Fond funciar. Sentința nr. 2324/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2324/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 3212/332/2010**
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 163/R
Ședința publică de la 05 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. N.
Judecător A. B.
Judecător M. P.
Grefier D. A. D.
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta-reclamant S. A. A., împotriva sentinței civile nr. 2324/24.10.2012 pronunțată de Judecătoria Vînju M., în contradictoriu cu intimatele C. L. de fond funciar O. și P. M. – C. Județeană de fond funciar Dr. Tr. S., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut, lipsă părțile.
Procedura îndeplinită, fără citarea părților.
S-a luat act că dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 29.01.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, în temeiul art.260 cod procedură civilă a amânat pronunțarea, după care, a fost reținută cauza pentru soluționare.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea adresată Judecătoriei Vînju M. la data de 04.12.2009 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Vânju M., sub nr._, reclamantul S. A. A. a chemat în judecată pe pârâtele Primăria O., județul M. – C.L.F.F. și P. M. – C.J.F.F., pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenuri agricole pe raza comunei O., județul M..
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în conformitate cu legea 247/2005 și 193/2007 a înregistrat la C. L. pentru aplicarea legilor funciare O., cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenuri agricole situate în raza comunei O., prezentând acte de proprietate pentru terenuri aflate în momentul preluării abuzive în aria de administrare a acestei comicii.
Arată că la data de 18.09.2006 i s-a transmis adresa nr.1628 prin care cererea sa a fost respinsă, iar la data de 26.09.2006 a contestat soluția dată de către C. L. O., județul M. cerând să fie transmisă conform prevederilor legale, către C. Județeană M. pentru aplicarea legilor funciare, în vederea analizării și formulării unei hotărâri.
In dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate privind 100 ha pădure, cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru 50 ha pășune, adresa nr.1628/18.09.2006 a Primăriei O., petiția adresată de reclamant Primăriei O. la data de 04.09.2006, contestație cu privire la adresa 1628/2006 a Primăriei O. la data de 26.09.2006, petiția adresată Primăriei O. din data de 21.12.2006, copie xerox certificat de moștenitor 1295/18.06.1993, copii xerox acte de deces ale defuncților Bagdat I., Bagdat G., Bagdat V., Bagdat D. și Bagdat I., act de partaj voluntar autentificat de Tribunalul Ilfov sub nr._/20.06.1924.
Judecătoria Vânju M. prin sentința civilă nr. 165 din 28.01.2010 a trimis cauza având ca obiect fond funciar, formulată de reclamantul S. A. A. în contradictoriu cu pârâtele Primăria O., județul M. – C.L.F.F. și P. M. – C.J.F.F., pentru soluționare COMISIEI JUDEȚENE DE FOND FUNCIAR-P. M..
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că, potrivit disp.art.51 din Legea nr.18/1991, republicată, împotriva hotărârii C.L.F.F, cei nemulțumiți pot formula contestație a cărei soluționare este de competența C.J.F.F, împotriva hotărârii acestei comisii putându-se face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul și cum reclamantul nu a formulat o astfel de contestație, instanța a trimis cauza la C.J.F.F - P. M. pentru a se îndeplini procedura reglementată de dispozițiile legii mai sus menționate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. A. A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs a susținut că instanța de fond a dat o hotărâre cu încălcarea art.304 al.7 C.pr.civ.,(în sensul că hotărârea cuprinde motive contradictorii: deși reține că la data de 26.09.2006 petentul a contestat soluția dată de CLFF O., în paragraful următor, instanța de fond reține tocmai lipsa acestei contestații), art.304 al.8 C.pr.civ.,(în sensul că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății apreciindu-l ca o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate) și art.304 al.9 C.pr.civ.,(în sensul că a refuzat judecata cauzei deși petentul se achitase de obligațiile prev. de art.51 din legea nr.18/1991 modificată).
Prin D.C. nr.446/R/23.03.2010 Tribunalul M., a admis recursul formulat de reclamant, a casat sentința și a trimis cauza aceleiași instanțe de fond pentru continuarea judecății.
Instanța de recurs a reținut că Judecătoria Vînju M. a soluționat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate din partea reclamantului, când în realitate cererea acesteia fusese doar în sensul obligării CLFF O. la emiterea actului administrativ, în condițiile art.554/2004 și ale Legii nr.247/2005, constând într-un răspuns la cererile succesive ale acestuia privind reconstituirea dreptului său de proprietate.
