Fond funciar. Sentința nr. 1/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 18-03-2013 în dosarul nr. 3524/332/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 360/R
Ședința publică de la 18 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. C.
Judecător M. C. O.
Judecător A. M.
Grefier Tudorița I.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta - reclamantă B. M. împotriva sentinței civile nr.1 din 15.01.2013 pronunțată de Judecătoria Vînju M., în contradictoriu cu intimatele pârâte C. L. de Fond Funciar Pătulele, C. Județeană de Fond Funciar Prefectura M., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat Z. M., pentru recurenta reclamantă, cu împuternicire avocațială depusă în ședință publică, lipsă fiind intimatele pârâte.
Procedura de citare nelegal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat Z. M., pentru recurenta reclamantă, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat Z. M., pentru recurenta reclamantă, solicită admiterea recursului formulat, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii, urmând să se constate că reclamanta este proprietara terenului, drept de proprietate dobândit ope legis, în ianuarie 1990. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea adresată Judecătoriei Vînju M., la data de 25.10.2011 și înregistrată sub nr._, reclamanta B. M. a chemat în judecată pe pârâtele C. L. de Fond Funciar Pătulele și C. Județeană De Fond Funciar de pe lângă Prefectura M. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să constate că este proprietara terenului în suprafață de aproximativ 1000 mp, situat în intravilanul comunei Pătulele, județul M., proprietate dobândită prin lege.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că potrivit Deciziei nr.1350/17.11.1983 pronunțată de Tribunalul M., a devenit proprietara exclusivă a plațului de casă și construcțiilor de pe acest teren, bunuri rămase de pe urma autorilor săi, V. I. și V. G.. Plațul de casă are următoarele vecinătăți: E-drum, V - B. I., S-drum, N - V. I.. Arată că a intrat în posesia terenului, în realitate cu o suprafață de aproximativ 1000 mp, terenul fiind aferent casei de locuit și anexelor gospodărești. Potrivit legii fondului funciar, sunt și rămân în proprietatea cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art.8 din Decretul Lege nr.42/1990. Dispozițiile art.23 alin.1 din legea 18/1991, făcând trimitere la cele ale art.8 fin Legea nr.42/1990, le mențin în vigoare. Ca urmare, pentru aceste terenuri, legea recunoaște dreptul de proprietate. În măsura în care s-a emis un titlu de proprietate, acesta are efect constatator, nu recognitiv.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.8-11 din D.L nr.42/1990.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar împuternicirea avocațială, ..06.1983, pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S., județul M., Decizia civilă nr.1350/17.11.1983, pronunțată de Tribunalul M., județul M., certificat de moștenitor nr.446/10.05.1990, adeverința nr.810/13.11.1991 și schiță și a solicitat in dovedirea acțiunii proba cu martorul R. M..
La termenul din 15.12.2011 a fost audiat martorul R. M. care a declarat că reclamanta a stăpânit această suprafață de teren de mai mulți ani. Terenul este împrejmuit de gard pe toate laturile care nu a suferit modificări. Nu a auzit ca reclamanta să aibă neînțelegeri cu vecinii referitor la acest teren.
Prin s.c.nr.110/26.01.2012 pronunțată de Judecătoria Vînju M. în dosar nr._, a fost admisă acțiunea, s-a constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului compus din teren în suprafață de 862 mp situat în intravilanul comunei Pătulele, județul M., cu vecinii: N - V. I., E - drum, S - R. D., V - B. I..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că autorii reclamantei sunt înregistrați la poziția de rol fiscal cu terenul aferent, teren care a fost individualizat în prezenta cauză prin schița întocmită și care este în suprafață de 862 mp, că reclamanta a stăpânit această suprafață de mulți ani, terenul a fost mereu îngrădit și configurația curții nu a fost niciodată schimbată.
Instanța a constatat că, la data apariției actelor normative DL nr.42/1990 și 18/1991, reclamanta avea în proprietate casa și anexele gospodărești situate în . și stăpânea efectiv terenul ce constituie curtea aferentă în suprafață de 862 mp iar în temeiul legii, a dobândit dreptul de proprietate și asupra acestei suprafețe de teren, și față de întregul material probator administrat în cauză a apreciat acțiunea ca întemeiată și a admis-o.
Împotriva hotărârii mai susmenționate a declarat recurs recurenta C. L. de fond funciar Pătulele, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A motivat în esență că nu a fost citată în dosar, motiv pentru care nu a formulat întâmpinare.
