Obligaţie de a face. Sentința nr. 3009/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3009/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 14-02-2013 în dosarul nr. 3958/332/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 204/R
Ședința publică de la 14 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător C. M.
Judecător V. R.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta-reclamantă I. M. împotriva sentinței civile nr.3009/13.12.2012 pronunțată de Judecătoria Vânju M. în contradictoriu cu intimatul-pârât B. M. M., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-reclamantă asistată de avocat B. N. și intimatul-pârât asistat de avocat M. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocat B. N., pentru recurenta-reclamantă depune la dosar împuternicirea avocațială, chitanța de plată a onorariului de avocat, chitanța de plată a taxei de timbru în sumă de 29 lei, 3 lei timbru judiciar mobil și copia contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1329/22.05.1976, copia acestui înscris fiind comunicată apărătorului intimatului-pârât.
Avocat M. A., pentru intimatul-pârât, depune la dosar împuternicirea avocațială și întâmpinare, copia acesteia fiind comunicată apărătorului recurentei-reclamante.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat B. N., pentru recurenta-reclamantă, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii pronunțată de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată. Arată că, în mod eronat instanța de fond a reținut că pârâtul nu a ocupat din terenul reclamantei, deși s-a concluzionat prin raportul de expertiză că îi ocupă acesteia 98 m.p.Mai arată că, există la dosar dovezi ce atestă faptul că pârâtul a dosit să cumpere acest teren de 98 m.p. de la reclamantă, însă nefinalizându-se vânzarea, l-a ocupat în mod abuziv.
Avocat M. A., pentru intimatul-pârât, solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond, fără cheltuieli de judecată. Arată că, atâta timp cât reclamanta nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra terenului, acțiunea în revendicare nu este admisibilă și mai mult, tot datorită faptul că nu deține un act de proprietate nu a putut fi finalizată vânzarea terenului către pârât.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Vânju M. la data de 30.11.2011, reclamanta I. M. a chemat în judecată pe pârâtul B. M. M. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat să lase în deplină proprietate și pașnică posesie suprafața ocupată situat pe raza satului Orevița M., județul M., să elibereze calea de acces către locuința sa și să refacă gardul și porțile, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut faptul că este proprietara imobilului compus din teren și construcții, în suprafață de 1017 m.p. situat în intravilanul satului Orevița M., județul M., conform titlului de proprietate, S.C nr.4694/25.09.1990 și contractul de vânzare cumpărare nr.725/22.05.1976, iar pârâtul în vara anului 2009 i-a ocupat o porțiune de din teren, închizând calea de acces, prin mutarea gardului și a porților.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.563 C.civ. și 1482 și următ. C.civ.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar: copie certificat de moștenitor nr.34/28.09.1988, certificat de atestare fiscală nr.1156/01.03.2011, copie titlul de proprietate definitiv nr._/07.12.2002, chitanță privind dovada achitării taxei de timbru și timbrul judiciar și a solicitat audierea martorilor O. C. și G. E..
Pârâtul B. M. M. a depus la dosar împuternicire avocațială, copie S.C nr.4694/25.09.1990 a Judecătoriei Dr.Tr.S., copie raport de expertiză efectuat în dosarul nr.1309/1990, schiță teren, proces verbal din 02.09.2009, certificat fiscal nr.266/18.01.2012, certificatul de atestare fiscală nr. 1524/2012, adresa nr.27/10.01.2012 emisă de Primăria Vînju M., județul M. și a solicitat audierea martorilor C. Vergică, G. G. și F. R..
În ședința publică din 23.02.2012, instanța a dispus emiterea unei adrese către Primăria orașului Vînju M., pentru a se comunica instanței dacă ulița pentru care se judecă părțile face parte din domeniul public sau din domeniul privat.
Prin adresa nr.2230/25.04.2012 Primăria orașului Vînju M. a comunicat faptul că – ulița – calea de acces din oraș Vînju M., satul Orevița M., face parte din domeniul public, conform PUG-ului aprobat în anul 2005.
În ședința publică din 26.04.2012, instanța a dispus emiterea unei noi adrese către Primăria orașului Vînju M., pentru a înainta înscrisuri, hărți cadastrale, schițe topografice, alte înscrisuri din care să rezulte că ulița, calea de acces din orașul Vînju M., satul Orevița, județul M., face parte din domeniul public.
Relațiile au fost comunicate cu adresa nr.3430/23.05.2012, prin care a înaintat instanței harta cadastrală a satului Orevița M..
La termenul din 21.06.2012 reclamanta a solicitat efectuarea unei expertize.
Astfel, în cauză a fost numit expert Bîteș Ș., având ca obiective identificarea și măsurarea proprietăților părților conform actelor de proprietate; să se stabilească dacă reclamanta deține cale de acces la imobilul acesteia; să se stabilească dacă pârâtul ocupă calea de acces și dacă i-a blocat accesul reclamantei la propriul imobil și să se stabilească dacă terenul în cauză face parte din domeniul public al orașului Vînju M., reclamanta depunând la dosar chitanța privind plata onorariului de expert în cuantum de 500 lei.
