Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 979/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 979/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 11-11-2013 în dosarul nr. 1751/313/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 179/A
Ședința publică de la 11 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. O.
Judecător A. M.
Grefier Tudorița I.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta-pârâtă B. A. împotriva sentinței civile nr.979 din 27.09.2013 pronunțată de Judecătoria Strehaia, în contradictoriu cu intimatul reclamant T. U. V., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat B. R., pentru apelanta pârâtă și avocat P. D., pentru intimatul reclamant, cu împuternicire avocațială depusă în ședință publică.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra apelului și a excepțiilor invocate prin întâmpinare, respectiv excepția de netimbrare a apelului și excepția tardivității apelului.
Avocat B. R., pentru apelanta pârâtă, față de excepțiile invocate, solicită respingerea acestora, arătând că cererea de apel a fost timbrată, așa cum reiese din chitanța nr._ din 14.10.2013, iar apelul a fost declarat în termenul legal. Solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate, iar pe fond respingerea cererii de ordonanță președințială ca nefondată, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile specifice admisibilității cererii de ordonanță președințială. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Avocat P. D., pentru intimatul reclamant, față de excepțiile invocate arată că înțelege să nu le mai susțină și solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală, arătând că sunt îndeplinite condițiile cererii de ordonanță președințială. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia, la data de 11.09.2013, sub nr._, reclamantul T. U. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. A. să se dispună, fără somație și fără trecerea unui termen, reintegrarea sa în imobilul situat în comuna Corcova .. M., din care a fost evacuat la data de 10.09.2013 de catre B. P. S..
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr.1089/09.07.2009 a Judecătoriei Strehaia modificată prin decizia nr.197/A/15.07.2010 a Tribunalului M., ambele pronunțate în dosarul nr._, s-a atribuit în natură pârâtei B. A. apartamentul situat în Strehaia, apartament în care locuiește, cât și imobilul din satul M. R. în care locuia el, obligând-o pe aceasta la plata unei sulte în cuantum de 119.448,5 lei. Întrucât pârâta nu a achitat sulta, a fost nevoit să procedeze la executarea silită a acesteia. Nemulțumită de faptul ca s-a procedat la executare silită, pârâta a solicitat executorului judecătoresc P. S. să îl evacueze din imobilul situat în satul M. R. motivând că acel imobil i-a fost atribuit ei în urma partajului.
A mai susținut că, împotriva somației de executare silită cu nr. 78/E din data de 12.07.2013 a formulat contestație la executare, înregistrându-se pe rolul Judecătoriei Strehaia dosarul cu nr._, cauză care se află încă în procedura prealabilă. În cadrul contestație a arătat că imobilul respectiv i-a fost lăsat în custodie de către B. D. Alfred, prin procesul verbal din data de 29.08.2013, până la încasarea sultei la care a fost obligată pârâta.
De asemenea, reclamantul a mai arătat că în data de 10.09.2013, la domiciliul său din comuna Corcova, .. M., s-a prezentat executorul judecătoresc P. S. împreună cu pârâta B. A., și deși le-a adus la cunoștință că are un drept de retenție asupra acestui imobil până la plata sultei, s-a procedat la evacuarea sa din acest imobil fiindu-i sigilate toate camerele. A arătat că in acest imobil i-au rămas toate lucrurile personale cât si cele de serviciu, și mai mult, în prezent se află în situația de a nu avea unde locui.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar următoarele înscrisuri:sentința nr.1089/09.07.2009, decizia nr. 197/A/15.07.2010, încheierea din data de 14.05.2013 din dos. nr._, încheierea din data de 22.03.2013 din dos. nr._, proces verbal din data de 29.08.2013 al B. D. Alfred C-tin, adresa nr. 24/E/2013 a B. D. Alfred C-tin, somația nr.78/12.07.2013 a B. Pusca S., proces verbal din data de 10.09.2013, încheierea nr. 75/13.08.2013 din dos. nr._, extras CF .
Judecătoria Strehaia, prin sentința civilă nr. 979 din 27.09.2013 a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul T. U. V. în contradictoriu cu pârâta B. A..
A dispus reintegrarea reclamantului în imobilul situat în comuna Corcova, . M., până la soluționarea definitivă a contestației la executare înregistrate pe rolul Judecătoriei Strehaia, sub nr._ .
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 629,99 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Executorie, fără somație și fără trecerea unui termen.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că părțile au fost căsătorite, au divorțat și au partajat bunurile comune.
