Pretenţii. Sentința nr. 551/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 551/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 09-07-2013 în dosarul nr. 16615/225/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 805/R
Ședința publică de la 09 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător V. R.
Judecător C. P.
Grefier M. B.
Pe rol pronunțarea asupra recursului civil formulat de recurenta-reclamantă S. M. L. împotriva sentinței civile nr.551/30.01.2013 pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S. în contradictoriu cu intimatul-pârât N. I., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită, fără citare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se ia act că dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 04.07.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având în vedere complexitatea cauzei, în temeiul art.260 cod procedură civilă a amânat pronunțarea, după care, o reține pentru soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 08.11.2012 sub nr._, reclamanta Sirbulescu M. L. a chemat in judecata pe paratul N. I. solicitând obligarea paratului la plata sumei de 2551,50 lei reprezentând contravaloarea reparației autoturismului marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare_ .
În motivarea acțiunii, reclamanta a arata ca in data de 17.08.2012 in jurul orelor 19:30 in timp ce conducea autoturismul pe calea Hinovei dinspre S. înspre Hinova in satul S. s-a asigurat, a semnalizat si a intrat in curtea casei. A precizat ca in timp ce se pregătea sa oprească a auzit o lovitura in partea spate a autoturismului si a observat ca a fost lovita motocicleta condusa de parat, in urma accidentului a rezultat avarierea autoturismului la aripa stânga spate, ușa stânga spate si prăgar stânga iar motocicleta a avut avarii la semnalizator stânga, rezervor, capac pompa apa si toba de eșapament.
Reclamanta a mai precizat ca atât paratul cat si ea sunt asigurați la .. A precizat ca ulterior au completat formulat de constatare amiabila amândoi, din care rezulta ca vinovat de producerea accidentului este paratul. Ulterior s-a întocmit dosarul de dauna sub nr. RA 0236 MH 12 iar prin adresa nr. 7225/16.10.2012 . comunicat ca vinovata de producerea accidentului este reclamanta.
În drept cererea a fost întemeiata pe dispozițiile art. 998-999 Cod Civil.
În probațiune a depus copii de pe următoarele înscrisuri: constatare amiabila de accidenta (fila 4), factura 9285/28.09.2012 (fila 5), adresa 7225/16.10.2012 (fila 6), bon de comanda 243/28.09.2012 (fila 7), copie CI (fila 8), document de introducere in reparație a vehiculului (fila 9), adresa 18.09.2012 (filele 10-11).
Reclamanta a fost scutita de la plata taxei de timbru in cuantum de 215,12 lei si 3 lei timbru judiciar prin încheierea din camera de Consiliu din data de 19.12.2013.
Paratul deși citat cu copie de pe acțiune și cu mențiunea de a depune întâmpinare conform art.114 ind. 1 alin.2 C.pr. civ., acesta nu a depus întâmpinare si nici nu s-a prezentat in fata instanței pentru eventuale apărări.
În temeiul dispozițiilor art. 167 C.proc.civ., instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile menționate mai sus si proba testimoniala cu martorul T. A., apreciindu-le ca fiind legale, pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a pronunțat s.c.nr.551/30.01.2013 prin care a respins acțiunea formulată de reclamanta S. M. L. în contradictoriu cu pârâtul N. I..
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește legea aplicabilă, instanța a facut aplicarea în cauză a disp. art. 103 din Legea nr. 71/2011, conform cărora ”obligațiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii lor”, pârâtul săvârșind fapta ilicită la data de 17 august 2012.
Astfel, în temeiul art. 1357 Noul C.civ., pentru angajarea răspunderii civile delictuale, trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu, vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.
In ceea ce privește fapta ilicită a pârâtului, se reține că, la data de 17 august 2012 a intrat în depășirea autoturismului reclamantei, deși aceasta semnalizase intenția de a ieși de pe partea carosabilă printr-un viraj la stânga.
Pentru ca prejudiciul să existe trebuie să fie cert și să nu fi fost reparat încă. Caracterul cert al prejudiciului presupune ca acesta sa fie sigur atât în privința existenței cât și în privința posibilității de evaluare. Reclamanta a suferit un prejudiciu actual, prin diminuarea patrimoniului acesteia, un prejudiciu actual fiind întotdeauna cert.
