr.Tr.S. sub nr._ .Consideră că executarea începută a doua oară de B. G. G. C. în dosarul de executare 216/E/2012, la solicitarea aceleiași creditoare FSD, în baza încheierii de încuviințare silită_, este nelegală. Contestatoarea a susținut că nu au fost respectate disp. Hot. 432/26.05.2011 secția pentru judecători a CSM, precum și Hot. 95 al.1/1 din ROI, privind conexarea cauzelor dacă există identitate, întrucât aceeași sentință a fost investită cu formulă executorie de două ori, fapt ce i-a prejudiciat apărarea, bugetul și imaginea.
Cu privire la legalitatea actelor de executare, a arătat că executarea excede atribuțiilor executorului având în vedere dispozitivul sentinței civ. 2299/21.04.2011 pronunțata în dosar_/225/2010 ce constituie titlul executoriu, prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de V-C aut. de BNP O. V. sub nr.1907/10.06.2010 și s-a dispus repunerea părților în situația anterioară. Astfel necunoscând situația anterioară a acestui contract, nici executorul și nici FSD-ul nu puteau să ceară predarea imobilului din contract. A arătat că situația anterioară a contractului a fost convenția de vânzare cumpărare atestată de av. P. D., contract prin care le-a fost înstrăinat imobilul, încheiată la data de 18.01.2010 între FSD și C. de Comerț și Industrie și Agricultură M., iar la data de 10.06.2010 BNP O. V. a autentificat acordul de voință. De asemenea, prețul contractului a fost de_ lei, iar prin acordul de plată nr. 1117/29.12.2006 încheiat între părți, prin care FSD recunoaște datoria, părțile convin un acord de compensare nr. 33/15.01.2010 prin care în contul creanței de_ lei, Fundația FSD vinde imobilul către C. de Comerț și Industrie și Agricultură M.. Cum în dispozitivul sentinței civ. 2299/21.04.2011 prețul contractului a fost stabilit la suma de 43.626 lei achitat integral vânzătoarei FSD prin compensație repunerea în situația anterioară înseamnă și debitul de 43.626 lei pe care FSD îl înregistrează față de C. de Comerț și Industrie și Agricultură M..
Cu privire la dreptul de retenție, a arătat că repunerea în situația anterioară se face simultan cu executarea obligației ce o are FSD față de C. de Comerț și Industrie și Agricultură M. în baza aceluiași titlu executoriu, pentru suma de 43.626 lei ce reprezintă prețul contractului, sumă care urmează a fi actualizată.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 399 și urm C.pr. civ.
La dosar, contestatoarea a depus: somația și dovada comunicării acesteia nr. 216/E/2012, sentința civ. 2299/21.04.2011 pronunțată în dosar_/225/2010 de Judecătoria Dr.Tr.S., proces verbal 216/E/2012, recipisa de consemnațiune CEC BANK a cauțiunii în sumă de 800 lei.
Intimata Fundația F. Social Democrat reprezentată de prof. M. M. a formulat întâmpinare solicitând anularea somației 216/E/2012 și a procesului verbal reprezentând cheltuieli de executare, precum și anularea tuturor formelor de executare silită. A solicitat respingerea contestației formulată de C.C.I.A. M. pentru predarea imobilului fraților N. simultan cu recuperarea creanței de 43.626,00 lei, deoarece această creanță nu există, iar imobilul nu a fost predat niciodată în baza unui proces verbal de predare-primire, iar imobilul face parte din patrimoniul FSD-ului, frații N. neavând nici o capacitate de folosință și de exercițiu pentru acapararea imobilului, domnul E. N. a fost revocat din funcția de președinte al FSD .
A solicitat anularea somației 216/E/2012 emisă de B. G. G. C. întrucât nu are nici o bază legală, iar executarea nu a fost cerută de FFSD M., precum și anularea tuturor formelor de executare începute în acest dosar, întrucât executarea nu a fost solicitată de reprezentantul legal. A arătat că frații N. nu au avut și nu au dreptul legitim de a cere executare, neavând capacitate de folosință sau de exercițiu pentru a semna acte în numele fundației FSD și nu au dreptul de a folosi hotărârile judecătorești 2299/21.04.2011 a Judecătoriei Dr.Tr.S. și dec. 1534/R/2011 a TRIB M. din dosar_/225/2010.A arătat că imobilul respectiv ce face obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 1097/10.06.2010 a fost și este dat în folosință cu titlu gratuit în baza unui contract autentificat la notariat, Organizației Județene a PSD M., care nu a fost reziliat, deși a fost atacat în instanță de frații N., acțiunea fiind respinsă conform sent. civ. 5118/12.10.2010 definitivă și irevocabilă. A arătat că, contractul de V-C 1907 a fost fraudulos întocmit și a fost anulat definitiv și irevocabil prin sent. civ. 2299/21.04.2011, prin respingerea recursului intentat de CCIA M. prin dec. 1534/R/20.12.2011, în dosar_/225/2010 în care a fost admisă cererea sa de intervenție în interesul FFSD M.. De asemenea, a susținut că, nu există nici o creanță a C.C.I.A. M., întrucât contractele de V-C 3771/23.10.2001, 2773/23.12.2003 și nr. 3346/29.12.2006 au fost integral achitate, aceste contracte fiind încheiate de împuternicitul legal al FSD, prof. M. M. Secretar General al Fundației în calitate de cumpărător și vânzătorul CCIA M. prin reprezentantul său T. N.. În ceea ce privește contractul de vânzare- cumpărare 1907, care a fost anulat, a mai arătat că acesta a fost în mod fraudulos întocmit și s-a făcut în secret fără aprobarea AG legitime a fundației FSD M., prin încălcarea prev. 39 al. 4 lit. a, lit.b și lit. c din Statutul fundației.
La dosar, a depus certificat de grefă din Registrul Asociațiilor și Fundațiilor, înregistrat sub nr. 11/15.05.2000 și modificat sub nr. 4/19.06.12 prin încheierea din data de 08.06.2012 a Judecătoriei Dr.Tr.S. pronunțată în dosar_ . prin care s-au înscris modificările aduse statutului constitutiv și statutului Fundației FSD M. .
FSD M. reprezentată legal de E. N. la data de 28.09.2012 a formulat cerere de recuzare a judecătorului de complet, prin care a arătat că prof. M. M. nu mai deține funcția de secretar și nu mai are nici o calitate în cadrul fundației, iar încheierea pronunțată în dosar_ . prin care s-au înscris modificările aduse actului constitutiv și statutului Fundației FSD M., la cererea prof. M. M., a fost casată prin recurs și trimisă cauza spre rejudecare. La termenul din 26.10.2012 a solicitat suspendarea cauzei pentru soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei._ * prin care s-a respins cererea formulată de prof. M. care ulterior a formulat recurs. La dosar a depus un set de acte din dosarul_/225/2010.