Deși din acțiunea introductivă rezultă că petentul a contestat la data de 26 septembrie 2006, răspunsul dat de CLFF O. prin adresa nr.1628/18.09.2006 și că de la data contestației a solicitat de nenumărate ori îndeplinirea de către intimată a obligației legale de a transmite această contestație către CJFF M. și de a-i formula un răspuns în acest sens, instanța de fond, prin hotărârea atacată, trimite cauza în mod greșit la CJFF M. pentru soluționarea cauzei.
După casare, Judecătoria Vânju M. a înregistrat cauza sub nr._ .
La termenul din 27.05.2010, instanța a pus în discuția părților necesitatea emiterii unei adrese către Primăria O. – C. L. de Fond Funciar pentru a se înainta la dosarul cauzei: copiile filelor din BAP 1948, ale autoarei BAGDAT I. – născută B..
Relațiile au fost comunicate cu adresa nr.2754/02.06.2010 din care rezultă faptul că în urma verificărilor registrele agricole(BAP 1948) existente la nivelul comunei O. s-a constatat că numita Bagdat I. născută B. nu figurează înscrisă în aceste registre cu terenuri agricole.
La termenul din 02.09.2010, în ședință publică, instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a instanței, având în vedere obiectul cererii formulate de reclamant.
Astfel, prin S.C nr.1313/02.09.2010, Judecătoria Vînju M. a declinat competența de soluționare a cauzei în Favoarea Tribunalului M. – Secția de contencios administrativ, reținându-se faptul că potrivit art.1 din Legea nr.554/2004 (1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”.
Tribunalul M. prin Sentința nr.918/27.10.2010 a admis excepția de necompetență materială cu soluționarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de reclamantul S. A. A., a constatat că nu este competentă cu soluționarea cauzei instanța de contencios administrativ.
S-a constatat în cauză ivit un conflict negativ de competență între Judecătoria Vînju M. și Tribunalul M., a trimis dosarul la Curtea de Apel C. pentru a pronunța un regulator de competență și s-a suspendat soluționarea cauzei până la soluționarea conflictului negativ de competență.
S-a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri agricole și în baza legii nr.18/1991, orice litigiu izvorât din constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate este de competența judecătoriei.
Ori, în cauză, nu este vorba de refuzul unei autorități publice locale respectiv Consiliul Local al Comunei O. de a emite un act administrativ de autoritate în înțelesul art.2 litera c din Legea nr.554/2004, ci de soluționarea nefavorabilă a cererii reclamantului S. A. A. prin care a solicitat reconstituirea dreptului său de proprietate asupra unor terenuri agricole, pe care pretinde că le are pe raza teritorial administrativă a Comunei O., județul M..
Curtea de Apel C. - Secția contencios administrativ și fiscal prin Sentința nr.31/15.11.2010 a stabilit competența de soluționare a acțiunii formulate, în favoarea Judecătoriei Vînju M., reținându-se următoarele:
În cauza de față obiectul acțiunii judiciare este reprezentat de refuzul autorității publice de efectuare a unei operațiuni administrative necesare exercitării unui drept, însă acesta este circumscris unei acțiuni în reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii fondului funciar.
În raport de faptul că prin art.53 și 54 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, s-a prevăzut în materia stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, precum și atribuirea efectivă a terenurilor celor îndreptățiți și eliberarea titlurilor de proprietate, o altă procedură care stabilește competența materială a judecătoriilor de soluționare a acțiunilor de anulare a actelor emise în procedura prevăzută de această lege, precum și de dispozițiile art.5 alin. 2 din Legea 554/2004 care exceptează controlului instanței de contencios actele pentru care prin lege organică se prevede o altă procedură judiciară pentru desființarea sau modificarea lor, Curtea a reținut ca fiind competentă cu soluționarea cauzei instanța de drept comun, respectiv Judecătoria Vînju M. și nu instanța de contencios administrativ.
Judecătoria Vînju M. a înregistrat cauza sub nr._, iar la termenul din 27.01.2011 reclamantul a depus la dosar o cerere prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța a dispus astfel, emiterea unei adrese către petent, pentru ca acesta să-și formuleze, în dovedirea acțiunii proba cu martori, martori ce sunt vecini cu suprafața de teren - pădure, pentru care petentul solicită să i se reconstituie dreptul de proprietate, conform prevederilor Legii nr. 247/2005.
