Contestaţie la executare. Sentința nr. 112/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 112/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 26-03-2013 în dosarul nr. 16630/225/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 393/R
Ședința publică de la 26 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător V. N.
Judecător A. B.
Grefier D. A. D.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta contestator S. E. împotriva sentinței civile nr. 112/11.01.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în contradictoriu cu intimații B. N. și B. A., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-contestatoare S. E. personal și asistată de avocat F. R., intimatul B. N. personal și asistat de avocat Ț. Ș. care o reprezintă și pe intimata B. A., lipsă fiind intimata B. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se ia act că prin serviciul registratură au fost depune înscrisuri din partea recurentei contestatoare.
Avocat F. R. pentru recurenta contestatoare a depus la dosar împuternicirea avocațială de reprezentare, concluzii scrise, borderou cu cheltuielile de judecată și chitanța privind onorariu de avocat.
Avocat Ț. Ș. pentru intimații a depus la dosar ordonanța nr. 1219/P/2012 din 28.02.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr Tr S. si chitanța privind onorariu de avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată închise dezbaterile și în temeiul art. 150 cod procedură civilă, a acordat cuvântul asupra recursului; avocat F. R. pentru recurenta reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, trimiterea recursului spre rejudecare.
A arătat că instanța nu a observat că recurenta nu este proprietara exclusivă a terenului, acesta fiind coproprietară împreună cu fiul. Nu s-a cercetat de instanță de fond lămurirea dispozitivului, instanța nu a făcut referire la faptul că recurenta este coproprietară, iar părțile sau judecat doar cu unul din coproprietarii.
De asemenea, a arătat că în mod greșit a fost respinsă cerere de suspendare a executării.
A solicitat cheltuieli de judecată.
Avocat Ț. Ș. pentru intimați a solicitat respingerea recursului.
A arătat că problemele invocate de contestatoare s-au lămurit la Curtea de Apel C., s-a formulat contestație în anulare care a fost respinsă și nu se mai poate reveni asupra acelorași motive. A solicitat cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.11.2012, sub nr._, contestatoarea S. E., în contradictoriu cu intimații B. N. și B. A. a formulat contestație la executare împotriva executării silite din dosarul nr. 228/E/2012 al B. P. Gr.A., a somației de executare, solicitând în principal, să se dispună anularea formelor de executare și suspendarea executării silite.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că executarea începută împotriva sa este nelegală, întrucât somația executorului judecătoresc a primit-o la data de 03.11.2012, iar hotărârile pe baza cărora a fost întocmit dosarul de executare, nu sunt definitive, fiind contestate in termen legal cu contestație in anulare la Curtea de Apel C..
La data de 13.11.2012 contestatoarea a precizat contestatia, aratand ca terenul care face obiectul prezentului litigiu nu este numai al ei, ce si a celor doi fii S. Mihaita I. si S. A. N., conform certificatului de mostenitor, acestia avand o cota de 3/8 fiecare din bunul respectiv in calitate de descendent de gradul I. Prin urmare, arata ca executarea nu se poate face decat in cota de 2/8 ce-i revine contestatoarei potrivit aceluiasi certificat de mostenitor.
În dovedirea acțiunii legal timbrate (chitanța nr._/21.11.2012 reprezentând taxa de timbru în cuantum de 194 lei și timbru judiciar de 5 lei – fila 52) s-au anexat înscrisuri în fotocopie, respectiv: somația nr.228/2012 și certificat de moștenitor nr.172/2008.
La solicitarea instanței, s-a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, dosarul de executare nr. 228/E/2012 al B. P. Gr.A. (f. 13-41).
La data de 22.11.2012, intimatul B. N. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată, întrucât contestația in anulare este o cale extraordinară de atac și este admisibilă doar in niște situații extreme care nu sunt incidente in speța de față. A aratat ca va solicia daune pentru fiecare zi de inatrziere, deoare invoca un abuz de drept din partea contestatoarei, care se opune executarii unui titlu executoriu. Creditul a depus la dosar incheierea din dosarul nr._, comunicaresent. Civ. nr.234/16.01.2012, decizia nr.130/A/10.07.2012, certificat nr._/2011.
La data de 06.12.2012 contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare și a depus la dosar o precizare prin care arată că terenul ce face obiectul prezentului litigiu nu este numai proprietatea sa ci și a celor doi fii, conform certificatului de moștenitor nr.172/2008. De asemenea, a aratat ca expertiza efectuata in cauza este nelegala.
La data de 09.01.2013 B. N. a depus precizări referitoare la răspunsul contestatoarei la întâmpinare și decizia nr.8914/25.09.2012 a Curții de Apel C..
