Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 67/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 67/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 16-07-2013 în dosarul nr. 5182/101/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 67/2013
Ședința publică de la 16 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Grefier N. C. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S. M. și pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, s-a luat act că dezbaterile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la 09.07.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, după care, s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului M. sub nr._, reclamanta S. M. a chemat în judecată pe pârâtul S. R. Prin Ministerul Finanțelor Publice pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligat la plata daunelor morale în cuantum de câte 500.000 lei pentru părinții decedați ai reclamantei, pentru aproape 5 ani câți au fost deportați în satul S. Nouă, Raionul C., reprezentând prejudiciul provocat de măsura administrativă și 200.000 euro daune materiale, sume plătibile în lei la momentul plății și de asemenea, să se constate caracterul politic al măsurii administrative a dislocării și stabilirii domiciliului obligatoriu pentru reclamantă și părinții acesteia.
In motivarea acțiunii, arată reclamanta că la data de 18.06.1951 împreună cu părinți și frați au fost forțați să părăsească domiciliul din Vînju M. pentru a fi transportați în Câmpia Bărăganului în vagoane, permițându-le să-și ia doar câteva lucruri.
La data deportării au fost lăsate în gospodărie următoarele terenuri :50 ha teren arabil, 4 pogoane cumpărate de la stat și plantate cu salcâm, de pe moșia Oreviței în locul numit Carieră (M.), 4 ha teren arabil în locul numit Pădurea lui Bubatu, 2 ha pădure de puieți la coada pădurii(ieșirea din Vânju M. spre T.), 2 ha pădure drumul spre B., una . ha în valea Largă, 0,15 ha pășune în vatra satului, tarlaua de 5012 mp plantată cu viță de vie, un pogon plaț de casă plantat cu salcâmi, una .,grădină de zarzavat cultivată, trei tarlale în punctul țarină(una . ha, una . ha și una . ha)trei tarlale în punctul Rusca(1,17 ha,0,75 ha și 1,50 ha) una . ha în locul numit Cimitir, plaț de casă în .,0,60 ha plaț de casă în ., și următoarele bunuri: una casă cu trei camere și o cămară, una casă părintească, mobilă, așternuturi, pături, cuverturi, covoare țesute, veselă, tacâmuri de argint și de aplaca, 3 salbe de aur, două salbe cu câte un rând de galbeni și una cu trei rânduri de galbeni) război de țesut, un plug de fier, o grapă de fier, o căruță și o șaretă (ambele noi), o trăsură, doi cai, doi boi, două vaci cu lapte, 15 oi cu miei, 4 capre cu iezi, 3 porci, o scroafă cu purcei și una gestantă, o cloșcă cu pui de găină, o curcă cu pui, curci, rațe, o porcărie, 3 adăposturi pentru păsări, un grajd cu două camere, pătul, magazie, pivniță, două butoaie de 200 litri, din care unul plin cu vin, două loitre de car, un butoi de 100 litri în care se află țuică, două butoaie 500 litri și unul de 100 litri, una putină varză de 150 litri, două putini de 60 litri, un cântar mare, un chioșc de vară, mese, scaune, un țulindru, lemnărie, 20 ulee (stupi) cu familii de albine în ele, un cazan de tuică complet, două căldări de aramă, 2 lăzi de făină, una cu făină de grâu, cealaltă cu mălai, etc.
Reclamanta menționează faptul că aceste bunuri au fost consemnate în procesul verbal de confiscare din data de 18 iunie 1951, mai puțin terenul care nu figurează decât pentru suprafața de 19,45 ha.
Ajunși la destinație au fost lăsați în câmp, sub cerul liber, și-au săpat un bordei în pământ acoperit cu crăci, îndurând frigul, foamea, lipsa asistenței medicale.
La întoarcerea din B., reclamanta cu frații și părinții nu și-au mai recuperat bunurile lăsate la plecare.
Reclamanta, în dovedirea cererii, a depus la dosar următoarele înscrisuri: acte de filiație, certificate de naștere, căsătorie, deces, hotărârile nr.359/21.08.1990, nr.614/12.03.1991, titlu de proprietate nr._/23.11.2002, contract de vânzare cumpărare din 03.10.1929, adresele 3/R din 03.02.1972, nr.2336/26.07.1974, nr.83/13.03.1991, nr.1287/30.07.1991, adresa nr.1289/12.07. 1991, adeverința nr.483/18.05.1992.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, prin sentința nr.174/7.09.2012, Tribunalul M. a respins acțiunea formulată de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs reclamanta, iar prin decizia nr._/21.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. a fost admis recursul, casată în parte sentința și trimisă cauza spre rejudecare la instanța de fond cu privire la capătul de cerere pentru daune materiale, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței.
După casare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului M. sub nr._ la data de 20.12.2012.
Cu ocazia rejudecării, a fost încuviințată proba solicitată prin apărător, cu înscrisuri, proba testimonială cu martorii T. E. și B. I., expertiza agricolă și în construcții.