Din oficiu instanța a dispus emiterea unei adrese Comisiei Locale de fond funciar de pe lângă Primăria comunei O. pentru a comunica copiile filelor din BAP 1948, ale autoarei BAGDAT I. – născută B..
Prin adresa nr.1256/11.04.2011 Primăria O. a comunicat faptul că numita Bagdat I. născută B. nu figurează în evidențele sale cu terenuri agricole, în perioada 1948-1962.
Judecătoria Vînju M. prin sentința civilă nr. 1080 din data de 05.05.2011 a trimis cauza având ca obiect fond funciar pentru soluționare la C. Județeană de Fond Funciar de pe lângă P. M..
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin cererea adresată instanței reclamantul S. A. A. a chemat în judecată pe pârâtele Primăria O., județul M. – C.L.F.F. și P. M. – C.J.F.F., pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenuri agricole pe raza comunei O., județul M., motivând faptul că în conformitate cu legea 247/2005 și 193/2007 a înregistrat la C. L. pentru aplicarea legilor funciare O., cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenuri agricole situate în raza comunei O., din care 100 ha pădure și 50 ha pășune, prezentând acte de proprietate pentru terenuri aflate în momentul preluării abuzive în aria de administrare a acestei comisii.
S-a reținut că prin adresa nr.1628/18.09.2006 C. L. de fond funciar de pe lângă Primăria comunei O. a comunicat petentului că i-a fost respinsă cererea depusă în baza Legii nr. 247/2005 întrucât actele doveditoare depuse datează din anii 1921-1933, iar reconstituirea pentru pădure se face în baza actelor din anul 1948.
Având în vedere procedura prealabilă cu caracter imperativ, instanța, a constatat că petentul nu s-a adresat cu contestație Comisiei Județene de fond funciar de pe lângă P. M., împotriva hotărârii comisiei locale.
Tribunalul M. prin D.C nr.1178/R/26.09.2011, a admis recursul formulat de reclamant, a casat sentința și a trimis cauza Judecătoriei Vînju M. pentru continuarea judecății, reținând faptul că:
Atribuția instanței judecătorești de a soluționa calea de atac împotriva hotărârii CJFF nu este restrânsă doar la posibilitatea acordată instanței de a anula această hotărâre, instanța având posibilitatea de a dispune direct reconstituirea dreptului de proprietate. În acest caz lipsa răspunsului la plângerea formulată echivalează cu o soluție negativă dată plângerii, având în vedere și termenul mare scurs de la data depunerii cereri, iar acest refuz nu poate rămâne necenzurat pentru că nicio dispoziție legală nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime. Instanța are obligația de a analiza fondul cauzei, indiferent dacă petentul a formulat sau nu plângerea către CJFF, soluția de trimitere a cauzei la acest organ administrativ încălcând dreptul de acces la justiție.
De altfel, reluarea procedurilor cu caracter administrativ ar contraveni și principiului soluționării cauzei într-un termen rezonabil consacrat prin art. 6 paragraful 1 din CEDO.
Pentru continuarea judecății, Judecătoria Vînju M., a înregistrat cauza sub nr._, reclamantul depunând o cerere de judecare în lipsă precum și înscrisuri (222 file) care susțin dreptul său de proprietate asupra unor terenuri împădurite și agricole aflate în raza administrativă a comunei O., județul M..
Judecătoria Vînju M. prin sentința civilă nr.2647/15.12.2011, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantului pentru suprafața de 67 ha și 4970 m.p. teren pădure și suprafața de 43 ha și 6692 m.p. teren pășune situate pe raza comunei O., județul M..
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin prezenta cerere, petentul solicită să se dispună reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 67,49 ha teren pădure și 43,66 ha pășune pe raza comunei O., județul M.,suprafață primită de autoarea petentului I. Bagdad prin partajul voluntar încheiat în urma dezbaterii succesiunii de pe urma defuncților săi părinți A. și A. B. .