Prin sentința civilă nr. 112/11.01.2013 Judecătoria Drobeta Turnu Severin a respins cererea de suspendare a executării silite. A respins contestația la executare formulată de S. E., în contradictoriu cu intimații B. N. și B. A. ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța acestă sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin prezenta cauza, contestatoarea S. E., în contradictoriu cu intimații B. N. și B. A. a formulat contestație la executare împotriva executării silite din dosarul nr. 228/E/2012 al B. P. Gr.A., a somației de executare, solicitând în principal, să se dispună anularea formelor de executare și suspendarea executării silite.
Dosarul de executare nr.228/E/2012 al B. P. Gr.A. a fost deschis la data de 11.1._ la solicitarea intimatilor creditori de punere in executare a sent.civ.nr.234/16.01.2011 data in dosarul nr._, ce a ramas irevocabila prin respingerea apelului prin decizia nr.130/A/10.07.2012 de catre Tribunalul Mehedinti si a recursului prin decizia nr.8914/25.09.2012 d ecatre Curtea de Apel C..
Prin somatia din data de 31.10.2012 debitoarea a fost obligata sa se supuna dispozitiilor titlului executoriu, respectiv sa respecte linia de hotar dintre proprietatile partilor pe traseul definit de punctele 31-6-5-43-32-33-91-2 conform raportului de expertiza intocmit de expert I. C. si de a achita suma de 940 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, 14,3 lei timbraj si suma de 2709,93 lei cheltuieli de executare.
Potrivit art. 399 (1) impotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281^1, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.
In cazul de fata se constata ca motivele invocate de contestatoare nu pot duce la anularea formelor de executare.
Astfel, in momentul inceperii executarii creditorii beneficiau de un titlu executoriu, respectiv sentinta nr.234/16.01.2012 irevocabila, astfel ca debitoarea trebuie sa se supuna obligatiilor ce ii sunt stabilite in sarcina potrivit titlului excutoriu.
Numai in situatia in care se desfiinteaza acest titlu executoriu, in temeiul art.371 ind.5 si 379 ind.1 din CPCiv se poate constata de catre instanta de judecata ca executarea s-a desfiintat de drept.
In speta, contestatoarea nu a depus la dosar nici o dovada a faptului ca titlul executoriu a fost desfiintat, pentru a opera prevederile art.379 ind.1 si art.371 ind.5 cp.civ.
Faptul ca la data de 13.11.2012 contestatoarea a depus o contestatie in anulare pe rolul Curtii de Apel C., nu se poate dispune de catre instanta de executare anularea formelor de executare sau sa se constate desfiintate de drept formele de executare.
Motivul invocat de contestatoare privitor la dreptul de proprietate al fiilor acesteia asupra terenului pentru care s-a dispus granituirea nu poate duce la anularea formelor de executare, in conditiile in care numai tertii ce invoca incalcarea unui drept de proprietate pot sa invedereze aceste aspecte, potrivit art.401 alin.2 c.p.civ.
In ceea ce priveste nelegalitatea expetizei efectuate in cauza, instanta constata ca cele dispuse prin sentinta devenita irevocabila au intrat in puterea de lucru judecat si trebuie respectate de catre contestatoare, inclusiv cele stabilite in expertiza tehnica, ce este parte integranta din titlul executoriu.
Mai mult, se constata ca in apel contestatoarea a solicitat, iar instanta i-a incuvintat efectuarea unei alte expertize, insa tot contestatoarea a renuntat la efectuarea acestei probe.
In ceea ce priveste suspendarea executarii silite, instanta constata ca s-a depus dovada platii cautiunii, insa, in conformitate cu art.403 alin.1 c.proc. civ. suspendarea executarii se pronunta pana la solutionarea contestatiei.
Cum in cauza, la data de 11.01.2013 instanta s-a pronuntat asupra contestatiei la executare, rezulta ca nu mai poate dispune suspendarea executarii silite.
Astfel, instanta verificand legalitatea și temeinicia actelor de executare si constatand ca acestea sunt legale, nu poate sa dispuna suspendarea executarii, deoarece ar fi prejudiciat creditorul ce a făcut o executare legală.
F. de cele de mai sus, instanta va dispune respingerea cererii de suspendare a executarii silite, precum si pe fond respingerea contestatiei la executare.
In temeiul art.399, 403 alin.1 c.p.civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta contestatoare S. E., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
A motivat contestatoarea că, așa cum reiese din certificatul de moștenitor nr. 172/30.10.2008, terenul ce face obiectul litigiului nu este numai proprietatea sa, ci și a celor doi fii si săi, în calitate de moștenitori, ai soțului său defunct, S. I., astfel că nu se poate face această executare silită asupra terenului.
A mai arătat recurenta că executarea silită nu putea fi începută decât atunci când s-au parcurs, din punct de vedere procedural toate căile de atac în urma cărora sentința să fi rămas definitivă și executorie, ceea ce nu exista la data pronunțării hotărârii atacate.
