Pretenţii. Hotărâre din 10-09-2013, Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 674/181/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 882/R
Ședința publică de la 10 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. N.
Judecător A. B.
Judecător M. P.
Grefier D. A. D.
Pe rol judecarea recursurilor formulate de recurentul pârât T. C. M. și recurenta pârâtă M. E. împotriva sentinței civile nr. 132/03.04.2013 pronunțată de Judecătoria Baia de A. în contradictoriu cu intimații reclamanți M. I. și M. E. D., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata reclamantă M. E. personal și asistată de avocat L. D. care îl reprezintă și pe intimatul reclamant M. I., lipsă fiind recurenții pârâți și intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța se pune în discuție excepția nulității recursului, excepția ce a fost ridicată prin întâmpinarea depusă și de intimații reclamanți, la termenul anterior.
Avocat L. D. pentru intimații reclamanți a solicitat admiterea excepție și constatarea nulității recursului.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.09.2012 sub nr._, așa cum a fost precizată ulterior, reclamanții M. I. și M. E. D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții T. C. M. și M. C. E., ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la plata sumei de 6000 lei despăgubiri pentru prejudiciul cauzat în urma constatării nulității absolute parțiale a contractului de vânzare – cumpărare autentificat prin încheierea de autentificare nr. 37/23.02.2007.
De asemenea, au solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, susțin reclamanții că prejudiciul solicitat este compus din suma de bani cu care au cumpărat terenul și pe care au evaluat-o la 300 lei, sumă pe care au fost obligați să o plătească proprietarilor terenului drept cheltuieli de judecată, respectiv suma de 1855 lei, suma de 3112 lei cheltuieli de executare, precum și suma de 500 lei reprezentând onorariu avocat în dosarul privind revendicarea .
Susțin reclamanții că, potrivit contractului de vânzare – cumpărare nr.37 din 23.02.2007 au cumpărat de la tatăl pârâților, un teren situat în punctul „ Dealul I.”.
Concluzionează reclamanții, că numiții Surdei D. și Surdei G. au obținut anularea parțială a Ordinului Prefectului nr. 57/F/2003 pentru suprafața de 307 mp, teren care fusese vândut, ulterior fiind obligați să respecte proprietatea asupra acestei suprafețe .
Cererea a fost legal timbrată.
În dovedire, reclamanții au depus la dosar în xerocopie sentința civilă nr. 538 din 04.10.2010 pronunțată de Judecătoria Baia de A. în dosarul nr._, contractul de vânzare cumpărare autentificat prin încheierea de autentificare nr. 37 din 23.02.2007, somația nr.1000/E/2012, sentința civilă nr. 107 din 05-03-2012 pronunțată de Judecătoria Baia de A., proces-verbal întocmit de către executorul judecătoresc la data de 11.10.2012 și au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, cu interogatoriul pârâților și efectuarea unei expertize topo.
Pârâții nu au formulat întâmpinare și nu au propus probe în apărare.
La termenul din data de 06.11.2012 prin tragere la sorți, instanța a numit expert în cauză pe V. I., urmând ca acesta să identifice prin punct, suprafață și vecinătăți terenul din cererea de chemare în judecată, să precizeze dacă terenul în suprafață de 307 mp se regăsește în vreun act depus la dosarul cauzei, să precizeze în posesia cui se află terenul la momentul efectuării expertizei și să stabilească valoarea terenului.
Ulterior, respectiv, la termenul din data de 04.12.2012 s-a dispus înlocuirea expertului V. I. și a numit în cauză pe expertul P. V..
Prin sentința civilă nr. 132/03.04.2013 Judecătoria Baia de A., a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții M. I. și M. E. D., în contradictoriu cu pârâții T. C. M. și M. C. E.. A obligat pârâții T. C. M. și M. C. E. să plătească reclamanților M. I. și M. E. D. suma de 5905,23 lei din care 300 lei, valoarea terenului în suprafață de 307 m.p., 1831 lei cheltuieli de judecată, 3074,23 lei cheltuieli de executare și 700 lei onorariu avocat. A obligat pârâții să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în cuantum de 1700 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat prin încheierea de autentificare nr.37 din 23.02.2007, autorul T. C. a înstrăinat dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 5701 mp situat în punctul „Dealul I. – Sub drum”, cumpărătoarei - reclamante M. E. D. căsătorită cu reclamantul M. I., plătindu-se drept preț suma de 3500 lei.