Impotriva acestei sentințe au declarat recurs CJFF M. și CLFF O. criticând-o pentru nelegalizate și netemeinicie, întrucât au fost încălcate disp. art. 8 alin. 1 și art. 11 din >Legea 18/1991, reținându-se ca act doveditor un act ce datează din 1924, fără a se verifica împrejurarea că autorii petentului nu figurează în registrele agricole, nu au cereri de intrare în CAP și nu fac dovada continuității dreptului de proprietate asupra terenului în perioada 1924-1948.Că în prezent CLFF O. nu deține terenurile acordate de instanță, iar reclamantului intimat nu a făcut dovada amplasamentului terenurilor pe raza comunei O..
In dezvoltarea motivelor de recurs recurentele au susținut că s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate și pentru suprafața de 67,49 ha pădure, în condițiile în care pe raza comunei O. au existat doar 25 ha cu vegetație forestieră ,retrocedate în întregime
Prin decizia civilă nr.385/22.03.2012 Tribunalul M. a admis recursurile a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare reținând că față de faptul că terenurile ce au constituit obiect al partajului voluntar în anul 1924.nu mai apar în evidența BAP-urilor și registrelor agricole ale comunei, se impune completarea materialului probator pentru a se lămuri în mod neechivoc dacă aceste terenuri au fost preluate abuziv și constituie obiect al legilor reparatorii sau au fost înstrăinate în intervalul 1924-1949. Completarea probatoriului urmează să se facă și prin raportare la disp. art. 11 din lega 18/1991,inclusiv cu o expertiză care să identifice terenurile din actul de proprietate ale petentului și o adresă către Arhivele Naționale pentru a comunica dacă autoarea petentului căreia i-a revenit prin partaj voluntar terenurile solicitate a înstrăinat aceste terenuri sau parte din ele în intervalul 1924-1948.De la aceeași autoritate trebuie cerute relații privind BAP-.ul din 1948 respectiv dacă autoarea petzentului a fost recenzată cu aceste terenuri și dacă aceeași autoare figurează cu terenurile ca fiind expropriate în anul 1949.
După casare cauza a fost înregistrată din nou la Judecătoria Vîn ju M. sub nr.,_ .
Au fost făcute demersuri la Arhivele Naționale pentru a se comunica dacă autoarea reclamantului, I. Bagdad în perioada 1924-1948 a înstrăinat terenurile ce i-au revenit prin partajul voluntar autentificat sub nr._/20.06.1924 de tribunalul Ilfov, Secția notariat și cu privire la BAP-ul din 1948 al aceleiași autoare, respectiv dacă autoarea a fost recenzată cu aceste terenuri și dacă figurează cu ele ca fiind expropriate în anul 1949, relații ce au fost solicitate și la CLFF O..
Totodată a fost numit expert în cauză inginer G. C. .
S-au depus în cauză adresa nr.409/C/11.06.2012 a Arhivele Naționale-Serviciul județean M. prin care se comunică instanței faptul că au fost identificate două acte de vânzare cumpărare încheiate între anii 1934-1935 prin Grefa Tribunalului M. între moștenitorii defunctei I. Bagdad-G. Bagdad și I. Bagdad-în calitate de vânzători și G. B. în calitate de cumpărător,privind vânzarea suprafeței de 43 ha și 66,29 mp moșia O. –Drincea, respectiv aceiași moștenitorii ai defunctei și M. P. și CN P. în calitate de cumpărători, având ca obiect suprafața de 67 ha și 49,70 mp forestier;Totodată, prin adresa nr.9030 /2012 Arhivele Naționale București au transmis că I. Baddad nu figurează în evidențele Tribunalului Ilfov cu acte de înstrăinare în perioada 1924-1948, dar și faptul că în borderourile de la recesământul din anul 1948 aceeași I. Bagdad nu figurează.
Cu adresa nr-.486/C/2012 Arhivele Naționale Serviciul Județean M. a înaintat instanței copie de pe cele două acte de vânzare cumpărare ;
Totodată prin adresa nr.3129/2012 CLFF O. a comunicat instanței că între anii 1959-1962 autoarea reclamantului nu figurează cu terenuri pe raza comunei O. și nu este înscrisă în BAP-ul din 1948-.
Prin sentința civilă nr.2324/24.10.2012 supusă recursului s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de reclamantul S. A. A., privind reconstituirea dreptului de proprietate, în contradictoriu cu CLFF O. și CJFF M..