De asemenea, instanța din oficiu, a întocmit adresă către Primăria orașului Vînju M. pentru a comunica dacă deține proces verbal de confiscare sau predare întocmit cu ocazia deportării în B. a autorilor S. V. și S. A. și dacă reclamanta sau autorii acesteia au formulat cereri de retrocedare a bunuri imobile în temeiul Legii 18/1991 și a Legii 10/2001.
Au fost întocmite expertizele, ale căror obiective au fost stabilite de instanță, de către experți Nodiț M. și P. P., fiind formulate obiecțiuni la care experții au răspuns.
Instanța se va pronunța în limitele decizie de casare nr._/21.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. cu privire la capătul de cerere pentru despăgubiri materiale.
În ceea ce privește bunurile mobile ce formează obiectul acestui capăt de cerere, instanța va avea în vedere decizia nr.6/15.04.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în conformitate cu care pot fi acordate despăgubiri materiale numai pentru aceleași categorii de bunuri care fac obiectul actelor normative speciale de reparație respectiv Legea 10/2001 și Legea 247/2005 și, pe cale de consecință, nu se va mai pronunța asupra bunurilor mobile solicitate întrucât acestea nu se circumscriu sferei de aplicare a actelor normative menționate.
Instanța, raportat la întreg materialul probator administrat în cele două cicluri procesuale cu referire la despăgubirile materiale ce vizează bunurile imobile solicitate, constată că acest capăt de cerere este probat în parte.
Astfel, reclamanta a solicitat prin cererea de chemare în judecată să i se retrocedeze diferența de la suprafața reconstituită prin t.p. nr._/23.11.2002 până la suprafața de 50 ha, o casă cu trei camere și o cămară, o casă părintească, trei adăposturi pentru păsări, un grajd cu două camere, pătul, magazie, pivniță, cu precizarea că la întoarcere în 1956, a găsit din aceste construcții grajdul cu 2 camere și casa.
Din răspunsul dat la cererea instanței cu adresa nr.1352/7.03.2013, Primăria orașului Vînju M. arată că nu deține proces verbal de confiscare sau predare întocmit cu ocazia deportării în B. și că reclamanta S. M. s-a adresat cu cerere de reconstituire a Legea 1/2000, fiindu-i eliberat titlu de proprietate pentru suprafața solicitată, respectiv 19,45 ha.
Relațiile comunicate de primărie sunt confirmate de t.p. nr._/23.11.2002 prin care se reconstituie moștenitorilor autorului S. I. între care și reclamantei S. M. suprafața de 19,45 ha.
De asemenea, din sentința civilă nr.493/28.01.1992 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S. în dosar nr._/1991, rezultă că autoarei reclamantei S. V. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 7,80 ha în temeiul legii 18/1991.
Din aceiași hotărâre rezultă că aceasta a formulat plângere împotriva hotărârii Comisiei Județene pentru același teren în suprafață de 1552 mp cu cel solicitat și în litigiu dedus judecății, plângere ce i-a fost respinsă în mod irevocabil.
Din considerentele aceleiași hotărâri rezultă că autoarea reclamantei a solicitat în acest litigiu aceiași suprafață de 1552 mp ca cea din prezentul litigiu care a fost expropriată, făcându-se referire la aceiași adresă nr.2336/26.02.1974 a fostului Consiliu Popular al Județului M. folosită și în acest litigiu.
Întrucât prin sentința amintită rămasă irevocabilă a fost respinsă plângerea autoarei reclamantei, o nouă cercetare judecătorească în raport de această hotărâre nu mai este posibilă.
Pe de altă parte, în litigiu pendinte, reclamanta nu a produs probe din care să rezulte existența dreptului de proprietate al autorilor săi asupra diferenței de teren față de cea care i s-a reconstituit prin titlurile de proprietate la care s-a făcut referire.
Reclamanta este îndreptățită să i se acorde despăgubiri materiale în cuantum de_ lei reprezentând contravaloarea următoarelor bunuri: casă părintească – 19.110 lei, adăposturi păsări – 5927 lei, pătul – 5327 lei, magazie – 4851 lei, pivniță și beci – 5821 lei, bunuri pentru care au fost administrate probe în sensul existenței acestora în patrimoniul autorilor.
Astfel, din declarațiile martorilor T. E. și B. I. rezultă că la data revenirii din B. autorii reclamantei nu au mai găsit casa bătrânească cu 2 camere și tindă, un pătul, o magazie și un grajd fiindu-le restituită casa mare compusă din 4 camere.
In consecință, instanța va admite în parte acțiunea după casare și va obliga pârâtul la plata sumei de_ lei cu titlu de despăgubiri materiale.
Cum acțiunea a fost admisă în parte în temeiul disp. art.276 c.pr.civ., urmează a fi admisă în parte și cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată, pârâtul fiind obligat la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte, după casare, acțiunea având ca obiect acordarea de daune materiale formulată de reclamanta S. M., domiciliată în Vînju M., ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ..
Obligă pârâtul la plata sumei de_ lei cu titlu de despăgubiri materiale.
Obligă pârâtul la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Iulie 2013 la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. M. | ||
Grefier, N. C. B. |
Red.MCM
Dact.CNB
Ex.4/22 Iulie 2013
Cod operator 2626
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 754/2013. Tribunalul... | Pretenţii. Sentința nr. 43/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
