Acţiune în constatare. Sentința nr. 525/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 525/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 12-03-2013 în dosarul nr. 355/181/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 339/R
Ședința publică de la 12 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. N.
Judecător A. B.
Judecător M. P.
Grefier D. A. D.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul reclamant P. C., împotriva sentinței civile nr. 525/27.11.2012 pronunțată de Judecătoria Baia de A. în contradictoriu cu intimata parata U. A. Teritoriala ., având ca obiect acțiune in constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat P. D. pentru recurentul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocat P. D. pentru recurentul reclamanta depus la dosar delegația de reprezentare, dovada in original a taxei de timbru si timbru judiciar, si decizia 7477/21.06.2012 .
Se prezintă soțul intervenientei, B. S., care a precizat ca nu are procura de reprezentare, însa soția sa are calitate de moștenitor legal.
Instanța, fata de cererea de intervenție depusă la termenul anterior de numita B. E., pune in discuția părților admisibilitatea cererii.
Avocat P. D. pentru recurentul reclamant a solicitat respingerea cererii de intervenție potrivit art. 50 alin 2 C pr civila, întrucât nu este formulata potrivit dispozițiilor art. 112 C pr civila.
Instanța apreciază cererea de intervenție ca fiind o cerere de interventie accesorie formulată în condițiile art. 49 alin 3 C pr civilă, având ca scop respingerea recursului formulat în cauză, iar nu valorificarea unui drept propriu în condițiile art. 49 alin 2 C pr civilă. În aceste condiții, în raport de art. 51 C pr civilă cererea este admisibilă, motiv pentru care urmează a fi admisă in principiu.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată închise dezbaterile și în temeiul art. 150 cod procedură civilă, a acordat cuvântul asupra recursului;
Avocat P. D. pentru recurentul reclamant a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței, admiterea acțiunii așa cum a fost formulata. Este o acțiune formulata chiar împotriva proprietarului . A arătat ca sunt îndeplinite condițiile uzucapiuni.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanței la data de 07.05.2012 sub nr._, reclamantul P. C., în contradictoriu cu pârâta U. A. TERITORIALĂ ., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dreptul de proprietate al reclamantului, pentru suprafața de_ m.p. dobândit prin efectul uzucapiunii de 30 de ani, teren situat pe raza comunei B., cu vecinii N- Culmea Văii Mierlii, V- P. D., I. S., U., S- drum județean, E- M. C..
În motivare, a susținut reclamantul că folosește terenul din anul 1975, de când a intrat în posesia acestuia, ca și curtea și grădina, este îngrădit și nu se află în domeniul public.
A susținut reclamantul că în anul 1976 a construit gardul de la stradă din plăci de ciment turnate, lucrare realizată de numitul Badirca G. pe o lungime de 22 m, porți din fier,însumând lungimea de 4 m, lucrare executată de Ticuș N. și N. I..
A concluzionat reclamantul că, a făcut numeroase îmbunătățiri la imobil, a construit o fântână, a confecționat o boltă de vie din țeavă de fier, a edificat rigolă de scurgerea apelor din beton armat, a construit un podeț de 5 m lățime,în fața porții și canal în fața gardului pe toată lățimea proprietății.
A precizat reclamantul că, asupra terenului a exercitat o posesie publică, continuă, netulburată, neîntreruptă, neechivocă și sub nume de proprietar, fiind îndeplinite condițiile cerute de art. 1847,1890 Cod civil, terenul este extratabular, nu a fost vreodată înregistrat în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni, nu face parte din domeniul public și nici nu a fost revendicat de-a lungul timpului de nicio persoană.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 111 c.pr.civ., 1847,1890 C.civ.
Cererea este legal timbrată.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar: decizia IV /16.01.2006 a Î.C.C.J. – Secțiile unite, minuta din data de 11.06.2008 a CSM și a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, cu martorii P. N., V. E. și proba cu expertiză tehnică în specialitatea topografie, probe încuviințate de către instanță.
În instanță, sub prestare de jurământ au fost audiați martorii P. N., V. E., depozițiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Instanța a încuviințat efectuarea unei expertize specialitatea topografie, la dosarul cauzei fiind depus raportul de expertiza întocmit de expert P. I., la care părțile nu au avut de făcut obiecțiuni.
Prin sentința civilă nr. 525/27.11.2012 Judecătoria Baia de A. a respins acțiunea formulată de P. C., în contradictoriu cu pârâta U. A. Teritorială a comunei B., ca nefondată.