In motivarea sentinței instanța a reținut că reconstituirea dreptului de proprietate se face la nivelul anului 1948,când asemenea imobile au fost preluate abuziv de stat.Ori, la acest niv el terenurile nu se mai aflau în patrimoniul autorului petentului fiind înstrăinate voluntar potrivit înscrisurilor autentice, respectiv contractul de vânzare cumpărare transcris sub nr.2887/1934 și actul de vânzare cumpărare nr.5708/1935 prin care moștenitorii I. Bagdad au înstrăinat terenurile ce făcuseră obiectul actului de partaj voluntar pe anul 1924.
Impotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs reclamantul S. A. A. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele de recurs recurentul reclamant a susținut ,în primul rând ,că instanța de fond a invocat existența unor acte de vânzare cumpărare ce nu pot fi decât fictive: întrucât ele au fost obținute abia la a patra judecată a fondului, deși toate solicitările sale la Arhivele Statului au avut ca rezultat negarea vreunei mențiuni în cărțile funciare asupra imobilelor revendicate de petent. Tranzacția pretins făcută cu B. G. este lipsită de logică, întrucât acesta, dacă ar fi avut intenția să dobândească imobilul respectiv ar fi oferit sulta chiar în momentul partajului succesoral. Totodată tranzacția ce are ca obiect terenul forestier este de asemenea lipsită de logică ,întrucât arendași au continuat să plătească anula datoria față de proprietarii adevărați. Este lipsită de logică vânzarea de către autorii săi a imobilelor revendicate întrucât anual aceștia încasau de la Statul Român cotele ce li se cuveneau din despăgubirile pentru celelalte 12.ooo de ha aparținând autorilor lor și este inexplicabil de ce ar fi vândut imobilele revendicate și le-ar fi păstrat pe toate celelalte.
A mai susținut că, sentința este nelegală și întrucât a ignorat prevederile Decretului Lege nr.115/1938.In acest sens nu s-a făcut dovada înscrierii în cartea funciară a pretinselor acte de vânzare cumpărare pentru a se consemna dreptul de proprietate al pretinșilor cumpărători asupra terenurilor și totodată ieșirea acestora din patrimoniul vânzătorilor.
Sentința recurată este neîntemeiată întrucât instanța de fond încalcă și alte prevederi exprese ale legilor fondului funciar și în mod deosebit pe cele ale art.6 alin. 1,4, care prevede că orice probă dovedind dreptul de proprietate al foștilor proprietari poate fi înlăturat numai printr-o probă de aceiași forță produsă de către deținătorul actual al terenului sau de către terți,tăgăduind dreptul de proprietate.
Verificând sentința atacată, prin prisma art. 304 ,304 ind. 1 ,306 alin. 2 c.pr.civ. instanța constată recursul nefondat.
Astfel,prin plângerea de față petentul S. A. A. solicită reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafețelor de 43 ha și 66 ,92 mp pășune și respectiv 67 ha și 49,70 mp pădure ce i-au revenit autoarei petentului Bagdat I. din moșia O.- Drancea prin partajul voluntar nr._/20 iunie 1924.
Este adevărat că,în actul de partaj voluntar de mai sus ,autentificat de Tribunalul Ilfov –Secția Notariat( fila 16-17 dosar nr._ ),pentru finalizarea succesiunii autorilor A. ST B. și Alexandrian AL B.,numitei I. Bagdat(autoarea petentului), i-a revenit lotul F compus din teren arabil în suprafață de 43 ha și 66,92 mp teren arabil, respectiv 67 ha și 49,70 mp arabil, în moșia O. –Drancea .
Ulterior, însă prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2887/14 mai 1934(fila 37-38 dosar fond), G. D Bagdat și I. D Bagdat ,moștenitori ai mamei lor I. Bagdat au înstrăinat moșia O. –Drancea dobândită de autoarea lor prin actul autentificat_/1924 lotul nr. F,având ca obiect suprafața de 43 ha și 66 ,92 mp (dintre care 4 ha fânețe și restul teren arabil), cumpărătorului G. Al B..
Totodată, prin actul de vânzare cumpărare transcris sub nr.5708/28 nov.1935(fila 40-43 dosar fond), aceiași moștenitori G. Bagdat și I. Bagdat au înstrăinat cumpărătorilor M. P P. și C N P. suprafața de 67 ha și 4970 mp pădure, ce a format același lot F din moșia O.-Drancea primită de autoarea lor I. Bagdat prin actul voluntar nr._/20 iunie 1924.