Prin concluziile scrise pe fondul cauzei intimata FDS M. reprezentată de prof. M. M. a precizat că situația anterioară anulării contractului 1907/10.06.2010 este: fundația nu a facturat suma pretinsă de CCIA M. în contractul 1907/10.06.2010 în valoare de 43.626,00 lei deoarece nu avea nici o datorie față de contestatoare; iar cele 14 încăperi înregistrate în contractul 3771/23.10.2001 au fost date în folosință cu titlu gratuit în baza unui contract autentificat la notariat, Organizației Județene a PSD M. în baza contractului 190/22.04.2009 aut. la NP, acest contract nu a fost anulat este perfect legal și în vigoare și astăzi.; cele 14 încăperi înscrise în contractele de V-C 3771/23.10.2001, 190/22.04.2009 și 1097/10.06.2010 au fost înregistrate ca făcând parte din patrimoniul fundației. A solicitat respingerea contestației formulată de C.C.I.A. M. pentru predarea imobilului fraților N. simultan cu recuperarea creanței de 43.626,00 lei, anularea somației 216/E/2012 emisă de B. G. G. C. precum și anularea tuturor formelor de executare din același dosar de executare, respingerea cererii de retenție a imobilului, anularea încheierii având ca obiect încuviințarea executării pron. în dosar_ .A mai depus la dosar: sent. civ. 5118/12.10.2010 pron. în dosar_ și certificat grefă, contract de dare în folosință încheiat la 22.04.2009, aut. sub nr. 1051/22.04.2009, proces verbal de predare primire din 28.04.2009, Hotărâre 170/20.01.2009 a FSD M., încheierea din 08.06.2012 din dosar_ și certificat de grefă, certificat de grefă din dosar_, certificat din dosar_/225/2010 emis de Tribunalul M., certificat grefă din dosar_ emis de Judecătoria Dr.Tr.S..
Contestatoarea C. de Comerț și Industrie și Agricultură M. a depus note la concluziile formulate pe fond, prin care a solicitat și aplicarea unei amenzi judiciare cu obligarea la plata despăgubirilor a FDS M. conform art. 108 al. 1 pct. 1 lit. a C.pr.civ. A mai arătat că prin acțiunea din dosar_/225/2010, FSD nu a solicitat predarea imobilului, iar repunerea în situația anterioară ar însemna nu predarea, ci revenirea imobilului în patrimoniul FSD, precum și recunoașterea datoriei. A susținut cererea privind dreptul de retenție până la achitarea datoriei, a solicitat admiterea contestației și suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a contestației, cu cheltuieli de judecată.
Intimata FDS M. reprezentată de E. N., prin concluziile scrise formulate a solicitat respingerea contestației și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată. A motivat că situația prezentată de contestatoare este falsă și nu se poate reține că ar fi existat în același moment două dosare identice privind executarea aceluiași titlu, întrucât la data când s-au adresat B. G. G. C., dezînvestiseră pe B. D. Alfred pentru dosarul întocmit de acesta 29/E/2012, iar contestația formulată împotriva executării începută în acest dosar s-a soluționat prin constatarea încetării executării. Cu privire la motivul invocat de contestatoare că executorul B. G. G. C. nu avea dreptul să interpreteze dispozitivul sentinței 2299/21.04.2011, a arătat că executarea consta în repunerea părților în situația anterioară în sensul de a se lăsa în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul ce a făcut obiectul contractului anulat., iar prin dispozitivul titlului executoriu, repunerea în situația anterioară însemna obligarea pârâtei la restituirea imobilelor identificate. În ceea ce privește antecontractul sau convenția atestată de av. P. D., contract prin care a fost înstrăinat același imobil, acesta reprezintă autoritate de lucru judecat fiind folosit la pronunțarea sentinței civ. 2299/21.04.2011. în ceea ce privește suma de 43.626 lei arată că aceasta nu a fost probată, această cererea având ca obiect pretenții putându-se soluționa separat
Instanța a dispus atașarea dosarelor de executare 216/E/2012 întocmit de B. G. G. C. și nr. 29/E/2012/18.03.2012 întocmit de B. D. Alfred, a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a B. G. G. C..
Prin sentința civilă nr. 8148/23.11.2012 Judecătoria Drobeta T. Severi a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a B. G. G. C. și a respins contestația la executare față de acesta ca fiind formulată față de o persoană fără calitate procesuală.
A respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea C. De Comerț, Industrie Și Agricultură M. în contradictoriu cu intimata Fundația F. Social Democrat. A respins cererea de suspendare a executării silite ca fiind rămasă fără obiect.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.2299/21.04.2011 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, pronunțată în dosarul nr._/225/2010, ce constituie titlul executoriu, a fost admisă acțiunea intimatei împotriva contestatarei, a fost constatată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP O. V., sub nr.1907/10.06.2010 și s-a dispus repunerea părților în situația anterioară.
Întrucât acest titlu executoriu nu a fost pus în executare de bunăvoie, intimata Fundația F. Social Democrat a apelat la executarea silită a acestuia, întocmindu-se dosarul de executare nr. 216/E/2012, de B. G. G. C., care a procedat la somarea debitoarei, conformându-se celor cuprinse în titlul executoriu.
În conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. 1 C.p.c., instanța se va pronunța mai întâi cu privire la excepțiile de procedură sau de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, reține următoarele:
Potrivit disp. art. 2 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, executorul judecătoresc este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public, iar potrivit disp. art. 7 alin. 1 lit. a din aceeași lege executorul judecătoresc are atribuția de a pune în executare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii.
De asemenea, disp. art. 57 și 58 din Legea nr. 188/2000 prevăd că actele executorilor judecătorești sunt supuse, în condițiile legii, controlului instanțelor judecătorești competente, cei interesați sau vătămați prin actele de executare putând formula contestație la executare, în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă.
În acest context, având în vedere că rolul executorului judecătoresc este acela de a îndeplini un serviciu de interes public, acesta nu poate fi parte într-o acțiune în fața instanței judecătorești cu privire la actele de executare îndeplinite în exercitarea atribuțiilor de serviciu, calitate procesual activă și pasivă în cadrul unei contestații la executare având doar părțile interesate sau vătămate prin actul de executare întocmit în cadrul unui dosar de executare.
Calitatea procesual pasivă a executorului judecătoresc nu este determinată nici măcar de opozabilitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu privire la actul de executare efectuat de către acesta, în măsura în care, actele acestuia sunt supuse controlului instanțelor de judecată și, în calitatea sa de asigurator al unui serviciu de interes public, este obligat să respecte o hotărâre judecătorească irevocabilă.