A susținut de asemenea că, hotărârea este nelegală datorită faptului că suprafața solicitată de reclamantă este practic compusă din două parcele și anume . 162 mp reconstituită numitului R. M. în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.4428/11.05.1990 încheiat între acesta și B. M. și . 663 mp reconstituită numitului A. A. (soțul numitei A. E.).
A motivat că suprafața solicitată de reclamantă nu este la dispoziția acesteia fiind ocupată de peste 20 de ani de R. A. și A. E., că reclamanta și-a vândut dreptul său de teren din gospodăria părintească de 166 mp, înainte de a intra în vigoare Legea 18/1991 și în consecință, nu poate beneficia de art.23 din Legea 18/1991 și nici de disp.D.L.42/1990
Tribunalul M. prin D.C nr.659/R/21.05.2012, a admis recursul civil formulat de C. L. de Fond Funciar Pătulele, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând următoarele:
Reclamanta B. M. a chemat în judecată pe pârâtele C. L. de Fond Funciar Pătulele și C. Județeană de Fond Funciar de pe lângă Prefectura M., solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se constate că este proprietara terenului în suprafață de aproximativ 1000 mp situată în intravilanul comunei Pătulele, județul M., proprietate dobândită prin lege.
Prima instanță a administrat proba cu acte și martori reținând că la apariția DL 42/1990 și a Legii 18/1991, reclamanta avea în proprietate casa și anexele gospodărești . și stăpânea efectiv terenul ce constituie curtea aferentă în suprafață de 862 mp iar în temeiul legii, a dobândit dreptul de proprietate și asupra acestei suprafețe de teren.
Deși temeiul invocat în acțiune și reținut de instanță îl constituie DL 42/1990, prima instanță nu a analizat dacă sunt îndeplinite condițiile cerute de acesta și nu a administrat nici un fel de probe care să conducă la lămurirea sub toate aspectele cauzei pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului pe baza stabilirii faptelor și aplicării corecte a legii.
Instanța nu analizează în nici un fel înscrisurile depuse la dosar, sentința 3402/1983 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr.469/1983, obiect ieșire din indiviziune relevând aspectul că reclamantei i-au revenit alături de alte bunuri, urmare împărțirii bunurilor rămase de pe urma părinților V. I. și V. G., lotul compus din 166,0 mp teren plaț casă situat în . rămas definitivă prin d.c.nr.1862/1983.
Față de înscrisurile depuse la dosar, prima instanță a lăsat nelămurită cauza, inclusiv sub aspectul suprafeței cu privire la care reclamanta solicită să se constata dreptul său de proprietate, în cauză fiind necesar să se administreze proba cu expertiză tehnică care să identifice suprafața de teren, vecinătățile, în condițiile în care din suprafața de 1000 mp, 166 mp i-a fost atribuit reclamantei în procesul de ieșire din indiviziune.
Procedând în maniera prezentată, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, iar cu prilejul rejudecării, se vor administra orice probe vor fi considerate necesare și utile soluționării cauzei în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
După casare la rejudecare, Judecătoria Vînju M. a înregistrat cauza sub nr._, iar la termenul din 19.06.2012, apărătorul reclamantei a depus la dosar împuternicirea avocațială și în dovedirea acțiunii a solicitat reaudierea martorului R. M. și potrivit dispoziției de casare a solicitat efectuarea unei expertize specialitatea teren și construcții având următoarele obiective: identificarea terenului în suprafața de 1000 m.p. situat în intravilanul comunei Pătulele, județul M. și precizarea vecinătăților și categoriei de folosință, dacă pe acest teren sunt edificate construcții, să se precizeze vechimea lor, să identifice dacă construcția nouă a fost așezată pe fundația veche.
În cauză a fost numit expert I. C. V., reclamanta depunând la dosar chitanța privind dovada achitării onorariului de expert.
La termenul din 11.09.2012, s-a luat act că la dosar a fost depus raportul de expertiză efectuat de expert I. C. V., la care apărătorul reclamantei a formulat obiecțiuni solicitând ca expertul să stabilească dacă a fost respectată autorizația de construcție la edificarea casei de către A. E. și să se delimiteze suprafața de teren pretinsă a aparține numitei A. E. potrivit actelor depuse de primărie.
Expertul I. C. V. a depus o cerere prin care a solicitat să i se comunice actul de proprietate al numitei A. E., documentația tehnică, respectiv planul de amplasare al construcției pe terenul d-nei A. E. – care a stat la baza obținerii autorizației de construire – de la Primăria Pătulele sau de la A. E., cu specificația spre neschimbare.
