Fond funciar. Sentința nr. 133/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 133/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 25-04-2013 în dosarul nr. 1791/313/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 493/R
Ședința publică de la 25 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. R.
Judecător C. P.
Judecător S. C.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta-pârâtă G. M. împotriva sentinței civile nr.133/13.02.2013 pronunțată de Judecătoria Strehaia în contradictoriu cu intimații-petenți D. D., D. IT. E. și intimatele C.L.F.F. Corcova, C.J.F.F. M., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-pârâtă asistată de avocat Ș. A., intimatul-petent D. D. asistat de avocat I. C., ce reprezintă și intimata-petentă D. IT E. și consilier juridic R. E., pentru intimata CLFF Corcova, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocat Ș. A., pentru recurenta-pârâtă, depune la dosar împuternicirea avocațială și concluzii scrise.
Avocat I. C., pentru intimații-petenți, depune la dosar împuternicirea avocațială a apărătorului ales, avocat I. C. M., delegația de substituire, chitanța de plată a onorariului de avocat și concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat Ș. A., pentru recurenta-pârâtă, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr.133/13.02.2013 și pe fond respingerea acțiunii, cheltuielile de judecată urmând a fi solicitate pe cale separată. Arată că instanța de fond în mod greșit a respins excepția lipsei de interes a petentei D. IT E. deși aceasta nu a parcurs procedura prealabilă administrativă prevăzută de legile fondului funciar.Tot în mod greșit a apreciat și probatoriul administrat în cauză concluzionând că terenul recurentei este unul și același cu cel cumpărat de autorul petenților, deși din raportul de expertiză rezultă că expertul a stabilit amplasamentul cu probabilitate nu cert. Din întreaga documentație și înscrisurile depuse la dosar rezultă că bunicul recurentei a primit 3 ha de teren, a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, a parcurs procedura prealabilă și a obținut titlu de proprietate, iar autorul petenților deține întreaga suprafață de teren ce a solicitat-o însă pe alte amplasamente.
Avocat I. C., pentru intimații-petenți, solicită respingerea recursului ca nefondat conform susținerilor din concluziile scrise, menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic R. E., pentru intimata CLFF Corcova, solicită respingerea recursului, precizând că cererea petentei D. E. pentru reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii18/1991 a fost validată, în suprafața atribuită fiind inclus și terenul din litigiu.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin acțiunea civila înregistrata la Judecătoria Strehaia sub nr._, reclamanții D. D. și D. E. au solicitat, în contradictoriu cu intimatele C. Județeana pentru aplicarea L.18/1991 M. si C. locala pentru aplicarea L.18/1991 Corcova, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1 ha teren arabil în extravilanul satului Jirov, pc. L. mare, cu vecini: E-eruga, V-P., S-C. D., N-rest proprietate.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în anul 1938 autorul lor, D. T., a cumpărat de la P. I. suprafața de 0,50 ha. În total dețin în pct. L. mare suprafața de 1,5 ha, din care doar 0,5 ha figurează în RA. Au formulat cereri de reconstituire în temeiul legilor 18/1991 și 247/2005, dar până în prezent nu li s-a emis titlu de proprietate.
Au depus acte de filiație, act de vânzare transcris sub nr. 420/22.01.1938, titlul nr._/2003.
Prin întâmpinare intimata C. locala pentru aplicarea L.18/1991 Corcova, a arătat că petenții fac dovada dreptului de proprietate cu actul de vânzare-cumpărare din 1938 prin care D. T. a cumpărat de la P. I. suprafața de 0,5 ha tern arabil în pct. L. M. și cu titlul de proprietate al numitului C. D., vecin. Petenții au posesia terenului din 1991, dar nu figurează în RA.
La data de 17.10.2012 reclamanții au precizat acțiunea, solicitând constatarea nulității absolute parțiale a titlului nr._/29.09.2003 pentru suprafața de 1 ha înscrisă în T 108 P 13, C. E. nefiind persoană îndreptățită la reconstituire. Au solicitat citarea în cauză în calitate de pârâtă a numitei G. M., moștenitoarea lui C. E..
Instanța a luat act de precizarea acțiunii și a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a numitei G. M..