În același sens a statuat și art. 399 alin. 2 C.p.c. potrivit căruia nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a intimatului B. G. G. C., excepție absolută și peremptorie, care are prioritate cu privire la soluționare în raport de fondul cauzei, instanța urmează să admită excepția invocată din oficiu și să respingă contestația la executare formulată, ca fiind formulată față de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Pe fond, potrivit art.399 C.proc.civ., "împotriva executării silite înseși, precum si împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare . De asemenea, daca nu s-a utilizat procedura prevăzuta de art.281 C.proc.civ., se poate face contestație si in cazul in care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu . . .``
Ca atare, contestația la executare este mijlocul procesual prin care părțile interesate sau vătămate prin modul de realizare a executării silite, cu neobservarea sau ignorarea condițiilor si formalităților stabilite de procedura execuționala, se pot plânge instanței competente in vederea desființării sau anularii formelor sau actelor de executare nelegale.
Vizând exclusiv desființarea masurilor nelegale de urmărire silita, contestația la executare nu are aptitudinea declanșării unei noi judecăți de fond si nici natura juridica a unei cai de atac de reformare.
F. de aceste dispoziții legale raportate la art. 1201 C.civ. contestația la executare nu are natura juridica a unei cai de atac de reformare reglementata de legea procesuala civila cu privire la ciclul ordinar al judecații in fond a cauzei, având ca obiect recunoașterea dreptului si obligarea debitorului la restabilirea dreptului încălcat ori contestat.
Legea procesuala civila, prin norme preponderent imperative, asigura succesiunea progresiva a actelor procesuale vizând realizarea dreptului subiectiv pretins încălcat, intre momentul sesizării instanței de judecata competente si executarea silita a dreptului recunoscut prin hotărâre judecătoreasca definitiva. În etapa executării silite, instanța investită cu soluționarea unei contestații la executare, care poate viza exclusiv controlul regularității actelor de executare, trebuie să stabilească acesteia un conținut corespunzător judecații in fond a cauzei și anume cel prevăzut de lege. Astfel, instanța constată că, prin sentința civilă nr.2299/21.04.2011 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, pronunțată în dosarul nr._/225/2010, ce constituie titlul executoriu, a fost admisă acțiunea intimatei împotriva contestatarei, a fost constatată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP O. V., sub nr.1907/10.06.2010 și s-a dispus repunerea părților în situația anterioară. Prin repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare, așa-zisa „vânzătoare”, respectiv intimata din această contestație la executare, a redevenit proprietara imobilului, astfel că, a apelat la executare silită a titlului executoriu, întrucât contestatara a refuzat să-și îndeplinească de bunăvoie obligația de a preda bunul imobil.
Susținerile contestatarei, cum că ar avea sau nu o creanță asupra intimatei, care ar putea eventual să-i confere posibilitatea obținerii unui drept de retenție asupra imobilului respectiv, sau că ar fi încheiat un alt contract de vânzare-cumpărare pentru același imobil exced cadrului prezentei contestații la executare, putând face obiectul unei acțiuni civile de drept comun, motiv pentru care vor fi înlăturate.
Deși contestatara nu motivează în ce constă nelegalitatea executării silite, instanța, procedând la verificarea modului cum s-a desfășurat această executare, a constatat că executorul judecătoresc a procedat conform prevederilor legale, solicitând încuviințarea executării silite și emițând somația de executare nr. 216/E/2012 și procesul verbal din data de 30.05.2012, privind cheltuielile de executare.
Susținerea contestatarei că există două dosare de executare silită cu același obiect, în care s-au pronunțat două încheieri de încuviințare a executării aceluiași titlu executoriu, ceea ce ar constitui o încălcare a legii, a fost înlăturată întrucât, pe de o parte, din dosarul de executare nr.29/E/2012 al B. D. Alfred, atașat la dosarul cauzei, a rezultat că acest executor a renunțat la executare și a închis dosarul, motiv pentru care intimata s-a adresat B. G. G. C., care a procedat la întocmirea dosarului nr.216/E/2012 conform legii, solicitând încuviințarea acestei executări și, pe de altă parte, obținerea încuviințării executării silite într-un alt dosar de executare nu poate constitui un motiv de nelegalitate a executării silite din acest dosar.
În ceea ce privește somația de executare, art.387 C.p.c. prevede că „În afară de cazurile în care legea prevede altfel, executarea poate începe numai după ce se va comunica debitorului o somație care va cuprinde următoarele:
1. denumirea și sediul organului de executare;
2. data emiterii somației și numărul dosarului de executare;
3. numele și domiciliul sau, după caz, denumirea și sediul debitorului;
4. arătarea titlului executoriu anexat în baza căruia urmează să se facă executarea silită;
5. termenul în care cel somat urmează să-și execute de bunăvoie obligația prevăzută în titlul executoriu și arătarea consecințelor nerespectării acesteia;
6. semnătura și ștampila organului de executare.
Dacă în termenul arătat în somație debitorul nu-și execută de bunăvoie obligația, executorul judecătoresc va proceda de îndată la executarea silită.”
Analizând somația emisă (fila 19), instanța a constatat că aceasta respectă prevederile legale de mai sus.
În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de executare detaliate de B. G. G. C., prin procesul verbal încheiat, instanța constată că aceste cheltuieli sunt stabilite în limitele prevăzute de Ordinul ministrului Justiției nr.2550/2006 și de Hotărârea UNEJ nr.2/2007, neexistând motive de reducere a lor.
Prin urmare, instanța, constatând că au fost respectate condițiile și formalitățile prevăzute de procedura execuțională și că nu au fost săvârșite neregularități cu prilejul executării silite, a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea prezentei contestații, instanța a constatat că a rămas fără obiect, prin soluționarea contestația la executare, astfel că a fost respinsă.
Împotriva acestei sentinței în termen legala a formulat recurs recurenta contestatoare C. de Comerț, Industrie și Agricultură M., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
A motivat recurenta că sentința instanței de fond este nemotivată în drept, fiind pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 261 alin. 2 C.pr.civ. întrucât nu s-au arătat motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și nu s-a pronunțat asupra unor dovezi hotărâtoare, situație care face obligatorie exercitarea controlului judiciar. Obligația de motivare a hotărârilor judecătorești atât în drept cât și în fapt este rezultatul a două exigențe ce decurg din art. 6 par. 1 al CEDO: pe de o parte, acest text consacră dreptul oricărei persoane de a-și prezenta argumentele și observațiile în fața instanței, iar pe de altă parte, impune oricărei instanțe obligația de a proceda la un examen efectiv al motivelor, argumentelor și propunerilor de probe prezentate de părți, cel puțin pentru a le aprecia pertinența. Recurenta a reluat afirmațiile din acțiunea introductivă referitoare la data primirii somației și a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare și la conținutul acestora.