În urma partajului, reclamantul deține o creanță certă, lichidă și exigibilă ce îi conferă calitatea de creditor al pârâtei, pentru suma de 119.448,5 lei, motiv pentru care s-a adresat unui executor cu cerere de încuviințare a executării silite, formându-se dosarul execuțional nr. 24/E/2013 al B. D. Alfred C..
De cealaltă parte, și pârâta este creditoarea reclamantului, demarând procedura execuțională în cadrul dosarului de executare nr. 78/E/2013 al B. P. S., ale cărui forme de executare au fost contestate de reclamant prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia sub nr._ .
În drept, conform dispozițiilor art. 996 alin.1 Cod procedura civila „Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Ordonanța președințială reprezintă o procedură specială prin care legea îngăduie să se dea o rezolvare vremelnică și fără prejudecarea fondului unor cazuri al căror caracter urgent nu îngăduie să se aștepte desfășurarea procedurii de drept comun. Dispozițiile art. 996 din Codul de procedură civilă, invocate drept temei al cererii, prevăd necesitatea îndeplinirii cumulative a condițiilor privind urgența măsurii ce se solicită a fi luată de instanță, neprejudecarea fondului dreptului și caracterul vremelnic al măsurii ordonate.
Reclamantul, motivând urgența, a arătat că în imobil se găsesc bunurile sale personale și lucrurile de serviciu, el fiind agent șef adjunct de poliție, însă cu privire la bunurile de uz personal sau destinate exercitării posesiei și care sunt de strictă necesitate, reclamantul se poate adresa instanței cu o cerere de restituire a acestora pe calea ordonanței președințiale, ceea ce nu s-a întâmplat în speță.
De asemenea, reclamantul a mai precizat că în imobil are mai multe păsări și animale domestice (doi câini) pe care, fiind evacuat, nu le mai poate hrăni. Cu privire la acest aspect, din procesul – verbal întocmit la 10.09.2013 în dosarul de executare nr. 78/E/2013, se reține că păsările și câinii au fost predate în custodie pârâtei, astfel încât se presupune că aceasta le îngrijește. Reclamantul a mai susținut, tot cu referire la urgență, că în grădină a cultivat porumb și vie care trebuie culese. Într-adevăr, din același proces – verbal întocmit de executor, se observă că pe terenul din spatele casei se află o cultură de porumb de cca 21 ari, viță de vie de cca 10 ari, varză, roșii, ardei gras, capia și iute, praz, arătându-se în continuare că se deposedează debitorul (în speță reclamantul) de aceste bunuri și se lasă creditoarei în custodie terenul cu toate culturile descrise.
Ceea ce a format convingerea instanței că există urgență în reintegrarea reclamantului în imobil este faptul că acesta nu are unde locui. Susținerea pârâtei din cuprinsul întâmpinării, în sensul că reclamantul locuiește cu concubina sa la domiciliul acesteia, chiar reală de ar fi, nu prezintă relevanță, întrucât aceasta nu este decât o soluție provizorie.
Aparența dreptului reiese din faptul că reclamantul are un drept de retenție asupra imobilului, drept conferit de art. 365 Cod civil, potrivit căruia „La încetarea regimului separației de bunuri, fiecare dintre soți are un drept de retenție asupra bunurilor celuilalt până la acoperirea integrală a datoriilor pe care le au unul față de celălalt.”
Este adevărat că dreptul de retenție poate fi invocat de cel care deține bunul însă reclamantul a pierdut folosința imobilului tocmai ca urmare a evacuării sale de către executor (în fața căruia a invocat acest drept), eventuala purtare abuzivă a acestuia urmând a fi analizată în cadrul plângerii pe care reclamantul pretinde că a formulat-o împotriva executorului judecătoresc.
Totodată, aspectele legate de dreptul de retenție și susținerile contradictorii ale părților referitoare la interpretarea unor texte de lege (art. 365 cod civil și art. 2495 Cod civil), se vor lămuri cu ocazia judecării în fond a contestației la executare promovate de reclamant, instanța mărginindu-se să stabilească în favoarea cărei părți există aparența unei situații juridice legale și care justifică un interes legitim pentru a i se putea menține o anumită stare de fapt sau de drept până la soluționarea litigiului pe calea acțiunii de drept comun, fiind astfel îndeplinită și condiția de admisibilitate a ordonanței președințiale care se referă la neprejudecarea fondului.