Pârâta a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei de interes a reclamanților în promovarea acțiunii, întrucât reclamanții nu au formulat cerere de reconstituire pentru terenul în litigiu. Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât terenul a aparținut înainte de colectivizare autorului C. D. și este înscris în registrul agricol la rolul acestuia.
Excepția invocată prin întâmpinare a fost unită cu fondul în ședința publică din_.
La solicitarea instanței, s-a depus la dosar documentația ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate a cărui anulare se cere, cereri de reconstituire formulate de reclamanți și fila RA a autorului lor, proba cu martori, fiind audiați R. C., V. E., B. I., proba cu expertiza tehnică agricolă, acceptată de părți.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, prin sentința civilă nr.133/13.02.2013 Judecătoria Strehaia, a respins excepția lipsei de interes a petentei D. E., a admis acțiunea precizată și a excepția lipsei de interes a petentului D. D..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. III al. 2 din legea 169/1997, nulitatea titlurilor de proprietate emise în baza legilor fondului funciar poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim. Așadar calitatea procesuală activă este strâns legată de justificarea interesului.
Interesul care fundamentează acțiunea trebuie să îndeplinească cumulativ condițiile generale: să fie personal, legitim, născut și actual, precum și o condiție specifică pentru admisibilitatea acțiunii în constatarea nulității titlului de proprietate, statuată în literatura și practica judiciară, aceea ca reclamantul, pretins proprietar al terenului, să fi formulat cerere de reconstituire în temeiul legilor fondului funciar pentru terenurile înscrise în respectivul titlu.
În speță, reclamanta D. E. a formulat cererea de reconstituire nr. 1792/19.03.1991 prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 4,16 ha pe raza comunei Corcova, în calitate de moștenitor al autorilor D. T. și D. Polina, între care suprafața de 3,40 ha situată în pc. T. V.. Conform mențiunilor din cererea de reconstituire și actelor de filiație depuse la dosar, D. T., decedat în 1961, a avut doi fii: D. I., decedat în 1981, având ca moștenitori pe D. E.-soție supraviețuitoare, D. D., fiu, și pe D. M., decedat, având ca moștenitor pe D. I.-soție supraviețuitoare.
Separat, la aceeași dată, D. I. a formulat cerere de reconstituire pentru suprafața de 1,53 ha, din care 1,30 ha arabil în pct. În perimetru T. V., provenind de la soțul său D. M.. Acesta neavând rol separat la data colectivizării, cererea a fost analizată de comisie ca privind terenurile moștenite de acesta de la tatăl sau, D. T..
Coroborând cele două cereri de reconstituire, cu mențiunile din fila RA D. T. din anii 1956-1958, conform cărora acesta se înscrie în CAP în anul 1956 cu suprafața de 5,50 ha, locul situării fiind în perimetru, precum și cu declarațiile martorilor R. C., B. I., conform cărora terenul în litigiu face parte din suprafața deținută anterior colectivizării de D. T., iar în timpul colectivizării s-a aflat în perimetrul întovărășirii, instanța a reținut că reclamanta D. E. a formulat cerere de reconstituire pentru terenul în litigiu. Faptul că D. T. nu figurează în RA 1956-1958 cu teren în pct. L. M. se datorează împrejurării că exact în anul 1956 terenul a fost colectivizat, intrând în perimetrul întovărășirii numite T. V..
Față de aceste considerente, instanța a apreciat că reclamanta D. E. are interes să solicite constatarea nulității parțiale a titlului emis pârâtei.
În ceea ce-l privește pe reclamantul D. D., intimata CLFF Corcova a susținut că acesta a formulat cerere de reconstituire în temeiul legii 169/1997, dar nu se regăsește în arhivă. Deși s-a depus la dosar registrul de intrare la legea 169/1997, în care la pc. 1241 figurează D. D., care solicită reconstituirea pentru suprafața de 7,50 ha arabil și 1 ha pădure, nu s-a probat după ce autor a fost solicitată reconstituirea și dacă cererea privește vreo suprafață de teren situată în pc. L. mare. De asemenea, deși nu s-a depus hotărârea CLFF Corcova privind cererea de reconstituire formulată de D. D., rezultă implicit că cererea a fost respinsă. Reclamantul nu a urmat în continuare procedura prevăzută de legea 18/1991 și HG 131/1991, de a formula contestație la CJFF M. și eventual plângere la instanță pentru reconstituire.
