Contestaţie la executare. Sentința nr. 7816/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7816/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 12-02-2013 în dosarul nr. 10839/225/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 193/R
Ședința publică de la 12 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător M. P.
Judecător V. N.
Grefier D. A. D.
Pe rol pronunțarea asupra recursului civil formulat de recurenta contestatoare C. L., împotriva sentinței civile nr. 7816/14.11.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimatul B. C., având ca obiect contestația la executare.
La apelul nominal făcut, lipsă părțile.
Procedura îndeplinită, fără citarea părților.
S-a luat act că dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 05 februarie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, în temeiul art.260 cod procedură civilă a amânat pronunțarea, după care, a fost reținută cauza pentru soluționare.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 17.07.2012 sub nr._, contestatorul C. L. în contradictoriu cu intimatul B. C., a formulat contestație la executare împotriva actelor din dosarul nr. 353/E/2012, al B. G. G. C. cât și a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 27.06.2012.
În motivarea acțiunii se arată că prin sentința civilă nr. 763/20.09.2011, s-a dispus partajarea bunurilor dobândite de părți în timpul căsătoriei, prin hotărâre contestatoarea fiind obligată la plata unei sulte și cheltuieli de judecată în cuantum de_ lei,precum și la predarea mai multor bunuri către intimat, prin aceeași hotărâre intimatul fiind obligat să îi predea contestatoarei un număr de 20 de stupi cu familii de albine.
Contestatoarea solicită diminuarea cheltuielilor de executare la cuantumul de 3762 lei întrucât prin hotărârea ce constituie titlu executoriu s-a efectuat partajul și s-au atribuit două loturi cât și sultă cu cheltuieli de judecată. intimatul nu și.-a ridicat lucrurile astfel că s-a apelat la un executor judecătoresc pentru ca acesta să își ridice lucrurile, suma de 2000 lei, virată în data de 09.06.2012, nu a fost ridicată de către intimat. Cu privire la familia de albine,se arată că executorul s-a prezentat pentru a o pune pe contestatoare în posesie, la numita D. L., însă albinele au murit, întocmindu-se în acest fel un proces verbal de compensare, în data de 14.06.2012 astfel că intimatul nu a recunoscut că s-a executat o parte din hotărâre ci a solicitat executarea în totalitate.
În drept,nu și-a întemeiat acțiunea.
Intimatul legal citat nu a formulat întâmpinare.
Intimata a depus la dosar: copia sentinței civile nr. 763/20.09.2011, proces verbal de executare somație de executare silită din dosar nr. 353/E/2012, factura din data de 09.06.2012, chitanță Cec, proces verbal de compensare, proces verbal din dosar nr. 89/2012.
În baza rolului activ, reglementat de art. 129 alin. 5 C. s-a dispus emiterea unei adrese către B. G. G C. pentru a comunica înscrisurile din dosarul de executare nr. 353/E/2012.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin sentința supusă recursului a respins contestația la executare privind cu motivarea că prin procesul verbal de cheltuieli de executare din 27.06.2012 al B. G. G. C. s-au stabilit suma de 1159 lei onorariu executor pentru recuperare creanță și un onorariu în cuantum de 1000 lei pentru executarea obligație de a face.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că din cuprinsul dosarului de executare nr. 353/E/2012 al B. G. G. C., atașat în copie certificată la dosarul cauzei rezultă că în temeiul sentinței civile minori și familie nr. 763/20.09.2011 pronunțată în dosarul nr._/225/2010 a fost începută executarea.
Prin încheierea din 12.04.2012 pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S. în dosarul nr._/225/2010 sentința civile minori și familie nr. 763/20.09.2011 a fost învestită cu formulă executorie
Prin încheierea din camera de consiliu din 13.06.2012 pronunțată în dosarul nr._ s-a dispus încuviințarea executării silite a titlului executoriu sentinței civile minori și familie nr. 763/20.09.2011 și s-a început executarea silită, executorul încheind procesul verbal privind cheltuielile de executare din 27.06.2012 comunicat împreună cu somatia de executare debitoarei –contestatoare C. L. la 09.07.2012 conform dovezii de la fila 34.
Prin procesul verbal din 13.07.2012 al B. G. G. C. s-a consemnat prezenta debitoarei la sediul bej si faptul ca a adus la cunostința acestuia existenta unui alt dosar de executare deschis de debitoare la B. P. GR A. în care s-a dispus compensare a sultelor.
Conform procesului verbal de compensare din 14.06.2012 emis de B. P. GR. A. –fila 46 –s-a procedat la compensarea sumei de_ lei ce reprezintă sulta și cheltuieli de judecată, datorate potrivit sentinței nr. 763/20.09.2011 către numita B.(C.) L. cu suma de 5834,1 lei ce reprezintă contravaloarea a 20 de familii de albine, stupi si cheltuieli de executare.Ca urmare a compensării sumelor menționate, până la concurența celei mai mici dintre ele, numita C. L. rămâne sa achite după compensare, creditorului B. C. suma de 5762 lei.