Prin sentința civilă nr.538 din 04.10.2010 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Baia de A. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția lipsei calității procesuale active și a admis în parte acțiunea constatând nulitatea absolută parțială a Ordinului Prefectului nr. 57/F/14.02.2005 cu privire la terenul situat în punctul „Dealul I. – sub drum”, în suprafață de 307 mp. De asemenea, a respins petitul privind revendicarea imobiliară, capătul de cerere privind anularea parțială a Ordinului Prefectului nr. 57/F/14.02.2005, precum și acțiunea formulată de reclamanții Surdei D. și Surdei G. în contradictoriu cu Comisia Locală de Fond Funciar Isverna și Comisia Județeană de Fond Funciar M..
Prin sentința civilă nr.107 din 05 martie 2012 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Baia de A. a admis acțiunea formulată de reclamanții Surdei D. și Surdei G., în contradictoriu cu pârâții M. E. D. și M. I., a constat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare – cumpărare autentificat prin încheierea de autentificare nr. 37 din 23.02.2007 cu privire la suprafața de 307 mp situată în pct. „Dealul I. – sub drum”. De asemenea, a obligat pârâții M. E. D. și M. I. să lase reclamanților în deplină proprietate și pașnică folosință terenul situat în pct. „Dealul I. – sub drum”, în suprafață de 307 mp identificat de expert pe schița anexă a raportului de expertiză între pct. 1-2-3-4-5-1 și a obligat pârâții să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în cuantum de 1831 lei.
S-a reținut că, prin cererea formulată reclamanții M. I. și M. E. D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții T. C M. și M. C E., ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la plata sumei de 6000 lei despăgubiri pentru prejudiciul cauzat consecință a constatării nulității absolute parțiale a contractului de vânzare – cumpărare autentificat prin încheierea de autentificare nr. 37/23.02.2007.
A constată temeinicia parțială a pretențiilor invocate de către reclamanți motiv pentru care va admite în parte acțiunea.
Potrivit disp. art. 6 alin. 2 cod civil „ actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi, nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii producerii lor.”
În raport de actele și faptele juridice invocate în cauză, instanța constată incidența dispozițiilor Codului civil în vigoare până la data de 01.10.2011.
Potrivit disp.art.1337 C.civ. „Vânzătorul este de drept obligat, după natura contractului de vânzare, a răspunde către cumpărător de evicțiunea totală sau parțială a lucrului vândut, sau de sarcinile la care s-ar pretinde supus acel obiect și care n-ar fi declarate la facerea contractului.”, iar potrivit disp.art. 1341 C.civ. când vânzătorul este răspunzător de evicțiune, cumpărătorul, dacă este evins, are dreptul a cere de la vânzător, restituirea prețului,fructele, dacă este dator a le întoarce proprietarului care l-a evins,spezele instanței (cheltuieli de judecată) deschise de dânsul în contra vânzătorului și ale celei deschise de evingător în contra sa precum și daune-interese și spezele contractului de vânzare.
Astfel, scopul obligației de garanție a vânzătorului îl reprezintă protejarea dreptului cumpărătorului de a nu fi tulburat în folosința lucrului dobândit prin contract, de către vânzător, sau de către terțe persoane, termenul de evicțiune desemnând pierderea unui drept în urma unui proces, ceea ce practic, în contractul de vânzare-cumpărare, reprezintă pierderea bunului de către cumpărător.
Așadar, răspunderea pentru evicțiune fiind, în fapt, o obligație a cărei încălcare se sancționează independent de vina (culpa) debitorului contractual, obligația subzistă si fata de dobânditorii succesivi ai bunului, putând fi invocată atât împotriva vânzătorului cât și împotriva oricărui succesor al acestuia.
Aceasta înseamnă că este esențial pentru contractul de vânzare-cumpărare ca vânzătorul și succesorii lui să se abțină de la orice act anterior sau ulterior vânzării, de natură să amenințe proprietatea, folosința sau detenția cumpărătorului asupra bunului vândut, neexistând un termen limită pentru această obligație, considerându-se a fi o obligație permanentă și perpetuă.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză, expertul P. V. a identificat prin punct, suprafață și vecinătăți terenul ce a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.37/23.02.2007 concluzionând că, în raport de valorile minime pentru imobile supuse înstrăinării (teren și construcții) din județul M., valoarea terenului în suprafață de 307 mp, situat în intravilanul localității Isverna este de 307 lei.