A mai arătat recurenta că instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii faptul că în sentința nr.2299/21.04.2011 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, pronunțată în dosarul nr._/225/2010, ce constituie titlul executoriu, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP O. V., sub nr.1907/10.06.2010 și s-a dispus repunerea părților în situația anterioară, astfel că necunoscând situația anterioară, a acestui contract, nici executorul și nici FSD-ul nu puteau să ceară predarea imobilului din contract, neexistând o dispoziție a instanței în acest sens. Mai mult, trebuia ținut cont de faptul că între părți există încheiat un contract de vânzare-cumpărare atestat de av. P. D., contract prin care i-a fost înstrăinat imobilul, prețul contractului fiind de 46.500 lei, prin acordul de plată nr. 1117/29.12.2006 încheiat între părți, FSD recunoaște datoria, astfel că părțile au încheiat și acordul de compensare nr. 33//15.01.2010 prin care în contul creanței de 46.500 lei Fundația FSD vândut imobilul în discuție către C. de Comerț, Industrie și Agricultură M.. Așa cum rezultă din actele menționate, anterior autentificării contractului de vânzare-cumpărare, imobilul era deja transmis spre compensare către CCIA M. încă din data de 15.01.2010, situație ce rezultă chiar din dispozitivul sentinței civile nr. 2299/21.04.2011, menționându-se că prețul contractului a fost stabilit la suma de 43.626 lei, achitat integral vânzătoarei FSD prin compensație, instanța de fond reținând că punerea în situația anterioară înseamnă și plata debitului de 43.626 lei pe care FSD îl înregistrează față de CCIA M..
Cu privire la dreptul de retenție, instanța de fond a arătat că repunerea în situația anterioară se efectua simultan cu executarea obligației ce o are FSD față de CCIA M. în baza aceluiași titlu executoriu pentru suma de 43.626 lei, ce reprezintă prețul contractului, sumă ce urmează a fi reactualizată astfel că, față de aceste considerente recurenta apreciază că este mai mult decât surprinzător dispozitivul hotărârii instanței de fond prin care se respinge contestația la executare.
Recurenta a mai criticat sentința și pentru nelegalitate, arătând că nici Fundația FSD și nici executorul judecătoresc nu aveau dreptul să ceară predarea imobilului, neputând extinde sau interpreta dispozitivul hotărârii judecătorești și, de altfel, nici în acțiunea promovată de Fundația FSD nu s-a solicitat predarea imobilului ci doar anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP O. V. sub nr. 1907/10.06.2010. Prin repunerea în situația anterioară, se înțelege că ambele părți, atât reclamanta, cât și pârâta, să revină la situația existentă înaintea încheierii contractului anulat și, așa cum se arată în considerentele sentinței civile nr. 2299/21.04.2011, prețul imobilului înstrăinat a fost de 43.626 lei iar ca modalitate de plată s-a procedat la compensare, astfel că Fundația FSD are în prezent un debit față de CCIA M. de 43.626 lei, ce urmează a fi reactualizat ca urmare a repunerii în situația anterioară.
În aceste condiții, a susținut recurenta, este îndreptățită să uzeze de dreptul de retenție asupra imobilului, până a achitarea datorie ce o are Fundația FSD față de ea. A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, admiterea contestației la executare, anularea somației nr. 29//E/2012/28.03.2012, a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare și a tuturor actelor de executare silită emise în dosarul execuțional nr. 29/E/2012 al B. D. Alfred.
Intimata Fundația F. Social Democrat prezentată prin Președinte E. N. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, arătând că nu există două dosare de executare, întrucât, în primul dosar în care a solicitat executarea silită, cu nr. 29/E/2012 al B. D. Alfred, a renunțat la executare și s-a adresat cu o nouă cerere de executare silită către B. G. G. C..
A mai arătat intimata că nu poate fi reținută critica referitoare la faptul că ea, Fundația FSD, nu putea cere executorului judecătoresc predarea imobilului și nici acesta nu putea extinde sau interpreta dispozitivul hotărârii, întrucât executarea silită vizează repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului, astfel cum se arată în dispozitivul sentinței civile nr. 2299/21.04.2011, instanța de executare admițând cererea de încuviințare a executării silite depusă de B. G. G.. De asemenea, arată că antecontractul de vânzare-cumpărare atestat de avocatul P. D. și contractul de vânzare cumpărare autentificat de BNP O. V. au fost analizate prin sentința civilă nr. 2299/2011 astfel că instanța investită cu contestația la executare nu se mai putea pronunța pe o situație juridică deja soluționată .
Cu privire la recuperarea creanței de 43.626 lei, intimata arată că recurenta nu a produs nicio probă în acest sens iar în situația în care aceste susțineri ar fi probate, atunci instanța investită cu soluționarea recursului nu se poate pronunța pe niște supoziții, ci aceste pretenții trebuiau soluționate printr-o altă acțiune iar pe de altă parte ar exista autoritate de lucru judecat întrucât această critică a fost dedusă judecății și în dosarul nr._/225/2010.
În cauză a depus concluzii scrise și precizări intimata Fundația F. Social Democrat reprezentată prin M. M., arătând că Fundația nu a solicitat niciodată executarea silită a Camerei de Comerț și Industrie M. întrucât contractul de vânzare cumpărare nr. 1097/2010 autentificat fraudulos nu a fost niciodată aprobat de către Adunarea Generală a fundației și nici nu a fost înregistrat ca document oficial al fundației iar încăperile menționate în acel contract nu au fost niciodată predate Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură, neexistând nici un document de predare primire în acest sens și nici nu au fost radiate din patrimoniul Fundației.
S-a constatat însă că, dl. M. M. nu are calitate de reprezentant al intimatei Fundația F. Social Democrat întrucât, așa cum reiese din copia Încheierii din data de 06.11.2012 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S., irevocabilă prin decizia civilă nr. 93/R/2013 a Tribunalului M., a fost respinsă cererea de înscriere în Registrul asociațiilor și fundațiilor a modificărilor aduse actului constitutiv și statutului Fundației, ultima înscriere valabilă fiind cea dispusă prin încheierea nr. 2/F/19.02.2010 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Dr. Tr. S. și potrivit modificărilor aduse actului constitutiv și statutului încuviințate prin acea încheiere, dl. M. M. a fost exclus din Fundația F. Social Democrat.
