Fond funciar. Sentința nr. 7/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 18-03-2013 în dosarul nr. 13973/225/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 347/R
Ședința publică de la 18 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Judecător F. M.
Judecător L. B.
Grefier D. D.
Pe rol pronunțarea asupra recursului civil formulat de petentul B. C., împotriva sentinței civile nr.7/07.01.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, intimate fiind C.L.F.F. Prunișor, C.L.F.F. H., C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor a Județului M., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat act că dezbaterile asupra recursului au fost consemnate în încheierea din data de 11 martie 2013, ce face parte integrantă din prezenta decizie, după care, s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea depusă la Judecătoria Drobeta Turnu Severin la data de 19.09.2012 petentul B. C. a chemat în judecată pe intimatele C. locală de fond funciar Prunișor, C. Locală de fond funciar H., C. județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a Județului M., solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere.
În motivarea plângerii petentul a susținut că tatăl său, B. Ermil, a formulat în baza Legii 18/1991 cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere, i-a fost eliberat titlul de proprietate pentru 4 ha 1894 m.p. teren arabil și 0,25 ha pădure. Ulterior, prin sentința civilă nr.170/1996 definitivă și irevocabilă i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru încă 0,75 ha pădure, iar în baza Legii 247/2005 a formulat cereri către Primăriile Prunișor și H. pentru terenurile neretrocedate, respectiv către Primăria Prunișor pentru_ m.p. teren arabil și 5212 m.p. pădure, iar către Primăria H. pentru_ m.p. pădure. A mai susținut că i-a fost retrocedată suprafața de 1,13 ha pădure și terenul arabil, rămânând de retrocedat suprafața de 1 ha și 1896 m.p. teren pădure.
În dovedirea plângerii petentul a depus la dosar următoarele înscrisuri: adeverința nr.364 din 19.03.1992 a Primăriei Prunișor, titlul de proprietate nr._ din 04.01.1996, sentința civilă nr.170 din 15.01.1996 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, decizia nr.1379/R din 30.10.1996 a Tribunalului M., extras de pe sentința civilă nr.327 din 06.10.1943, tabel cu moștenitorii cuprinși în sentința civilă nr.327/1943, copie extras din Borderoul populației, proprietăților și exploatațiilor agricole din ..2033 din 26.05.2010 a Primăriei comunei Prunișor, adresa nr.495 din 21.02.2012 a Primăriei H., adeverința nr.3156 din 15.11.1995 a Consiliului Local Prunișor, filă din registrul agricol B. Ermil, procesele verbale de punere în posesie nr.33 din 08.12.2011, nr.40 din 08.12.2011.
Intimatele nu au formulat întâmpinare.
La cererea instanței C. locală de fond funciar Prunișor a înaintat următoarele înscrisuri: cerere de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de petent la 15.11.2005, hotărârea nr.41 a C. Prunișor, tabel nominal cuprinzând foștii proprietari și moștenitorii acestora cărora li se reconstituie dreptul de proprietate pentru terenuri forestiere, anexă la hotărârea nr.362 din 03.10.2011 a CJFF M., proces verbal de punere în posesie nr.33 din 08.12.2011.
La termenul din 22 octombrie 2012 petentul a formulat precizare de acțiune prin care a arătat că pe raza comunei Prunișor a rămas de retrocedat suprafața de 0,2556 ha pădure, iar pe raza comunei H. a rămas de retrocedat suprafața de 0,9340 ha pădure.
La cererea instanței C. locală de fond funciar H. a înaintat în copie cerere de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de petent și frații săi la 14.11.2005, adresa nr.495 din 21.02.2012 a Primăriei H., sentința civilă nr.170 din 15.01.1996 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, hotărârea nr.5 din 07.12.2005 a C. H..
La termenul din 26 noiembrie 2012 petentul a depus la dosar note scrise și sentința civilă nr.3618 din 07.06.2010 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
Prin sentința civilă 7/07.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr._ a fost respinsă plângerea .
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că, petentul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma tatălui său B. Ermil în condițiile Legii 18/1991. Conform titlului de proprietate nr._/04.01.1996 i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 4 ha și 4394 mp., teren pe raza comunei Prunișor din care 0,25 ha pădure.
La data de 15.01.1996 i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,75 ha pădure tot pe raza comunei Prunișor, prin sentința civilă 170/15.01.1996.
Reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma tatălui s-a făcut în condițiile în care acesta figura doar cu 3800 mp. pădure în Borderoul populației, proprietăților și exploatațiilor agricole din 1948.
În condițiile Legii 247/2005 petentul împreună cu frații săi s-au adresat comunei Prunișor, solicitând atât de pe urma tatălui, cât și de pe urma unchilor și mătușilor, reconstituirea dreptului de proprietate pentru 12.000 m.p. teren arabil și 11.300 m.p. pădure. În baza acestei cereri, C. locală de fond funciar prunișor în considerația Borderoului din anul 1948 în care tatăl petentului figura cu 0,38 ha pădure și în baza sentinței civile nr.170/1996 prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 0,75 ha, i-a fost admisă cererea, iar petentul a fost validat pentru_ m.p. pădure, comisia neglijând faptul că anterior, de pe urma aceluiași autor B. Ermil, petentului îi mai fusese reconstituit dreptul de proprietate pentru 0,25 ha pădure prin titlul de proprietate nr._ din 04.01.1996.
Susținerea petentului în sensul că ar fi solicitat o suprafață împădurită mai mare și nu i s-ar fi recunoscut dreptul de proprietate pentru 5212 m.p. pădure, s-a apreciat ca fiind nedovedită, aceasta rezultând dintr-un calcul bazat pe raționament cu multe incoerențe și care nu are la bază mijloace de probă.
Împrejurări de tipul că suprafața de 0,38 ha pădure, pe vechiul amplasament nu au fost retrocedate, nu pot fi reținute ca susțineri pertinente pentru a se concluziona că nu i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru terenurile pretinse.
De altfel, petentul a acceptat punerea în posesie pe un anume amplasament stabilit de C. locală de fond funciar Prunișor pentru 1,13 ha pădure, ce înglobează scriptic și suprafața de 0,38 ha pădure cu care tatăl petentului figura în borderoul din anul 1948.
Totodată, s-a reținut că la 14.11.2005 petentul s-a adresat cu cerere Primăriei comunei H. în condițiile Legii 247/2005, solicitând de pe urma tatălui, mătușilor și unchilor suprafața de_ m.p. teren agricol și_ m.p. teren împădurit.
Răspunzând acestei cereri, C. locală de fond funciar H. a recunoscut dreptul de proprietate pentru suprafața stabilită prin sentința civilă nr.170/1996 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, drept validat de către C. locală de fond funciar Prunișor, iar referitor la terenurile solicitate pe raza comunei H. s-a solicitat să se specifice . se dovedească.
Constatând că, deși i s-a pus în vedere, petentul nu a făcut dovada că unchii săi B. C. și C. L. au avut terenuri în posesie și evidență agricolă separată, s-a apreciat ca nedovedite susținerile petentului în sensul că autorii săi ar fi deținut suprafețe împădurite la nivelul anului 1948 care să fi trecut în proprietatea statului, simpla sentință civilă cu nr.327/06.10.1943 nu poate duce la convingerea că suprafețele de teren culese de aceștia ar fi fost păstrate până în anul 1948 și ulterior, fără a fi înregistrate în evidențele agricole obligatorii din anul 1948.
Concluzionând asupra celor expuse anterior, s-a apreciat plângerea ca fiind nefondată și a fost respinsă.
Împotriva hotărârii mai sus menționate a declarat recurs recurentul B. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A motivat în esență că a produs dovezi în sensul că tatăl său B. Ermil a avut în proprietate terenuri agricole în suprafață de 6,74 ha și terenuri acoperite cu pădure în suprafață de 2,3196 ha, că pentru terenurile forestiere din totalul de 2,3196 ha, s-a recunoscut dreptul de a fi retrocedate doar 1,13ha. Luând în considerare sentința civilă 327/06.10.1943, certificatul emis de Direcția Arhivelor Naționale, recurentul face un calcul din care rezultă că suprafața împădurită ajunge la 16.600 mp.
A susținut apoi, că în privința terenurilor agricole și forestiere deținute de mătușa sa C. L. a produs dovezi cu înscrisuri și anume testamentul autentic al mătuși sale, certificatul Arhivelor Statului, că este îndreptățit să revendice și diferența de pădure ce a aparținut acestuia.