Nu trebuie pierdut din vedere nici faptul că, prin procesul – verbal din 29.08.2013, întocmit de B. D. Alfred C. în dosarul execuțional nr.24/E/2013, reclamantul a fost numit administrator sechestru al imobilului, iar principalele atribuții ale acestuia constau în păstrarea și conservarea bunului încredințat de executor pe durata procedurii executării silite imobiliare, atribuții care în mod evident nu ar putea fi aduse la îndeplinire atâta vreme cât reclamantul a pierdut detenția imobilului.
Prin caracterul vremelnic al măsurii solicitate a fi luată pe calea ordonanței președințiale, se înțelege faptul că această măsură are caracter provizoriu, fiind limitată în timp până la soluționarea în fond a litigiului.
În speță, reclamantul a dovedit existența unui litigiu inițiat împotriva pârâtei în procedura dreptului comun, în care pretinde faptul că are dreptul de a reține imobilul în litigiu, astfel că neînțelegerile părților se vor clarifica pe calea contestației la executare, măsura dispusă prin prezenta hotărâre urmând a-și produce efectele până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ .
Dincolo de aceste aspecte, soluția reintegrării reclamantului în imobil răspunde și principiilor echității și bunei credințe care trebuie să guverneze raporturile juridice civile întrucât ar fi inechitabil ca reclamantul, îndreptățit să primească o sumă de bani de la pârâtă, să nu poată folosi imobilul în legătură cu care legea îi recunoaște un drept de retenție decât, eventual, după parcurgerea unei judecăți de drept comun care inevitabil presupune o anumită durată în timp.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat apel pârâta B. A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel susține că prin soluția pronunțată, instanța de fond se substituie instanței investită cu soluționarea contestației la executare împotriva actelor de executare emise în dosarul nr.78/E/2013 al B. Pusca, întrucât în contestația la executare ce face obiectului dosarului nr._, contestatorul T. U. V. solicită același lucru și atacă actele emise în dosarul execuțional atacat.
Arată că, instanța de fond a încălcat grav dispozițiile legale privind condiția esențială a cererii de ordonanță președințială, de neprejudecare a fondului, această condiție fiind determinată de însuși caracterul vremelnic, provizoriu al măsurilor ce pot fi ordonate de către instanță în condițiile 581 cod procedură civilă. Instanța în privința acestei condiții, nu are de cercetat fondul litigiului dintre părți. Instanța poate face doar un sumar al litigiului, fără însă a se pronunța asupra valabilității actului sub aspectul îndeplinirii condițiilor de fond.
În ceea ce privește restul condițiilor instanța de fond omite a analiza în mod individual îndeplinirea acestora. Potrivit dispozițiilor art. 996 cod procedură civilă rezultă care sunt condițiile specifice de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială, adică urgența și vremelnicia, aparența dreptului și neprejudecarea fondului.
Prima condiție, aceea a urgenței, presupune două situații care se desprind din dispozițiile art. 996 alin.1 cod procedură civilă și anume, păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara astfel și înlăturarea unor piedici ivite cu prilejul unei executări.
Reclamantul trebuie să arate împrejurările de fapt concrete din care rezultă în speță urgența. Urgența trebuie să persiste pe tot parcursul judecății, inclusiv în căile de atac. În speța de față urgența trebuie să rezulte din fapte concrete specifice fiecărui caz sau mai bine zis fiecărui capăt de cerere.
Urgența trebuie apreciată și în considerarea intervalului de timp scurs de la faptul prejudiciabil și până la promovarea cererii de ordonanță președințială, în speța de față timpul fiind foarte lung între data evacuării și momentul promovării acțiunii.
Reclamantul face o gravă confuzie juridică între urgență și celeritate. Celeritatea dă dreptul numai la un mers rapid al procedurii obișnuite, la care face totuși referire în motivarea în fapt, care nu are nici o legătură cu ordonanța președințială. Urgența nu reprezintă în schimb o caracteristică a cauzei de a fi judecat mai rapid, ci o condiție esențială de admisibilitate a ordonanței președințiale, care ține de însăși natura acesteia. Urgența la care se referă art. 581 alin.1 cod procedură civilă, nu exclude, ci presupune și celeritatea în soluționarea cererii.