Avocat B. M. pentru reclamantă a depus la dosar, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4428/11.05.1990 și a solicitat emiterea unei adrese către Primăria Pătulele, să se comunice Sentința civilă avută în vedere la eliberarea certificatului de urbanism privind eliberarea autorizației de construcție nr.15 din 23/06.193 eliberată numitei A. E..
Prin adresa nr.6884/22.10.2012 Primăria Pătulele a înaintat documentația care a stat la baza eliberării certificatului de urbanism privind emiterea autorizației nr.15/23.06.1993.
Totodată apărătorul reclamantei a solicitat completarea raportului de expertiză, cu următoarele obiective: expertul să identifice terenul înstrăinat de reclamanta B. M. numitului R. M. și să identifice terenul aferent construcțiilor numitei A. E. și restul de teren pe care i-ar fi revenit lui B. M., să precizeze dacă este îngrădit terenul și dacă A. E. a respectat autorizația de construcție.
Prin răspunsul la obiecțiunile depuse de expert, acesta a arătat că terenul înstrăinat de B. M. este de 166,60 m.p. - conform contractului de vânzare cumpărare și el se află în cadrul suprafeței de teren de 846 m.p.
Terenul aferent construcției lui A. E. nu poate fi delimitat deoarece nu există un act de proprietate pentru A. E., construcția acesteia fiind edificată conform autorizației nr.15/1993, iar conform memoriului de la eliberarea autorizației de construire locuința trebuia să fie amplasată la distanța de 2,50 m de la hotar. Consideră că autorizația de construire nu a fost respectată privind amplasarea construcției la 2,50 m față de hotar, respectiv față de limita dintre proprietăți.
În ședința publică din 11.12.2012, s-a dispus emiterea unei adrese la Primăria Pătulele pentru a se comunica actele prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru A. A. cu privire la suprafața de 663 mp teren, situat în intravilanul comunei Pătulele, județul M., cu vecinii :N - V. I., E - drum, S - R. D. și V - B. I..
Prin adresa nr.41/04.01.2011, Primăria Pătulele a comunicat faptul că suprafața de 663 m.p., teren intravilan situat în cv.19, P 4, cu vecinii: N – V. I., E – drum sătesc, S – R. D., V – B. I., nu a fost trecută în nici un titlu de proprietate eliberat de C.L.F.F Pătulele, deoarece de-a lungul timpului, el a făcut obiectul mai multor litigii, judecate de instanțele judecătorești.
Judecătoria Vînju M., prin sentința supusă recursului a respins acțiunea civilă având ca obiect „fond funciar”.
Pentru a hotărî astfel, instanța constată și reține în fapt și în drept următoarele:
Prin prezenta cerere, reclamanta B. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele C. L. de fond funciar Pătulele și C. Județeană de fond funciar Prefectura M., să se constate că este proprietara terenului în suprafață de aproximativ 1000 mp, situat în intravilanul comunei Pătulele, județul M., proprietate dobândită prin lege.
Motivează că a devenit proprietara exclusivă a plațului de casă și construcțiilor de pe acest teren, bunuri rămase de pe urma autorilor săi, V. I. și V. G., că a intrat în posesia terenului, în suprafață de aproximativ 1000 mp, situat în intravilanul comunei Pătulele, județul M., terenul fiind aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, cu următoarele vecinătăți: E-drum, V - B. I., S-drum, N - V. I..
Prin sentința nr. 3402/1983 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr.469/1983, având ca obiect ieșire din indiviziune reclamantei i-au revenit alături de alte bunuri, urmare împărțirii bunurilor rămase de pe urma părinților V. I. și V. G., lotul compus din 166,0 mp teren plaț de casă situat în . amplasată pe acesta. Prin aceeași sentință, 1/3 din suprafața de 250 m.p teren a trecut în proprietatea statului român, evident conform Legii 58/1974.
Hotărârea a rămas definitivă prin d.c.nr.1862/1983.
Ulterior, la data de 11 mai 1990, prin contractul autentificat sub nr. 4428, reclamanta a înstrăinat către R. M. și R. E. casa și terenul aferent ce i-au fost atribuite prin sentința mai sus menționată cu vecini:E- uliță comunală, V- B. I., S-uliță comunală și N- V. I., deci construcțiile și întregul teren aferent, delimitat de vecinătățile înscrise în contractul de vânzare cumpărare .
Din vecinătățile înscrise în contractul de vânzare cumpărare este cert că obiect al înstrăinării nu l-a constituit doar suprafața de 166 mp teren, ci întreaga suprafață de teren aferentă construcțiilor.
