Ordin de protecţie. Sentința nr. 511/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 511/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 10094/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 115/2013
Ședința publică de la 21 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător C. Z.
Grefier N. C. B.
Pe rol pronunțarea asupra apelului minori și familie declarat de apelant D. G. împotriva sentinței nr.511/13.09.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr._/225/2013, intimată fiind M. D. E., având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin serviciul registratură s-au depus la dosarul cauzei concluzii scrise formulate de apelant prin apărătorul ales și că dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 19.11.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, după care, s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Asupra apelului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin sub nr._/225/2013, reclamanta M. D. E. a solicitat emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului D. G., solicitându-se să fie obligat să păstreze o distanță minimă determinată față de reclamantă, față de locuința sa și locul său de muncă - respectiv 200 m.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în fapt, pârâtul, care este fostul său soț, a agresat-o atât fizic cât și verbal, mai cu seamă după ce a divorțat. Fiind sub influența băuturilor alcoolice, provoacă scandaluri la orice oră din zi și din noapte, chiar și în prezența minorei. Aceeași atitudine o are și la locul de muncă al reclamantei, unde se duce deseori și în timpul prestației acesteia care este solistă într-o formație de muzică populară, îi adresează cuvinte jignitoare și amenințări cu moartea.
În seara zilei de 24-25 iulie 2013 s-a dus la localul din Pădurea Crihala unde își desfășoară activitatea, i-a smuls și apoi a spart telefonul mobil, fiind nevoie de intervenția colegilor săi pentru a o proteja, după care, săptămânal se duce la local și o amenință, o agresează verbal producându-i stări de panică, în acest mod simțindu-și integritatea fizică și psihică în pericol.
Pentru o astfel de atitudine, în seara respectivei zile, pentru că a deranjat liniștea publică a fost sancționat și contravențional de organele de poliție.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri și testimonială.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp. art.29 pct.2 din legea 217/2003.
Pârâtul nu a depus întâmpinare, însă în apărare, a solicitat încuviințarea probei testimoniale și a probei cu înscrisuri.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, Judecătoria Drobeta T. severin a pronunțat sentința nr.511/13.09.2013 prin care a admis cererea formulată de reclamanta M. D. E. în contradictoriu cu pârâtul D. G.; a dispus emiterea ordinului de protecție a reclamantei M. D. E.; a dispus obligarea pârâtului D. G. la păstrarea unei distanța minime de 200 m față de reclamantă, față locuința acesteia și locul său de muncă, pe o perioadă de 6 luni de la data emiterii prezentei și a obligat pârâtul la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Între părți există o stare conflictuală datorată faptului că pârâtul a agresat-o fizic și verbal pe reclamantă, și continuă să o amenințe pe aceasta care locuiește în prezent împreună cu minora rezultată din căsătoria părților.
Din analiza materialului probator, respectiv înscrisurile depuse la dosar la filele 3-38 coroborate cu declarațiile martorilor, rezultă că între părți există o stare tensionată, care continuă și după anul 2012 când au divorțat.
După desfacerea căsătoriei, pârâtul a solicitat instanței stabilirea legăturilor personale cu minora, însă nu a înțeles să adopte o poziție de calm și înțelegere față de aceasta și de reclamantă, provocând scandaluri și amenințări la adresa reclamantei atât la locuința acesteia când se ducea să vadă fetița, cât și la locul de muncă, respectiv la restaurantul în care aceasta își desfășoară activitatea ca solist în cadrul unei formații de muzică populară.
Toate aceste aspecte au fost confirmate de declarațiile martorilor B. A. R. și G. C., dovadă în același sens fiind și sancțiunile contravenționale aplicate pârâtului de IPJ M., după divorțul celor doi.
Cât privește declarația martorului B. C., instanța a apreciat-o ca subiectivă, în condițiile în care, martorul s-a împrietenit cu pârâtul după divorțul de martora B. A. R..
Cum comportamentul pârâtului a fost apreciat de instanță ca periculos și de natură să mențină o stare de fapt încordată, putând avea urmări grave asupra vieții reclamantei, s-a considerat că se impune intervenția imediată a instanței în vederea obligării pârâtului de a păstra distanța față de reclamantă, ca o măsură eficace în ocrotirea vieții și intereselor acesteia.
În acest sens, sunt și prevederile art.26 alin.1 din Legea 217/22.05.2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, modificată și completată prin Legea 25/13.03.2012, și anume: „persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei, poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună cu caracter provizoriu una sau mai multe măsuri – obligații sau interdicții”, - enumerate de la litera a la litera h de la articolul sus-menționat din lege.
În raport de considerentele de mai sus, instanța a apreciat întemeiată cererea reclamantei.
Împotriva sentinței nr.511/13.09.2013, în termen legal a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că soluția pronunțată este consecința interpretării eronate a probelor administrate în cauză și a aplicării greșite a legii în condițiile în care majoritatea înscrisurilor depuse la dosar de către reclamantă se referă la minoră și nu la aceasta, astfel că nu s-a dovedit existența unei stări care să determine emiterea unui ordin de protecție a reclamantei.
Prin întâmpinare, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului, susținând că instanța, în mod corect a reținut că sunt îndeplinite cerințele art.23 din Legea 213/2003.