Aceste înstrăinări voluntare ale terenurilor ce au făcut obiectul titlului de proprietate exhibat de patent pentru dovedirea cererii de reconstituire în condițiile legii 18/1991, respectiv partajul voluntar nr._/1924 au făcut ca în Bapul din 1948,respectiv în registrul agricol 1959-1962 al comunie O. autoarea petentului să nu mai figureze înregistrată -așa cum rezultă din adresa nr.2139/24.07.2012 a Primăriei O.(fila 30 dosar fond) și totodată ca aceiași I. Bagdat să nu mai figureze în borderourile de la recesământul din anul 1948-București-așa cum rezultă din adresa Arhivelor Naționale nr.9030/2012(fila 20 dosar fond).
Potrivit art. 8 din legea 18/1991 stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se regăsesc în patrimoniul Cooperativelor Agricole de Producție se face în condițiile acestei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept.
Iar, potrivit art. 11 alin .1 din aceiași lege suprafața adusă în cooperativă este cea care rezultă din actele de proprietate, cartea funciară, cadastru,cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau în lipsa acestora din orice alte probe ,inclusiv declarații de martori.
Textele de mai sus se coroborează cu disp. art. 6 din legea 1/2000,modificată prin legea 247/2005,potrivit cărora la stabilirea dreptului de proprietate prin reconstituire pentru terenurile agricole și forestiere se vor verifica riguros existenta actelor de proprietate ,precum și pertinența ,verosimilitatea, autenticitatea și concludenta acestor acte,ținându-se seama de disp. art. 11 alin.1 și 2 din legea 18/1991.Titzlurile de proprietate obținute anterior intrării în vigoare a legii fondului funciar și existența liberă a vechilor amplasamente ,fac dovada absolută a proprietății, pe când consemnările efectuate între anii 1985.-1990 în registrele agricole, cererile de intrare în CAP, documentele existente la Arhivele Satului,neînsoțite de titlurile de proprietate au valoare declarativă.
Totodată, orice probă dovedind dreptul de proprietate al foștilor proprietari poate fi înlăturată numai printr-o probă de aceiași forță produsă de deținătorul actual al terenului sau de către terț tăgăduind dreptul de proprietate.
In aplicarea dispozițiilor legale de mai sus la speța de față, instanța constată că titlul de proprietate exhibat de petent pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în discuție, respectiv actul de partaj voluntar nr._/1924 a fost înlăturat în condițiile art. 6 (1 ) ind. 4 din legea 1/2000 modificată prin cele două contracte de vânzare cumpărare prin care moștenitorii proprietarei I. Bagdat au înstrăinat toate terenurile ce au format obiectul lotului F revenit acestuia prin actul de partaj voluntar, respectiv contractul de vânzare cumpărare nr.2887/1934 transcris la Tribunalul M. și contractul de vânzare cumpărare transcris sub nr.5708/1935.
Motivele de recurs formulate de recurentul S. A. A. în sensul că aceste contracte de vânzare cumpărare nu ar fi avut nicio logică juridică sau că acestea nu au fost înscris în cartea funciară nu pot fi reținute atât timp cât ,pe de o parte, fiind contracte autentificate au aceiași forță probantă ca și actul de partaj voluntar în condițiile art. 6 (1 ind.1) din legea 1 /2000,iar pe de altă parte atât timp cât acestea nu au fost anulate în condițiile legii.
Totodată, transmiterea dreptului de proprietate s-a făcut în momentul încheierii celor două contracte în formă autentică, înscrierea în cartea funciară neavând caracter constitutiv de drepturi ci doar de opozabilitate față de terț.
Așa fiind, sentința instanței de fond de respingere a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate este temeinică și legală,recursul urmând a fi respins ca nefondat în condițiile art. 312 c.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant S. A. A., împotriva sentinței civile nr. 2324/24.10.2012 pronunțată de Judecătoria Vînju M., în contradictoriu cu intimatele C. L. de fond funciar O. și P. M. – C. Județeană de fond funciar Dr. Tr. S., ca nefondat .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Februarie 2013
Președinte, V. N. | Judecător, A. B. | Judecător, M. P. |
Grefier, D. A. D. |
NV/LI/2 ex.
Jud.fond.D. P.
Confidențial. cod.op.2626
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 260/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Obligaţie de a face. Sentința nr. 3009/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