Potrivit art. 36 alin 3 din Legea 18/1991 rep. cu modificările și completările ulterioare, ,, terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea 58/1974 (…) trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor.”
Terenul identificat de expert conform vecinătăților menționate în contractul de vânzare cumpărare are suprafața de 846 mp. Pe această suprafață de teren există și o construcție edificată de A. E., sora reclamantei, conform autorizației de construcție nr. 15//1993.
Deși temeiul invocat în acțiune de reclamantă îl constituie DL 42/1990, instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de acesta pentru ca reclamantei să-i fie atribuită în proprietate suprafața de teren solicitată, având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate.
Împotriva acestei sentinței în termen legal a formulat recurs, reclamanta B. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs susține că, sentința primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor Decretului Lege nr.42/1990, arătând că în ianuarie 1990, când a intrat în vigoare D.L. nr. 42/1990 a devenit proprietara terenului de 862 mp, situat în intravilanul .: N- V. I., E- drum, S- R. D., V- B. I., prin efectul acestei legi.
Arată că, potrivit legii fondului funciar, este și rămâne în proprietatea cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din D.L. nr. 42/1990.
Dispozițiile art. 23 alin.1 din Legea nr. 18/1991, făcând trimitere la cele ale art. 8 din D.L. nr. 42/1990, le mențin în vigoare. Ca urmare, pentru aceste terenuri, legea recunoaște dreptul de proprietate. În măsura în care s-a emis un titlu de proprietate, acesta are efect constatator, nu recognitiv.
Cum nu a solicitat emiterea unui titlu de proprietate pentru acest teren, a fost în imposibilitatea să facă dovada proprietății dobândite prin lege, motiv pentru care, în mai 1990, a înstrăinat doar suprafața de 166 mp, a cărei proprietate a dovedit-o conform deciziei nr. 1350/1983.
În mai 1990, era proprietara întregii suprafețe de teren, de 862 mp, dar nu avea un înscris doveditor.
În ceea ce privește construcția începută de A. E., s-a dovedit că aceasta nu are nici un drept de proprietate pe acest teren.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 ind.1 cod procedură civilă.
Recursul este nefondat .
Din probele administrate la dosar reiese că terenul pretins de reclamantă nu a fost nici în proprietatea sa exclusivă și nici lot în folosință pentru a se putea prevala de prevederile art. 23 sau 36 din a nr. 18/1991 .
Astfel din sentința civilă nr. 3402/1983 reiese că diferența de teren de la 166 la 846 mp nu a făcut obiect al partajului .
La stabilirea valorii lotului atribuit reclamantei nu a fost avută în vedere întreaga suprafață de teren ci doar cei 166 mp pe care de altfel reclamanta i-a vândut în anul 1990 .
Diferența de teren în măsura în care s-ar fi solicitat reconstituirea dreptului de proprietate intra în masa succesorală a autorilor reclamantei care mai au și alți moștenitori .
Pe de altă parte, nu se poate reține nici că terenul este aferent casei de locuit întrucât la nivelul anului 1991 asupra sa a existat un litigiu, instanța reținând că numita B. E. avea acest teren atribuit ca lot în folosință .
Ori dacă era lotul în folosință al unei terțe persoane nu putea să fie teren aferent casei și grădinii reclamantei .
Mai mult pe teren se află un imobil cu destinația casa de locuit construit în baza unei autorizații legale, necontestate și care nu aparține reclamantei ci, surorii sale A. E..
În aceste condiții corect a reținut instanța de fond că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de Legea nr. 18/1991 pentru ca reclamanta să devină proprietara terenului în litigiu ca efect al legii .
Față de aceste considerente, tribunalul în conformitate cu prevederile art. 312 cod procedură civilă, va respinge ca nefundat recursul declarat de reclamantă B. M. împotriva sentinței civile nr.1 din 15.01.2013, pronunțată de Judecătoria Vînju M. .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul, ca nefondat, formulat de recurenta - reclamantă B. M. împotriva sentinței civile nr.1 din 15.01.2013, pronunțată de Judecătoria Vînju M., în contradictoriu cu intimatele pârâte C. L. de Fond Funciar Pătulele și C. Județeană de Fond Funciar Prefectura M., având ca obiect fond funciar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.03.2013, la sediul Tribunalului M..
Președinte, S. C. | Judecător, M. C. O. | Judecător, A. M. |
Grefier, Tudorița I. |
C.S./T.I. – 2 ex./26.03.2013
19 Martie 2013/ cod operator 2626
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 357/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Fond funciar. Sentința nr. 133/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