Prin decizia civilă nr.490/R/23.04.2013, Tribunalul M. a constatat că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 2299/21.04.2011 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, pronunțată în dosarul nr._/225/2010, ce constituie titlul executoriu, a fost admisă acțiunea intimatei Fundația F. Social Democrat împotriva contestatoarei C. de Comerț, Industrie și Agricultură M., a fost constatată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP O. V., sub nr.1907/10.06.2010 și s-a dispus repunerea părților în situația anterioară.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 948 pct. 2 C.civ. în sensul că a lipsit consimțământul vânzătoarei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Măsura repunerii părților în situația anterioară este o măsură reparatorie, de restabilire a ordinii de drept, constând in desființarea unui act juridic si tuturor urmărilor lui, restituirea prestațiilor efectuate, curmarea stării de fapt ilegale, precum si repararea integrala a prejudiciului cauzat unei persoane prin actul încheiat ori faptul săvârșit în contradicție cu legea
Principiul relativității contractelor, face ca, de regulă, efectele anulării sau constatării nulității contractului să se răsfrângă asupra părților în cauză, care și-au asumat obligații și au dobândit drepturi prin actul juridic încheiat. Restabilirea situației anterioare este, deci, consecința logică a nulității, deoarece tot ce s-a executat în baza unui act juridic anulat trebuie restituit, astfel încât părțile să aibă o situație identică cu cea dinainte de încheierea contractului.
Din cuprinsul sentinței reiese că prin contractul a cărui nulitate absolută s-a constatat, vânzătoarea Fundația F. Social Democrat a transmis dreptul de proprietate către cumpărătoarea C. de Comerț, Industrie și Agricultură M. asupra mai multor încăperi situate în imobilul din Dr. Tr. S., ., prețul fiind stabilit la suma de 43.626 lei, conform raportului de evaluare imobiliară întocmit de ing. C. V., iar ca modalitate de plată a prețului, s-a procedat la compensare, conform art. 3 din contract.
Repunerea părților în situația anterioară încheierii acestui contract presupune ca dreptul de proprietate asupra imobilului să revină în patrimoniul vânzătoarei, iar în patrimoniul cumpărătoarei să renască dreptul de creanță ce fusese stins prin compensarea cu prețul imobilului, conform clauzelor contractuale.
Cum din cuprinsul sentinței ce constituie titlu executor rezultă că prețul imobilului ce a făcut obiectul contractului anulat a fost de 43.626 lei și el a fost compensat cu creanța cumpărătoarei C. de Comerț, Industrie și Agricultură M., a rezultat că valoarea creanței pe care C. de Comerț, Industrie și Agricultură M. o are împotriva vânzătoarei Fundației F. Social Democrat este aceeași cu valoarea prețului imobilului, respectiv 43.626 lei.
Susținerea intimatei Fundația F. Social Democrat că recurenta contestatoare nu a produs nicio probă cu privire la existența creanței de 43.626 lei nu poate fi primită, întrucât existența acestei creanțe și valoarea ei rezultă din chiar cuprinsul hotărârii ce se execută, respectiv sentința civilă nr. 2299/21.04.2011 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, pronunțată în dosarul nr._/225/2010. Pe de altă parte, în cauza de față, instanța nu a fost investită să verifice existența sau întinderea acestei creanțe și nici instanța care a sentința nr. 2299/21.04.2011 nu a examinat acestui aspect.
Prin urmare, având un drept de creanță împotriva intimatei, așa cum rezultă din cuprinsul titlului executoriu, și în condițiile în care intimata a cerut pe calea executării silite predarea imobilului ce a făcut obiectul vânzării, recurenta contestatoare poate solicita pe calea contestației la executare instituirea unui drept de retenție asupra imobilului până la restituirea de către intimată a creanței ce i-o datorează, dreptul de retenție putând fi instituit la cererea debitorului obligației de predare a lucrului, fie pe cale de excepție, în acțiunea privind restituirea bunului, fie pe calea contestației la executare, atunci când dreptul de retenție s-a născut ulterior hotărârii de restituire, cum este cazul în speța de față.
Celelalte critici formulate de contestatoare, referitoare la existența a două dosare de executare silită și la nelegalitatea actelor de executare silită întocmite în dosarul de executare nr. 216/E/2011 al B. G. G. C. sunt nefondate, întrucât, executarea silită pornită inițial în dosarul nr. 29/E/2012 al B. D. Alfred a încetat la inițiativa creditoarei Fundația F. Social Democrat, fără a fi dusă la îndeplinire, creditoarea adresându-se ulterior unui alt executor, respectiv B. G. G. C., astfel că actele de executare îndeplinite de acest din urmă executor nu sunt, din acest punct de vedere nelegale, atâta timp cât prima executare începută a încetat fără a fi desăvârșită.
Susținerea recurentei că nici creditoarea Fundația F. Social Democrat și nici executorul judecătoresc nu aveau dreptul să ceară predarea imobilului și că această solicitare excede dispozitivului sentinței civile nr. de BNP O. V., sub nr.1907/10.06.2010 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, este nefondată, întrucât așa cum s-a arătat mai sus, instituția juridică a repunerii părților în situația anterioară presupune ca tot ceea ce s-a executat în baza unui act juridic anulat trebuie restituit, astfel că nu era necesar ca instanța care a dispus repunerea părților în situația anterioară să precizeze expres în dispozitivul hotărârii ce prestații trebuie să–și restituie părțile.
De asemenea, nu este întemeiată nici susținerea contestatoarei potrivit căreia desființarea contractului de vânzare autentificat de BNP O. V., sub nr.1907/10.06.2010, face să renască situația anterioară încheierii acestui contract, respectiv cea creată prin antecontractul contractul de vânzare-cumpărare atestat de avocatul P. D., încheiat la data de 18.01.2010 între aceleași părți, privind același imobil, întrucât, potrivit susținerilor contestatoarei atât din întâmpinarea formulată în dosarul în care s-a pronunțat sentința nr. 2299/21.04.2011, cât și din prezenta contestație la executare, vânzarea și voința părților din antecontract a fost consfințită prin actul autentificat de BNP O. V. și deci ne aflăm în prezenta unui singur act juridic, cel autentic, încheiat cu formalitățile cerute de lege, dar care a fost desființat, datorită lipsei consimțământului vânzătoarei.
Față de cele arătate mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 9 C.pr.civ. a fost admis recursul, a fost modificată hotărârea instanței de fond în sensul că a fost admisă în parte contestația la executare și s-a instituit în favoarea contestatoarei C. de Comerț, Industrie și Agricultură M. un drept de retenție asupra imobilului ce face obiectul executării silite până la achitarea de către intimată a sumei de 43.626 lei, actualizată cu rata inflației la momentul plății, reprezentând prețul imobilului plătit de contestatoare prin compensare.