În ședința publică din 08.11.2012 s-a luat act că la dosar a fost depus raportul de expertiză efectuat de expert Bîteș Ș., prin care s-a concluzionat faptul că terenul deținut de reclamantă este în suprafață totală de 1126 m.p., iar din acest teren pârâtul i-a ocupat suprafața de 98 m.p. ce reprezintă drum de acces, astfel că reclamanta nu mai are acces la calea publică. Drumul de acces ocupat de pârât nu face parte din domeniul public al orașului Vînju M., ci din proprietatea reclamantei I. M. în suprafață de 1126 m.p. înscrisă în S.C nr.4694/1990 și titlul de proprietate nr._/2007, astfel cum este recunoscut și de pârât în procesul verbal din 02.09.2009.
La acest raport de expertiză, pârâtul a formulat obiecțiuni, arătând că expertul a concluzionat că el ocupă suprafața de 98 m.p., însă de unde rezultă această suprafață dacă în schiță și în fapt deține suprafața de 1126 m.p. Arată că titlul de proprietate este pe numele autorului B. C. și nu pe numele reclamantei; că porțile au fost mutate abuziv de reclamantă după anul 1990, și apoi a vândut terenul.
În ședința publică din 13.12.2012 s-a luat act că la dosar expertul a depus răspunsul la obiecțiunile formulate de pârât la raportul de expertiză, în care s-a concluzionat faptul că reclamanta I. M. este proprietara unui teren în suprafață de 1126 m.p. în această suprafață fiind inclusă și cea de 98 m.p. care reprezintă drumul de acces al reclamantei din calea publică. Acest drum nu poate aparține domeniului public, fiind vorba de un teren proprietate particulară conform S.C nr.4694/25.09.1990 a Judecătoriei Dr.Tr.S. lotul nr.4.
Se arată că terenul reclamantei este înscris în titlul de proprietate, iar referitor la porți, pârâtul a executat porțile mari de acces în imobil, precum și un gard și o poartă.
În considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, prin sentința civilă nr. 3009/13.12.2012 Judecătoria Vînju M. a respins acțiunea civilă având ca obiect „revendicare și obligația de a face” formulată de reclamanta I. M. împotriva pârâtului B. M. M., pentru următoarele considerente:
Reclamanta I. M. a solicitat ca pârâtul să fie obligat să lase în deplină proprietate și pașnică posesie suprafața ocupată situat pe raza satului Orevița M., județul M., să elibereze calea de acces către locuința sa și să refacă gardul și porțile, cu cheltuieli de judecată.
Acțiunea în revendicare este o acțiune petitorie, reală și imprescriptibilă prin care se apără dreptul de proprietate, îndreptată de către proprietarul neposesor împotriva posesorului neproprietar, aflându-și sorgintea în disp.art.480 C.civ.
Potrivit dispozițiilor legale, reclamantei îi revine obligația să facă dovada pe de o parte, a faptului că este titularul dreptului de proprietate dobândit prin oricare din modurile prevăzute de lege, asupra imobilului în litigiu, iar pe de altă parte să dovedească faptul că acest imobil este ocupat în mod abuziv de către pârât.
În speța de față, reclamanta prin întreg probatoriul administrat, respectiv acte, martori și expertiză nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a acestor două condiții necesare admisibilității acțiunii în revendicare, în sensul că nu a dovedit faptul că pârâtul a ocupat o suprafața din suprafața totală de 1126 m.p.
Din înscrisurile depuse la dosar reiese că reclamanta este proprietara suprafeței de 1126 m.p teren intravilan și construcții, conform contractului de vânzare cumpărare nr.725/22.05.1976 și titlului de proprietate nr._/2007.
Așa cum reiese din raportul de expertiză efectuat in cauză de expert Bîteș Ș., față de amplasamentul actual al terenurilor, nu sunt semne vizibile din care să rezulte că pârâtul a ocupat din terenul reclamantei.
Mai mult, concluziile expertizei se coroborează și cu declarațiile martorilor audiați în cauză, niciunul dintre aceștia neconfirmând susținerile reclamantei.
Așa fiind, instanța a apreciat acțiunea formulată de reclamantă ca fiind neîntemeiată și în consecință a fost respinsă ca atare.
Totodată, având în vedere respingerea primului petit în revendicare, instanța a respins și capătul de cerere privind obligarea de a face și la cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată că in mod greșit instanța de fond a respins acțiunea întrucât la dosar a fost depusă sentința civilă nr.4694/25.09.1990 în baza căreia i-a fost atribuit un teren în suprafață de 1126 m.p. pe care are amplasată casa de locuit. Ca urmare a unei promisiuni de vânzare-cumpărare a imobilului și terenului de către pârât, i-a permis acestuia să intervină asupra gardului și porților, însă ulterior pârâtul s-a răzgândit asupra prețului convenit însă a continuat să îi ocupe în continuare calea de acces, respectiv 98 m.p. așa cum a stabilit și expertul Biteș Ș..