De asemenea, contestatoarea a mai arătat că la momentul soluționării cauzei prin decizia nr. 130/A/2012 nu a avut posibilități materiale pentru efectuarea unei noi expertize în apel însă în prezent se continuă judecata acestui litigiu la Curtea de Apel C., aspect ce confirmă nelegalitatea sentinței nr. 112/11.01.2013.
Intimații B. N. și B. A. au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, arătând că se invocă aceleași motive ca și cele invocate în recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 130/A/2012 a Tribunalului M., în sensul că recurenta contestatoare nu este singura proprietară a terenului pentru care s-a dispus grănițuirea, Curtea de Apel respingând acest motiv. Pe de altă parte, acest motiv nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 399 C.pr.civ. pentru a fi admisă contestația la executare iar acțiunea în gănițuire nu aduce atingere proprietății recurentei sau a celorlalți comoștenitori.
Mai arată intimații că, referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, abia după respingerea recursului de către Curtea de Apel C. au investit sentința Judecătoriei Dr. Tr. S. cu formulă executorie astfel că această susținere a recurentei este neîntemeiată iar afirmația că nu a avut posibilități materiale pentru efectuarea unei noi expertize dovedește reaua credință a recurentei întrucât toate acțiunile ulterioare recursului, respectiv contestație la executare, contestații în anulare, revizuire demonstrează că a avut posibilități materiale.
Examinând legalitatea și temeinica sentinței prin prisma criticilor formulate se constată că recursul nu este întemeiat.
Faptul că recurenta contestatoare nu este singurul proprietar al terenului față de care s-a dispus grănițuirea, nu constituie un impediment la executare, având în vedere că în urma grănițuirii nu a fost afectat dreptul celorlalți coproprietari. Însăși contestatoarea a fost de rea credință în condițiile în care nu făcut cunoscut instanței de fond și nici instanței de apel că nu este singura proprietară a terenului, certificatul de moștenitor prin care se atestă calitatea de moștenitori a sa și a fiilor săi asupra terenului fiind emis cu mult înainte de formularea acțiunii în grănițuire de către intimați, respectiv în anul 2008, acțiunea fiind formulată în anul 2011.
Prin urmare, atâta timp cât titlul executoriu îi este opozabil și nu a fost desființat, contestatoarea are obligația de a se conforma întocmai dispozițiilor cuprinse în acest titlu iar dacă în urma executării s-a adus atingere drepturilor vreunui terț, acesta este singurul în măsură să își apere drepturile încălcate fie pe calea contestației la executare, în condițiile art. 401 alin. 2 C.pr.civ. fie pe calea dreptului comun.
Aspecte referitoare la nelegalitatea expertizei efectuată la instanța de fond sau la motivele pentru care nu a putut suporta material efectuarea unei noi expertize în apel nu pot face obiectul contestației la executare întrucât pe această cale nu se mai pot repune în discuție aspecte ce vizează fondul dreptului și care au intrat în puterea lucrului judecat, ci instanța este ținută a verifica, în limitele contestației formulate, dacă executarea se desfășoară în conformitate cu dispozițiile titlului executoriu și prevederile legale care guvernează procedura executării silite.
În ceea ce privește data începerii executării, din copia dosarului de executare nr. 228/E/2012 al B. P. Gr. A., atașat la dosarul de fond, se observă că intimații s-au adresat executorului judecătoresc la data de 11.10.2012, după ce sentința civilă nr. 234/01.01.2012 a Judecătoriei Dr. Tr. S. a rămas irevocabilă prin respingerea de către Curtea de Apel C. a recursului formulat de contestatoare, prin decizia civilă nr. 8914/25.09.2012.
Împrejurarea că după soluționarea recursului, contestatoarea a promovat căi de atac extraordinare nu schimba cu nimic caracterul executoriu al sentinței nr. 234/01.01.2012 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S. și nu justifica suspendarea executării silite întrucât căile extraordinare de atac nu sunt suspensive de executare. De asemenea, nici achitarea cauțiunii în cuantumul stabilit de instanță nu constituie un motiv suficient pentru a se dispune suspendarea executării, atâta vreme cât contestatoarea nu a făcut dovada că ar fi prejudiciată prin continuarea executării.
Față de cele arătate mai sus, se constată că recursul este nefondat, astfel încât, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. va fi respins.
În temeiul art. 274 C.pr.civ. recurenta contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimați, în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta contestator S. E. împotriva sentinței civile nr. 112/11.01.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în contradictoriu cu intimații B. N. și B. A., având ca obiect contestație la executare.
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Martie 2013.
Președinte, M. P. | Judecător, V. N. | Judecător, A. B. |
Grefier, D. A. D. |
Red BA/DDA
2 ex/26.04.2013
Jud fond Flacan C.
Cod operator 2626
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6036/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretenţii. Sentința nr. 551/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