Au fost menținute celelalte dispozițiile ale sentinței privitoare la soluția dată celorlalte petite ale contestației, iar în temeiul art. 274 C.pr.civ. a fost obligată intimata la 292 lei cheltuieli de judecată către contestatoare.
Împotriva deciziei nr.490/R/23.04.2013, Fundația E. 2020 reprezentată legal prin E. N. a formulat cerere de revizuire prin care a solicitat modificarea deciziei cu consecința menținerii ca temeinice si legale a sentinței civile nr.8148/23.11.2012 pronunțata in dosar nr._, având ca obiect contestație la executare a Judecătoriei Dr. Tr. S., iar în subsidiar, anularea acestei decizii.
În motivarea cererii de revizuire arată că:
La data de 14.06.2012 a fost înregistrată contestația la executare formulată de contestatoarea C. De Comerț, Industrie și Agricultura M., în contradictoriu cu intimații Fundația F. Social Democrat M. și B. G. G. C., prin care s-a solicitat anularea somației 216/E/2012 din data de 30.05.2012, a procesului - verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nr.216/E/2012 din data de 30.05.2012 și a tuturor actelor de executare silită emise în dosarul execuțional nr.216/E/2012 al B. G. G. C., ca fiind nelegale; suspendarea executării silite în baza art.403 Cod proc.civ. până la judecarea contestației la executare; admiterea contestației cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, iar prin sentința civila, nr.8148/2012 din data de 23.11.2012, Judecătoria Dr.Tr.S., a dispus respingerea ca neîntemeiata a contestației la executare și respingerea cererii de suspendare a executării silite ca fiind rămasă fără obiect.
La data de 16.01.2013 s-a înregistrat recursul, formulat de aceeași C. De Comerț, Industrie și Agricultura M., în contradictoriu cu Fundația F. Social Democrat - M., împotriva sentinței civile nr.8148/23.11.2012, sentința considerata ca fiind netemeinică și nelegală, dată cu încălcarea disp. art,304 alin. 7 si 8 C.proc.civ.
Prin cererea de recurs s-a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale, respectiv admiterea contestației la executare, anularea somației 216/E/2012 din data de 30.05.2012, a procesului - verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nr.216/E/2012 din data de 30.05.2012 și a tuturor actelor de executare silită emise în dosarul execuțional nr.216/E/2012 al B. G. G. C., ca fiind nelegale.
Prin Decizia nr.490/R pronunțata în ședința din data de 23.04.2013, Tribunalul M., Secția Civila a admis recursul formulat de recurenta contestatoare C. De Comerț, Industrie și Agricultura M. în contradictoriu cu Fundația F. Social Democrat - M., împotriva Sentinței civile nr.8148/23.11.2012 din dosarul nr._, în sensul că a modificat sentința, admițând în parte contestația la executare, instituind în favoarea contestatoarei un drept de retenție asupra imobilului ce face obiectul executării silite în dosarul 216/E/2011 al B. G. G. C. până la achitarea de către intimată a sumei de 43.626 lei actualizata cu rata inflației la momentul plății, reprezentând prețul imobilului cu menținerea restului dispozițiilor sentinței.
Această din urmă decizie o consideră nelegală și netemeinică întrucât:
1.decizia nr.490/R/23.04.2013 cuprinde în dispozitivul acesteia dispoziții potrivnice ce nu se pot duce la îndeplinire conf. art. 322 alin. 1 C.pr.civ.,
Acest motiv este incident deoarece instituie în favoarea contestatoarei un drept de retenție asupra imobilului ce face obiectul executării silite în dosarul 216/E/2011 al B. G. G. C. până la achitarea de către intimată a sumei de 43.626 lei actualizată cu rata inflației la momentul plății, reprezentând prețul imobilului cu menținerea restului dispozițiilor sentinței, deși în cuprinsul acesteia ( fila 8 alin. 6 ultimul paragraf), instanța a reținut că susținerea intimatei Fundația F. Social Democrat în sensul că recurenta contestatoare nu a produs nici o probă cu privire la existenta creanței de 43.626 lei nu poate fi primită și pe de altă parte, în cauza de față, instanța nu a fost investită să verifice existența sau întinderea acestei creanțe.
Astfel, în urma încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2773/23.12.2003 încheiat între C. de Comerț, Industrie și Agricultură M. și Fundația F. Social Democrat M. privind vânzarea imobilului situat în municipiul Drobeta Turnu Severin cu plata sumei de 110 000 lei, suma a fost achitata integral prin: OP nr. 36/04.08.2003 pentru suma de 9.000 lei, OP nr. 37/04.08.2003 pentru suma de 3.000 lei, OP nr. 38/19.08.2003 pentru suma de 4.000 lei, OP nr. 39/19.08.2003 pentru suma de 8.000 lei - total plătit în anul 2003: 24.000 lei; OP nr. 16/30.04.2004 pentru suma de 40.000 lei, chitanța nr._/30.04.2004 pentru suma de 3.000 lei, OP nr. 92/12.11.2004 pentru suma de 30.000 lei, OP nr. 97/19.11.2004 pentru suma de 13.000 lei - total plătit în anul 2004: 86.000 lei, iar până la data de 01.05.2005, data scadenta prevăzuta în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2773/23.12.2003, suma de 110.000 lei.
Deci nu poate fi vorba de un presupus debit transformat in compensare către C. de Comerț Industrie și Agricultura M., deoarece, așa cum a arătat mai sus, suma respectiva a fost plătită de către cumpărătoarea Fundația F. Social Democrat M..
Așadar, pentru acest motiv dispozitivul Deciziei nr.490/R/23.04.2013 pronunțata în dosarul_ cuprinde măsuri ce nu se pot duce la îndeplinire deoarece nu există, ele neconcordând cu realitatea.
2. Prin decizia nr.490/R/23.04.2013 s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut si s-a dat mai mult decât s-a cerut conf. art. 322 alin. 2 C.pr.civ.
Din cele relatate anterior se poate constata faptul că nici în cererea de contestația la executare și nici în cererea de recurs formulată de contestatoarea C. De Comerț, Industrie Si Agricultura M., aceasta nu a solicitat instanței stabilirea unui drept de retenție asupra imobilului ce face obiectul contestației la executare.
In acest sens făcându-se doar o ușoara mențiune în dezvoltarea motivelor celor doua cereri despre o creanță pe care ar fi avut-o Fundația F. Social democrat M. fata de aceasta, creanță care a făcut obiectul unor alte dosare în mod indirect, la care C. de Comerț a renunțat in final, recunoscând în final că aceasta creanță nu există nedemonstrând în niciuna dintre fazele procesuale de unde provine acesta creanță sau care este termenul de scadență al acesteia, de altfel contestatoarea a realizat tot felul de construcții subiective menite să convingă instanța că, demersurile făcute de către aceasta pentru a deveni proprietara imobilului respectiv sunt legale, că respecta ordinea de drept și buna credință, fără să se bazeze concret pe înscrisuri și fapte doveditoare care să sprijine și să întărească cele solicitate.