A treia condiție este vremelnicia măsurilor cerute, iar această condiție înseamnă că pe calea ordonanței președințiale nu se pot lua măsuri definitive care privesc rezolvarea fondului litigios, ci numai măsuri provizorii. Reclamantul trebuie să facă dovada faptului că măsura pe care o cere va avea caracter vremelnic și după, indiferent dacă părțile litigiului promovează sau nu ulterior o acțiune de drept comun. Reclamantul urmărește niște măsuri definitive și nevremelnice, astfel, cere reintegrarea în casă, deși există un dosar execuțional perfect valabil, în care el este debitor și în care nu a fost suspendată executarea.
În speța de față nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, astfel că solicită admiterea apelului, modificarea sentinței atacate și pe fond respingerea cererii de ordonanță președințială ca nefondată.
În drept, cererea de apel se întemeiază pe disp. art. 999 alin.1 cod procedură civilă.
Cererea de apel a fost legal timbrată conform chitanței nr._ din 14.10.2013.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
Tot prin întâmpinare a invocat excepția de netimbrare a apelului declarat de apelanta pârâtă, arătând că apelanta avea obligația să achite taxa judiciară de timbru conform disp. art. 6 alin.4, raportat la art. 23 alin.1 din OUG 80/2013, iar neachitarea acestei taxe, așa cum prevede art. 197 cod procedură civilă atrage anularea cererii conform art. 200 alin.3 cod procedură civilă.
Mai invocă excepția tardivității căii de atac declarate, arătând că din copia apelului declarat nu se poate observa data când acesta a fost depus și înregistrat la registratura Judecătoriei Strehaia.
Tribunalul analizând cu prioritate excepțiile invocate de intimat prin întâmpinare le va respinge ca neîntemeiate având în vedere că pe de o parte apelul a fost timbrat cu 10 lei – dovada achitării taxei de timbru se află la fila 10 dosar apel - iar pe de altă parte a fost depus în termenul de 5 zile de la pronunțare prevăzut de art. 999 alin 1 c.pr.civ.
Apelul vizează nelegalitatea sentinței instanței de fond întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prev. de art. 996 c.pr.civ și față de acest motiv se constată următoarele:
Pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială este necesar a fi îndeplinite cumulativ următoarele cerințe:aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului prevederile actualului cod în materie fiind mai detaliate fiind legiferate aspecte care în trecut erau acceptate ca aport al doctrinei și jurisprudenței.
Analizând sentința apelată se constată că instanța de fond a procedat la analizarea acestor condiții și în mod corect a constatat îndeplinirea cumulativă a acestora.
Astfel, aparența de drept este în favoarea reclamantului dacă poziția acestuia, în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanța președințială, este preferabilă din punct de vedere legal, în condițiile unei sumare caracterizări și analize a situației de fapt și prin urmare având în vedere că potrivit sentinței de partaj reclamantul intimat deține o creanță certă, lichidă și exigibilă ce îi conferă calitatea de creditor al apelantei și prin urmare acesta beneficiază și de prevederile art. 365 c.civ ce reglementează dreptul de retenție până la achitarea integrală a datoriilor cu atât mai mult cu cât prin procesul verbal din 29.08.2013 întocmit de B. D. Alfred reclamantul a fost numit administrator sechestru al imobilului.
În cauză este îndeplinită și condiția urgenței ce rezultă neîndoielnic din faptul că acesta nu are unde locui, susținerea apelantei că această condiție nu este dovedită având în vedere intervalul de timp scurs de la data evacuării și până la promovarea cererii nu poate fi primită atâta vreme cât procesul verbal de executare silită a fost întocmit în data de 10.09.2013, iar cererea de ordonanță a fost înregistrată pe rolul instanței de fond la data de 11.09.2013.
Măsura reintegrării luată de către instanța de fond are de asemenea caracter vremelnic fiind limitată în timp până la soluționarea în fond a litigiului printr-o hotărâre definitivă.
Pentru aceste considerente se apreciază apelul nefondat și va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-pârâtă B. A. CNP_, cu domiciliul în loc. Strehaia, ., ., ., împotriva sentinței civile nr.979 din 27.09.2013, pronunțată de Judecătoria Strehaia, în contradictoriu cu intimatul reclamant T. U. V. CNP_, cu domiciliul în com. Corcova, .. M. și cu domiciliul ales la Cabinet Individual Avocat N. N., cu sediul în mun. Drobeta Turnu Severin, ., ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Noiembrie 2013, la sediul Tribunalului M..
Președinte, M. C. O. | Judecător, A. M. | |
Grefier, Tudorița I. |
O.M.C./T.I. – 4 ex.
12 Noiembrie 2013
Cod operator 2626
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1877/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Cereri. Hotărâre din 28-01-2013, Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