Prin procesul verbal din 13.07.2012 al B. G. G. C. creditorul a refuzat compensarea sumelor si a solicitat recuperarea sultei si a cheltuielilor de executare.
Critica formulată de contestatoare privind nelegalitatea executării silite pornită de B. G. G. CATĂLIN, în sensul că aceasta nu se justifică deoarece debitoarea a încercat executarea de bună voie a dispozitivului hotărârii este neîntemeiată, din înscrisurile existente la dosar nefiind dovedite acte de executare voluntară din partea contestatoarei.
Analizând cuantumul onorariilor în raport cu prevederile Anexei 1 a Ordinului 2550/2006 al Ministerului Justiției instanța constată că acestea au fost stabilite cu respectarea plafonului maximal impus de lege.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs contestatoarea C. L. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
A motivat recurenta că executarea silită pornită de B. G. G. C. este nelegală, deoarece ea a încercat să execute de bună voie dispozitivul hotărârii judecătorești în sensul că a solicitat intimatului să se prezinte pentru ridicarea bunurilor, a achitat suma de bani reprezentând diferența de bunuri ce nu s-au găsit în imobilul proprietatea sa și a încercat să achite sulta stabilită prin hotărârea judecătorească. Astfel, prin chitanța din data de 17.05.2012 a depus pe seama și la dispoziția intimatului B. C. suma de 1592 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor ce nu se găsesc; prin factura nr. M._ din data de 09.06.2012 a depus suma de 2000 lei reprezentând cotă din sulta stabilită prin hotărâre, sumă de bani ce a fost returnată, intimatul refuzând primirea banilor; prin procesul verbal de compensare întocmit de B. P. Gr. A. s-a mai compensat suma de 5834,1 lei, așa cum a fost stabilit prin raportul de expertiză contravaloarea stupilor și a familiilor de albine, urmând ca diferența de bani să o achite într-un termen rezonabil.
Cu toate acestea, după ce a parcurs aceste etape de plată benevolă, intimatul a depus actele pentru a se întocmi dosar de executare silită împotriva sa, prin dosarul de executare nr. 353/E/2012 solicitându-se și punerea în executare a predării stupilor, predare la care ea nu a fost obligată prin hotărâre, stupii fiind în posesia intimatului, așa cum reiese din procesul verbal întocmit de B. P. Gr. A., iar cu privire la acest aspect instanța de fond nici nu s-a pronunțat.
Mai arată recurenta că prin procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită s-a stabilit onorariu pentru obligația de a preda stupii suma de 1000 lei și onorariu de 1159 lei pentru recuperarea sumei de_ lei, însă a contestat onorariul de 1000 lei pentru predarea stupilor, motivat de faptul că a pus în executare predarea stupilor, aceștia fiind în posesia intimatului, astfel că ea nu are nicio obligație, precum și onorariul de 1159 lei, deoarece prin procesul verbal de compensare încheiat de B. P. Gr. A. suma s-a diminuat la 5762,9 lei, din care a depus pe numele intimatului suma de 2000 lei rămânând de achitat suma de 3762,9 lei, iar pentru această sumă onorariul maximal este de 376,29 lei. Astfel, instanța de fond, necercetând probatoriul administrat în cauză, a concluzionat că nu a adus dovezi prin care a executat o parte din dispozitivul hotărârii de bună voie, ceea ce nu este real, iar în ceea ce privește aplicarea TVA la onorariu maximal, instanța de fond nici nu amintește.
Recurenta a depus la dosar copia sentinței civile nr. 8141/23.11.2012 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S. în dosarul nr._ .
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței prin prisma criticilor formulate se constată că recursul este nefondat.
Recurenta susține că a depus pe seama și la dispoziția intimatului suma de 1592 lei reprezentând contravaloarea bunurilor pe care a fost obligată să le restituie acestuia și care nu s-au găsit, însă din actele de la dosar, inclusiv cele din dosarele de executare silită, nu rezultă faptul că intimatul ar fi fost înștiințat să se prezinte la domiciliul contestatoarei în vedere ridicării bunurilor, nici că aceste bunuri mobile nu au putut fi identificate ori că nu s-au găsit, astfel că obligația principală a contestatoarei fiind aceea de predare a bunurilor, intimatul creditor nu putea fi obligat să primească contravaloarea bunurilor, atâta timp cât nu s-a dovedit că bunurile nu mai există.
Pe de altă parte, deși suma de 1592 lei a fost depusă la CEC cu chitanța . nr._ din 12.05.2012, recurenta nu a făcut dovada că a procedat conform prevederilor art 586-590 C.pr.civ. referitoare la oferta reală de plată urmată de consemnațiune, respectiv că a depus recipisa de consemnare la CEC, la executorul judecătoresc de pe lângă instanța domiciliului creditorului, o astfel de recipisă neexistând în niciunul din dosarele de executare pornite reciproc de către părți.