Referitor la creanța mai sus amintită, Tribunalul M. în dosarul_/225/2010, a pronunțat Decizia nr. 1534/R/20.12.2012, prin care a respins recursul formulat de către C. De Comerț, Industrie și Agricultura - M., astfel că decizia instanței de fond nr. 2299/21.04.2011 pronunțata în același dosar a rămas definitivă și irevocabilă.
Prin sentința nr. 2299/21.04.2011 si decizia nr. 1534/R/225/20.12.2012 a fost anulat definitiv si irevocabil contractul de vânzare-cumpărare 1097/10.06.2010 constatându-se că lipsește consimțământul vânzătoarei la momentul încheierii contractului.
Or, C. de Comerț, Industrie si Agricultura M. emite pretenții nelegale, pretenții pe care nu le poate proba din următoarele motive:
- Fundația F. Social Democrat M. a achitat contractul de vânzare-cumpărare nr. 2773/23.12.2003, nemaiavând absolut nici o datorie fata de C. de Comerț, Industrie si Agricultura -M.;
Pentru suma de 43.000 lei, C. de Comerț, Industrie și Agricultură -M., a acționat în instanța Fundația F. Social Democrat- M., în cadrul dosarului înregistrat sub nr._ având ca obiect acțiune în constatarea rezoluțiunii, ca apoi în baza cererii datată 27.04.2009, aceeași reclamantă C. de Comerț, Industrie și Agricultura -M. a solicitat renunțarea la judecată și constatarea acestui lucru printr-o încheiere de ședința data fără drept de apel, considerând, conform documentelor prezentate de fundație, că prezumtiva suma de 43.000 lei nu există, iar contractul respectiv nr.2773/23.12.2003 a fost achitat integral de către Fundația F. Social Democrat- M..
Or, este ilar faptul că în cadrul contestației la executare respectiva C. de Comerț Industrie si Agricultura M. solicită să i se admită un drept de retenție asupra unui imobil în cuantumul unei prezumtive datorii în sumă de 46.500 lei, la care anterior renunțase solicitând pronunțarea unei încheieri date fără drept de apel.
3. Invocă de asemenea faptul că instanța de recurs s-a pronunțat în temeiul unui înscris declarat fals in cursul sau in urma judecații conf. 322 alin. 4 C.pr.civ.
Astfel, Decizia nr.490/R/23.04.2013 prin care se dispune admiterea contestației la executare și instituirea în favoarea contestatoarei a unui drept de retenție asupra imobilului ce face obiectul executării silite in dosarul nr. 216/E/2011 al B. G. G. C., până la achitarea de către intimata a sumei de 43.626 lei actualizată cu rata inflației la momentul plății, reprezentând prețul imobilului, este data în baza unui înscris fals declarat în acest sens în cadrul dosarului nr._/225/2010 precum și în cuprinsul sentinței nr.2299/21.04.2011 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, numitul M. T. declarând că toate actele semnate sunt false, respectiv: procesul-verbal de negociere nr. 32/14.01.2010,împuternicirea nr.01/15.01. 2010, procesul-verbal de compensare nr. 33/15.01.2010 și mai mult decât atât, în același dosar se regăsește și declarația numitului M. M., care a participat la întocmirea tuturor acestor acte.
Așadar se poate ușor constata că toate înscrisurile care au stat la baza întocmirii contractului de vânzare-cumpărare nr. 1097/10.06.2010, inclusiv acel acord de compensare nr. 33/15.01.2010 în baza căruia s-a dispus instituirea dreptului de retenție sunt false și întocmite cu rea-credința de catre un grup infracțional coordonat de numitul T. N..
4. După pronunțarea deciziei nr.490/R/23.04.2013 în dosarul_
s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnica sau care
nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților conf.art. 322 alin. 5 C. pr.civ.
În acest sens, arată faptul că până la acest moment nu a putut intra în posesia ordinelor de plată care atestau plata către C. de Comerț, Industrie și Agricultura M. conform contractului nr. 2273/2003, acestea fiind în posesia membrilor excluși din cadrul fundației noastre împotriva cărora am formulat atăt plângeri penale cât și prin executori judecătorești pentru a-i soma să înapoieze actele fundației precum și ștampila acesteia folosita și în cadrul încheierii contractului și a tuturor actelor care au stat la baza emiterii contractului de vânzare-cumpărare nr. 1097/10.06.2010, sens în care atașăm adresa către B. C. C-tin precum și adresa către IPJ M. prin care solicită ca numitul M. M. să înapoieze actele, cheile precum și ștampila fundației.
5.Decizia nr.490/R/23.04.2013 a fost pronunțata deși există hotărâri potrivnice, date de instante de același grad, în una și aceeași pricină conf. art. 322 alin. 7 C.pr.civ.
De observat este faptul că instanța de recurs nu face decât să se contrazică pe sine prin Decizia nr.490/R/23.04.2013 pronunțată în dosarul_, deoarece prin Decizia nr. 1534/R/20.12.2011 pronunțata de același complet de judecată în dosarul având ca obiect anulare contract de vânzare cumpărare nr.1097/10.06.2010, nu numai că trebuia să se abțină la judecarea respectivului dosar, ci nu face decât să se contrazică față de cele reținute anterior în cuprinsul Deciziei nr.1534/R/20.12.2011, pentru că dintr-o simpla lecturare a celor reținute în cuprinsul Deciziei nr. 1534/R/20.12.2011 se observă foarte clar că toate actele care au stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 1097/ 10.06.2010 sunt nule de drept neprovenind cu mandat expres de la o persoana împuternicita de structurile legale ale fundației, deci și acel proces-verbal de compensare fiind semnat la aceeași dată, este nul de drept.
Intimata Fundația F. Social Democrat a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii de revizuire.
Analizând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate tribunalul o apreciază ca nefondată pentru următoarele considerente:
1.Potrivit art.322 pct.1,V.C.pr.civ.,revizuirea poate fi formulată dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire.