Pentru a pronunța acestă sentința instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanței reclamantul P. C., în contradictoriu cu pârâta U. A. Teritorială a comunei B., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să i se constate dreptul de proprietate, pentru suprafața de_ m.p. dobândit prin efectul uzucapiunii de 30 de ani, teren situat pe raza comunei B., cu vecinii N- Culmea Văii Mierlii, V- P. D., I. S., U., S- drum județean, E- M. C..
Terenul pentru care s-a solicitat constatarea unui drept de proprietate a fost identificat printr-o expertiză în specialitatea topografie, la dosarul cauzei fiind depus raportul de expertiza întocmit de expert P. I., în concluziile căruia se menționează că terenul din cererea de chemare în judecată are suprafața determinată de_ mp. iar la data efectuării expertizei în litigiu era în totalitate folosit de către reclamant.
Din declarațiile martorilor audiați rezultă că reclamantul stăpânește terenul pentru care se solicită constatarea unui drept de proprietate de peste 30 de ani.
Potrivit dispozițiilor art. 111 Cod procedură civilă „ Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului”.
Din prevederile art.111 C.proc.civ. pentru exercitarea acțiunii în constatare, are un caracter subsidiar și este necesar a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiții: partea să nu poată cere realizarea dreptului, să fie justificat un interes prin acțiune să nu se urmărească constatarea existentei sau inexistentei unei stări de fapt.
Instanța reține că, potrivit disp. art. 1837 C.civ. prescripția este un mijloc de a dobândi proprietatea în condițiile determinate de lege, iar potrivit art.1847 C.civil “Ca sa se poată prescrie, se cere o posesie continua, neîntrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar”.
Uzucapiunea este mijlocul originar de dobândire a dreptului de proprietate prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui lucru, ca urmare a unui fapt juridic complex, constând în exercitarea posesiei asupra lucrului in termenul și în condițiile prevăzute de lege.
Potrivit art. 1890 cod civil uzucapiunea de 30 de ani operează indiferent de atitudinea proprietarului, important fiind ca acesta să exercite o posesie utilă pe această perioadă de timp, fără a fi obligat a produce vreun titlu și fără să i se poată opune reaua-credință.
Ca efect al uzucapiunii, uzucapantul va fi considerat ca proprietar nu din momentul împlinirii termenului legal al prescripției achizitive ci din momentul în care a intrat în posesia lucrului, uzucapiunea producând efecte retroactive.
Uzucapiunea în măsura în care apare ca un efect al posesiei îndelungate, posesie exercitată de un neproprietar reprezintă practic o sancțiune împotriva adevăratului proprietar, care a dat dovadă de neglijență și nu s-a îngrijit timp îndelungat de bunul asupra căruia a exercitat posesia o altă persoană.
Rezultă că pentru a se admite o acțiune în constatarea dreptului de proprietate asupra unui bun imobil prin uzucapiune această acțiune trebuie formulată în contradictoriu cu titularul dreptului de proprietate.
Având în vedere că reclamantul are la îndemână o acțiune în realizare în cazul în care apreciază că i se aduce atingere vreunui drept real pe de o parte și pe de altă parte având în vedere că din probele administrate nu rezultă că pârâta ar fi fost sau ar fi titulara vreunui drept real asupra terenului, astfel încât uzucapiunea să reprezinte o sancțiune pentru pârâtă, în ceea ce privește terenul pentru care sa formulat cerere de dobândire a dreptului de proprietate prin uzucapiune, instanța urmează să respingă acțiunea ca nefondată.
Instanța a lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul reclamant P. C., pe care a criticat-o ca fiind nelegală si netemeinică arătând că în cauză este incident motivul de modificare prevăzut de art. 304,pct.9,c.pr.civ.
A motivat reclamantul că a folosit terenul în litigiu din anul 1975, ca fiind curtea casei și grădină, nefiind domeniu public,iar instanța nu a înțeles acest aspect. In anul 1976 a construit gardul de la stradă, din plăci de ciment turnate ,iar asupra terenului astfel îngrădit a exercitat o posesie publică, continuu,netulburată, neîntreruptă și sub nume de proprietar, fiind îndeplinite condițiile cerute de art.1847,1890 c.civ. privind uzucapiunea imobiliară,iar motivarea instanței că are la îndemână o acțiune în realizare nu poate fi primită, pentru că nu este reală. A mai arătat recurentul că susținerile sale sunt întărite și de decizia nr.4/2006 pronunțate de ICCJ potrivit căreia, „în cazul posesiilor începute înainte de adoptarea Legilor nr.58/1974 și nr.59/1974, prescripția achizitivă asupra terenului nu a fost întreruptă prin . acestor legi, astfel că după abrogarea lor prin D-Lnr.9/1989, posesorii acelor terenuri pot solicita instanțelor de judecată să constate că au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune”.