Cu privire la vinovăția celui care a cauzat prejudiciul, trebuie avut în vedere faptul că în materie de răspundere civilă delictuală, autorul prejudiciului este obligat să răspundă și pentru culpa cea mai ușoară, fără a se face distincție între formele vinovăției, așa cum rezultă și din dispozițiile art. 1357, alin. 2 din Noul C.civ., care prevăd că autorul prejudiciului răspunde și pentru cea mai ușoară culpă. Vinovăția pârâtului rezidă din înscrisul intitulat constatare amiabilă accident – fila 4, întocmit de către părți în data de 7 august 2012, în care pârâtul și-a recunoscut vinovăția în producerea evenimentului rutier.
Condiția existenței raportului de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită, este îndeplinită în speță, deoarece, așa cum rezultă din înscrisurile administrate, efectul produs, respectiv prejudiciul cauzat a fost provocat de fapta ilicită a pârâtului care a executat o manevră de depășire fără a se asigura în prealabil.
Potrivit art. 54, alin. 1 din Legea nr. 136/1995, despăgubirea se stabilește și se efectuează conform art. 43 și 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați.
Prin rezoluția din data de 8 noiembrie 2012 – fila 1, instanța a dispus citarea reclamantului cu mențiunea de a preciza dacă înțelege să se judece și cu societatea de asigurare, aspect pe care instanța l-a pus din nou în discuția părților la termenul din data de 5 decembrie 2012, astfel cum s-a consemnat în practicaua încheierii de ședință de la fila 23.
Cu toate acestea, reclamanta prin apărător a învederat că nu se impune introducerea în cauză a societății de asigurare, . consemnat în încheierea din data de 5 decembrie 2012.
De asemenea, la termenul din data de 9 ianuarie 2013 – fila 30, reclamanta prin avocat a solicitat introducerea în cauză și a . înainte ca instanța să se pronunțe asupra acestui aspect, a revenit asupra cererii și a învederat că nu mai solicită introducerea în cauză a societății de asigurare, aspecte care au fost consemnate în practicaua încheierii – fila 30.
Față de aceste aspecte, văzând că reclamanta nu a înțeles să facă demersurile necesare pentru a întregi cadrul procesual, văzând că astfel de acțiuni se exercită împotriva asigurătorului și cu citarea celui responsabil de accident, precum și principiul disponibilității care guvernează procesul civil, instanța a respins acțiunea formulată de reclamanta S. M. L. și pe cale de consecință, a respins și cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S. M. L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că instanța de fond nu a analizat în mod corespunzător probele, a interpretat greșit actul juridic dedus judecății pronunțând o soluție cu aplicarea greșită a legii cu trimitere la disp. art.304 pct.8 și 9 c.pr.civ.
În motivarea căii de atac exercitată, recurenta a susținut că instanța de fond a interpretat greșit faptul că trebuia să se îndrepte cu acțiune împotriva societății de asigurări și nu împotriva celui care se face vinovat de producerea accidentului, aspect care trebuia stabilit de instanță.
Recurenta a arătat că cel care ar fi trebuit să ceară introducerea în cauză a societății printr-o cerere de chemare în garanție era intimatul pârât, dar și instanța fără acordul său.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în raport de criticile formulate, de probele administrate și actele normative cu incidență, se constată că recursul este fondat.
Recurenta reclamantă, prin cererea de chemare în judecată, și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile ce reglementează răspunderea civilă pentru fapta proprie așa cum aceasta este reglementată de disp. art. 1357 și urm. C.civ.
Instanța de fond, având în vedere aceste dispoziții legale, în mod corect a stabilit existența prejudiciului, vinovăția și raportul de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită a pârâtului.
În aplicarea dispozițiilor ce vizează răspunderea delictuală, respectiv art.1359 c.civ., potrivit căruia autorul faptei ilicite este obligat să repare prejudiciul, cadrul procesual a fost corect stabilit de reclamantă întrucât dispozițiile Legii 136/1995 vizează raporturile juridice care se nasc urmare a obligării persoanelor asigurate la plata prejudiciului cauzat respectiv raporturile dintre asigurat și asigurător.
Întrucât a pronunțat o soluție fără a evoca fondul cauzei, instanța de control judiciar, văzând și dispozițiile art.312 pct.5 c.pr.civ., va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă S. M. L. împotriva sentinței civile nr.551/30.01.2013 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S. în contradictoriu cu intimatul-pârât N. I., având ca obiect pretenții.
Casează sentința.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iulie 2013.
Președinte, C. M. | Judecător, V. R. | Judecător, C. P. |
Grefier, M. B. |
Red. MCM
Dact. CNB
Ex.2
Cod operator 2626
17.07.2013
Jud. fond. Z. D.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 112/2013. Tribunalul... | Anulare act. Sentința nr. 320/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