Susținerile pârâtului în sensul că terenul în suprafață de 98 m.p. ar reprezenta o cale publică nu sunt adevărate, însă chiar dacă ar fi, acesta trebuie obligat să fixeze gardul și porțile pe vechiul amplasament.
Pe cale de consecință a celor invocate, reclamantă solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii pronunțată de instanța de fond în sensul admiterii acțiunii.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate tribunalul îl apreciază ca întemeiat pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din cuprinsul sentinței civile nr.4694/25.09.1990 a Judecătoriei Dr.Tr. S. prin care a fost partajată suprafața de 5212 m.p. teren arabil și curți construcții situat în localitatea Orevița M., provenit de la autorii părților, B. I. și B. A., recurentei i-a fost atribuit lotul nr.4 respectiv terenul în suprafață de 1126 m.p.
La data de 02.09.2009, potrivit înscrisului aflat la f.23 dosar de fond recurenta a cedat intimatului pârât suprafața de 98 m.p. și i-a permis să demoleze gardul și porțile urmând ca intimatul să-i cumpere întreaga proprietate însă ulterior acestei convenții părțile nu s-au mai înțeles cu privire la înstrăinarea întregii proprietăți (vz.declarația martorului C. V. și O. C., f.32,34 care au asistat la discuția părților și au precizat că acestea nu s-au mai înțeles ulterior să perfecteze vânzarea). Așadar tribunalul apreciază că, deși părțile nu au arătat-o în mod expres, în conformitate cu art.1020 Vechiul C.civ., aplicabil față de momentul realizării înțelegerii, această înțelegere a fost încheiată sub condiția rezolutorie a vânzării întregii proprietății iar în cazul nerealizării părțile pot fi repuse în situația anterioară.
Faptul că reclamanta nu a mai dorit să vândă sau au existat alte impedimente la efectuarea vânzării este nerelevant, intimatul pârât având la dispoziție alte mijloace de apărare a dreptului său. În cauza de față nu poate opune reclamantei decât un titlu valabil de dobândire a terenului sau faptul că și-a îndeplinit sau este gata să o execute obligația asumată prin antecontract.
În ceea ce privește suprafața de 98 m.p. în contradicție cu cele reținute în cuprinsul adresei nr.2230/25.04.2012 emise de către Primăria orașului Vânju M., tribunalul reține că această suprafață nu face parte din planul urbanistic general întrucât în cuprinsul raportului de expertiză întocmit de către expert Biteș Ș. la capitolul „Concluzii”(f.69) se precizează acest aspect,care este în concordanță cu titlul de proprietate eliberat sub nr._/07.12.2002(f.5) dar și cu schița anexă din dosarul de partaj nr.1309/1990(f.23).
Concluzionând în raport de probele administrate tribunalul reține că suprafața de 98 mp este proprietatea recurentei și reprezintă calea sa de acces la imobilul dobândit în urma partajului numiților B. I. și B. A..
Pentru aceste considerente în baza art.312 alin.1 C.pr.civ. recursul va fi admis modificată sentința și în baza art.563 C.civ. obligat pârâtul-intimat să lase reclamantei recurente în deplină proprietate și posesie suprafața de 98 m.p., reprezentând drum de acces situată în oraș Vânju M., . ca vecinătăți: N-G. M., E-drum public, S-pârâtul B. M. M. și B. C., V-G. E., identificată în raportul de expertiză întocmit de către expert Biteș Ș., filele 68-69-70, prin punctele 2-3-4-15.
Cum martorii arătați mai sus au arătat că intimatul a desființat gardul și porțile care închideau ulița de acces față de modul de soluționare a cererii principale intimatul pârât va fi obligat să refacă poarta de acces și gardul aferente pct.3-4 din raportul de expertiză.
În baza art.274 C.pr.civ., intimatul pârât va fi obligat către reclamantă la plata sumei de 1090, 25 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă I. M. împotriva sentinței civile nr.3009/13.12.2012 pronunțată de Judecătoria Vânju M. în contradictoriu cu intimatul-pârât B. M. M., având ca obiect revendicare imobiliară.
Modifică sentința în sensul că obligă pârâtul-intimat să lase reclamantei recurente în deplină proprietate și posesie suprafața de 98 m.p., reprezentând drum de acces situată în oraș Vânju M., . ca vecinătăți: N-G. M., E-drum public, S-pârâtul B. M. M. și B. C., V-G. E., identificată în raportul de expertiză întocmit de către expert Biteș Ș., filele 68-69, prin punctele 2-3-4-15.
Obligă pârâtul să refacă poarta de acces și gardul aferente pct.3-4 din raportul de expertiză.
Obligă pârâtul către reclamantă la plata sumei de 1090,25 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Februarie 2013.
Președinte, C. P. | Judecător, C. M. | Judecător, V. R. |
Grefier, M. B. |
Redactat V.R.06.03.2013
tehnoredactat M.B., Ex.2/4 pag.
jud.fond N. A.
Cod operator 2626
| ← Fond funciar. Sentința nr. 2324/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Fond funciar. Decizia nr. 55/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