De asemenea a mai arătat că terenul asupra căruia solicită să se constate că a intervenit uzucapiunea de 30 de ani este extratabular, nu a fost vreodată înregistrat în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni, nu face parte din domeniul public și nu a fost revendicat de-a lungul timpului de nicio persoană, iar dacă instanța ar fi apreciat că sunt necesare și alte probe, în baza rolului activ ,prevăzut de art. 129 c.pr.civ. ar fi trebuit să pună în discuția părților și să se pronunțe. A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii așa cum a fost precizată.
Intimata Primăria ., a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, arătând că terenul în litigiu a aparținut defunctului V. I., socrul reclamantului, până la decesul acestuia, având poziția de rol în registrul agricol nr.122, iar din acest an poziția de rol a fost trecută în sarcina soției defunctului, V. M. și a celor două fiice, P. V.- soția reclamantului și Bărlan E., moștenitorii neprezentând acte de dezbatere a succesiunii.
Mai arată intimata că în mod nelegal reclamantul susține că terenul este extravilan și nu se află în domeniul public, însă, în realitate acest teren este situat în centrul satului ,vecin cu drumul județean, iar pe teren se află o casă și alte anexe despre care reclamantul nu face vorbire, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 1847 și 1890 c.civ. pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Intimata Primăria Balta a depus la dosar adeverința nr.1339/14.02.2013.
La data de 15.02.2013 în cauză a formulat cerere de intervenție în interes propriu numita B. E., solicitând respingerea recursului și arătând, în esență, că terenul în litigiu este situat în centrul localității B., pe el se află o casă și alte anexe construite de peste 100 de ani și toate au aparținut defunctului V. I. până la decesul său în anul 1995, în urma acestuia rămânând ca moștenitori soția defunctului V. M., intervenienta B. E., precum și numita P. V., soția reclamantului, în calitate de fiice, ele deținând întreaga avere a defunctului pentru că nu au dezbătut succesiunea.
In ședința publică de azi cererea de intervenție formulată de numita Bărlan E. a fost calificată ca fiind o intervenție accesorie în favoarea intimatei U. A. teritorială . se solicită un drept propriu, intervenienta solicitând doar respingerea recursului ca nefondat.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței prin prisma criticilor formulate se constată că recursul este nefondat.
Astfel, așa cum reiese din decizia ICCJ nr.4/1996 la care chiar recurenta face trimitere, în cazul posesiilor începute înainte de adoptarea legilor nr.58/1974 și nr.59/1974, prescripția achizitivă asupra terenurilor nu a fost întreruptă prin . acestor legi, ceea ce înseamnă că termenul de prescripție achizitivă a continuat să curgă și în perioada de activitate a acestor legi, cu condiția ca posesia să fi început înainte de adoptarea lor.
Ori, în cauză reclamantul a susținut și dovedit cu martori că posesia sa a început în anul 1975, deci după ce au fost adoptate legile nr.58 și 59/1974, astfel că o posesie începută sub imperiul acestor legi, nu poate duce la uzucapiune, din moment ce aceste acte normative au scos terenurile din circuitul civil.
Mai mult decât atât, terenul în litigiu nu se află în proprietatea privată sau publică a unității administrativ teritoriale . reclamantul a înțeles să se judece, ci este proprietate privată a moștenitorilor defunctului V. I., terenul fiind înscris la poziția de rol a acestuia.
Ori, uzucapiunea poate fi opusă numai adevăratului proprietar, care a dat dovadă de neglijență și a delăsat imobilul asupra căruia o altă persoană a exercitat o posesie utilă timp de 30 de ani și cum U. A. teritorială . proprietar al imobilului, în mod corect prima instanță a respins acțiunea reclamantului.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 c.pr.civ. recursul va fi respins ca nefondat, admițându-se cererea de intervenție formulată de B. E. în interesul intimatei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat reclamantul P. C., împotriva sentinței civile nr. 525/27.11.2012 pronunțată de Judecătoria Baia de A. în contradictoriu cu intimata parata U. A. Teritoriala . și interveneinta B. E..
Admite cererea de intervenție formulată de intervenienta B. E. în interesul UAT B.-prin primar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Martie 2013, la sediul Tribunalului M..
Președinte, V. N. | Judecător, A. B. | Judecător, M. P. |
Grefier, D. A. D. |
BA/LI
2ex/05.04.2013
Jud fond B. C. I.
Cod operator 2626
| ← Fond funciar. Hotărâre din 18-03-2013, Tribunalul MEHEDINŢI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 174/2013. Tribunalul... → |
|---|