Trebuie arătat că textul de mai sus are în vedere contradictorialitatea existentă între soluțiile din dispozitiv și nu o eventuală contradictorialitate între considerente și dispozitiv
Față de acestea în cauză nu se poate reține că există contradictorialitate în cuprinsul dispozitivului deciziei a cărui revizuire se cere în condițiile în care prin decizia revizuită tribunalul modificând sentința a admis în parte contestația, menținând soluția cu privire la actele de executare, dispunând instituirea unui drept de retenție până la achitarea sumei de 42.626 lei. Prin urmare chiar dacă actele de executare sunt legale nimic nu împiedică menținerea unui drept de retenție asupra imobilului până la plata către intimata C. de Comerț, Industrie și Agricultură M. a sumei de mai sus care în esența sa, așa cum rezultă din cuprinsul sen. nr.2299/21.04.2011 pronunțată în dosar nr._/225/2010 de judecătoria Drobeta Turnu Severin,p.6,paragraful 4 și din decizia a cărei revizuire se cere p.8,paragraful 5,reprezintă creanța intimatei anterioară vânzării anulate.
Pentru aceste motive primul motiv al revizuirii nu poate fi primit.
2.Prin pct.2 al art.322 C.pr.civ.,s-a stabilit că revizuirea poate fi formulată dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
În virtutea acestei dispoziții instanța de revizuire trebuie să verifice în ce măsură instanța care a soluționat hotărârea a cărei revizuire se cere a fost investită cu un petit în sensul celor admise prin hotărâre.
În cauză așa cum rezultă din cuprinsul contestației la executare formulată p.4,pct.III,paragraful 3,4 și 5,contestatoarea a arătat că în cauză sunt împlinite cerințele pentru instituirea dreptului de retenție în cauză iar toate acestea au fost reluate în cuprinsul cererii de recurs p.3 și 4 pct.II .
Față de acestea nu se poate reține că nu a fost cerut instituirea unui astfel de drept de retenție și prin urmare acest motiv nu poate fi primit.
3.Nici motivul nr.3 privind pronunțarea în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății nu poate fi primit (pct.4 al art.322 C.pr.civ.).
Din dezvoltarea motivului de revizuire tribunalul reține că înscrisul fals la care face referire revizuenta este evidențiat în cadrul dosarului nr._/225/2010 soluționat prin sentința nr.2299/21.04.2011 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin.
Or,cum textul are în vedere declararea ca fals a înscrisului în cursul judecății sau ulterior judecății în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se cere tribunalul ,față de momentul la care este promovată contestația la executare ,14. 06. 2012, constată că cerința de mai sus nu este împlinită întrucât sentința prin care au fost analizate actele încheiate de M. M., nr.2299/21.04.2011 pronunțată în dosar nr._/225/2010 de Judecătoria Drobeta Turnu Severin a rămas irevocabilă la data de 10.02.2012,cu mult înainte de promovarea contestației la executare.
De altfel revizuenta în cadrul dosarului de mai sus a precizat,conform mențiunii existente în cuprinsul sentinței p.4,paragraful 7 că renunță la motivul de nulitate prev.de art.948 pct.4 privind cauza ilicită,astfel că desființarea contratului s-a făcut pentru lipsa capacității de a contracta.
4. Nici motivul privind dovedirea înscrisurilor doveditoare reținute de partea potrivnica sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților conf.art. 322 pct. 5 C.pr.civ. nu poate fi primit.
În sensul art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă, prin "înscrisuri noi" se înțelege acele înscrisuri care existau la data judecății, deoarece numai în această situație ele au putut fi reținute de partea potrivnică în cursul procesului de fond, cealaltă parte fiind în imposibilitate de a le prezenta.
Admisibilitatea cererii de revizuire este condiționată nu numai de descoperirea ulterior judecății a unor acte noi, dar și de imposibilitatea înfățișării lor în instanță datorită unor împrejurări mai presus de voința părții. Ca urmare, simplul fapt că partea a descoperit ulterior anumite înscrisuri probatorii, fără a dovedi că o împrejurare mai presus de voința sa a împiedicat-o să le procure în timpul procesului, nu este de natură să justifice admiterea cererii de revizuire.
Mai mult în aprecierea tribunalul revizuenta trebuia să nu cunoască despre existența acestor înscrisuri iar în dosar să nu existe dovezi cu privire la existența acestora.
În acest context așa cum rezultă din cuprinsul înscrisului aflat la fil.72 din dosarul_ ,stadiu procesul recurs,intimata Fundația F. Social Democrat a arătat intimatei C. de Comerț, Industrie și Agricultură M. că prin ordinele de plată enumerate și în prezenta cerere de revizuire și-a achitat obligația de plată a prețului imobilului achiziționat.
Or,în aceste condiții cum revizuenta știa de existența acestor înscrisuri nimic nu a împiedicat-o să solicite depunerea lor în cauză.
5. Motivul prev.de art. 322 alin. 7 C.pr.civ. de asemenea nu poate fi primit.
Potrivit prevederilor art. 322 pct. 7 din Codul de procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere și dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
În interpretarea textului legal citat, obiect al revizuirii îl poate constitui numai o hotărâre prin care instanța a rezolvat fondul pretenției deduse judecății, urmare a examinării raportului juridic litigios prin prisma probelor administrate în cauză, deoarece calea de atac a revizuirii vizează îndreptarea erorilor de fapt ale judecății.
În cauză hotărârile la care face referire revizuenta sunt decizia nr.490/ R/23.04.2013 pronunțată în dosarul nr._, și decizia nr. 1534/R/ 20.12.2011 pronunțata de același complet de judecată în dosarul dosar nr._/225/2010 având ca obiect anulare contract de vânzare cumpărare nr.1097/10.06.2010.
În considerarea celor de mai sus tribunalul constată că nu numai că prin decizia nr. 1534/R/ 20.12.2011 pronunțata de același complet de judecată în dosarul dosar nr._ /225/2010 nu este antamat fondul cauzei deduse judecății, dar în același timp a privit o pricină care avea ca obiect anularea unui contract și în cadrul căruia nu a fost negat dreptul de creanță al intimatei C. de Comerț, Industrie și Agricultură M. .
Prin urmare cum una din hotărâri nu evocă fondul și nici nu există identitate a obiectului,nefiind împlinită cerința impusă de art.322 alin.1 teza a II-a nu poate fi reținută incidența în cauză a motivului prev.de pct.7 al art.322 C.pr.civ.
Pentru toate aceste motive în baza art.322 și art.328 C.pr.civ.,cererea va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta Fundația E. 2020 reprezentată legal prin E. N. ( denumire modificată a Fundației F. Social Democrat M.) împotriva deciziei civile nr.490/R/23.04.2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații C. de Comerț, Industrie și Agricultură M., Fundația F. Social Democrat și B. G. G. C., având ca obiect contestație la executare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Octombrie 2013.
Președinte, V. R. | Judecător, C. P. | Judecător, C. M. |
Grefier, M. B. |
Redactat V.R.31.10.2013
tehnoredactat M.B., Ex.2/14pag.
Cod operator 2626
| ← Pretenţii. Sentința nr. 601/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7816/2013. Tribunalul... → |
|---|