Prin decizia nr.59/21.10.2013, tribunalul M. a respins ca inadmisibil recursul și l-a obligat pe recurent către intimată la 500 lei cheltuieli de judecată, reținând în considerentele deciziei, incidența art.457 al.1 și 2 din N.c.pr.civ. conform cărora, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prev. de lege, mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia, neavând nici un efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.
O cale de atac neprevăzută de lege atrage inadmisibilitatea ei potrivit art.457 al.3 N.c.pr.civ.
În speță, instanța de fond a menționat greșit în dispozitivul sentinței nr.511/2013 ca și cale de atac recursul în condițiile în care în conformitate cu disp. art.7 al.2 din legea 76/2013 de punere în aplicare a Legii 134/2010 privind Codul de procedură civilă, de la . Noului cod de procedură civilă, hotărârea judecătorească de primă instanță va fi supusă numai apelului la instanța superioară, chiar dacă prin legea specială este prevăzută calea de atac a recursului.
Față de aceste considerente, instanța a admis excepția inadmisibilității recursului reținând că potrivit art.457 al.3 N.c.pr.civ., de la data comunicării deciziei din recurs curge termenul de 30 de zile pentru exercitarea căii de atac prevăzută de lege, respectiv apelul.
Împotriva sentinței nr.511/2013, în termenul legal stabilit de instanța de recurs prin decizia nr.59/21.10.2013, a declarat apel pârâtul, invocând aceleași critici și susținând în esență că reclamanta nu a dovedit că apelantul manifestă un comportament violent prin care să-i pună în primejdie integritatea fizică sau psihică, înscrisurile depuse de aceasta la dosar, făcând referire la fetița lor și nu la reclamantă, iar declarațiile martorilor audiați în cauză dovedesc existența unei stări conflictuale episodice sau pasagere ci nu a actelor de violență din partea sa asupra reclamantei.
Intimata reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat întrucât instanța de fond în mod corect a reținut că sunt îndeplinite condițiile art.23 din Legea 213/2003.
Apelantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că apărările intimatei nu pot fi reținute.
Examinând sentința apelată în limitele criticilor aduse conform art.479 c.pr.civ. și în raport de probele administrate, tribunalul constată că soluția adoptată de instanța de fond este temeinică și legală din considerentele ce urmează.
În conformitate cu legislația internă (art.4 din Legea 217/2003), un ordin de protecție se poate emite dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: a) se constată comiterea unui act de violență (fie el de natură verbală, psihologică, fizică, socială, spirituală); b) actul de violență să fie de natură a pune în pericol viața, integritatea sau libertatea victimei; c) actul de violență să fie unul de violență în familie în sensul că este comis de un membru de familie al victimei, în accepțiunea extinsă oferită de art.5 din Legea 217/2003.
Verificând îndeplinirea acestor condiții în speța dedusă judecății, tribunalul constată că prin probele administrate în fața primei instanțe s-a dovedit că în cauză se impune emiterea ordinului de protecție deoarece pârâtul manifestă o continuă stare de violență asupra reclamantei dovadă în acest sens fiind desele sesizări ale reclamantei urmare căror organele de poliție l-au atenționat pe pârât pentru respectarea normelor de conviețuire socială coroborate cu declarațiile martorilor B. A. R., G. C. și B. C. din care rezultă că pârâtul se prezintă deseori la locul de muncă al reclamantei, dar și la domiciliu. Primele două martore au relatat împrejurări pe care le-au perceput personal, martora B. A. R. atunci când pârâtul s-a prezentat la locuința reclamantei și a amenințat-o cu moartea și că frecvent își face drum prin fața blocului în speranța că o întâlnește pe reclamantă, iar martora G. C. atunci când pârâtul s-a prezentat la restaurant în seara zilei de 2 iulie 2013, i-a adresat cuvinte jignitoare reclamantei.
Ținând seama și de înscrisurile depuse la dosar de reclamantă din care rezultă că minorei rezultate din căsătorie i s-a produs o spaimă față de tată din cauza comportamentului acestuia, aspecte reținute și în considerentele deciziei nr.57/A/MF/4.06.2013 prin care s-au suspendat provizoriu legăturile personale dintre tată și minoră, se apreciază că s-a dovedit pe deplin faptul că pârâtul manifestă un comportament neadecvat iar violența verbală și psihologică față de reclamantă este de natură a-i pune în pericol viața, integritatea și libertatea reclamantei.
Însuși faptul că o urmărește destul de des, fie la locuința sa, fie la locul de muncă și provoacă stări conflictuale poate fi considerat un act de violență psihologică.
În considerarea celor mai sus expuse,constatând că soluția adoptată de prima instanță este temeinică și legală,în temeiul art.480 c.pr.civ. tribunalul va pronunța o decizie prin care va respinge apelul ca neîntemeiat.
Apelantul fiind în culpă procesuală, în temeiul art.453 c.pr.civ. va fi obligat către intimată la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul minori și familie declarat de apelant D. G. împotriva sentinței nr.511/13.09.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr._/225/2013, intimată fiind M. D. E., având ca obiect ordin de protecție.
Obligă apelantul către intimată la 500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Noiembrie 2013
Președinte, C. P. | Judecător, C. Z. | |
Grefier, N. C. B. |
Red.CVP
Dact.CNB
Ex.4/. 22 Noiembrie 2013
Cod operator 2626
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 17/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Tutelă. Decizia nr. 20/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