Pentru aceste motive, instanța a apreciat că reclamantul D. D. nu are interes să solicite constatarea nulității titlului de proprietate pentru suprafața de 1 ha sit. în pc. L. mare, situație față de care a admis excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare și a respins acțiunea formulată de acesta.
Asupra fondului cauzei:
Din actele de filiație depuse la dosar rezultă că părțile au avut un autor comun, pe C. P., tatăl lui C.(căsătorită D.) Polina și C. D.. Conform declarațiilor martorilor R. C., B. I., C. P. a deținut în pc. L. M. sau La presă, suprafața de 3 ha teren arabil, pe care l-a împărțit între cei doi copii: C. D. a primit 1,5 ha în partea de sud, D. Polina, 1,5 ha în partea de nord.
Din actul de vânzare transcris sub nr. 420/22.01.1938 rezultă că D. T. a cumpărat de la P. I. o suprafață de teren în pc. L. M., lungă de 478 m, suprafață un pogon, cu vecini: E-lunca dintre tarlale, V-eruga pârâului, S-D. T.( acesta fiind terenul primit de soția sa de la C. P., probabil cu ocazia căsătoriei în 1926), N-P. I..
Conform uzanțelor, terenul primit zestre de soție, se înscria în registrul agricol la rolul soțului. Rezultă astfel că la data colectivizării, D. T. deținea în pc. L. M. o suprafață de 2 ha constituită dintr-o singură parcelă, vecină: E-V- pârâu, S- C. D., N-P. I..
Asrfel, suprafața de 2 ha face parte din totalul de 5,50 ha cu care autorul D. T. s-a înscris în Întovărășirea T. V.. Pentru terenurile autorului, au formulat cerere de reconstituire în temeiul legii 18/1991 D. E., soția lui D. I., fiu postdecedat al autorului, și D. I., soția lui D. M., fiu postdecedat al autorului. Cererea a fost admisă de CLFF Corcova pentru suprafața de 5,19 ha, fiind validată de CJFF M. prin hotărârea nr. 164/1992.
Până în prezent nu s-a emis titlu de proprietate întrucât, așa cum rezultă din probele interpretate mai sus, coroborate cu raportul de expertiză întocmit în cauză de expert S. G., o suprafață de 1 ha teren ce a aparținut lui D. T. a fost înscrisă în titlul de proprietate nr._/2003 emis lui C. D., cu moștenitor C. E., în T 108 P 13.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a individualizat întreaga suprafață de teren deținută de ambele părți în pc. L. M., identificare ce corespunde și actului de vânzare din 1938 și schiței întocmite de CLFF Corcova, doar că vecinătățile pe puncte cardinale sunt rotite cu un cadran spre est. S-a constatat că suprafața deținută în fapt de părți este de 36.281 m.p., fiind cu 1281 m.p. mai mare decât suprafața la care ar fi îndreptățiți, conform actelor de proprietate. Acest lucru se poate datora și ocupării de către părți din terenul vecinilor, întrucât prezenta expertiză nu a avut ca obiectiv verificarea dacă vecinii de hotar dețin titluri de proprietate, dacă toți proprietarii din tarlaua respectivă dețin suprafețele la care sunt îndreptățiți. De altfel, pe rolul instanței există mai multe litigii între diferite persoane în ce privește terenurile din tarlaua 108, fiind în curs măsurătorile cadastrale conform normelor ANCPI. Pentru acest motiv instanța nu a considerat necesar să solicite expertului lămuriri suplimentare privind diferența dintre întinderea suprafețelor în fapt și cea înscrisă în actele de proprietate.
În schița anexă raportului de expertiză, se evidențiază terenul ce a făcut obiectul actului de vânzare din 1938, vecin cu P. I., cu lungimea de 497 m(un singur metru în minus diferență față de actul de vânzare) și lățimea de 10m, rezultând suprafața de 4970 m.p., aproximativ un pogon, cum s-a înscris în actul din 1938. În continuare este terenul cu aceeași lungime și lățime 31 m, rezultând suprafața de 15.407 m.p., deținut în fapt de reclamanți, incluzând și suprafața în litigiu, înscrisă în titlul nr._/2003 în T 108 P 13, apoi terenul cu lungimea 497 m, lățimea 32 m, în suprafață de 15.904 m.p., aflat în posesia pârâtei.