În ceea ce privește suma de 2000 lei trimisă de contestatoare intimatului prin mandat poștal, conform facturii M._/09.06.2012, contestatoarea susține că această sumă reprezintă o parte din sulta pe care a fost obligată să o plătească intimatului însă, în lipsa oricărei mențiuni cu privire la scopul și natura trimiterii, intimatul, de asemenea, nu putea fi obligat să primească această plată, cu atât mai mult cu cât la data de 09.06.2012, când a trimis suma de bani, contestatoarea însăși pornise executarea silită împotriva intimatului, în dosarul nr. 89/E/2012 al B. P. Gr. A., iar la o dată anterioară, respectiv 05.06.2012 când intimatul și contestatoarea s-au prezentat la sediul B. P. Gr. A., nu s-a stabilit și nu s-a consemnat nimic în legătură cu modalitatea de plată a sultei datorate de contestatoare.
De asemenea, în condițiile în care intimatul a restituit contestatoarei suma de 2000 lei, nu se mai poate spune că aceasta a executat benevol (dar parțial ) obligația, iar pentru a fi liberată de o astfel de plată, contestatoarea avea la îndemână procedura ofertei reale de plată și a consemnațiunii, reglementată de art. 586-590 C.pr.civ.
Prin urmare, se constată că nu există nici un motiv pentru a considera că recurenta contestatoare a efectuat acte de executare voluntară a obligațiilor sale stabilite prin titlul executoriu, astfel că executarea silită începută în dosarul nr. 353/E/2012 al B. G. G. C., la cererea intimatul creditor B. C. este legală, iar în plus, dispozițiile art. 3711 alin. 3 C.pr.civ. prevăd că executarea silită are loc în oricare din formele prevăzute de lege până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu.
Referitor la procesul verbal de compensare încheiat de executorul judecătoresc P. Gr. A., se constată că prin acest proces verbal a fost compensată suma de 5834 lei, reprezentând contravaloarea a 20 familii de albine, stupi și cheltuieli de executare datorate de intimatul B. C. contestatoarei C. L., cu suma de_ lei, reprezentând sultă și cheltuieli de judecată, datorată de contestatoarea C. L. intimatului B. C..
Acest proces verbal de compensare nu poate duce la reducerea debitului pe care contestatoarea îl datorează intimatului, întrucât această compensare a fost făcută în mod unilateral, de către debitoare, fără acordul creditorului și cu atât mai mult cu cât și contestatoarea avea la rândul său obligația de a preda intimatului același număr de familii de albine și stupi, care au pierit în aceleași condiții.
Ori, o reală compensare în condițiile art. 1616 C.civ. trebuia să țină seama de reciprocitatea tuturor datoriilor părților, și nu numai în măsura în care profită doar uneia dintre ele.
Astfel fiind, se constată că onorariul stabilit de B. G. G. C., de 1159 lei pentru executarea silită a debitului de_ lei se încadrează în limitele legale.
În ceea ce privește onorariul stabilit de B. G. G. C., de 1000 lei pentru executarea obligației de a face, respectiv de predare a celor 20 familii de albine și stupi, atâta timp cât s-a dovedit că aceste bunuri nu se aflau în posesia intimatului, ci în posesia unui terț, și chiar în condițiile în care bunurile nu mai există în materialitatea lor, subzistă obligația de predare în echivalent, onorariul a fost corect stabilit, neexistând astfel, niciun motiv de reducere a cheltuielilor de executare silită.
În ceea ce privește TVA-ul aplicat de executorul judecătoresc, aceasta fiind o taxă pe care executorul nu o reține pentru el, ci o virează imediat la bugetul de stat, ea nu se include în cuantumul onorariului propriu-zis și nu se are în vedere la aplicarea algoritmului de calcul prevăzut de art.39 alin.1 din Legea nr.188/2000, dar se impută tot celui ce se face vinovat pentru declanșarea procedurii de executare silită.
În consecință, față de toate considerentele expuse mai sus, instanța constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
În temeiul art. 274 C. pr.civ. recurenta contestatoare va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimat, în sumă de 200 lei, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta contestatoare C. L., împotriva sentinței civile nr. 7816/14.11.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimatul B. C., ca nefondat.
Obligă recurenta contestatoare la 200 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Februarie 2013.
Președinte, A. B. | Judecător, M. P. | Judecător, V. N. |
Grefier, D. A. D. |
12.03.2013/Red.BA/LI/2 ex.
Jud.fond.,G. U.
Confidențial cod.op.2626
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 31/2013. Tribunalul... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 436/2013. Tribunalul... → |
|---|