Cu privire la terenurile agricole și forestiere deținute de unchiul său C. B. a susținut că a produs dovezi-certificatul emis de Arhivele Naționale-903/C/26.06.2007, certificând că acesta nu a înstrăinat suprafețele de teren arabil sau forestier până în anul 1948, că acesta potrivit extrasului sentinței civile 327/1943 era în imposibilitatea de a se ocupa de administrarea terenurilor sale din satul Zegaia, că suprafața de teren împădurit fiind naționalizată în anul 1948 nu a putut face obiectul tranzacției dintre tatăl și unchiul său.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu potrivit disp. art.3041 C.pr. civ., se apreciază că recursul nu este întemeiat.
Față de motivele invocate care se circumscriu aceluiași scop, instanța le va analiza în mod unitar răspunzând tuturor printr-un considerent comun.
Reclamantul B. C. a solicitat în contradictoriu cu C. Prunișor, C.L.F.F. H. și C. Județeană de Fond Funciar M., reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma tatălui său B. Ermil asupra terenurilor forestiere.
A susținut că prin titlul de proprietate eliberat și hotărârea nr. 170/1996, i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 1,3 ha pădure și teren arabil rămânând de retrocedat 1 ha și 1896 mp teren pădure.
Instanța a făcut o corectă interpretare a stării de fapt și o corectă apreciere a probelor în cauza dedusă judecății.
Prin titlul de proprietate 5047/04.01.1996 s-a reconstituit în condițiile Legii 18/1991 dreptul de proprietate pentru 4 ha și 4394 mp. pe raza satului Zegaia, .> La 17 septembrie 1995 petentul B. C. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru 0,75 ha pădure, situată pe raza comunei Prunișor.
Prin sentința civilă 170/15.01.1996 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar_/1995 a fost admisă plângerea și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru 0,75 ha pădure pe raza comunei Prunișor.
La reconstituirea dreptului de proprietate s-a avut în vedere borderoul populației proprietăților și exploatațiilor agricole din anul 1948, luna ianuarie, borderou în care la poziția 141 figurează B. Ermil și familia.
Chiar dacă susținerile la fond și în recurs al petentului recurent au fost în sensul că autorii au deținut o suprafață mai mare de pădure, conform înscrisului menționat, aceștia au deținut doar 3800 mp. păduri.
Calculele, raționamentul și interpretarea recurentului cu privire la o eventuală suprafață împădurită mai mare, nu sunt susținute de probe.
Prima instanță a reținut în mod corect că petentul a acceptat punerea în posesie pentru 1,13 pădure pe un amplasament stabilit de C. Locală de Fond Funciar Prunișor, suprafață ce înglobează scriptic și 0,38 ha pădure cu, care tatăl petentului figura în borderoul din 1948.
La 14.11.2005 petentul s-a adresat Primăriei H. cu o cerere de reconstituire, solicitând în condițiile Legii 247/2005 de pe urma tatălui, mătușilor și unchilor suprafața de_ mp. teren agricol și_ mp. teren împădurit.
Cu adresa 495/21.02.2012 C. Locală H. comunică petentului că cererea sa a fost discutată în ședința din 07.12.2005, că a fost validat conform sentinței civile 170/1996, ulterior a fost validat și de Primăria Prunișor, întocmindu-i-se titlul de proprietate pe raza comunei Prunișor conform procesului-verbal eliberat de Ocolul Silvic Șimian.
Cât privește terenurile solicitate pe raza comunei H., au solicitat să se specifice suprafața, tarlaua, . că în cauză petentul nu a produs dovezi în sensul că unchii săi B. C. și C. L. au avut terenuri și evidență separată, instanța a reținut ca nedovedite susținerile petentului în sensul că aceștia au deținut suprafețe împădurite în 1948.
Sentința nr.327/06.10.1943 cu obiect ieșire din indiviziune, privind bunurile rămase de pe urma autorului C. B. nu poate conduce la concluzia că suprafețele de teren culese în 1943 au rămas păstrate până în 1948 în lipsa înregistrării în evidențele agricole ale anului 1948.
Pentru considerentele expuse și apreciind că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, recursul urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECDIE:
Respinge recursul formulat de petentul B. C., împotriva sentinței civile nr.7/07.01.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, intimate fiind C.L.F.F. Prunișor, C.L.F.F. H., C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor a Județului M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Martie 2013
Președinte, M. V. | Judecător, F. M. | Judecător, L. B. |
Grefier, D. D. |
Redactat. B.L./21.03.2013
Tehnoredactat D.D./2 ex./4 pag.
Jud. fond G. D.
Cod operator 2626
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 174/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 23/2013. Tribunalul... → |
|---|