Apărarea pârâtei în sensul că terenul a aparținut tatălui său, C. D., fiind înscris în registrul agricol de la data colectivizării la rolul acestuia, nu a fost probată.
În RA 1956-1958 la fila autorului C. D. nu este completată rubrica privind identificarea terenurilor pe parcele. Acesta figura cu suprafața totală de 3,72 ha, din care în anul 1957 s-a înscris în CAP cu 2,35 ha.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că C. D. a primit în pct. L. mare suprafața de 1,5 ha de la tatăl său, C. P., suprafață care probabil face parte din suprafața înscrisă în CAP.
De altfel, în cererea de reconstituire nr.1978/1991 C. E. solicită suprafața totală de 4 ha, din care exact 1,5 ha în pc. L. M., și nu 2,5 ha cât i s-a înscris în titlul de proprietate nr._/2003 în T 108 P 13.
Concluzionând, instanța a reținut că moștenitorii lui D. T. sunt îndreptățiți în T 108 la suprafața de 2 ha teren arabil, cu vecini: N-P. I., S-C. D., E-de, V-pârâu, iar pârâta, moștenitor al autorilor C. D. și E., la 1,5 ha spre sud, cu vecini: N-D. T., S-S., E-de, V-pârâu.
În titlul de proprietate nr._/2003 în T 108 P 13 pârâtei i s-a înscris suprafața de 2,5 ha, în loc de 1,5 ha, pentru diferența de 1 ha nefiind persoană îndreptățită la reconstituire.
Potrivit art. III al.1 lit.a, pct. ii din legea 169/1997, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop.
Față de cele reținute. Instanța a apreciat că sunt întrunite condițiile cazului de nulitate prevăzut anterior.
Împotriva sentinței civile nr.133/13.02.2013, în termen legal a declarat recurs pârâta G. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din următoarele motive:
Instanța s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut, în speță, reclamanții solicitând să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate contestat, iar instanța a dispus anularea parțială a titlului.
Astfel, între considerentele sentinței criticate și dispozitiv există contradicție întrucât, deși instanța își motivează hotărârea pe dispozițiile art.III alin.1 lit.a pct.ii din Legea 169/1997 cu referire expresă la nulitatea absolută a unor titluri de proprietate emise în baza Legii 18/1991, în dispozitiv instanța admite acțiunea și dispune anularea parțială a titlului de proprietate.
În mod greșit instanța a respins excepția lipsei interesului reclamanților în promovarea acțiunii întrucât, pentru a se solicita nulitatea unui titlu de proprietate, petentul trebuie să dovedească îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: să fi formulat cerere de reconstituire care să fi fost validată, iar titlul de proprietate contestat să fi fost eliberat abuziv unei terțe persoane neîndreptățite la reconstituire.
În speță, niciuna dintre aceste condiții nu sunt îndeplinite întrucât reclamanții nu au fost validați pentru terenul în litigiu, nu au urmat în prealabil procedura necontencioasă astfel că, nu justifică un interes personal, legitim și actual în promovarea cererii de chemare în judecată.
Instanța, în mod greșit a concluzionat că terenul său este același cu cel cumpărat de D. T. – autorul reclamanților prin actul de vânzare cumpărare transcris sub nr.420/1938 în cazul în care, chiar expertul desemnat în cauză stabilește cu probabilitate amplasamentul și vecinătățile acestuia și nicidecum cu certitudine.
În mod nelegal s-au respins obiecțiunile pe care le-a făcut la raportul de expertiză întrucât expertul nu a identificat în concret terenul din titlul său de proprietate, suprafața solicitată de petenți din totalul de 2,50 ha precum și cea deținută de aceștia în pctul L. M..
În acest punct a existat teren care a aparținut moșierului A. B., printre împroprietăriți fiind și bunicul său C. P. care a primit 3 ha, suprafață din care i s-a reconstituit 2,50 ha conform titlului de proprietate nr._/2003, diferența de 0,50 ha dând-o zestre fiicei C. Polina.
Autorul petenților D. T. nu a fost niciodată împroprietărit și nu a deținut teren în pctul L. M., în registrul agricol având înscrise terenuri în cu totul alte puncte decât cel din litigiu.