În speță, s-a reținut că, prin sentința civilă nr. 107 din 05 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Baia de A. în dosarul nr._ s-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare – cumpărare autentificat prin încheierea de autentificare nr. 37 din 23.02.2007 cu privire la suprafața de 307 mp situată în pct. „Dealul I. – sub drum”, reclamanții M. I. și M. E. D. fiind deposedați de terenul situat în pct. „Dealul I. – sub drum”, în suprafață de 307 mp fiind, totodată,obligați să lase numiților Surdei D. și Surdei G., în deplină proprietate și pașnică folosință terenul în suprafață de 307 mp ce a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea de autentificare nr.37 din 23.02.2007.
De aceea, s-a reținut că, reclamanții au pierdut proprietatea terenului în suprafață de 307 mp, ce a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea de autentificare nr.37 din 23.02.2007 și constatând, totodată, obligația de garanție a succesorilor vânzătorului T. C., în raport de înscrisurile produse în cauză ( filele 27, 28, 51, 81), instanța va admite în parte acțiunea formulată de reclamanții M. I. și M. E. D. și în consecință va obliga pârâții T. C. M. și M. C. E. să plătească reclamanților suma de 5905,23 lei din care 300 lei, valoarea terenului în suprafață de 307 m.p., 1831 cheltuieli de judecată, 3074,23 lei cheltuieli de executare și 700 lei onorariu de avocat.
Potrivit disp.art. 276 c.pr.civ. „Când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.”, instanța urmează să oblige pârâții să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în cuantum de 1700 lei, proporțional cu pretențiile admise.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenții pârâți T. C. M. și M. E., criticând sentința ca fiind nelegală și netemeinică.
La data de 25.06.2013 intimații M. I. și M. E., au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția nemotivării în termenul imperativ de 15 zile a recursului, în temeiul art. 302 lit.c și 303 alin1 și 2 C pr. Civilă.
Astfel, analizând-o cu prioritate excepția față de disp.art.137 C.pr.civ., tribunalul o apreciază întemeiată pentru următoarele considerente.
Potrivit art.303 al.1 C.p.civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs iar potrivit art.306 alin.1 C.pr.civ.recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2. cu precizarea că în alin 2 al aceluiași articol se arată că motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părților.
În cauză instanța constată că recurenții pârâți M. T. C M. și M. E. au formulat cererile de recurs la data de 23.05.2013, în termenul stabilit de art.301 alin.1 C.pr.civ., 15 zile de la comunicare și s-a limitat doar la a menționa că în termen legal va preciza motivele de recurs.
Prin urmare, nefiind indicate motivele pentru care a apreciat nelegală și netemeinică soluția instanței de fond, tribunalul va admite excepția nulității recursului.
Potrivit art. 274 C pr civilă partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere la suportarea cheltuielilor de judecată avansate de cealaltă parte, textul de mai sus, grefat de ideea de culpă procesuală prezumată a părții care cade în pretenții, trebuia aplicat și în cazul de față.
Numai că, în cazul de față având în vedere, având în vedere complexitatea redusă a prezentei cauze și totodată având în vedere munca prestată de apărător prin existența motivului de nulitate a recursului, instanța va face aplicarea dis part. 274 alin 3 C pr civilă, apreciind că, onorariul de 700 lei este nepotrivit de mare în raport de criteriile de mai sus, urmând să redus acest onorariu la instanța de fond la 300 lei.
La acest onorariu se vor adăuga cheltuielile de transport ale intimaților în cuantum de 100,34 lei, astfel încât recurenții pârâți vor fi obligați în condițiile art. 274 C pr civil, la plata unor cheltuieli de judecată de 400,34 lei către intimații reclamanți .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Constată nul recursul formulat de recurenții pârâți T. C. M. și M. E. împotriva sentinței civile nr. 132/03.04.2013 pronunțată de Judecătoria Baia de A. în contradictoriu cu intimații reclamanți M. I. și M. E. D., având ca obiect pretenții.
Obligă recurenții pârâți să plătească intimaților reclamanții 400,34 lei cheltuieli de judecată în recurs, din care 100,34 lei cheltuieli transport iar 300 lei onorariu avocat redus, potrivit art. 274 al.3 C pr civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Septembrie 2013.
Președinte, V. N. | Judecător, A. B. | Judecător, M. P. |
Grefier, D. A. D. |
Red. NV/DDA
2 ex/23.09.2013
Cod operator 2626
Jud. fond B. C.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 510/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Partaj judiciar. Decizia nr. 357/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