Prin întâmpinare, intimata CLFF Corcova a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Examinând sentința recurată din prisma criticilor aduse, cât și din oficiu conform art.304 ind.1 cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul este neîntemeiat din considerentele ce urmează:
Prin acțiunea introductivă de instanță, astfel cum a fost precizată la primul termen de judecată (f.22-24) reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/2003 emis pe numele C. E., autoarea pârâtei G. M., cu privire la suprafața de 1 ha înscrisă în T108, P13 întrucât aceasta nu este persoana îndreptățită la reconstituirea respectivului teren, deoarece a aparținut autorului reclamanților D. T., care l-a dobândit prin actul de vânzare cumpărare nr.4795/1938.
Față de starea de fapt prezentată de reclamanți în cuprinsul acțiunii precizate, în mod corect instanța a examinat acțiunea prin prisma incidenței art.III din Legea 169/1997 care prevede cauzele de nulitate absolută a unui titlu de proprietate însă, faptul că în dispozitiv s-a folosit expresia anulare în loc de nulitate nu reprezintă un motiv de nelegalitate a hotărârii, aceasta putând fi interpretată ca o eventuală eroare materială ce poate fi îndreptată pe calea procedurii prevăzută de art.281 cod procedură civilă.
Asupra motivului de recurs ce vizează greșita respingere a excepției lipsei de interes în promovarea acțiunii de către reclamanta D. E., tribunalul constată că și aceasta este neîntemeiată.
La f.34 dosar fond, este depusă cererea de reconstituire nr.1792/19.03.1991 formulată de reclamantă în calitate de moștenitoare a defuncților D. T. și Polina, iar din actele dosarului nu rezultă că această cerere a fost respinsă, astfel că, în mod corect in stanța de fond a reținut că reclamanta justifică un interes în promovarea cererii de chemare în judecată așa cum a fost precizată. Chiar mai mult, cu ocazia dezbaterilor asupra recursului de față, reprezentantul intimatei CLFF Corcova a precizat că cererea a și fost validată, aspect ce rezultă și din adresa nr._/2012 emisă de Primăria Corcova (fila 52 dosar fond).
Sub aspectul raportului de expertiză întocmit în cauză, tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că cele constatate de expert și cuprinse în lucrarea întocmită sunt suficiente pentru soluționarea cauzei, motiv pentru care just s-au apreciat ca neîntemeiate obiecțiunile formulate de pârâtă sub aspectul identificării întregii suprafețe de 25.000 m.p. înscrisă în TP nr._/2003 în T108, P13.
Ceea ce a avut de verificat instanța a fost neîndreptățirea recurentei la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1 ha din totalul de 2,5 ha primit în T108, P13.
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că, în mod legal a fost soluționată această cerere.
Prin cererea de reconstituire aflată la fila 96 dosar fond, pârâta a solicitat 1,5 ha în pctul L. M., însă prin titlu a primit 2,5 ha, fără a justifica prin probe că este îndreptățită la această diferență de 1 ha, aspect reținut corect de prima instanță.
Față de aceste considerente, constatând că soluția pronunțată de prima instanță este rezultatul unei corecte interpretări a probelor și aplicării dispozițiilor legale incidente, în temeiul art.312 cod procedură civilă, tribunalul va pronunța o decizie prin care va respinge recursul ca neîntemeiat.
Fiind în culpă procesuală în declanșarea prezentului recurs, în temeiul art.274 cod procedură civilă, recurenta va fi obligată să plătească reclamanților 700 lei cheltuieli de judecată din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă G. M. împotriva sentinței civile nr.133/13.02.2013 pronunțată de Judecătoria Strehaia în contradictoriu cu intimații-petenți D. D., D. IT. E. și intimatele C.L.F.F. Corcova, C.J.F.F. M., având ca obiect fond funciar.
Obligă recurentul către intimații D. D. și D. IT E. la 700 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Aprilie 2013.
Președinte, V. R. | Judecător, C. P. | Judecător, S. C. |
Grefier, M. B. |
Redactat C.V.P
tehnoredactat M.B., Ex.2/6 pag.
jud.fond F. A.
Cod operator 2626
| ← Fond funciar. Sentința nr. 1/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Acţiune posesorie. Decizia nr. 14/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
