Obligaţie de a face. Sentința nr. 1473/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1473/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 20-05-2013 în dosarul nr. 1224/225/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 555/R
Ședința publică de la 20 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Judecător F. M.
Judecător L. B.
Grefier D. D.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de reclamantul B. I., împotriva sentinței civile nr.1473 din 14.03.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, intimat fiind pârâtul B. I. D., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns: avocat V. N. pentru recurentul-reclamant B. I., lipsă fiind acesta și intimatul-pârât B. I. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin serviciul registratură, s-a depus la dosar întâmpinare de către intimatul-pârât B. I. D..
Apărătorul recurentului-reclamant depune la dosar, împuternicire avocațială, chitanța nr._/15.05.2013, ce atestă achitarea taxei de timbru în cuantum de 66 lei și timbru judiciar în valoare de 1,5 lei.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții ridicate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, a constatat încheiate dezbaterile și a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat V. N. pentru recurentul-reclamant, arată că cererea a rămas fără obiect față de îndeplinirea intimatului-pârât de a radia autoturismul din circulație, solicitând respingerea recursului.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin sub nr._ la data de 25.01.2013, reclamantul B. I., în contradictoriu cu pârâtul B. I. D. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se constate că a vândut pârâtului autoturismul marca Dacia 1310, înmatriculat sub nr._ și să se dispună obligarea pârâtului să procedeze la radierea autoturismului de pe numele reclamantului și la înscrierea lui pe numele actualului proprietar.
În motivarea acțiunii se arată că în anul 2011 a înstrăinat pârâtului autoturismul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_, consimțind ca acesta să procedeze la radierea autoturismului.
Precizează că deși a solicitat de nenumărate ori pârâtului să întocmească documentația necesară în vederea înscrierii autoturismului pe numele actualului proprietar, pârâtul a refuzat nejustificat, astfel că reclamantul este cel care achită în continuare taxele și impozitele aferente bunului.
Mai mult, reclamantul arată că s-a adresat inclusiv șefului ierarhic al pârâtului, fără însă a se lua nici o măsură, reclamantul întâmpinând diferite probleme la primăria de domiciliu.
În drept, reclamantul nu și-a întemeiat acțiunea, ce a fost legal timbrată.
Spre dovadă, reclamanta a depus la dosar adresa nr. 1852/2013 emisă de ITPF Timișoara.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat în esență respingerea acțiunii reclamantului, cu motivarea că în data de 16.11.2011 între părți s-a încheiat un contract de vânzare cumpărare pentru vehicul folosit, ocazie cu care pârâta a cumpărat autoturismul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_ pentru prețul de 1.500 lei.
Cu acea ocazie reclamantul, tatăl său, i-a înmânat certificatul de atestare fiscală nr. 3201/19.12.2011 emis de Primăria Husnicioara, fișa de înmatriculare ștampilată neavând înscrisă data, astfel că nu s-a putut proceda la perfectarea actelor pentru radierea autoturismului.
Ulterior, a convenit cu reclamantul să nu mai procedeze la radierea autoturismului, însă spre sfârșitul anului 2012, pe fondul unor neînțelegeri intervenite, reclamantul s-a răzgândit, astfel că în ianuarie 2013 s-a prezentat în audiență la șeful Sectorului Poliției de Frontieră Dr. Tr. S. și a formulat o sesizare, în care a pretins că a împrumutat pârâtului autoturismul și acesta refuză să i-l restituie.
Pretinde că este de acord să procedeze la radierea autoturismului, însă pentru aceasta este necesar ca reclamantul să îi predea un nou certificat de atestare fiscală și fișa de înmatriculare ștampilate, datate și semnate de organul financiar al Primăriei Hușnicioara.
În dovedire, pârâtul a depus, în copie, C.I., fișă înmatriculare, certificat de atestare fiscală și contract de vânzare – cumpărare pentru vehicul folosit încheiat la data de 16.12.2011.
În temeiul art. 167 alin. 1 c.p.civ., instanța a administrat în cauză proba cu înscrisurile de la dosar.
Prin sentința civilă 1473/14.03.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr._ a fost respinsă acțiunea.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamantul, proprietar al autoturismului marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_ a încheiat la data de 16.12.2011 cu pârâtul un contract de vânzare cumpărare pentru vehicul folosit, pentru prețul de 1.500 lei (f.12).
Instanța a reținut că vânzarea-cumpărarea unui autoturism este un contract consensual, valabil încheiat la momentul întrunirii acordului de voință al părților, fără a fi necesare îndeplinirea vreunor formalități.
Potrivit acordului de voință intervenit între părți, autoturismul urma să fie radiat de pe numele reclamantului și înmatriculat pe numele noului proprietar, însă contrar susținerilor reclamantului, în sensul că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația asumată, coroborând fișa de înmatriculare (f.9) cu certificatul de atestare fiscală nr. 3201/19.12.2011 (f.10), instanța reține că partea a fost pusă în imposibilitatea de a proceda la radiere din cauza neconcordanțelor existente între fișa de înmatriculare și certificatul de atestare fiscală, ce se eliberează doar la solicitarea vânzătorului.
Ori, potrivit principiului „nemo auditur propriam turpitudinem allegans” nimănui nu-i este îngăduit să se prevaleze în fata justiției de propria sa culpă pentru a valorifica un drept, în speță reclamantul fiind cel care nu a pus la dispoziția pârâtului documentele necesare în vederea radierii autoturismului, după cum nu s-a dovedit refuzul nejustificat al cumpărătorului în respectarea obligației ce i-a revenit urmare a încheierii contractului de vânzare cumpărare pentru vehicul folosit.
Conform art.11 pct.4 din OUG nr.195/2002, în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.
În speță, nedovedirea susținerilor de către partea care a formulat cererea, văzând obligația ce-i incumbă potrivit art. 1169 din Codul civil, permite instanței de judecată să soluționeze cauza pronunțând o soluție legală în raport de dovezile administrate.
Rolul activ al instanței, prevăzut și în art. 129 alin. 5 din Codul de procedură civilă, nu trebuie confundat cu obligația părții de a dovedi pretențiile din cererea dedusă judecății.
În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 4 din Codul de procedură civilă, judecătorul este în drept să ceară părților să prezinte explicații și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau întâmpinare, iar potrivit alin. 5 are îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru aflarea adevărului în cauză, putând ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Judecătorul nu se substituie obligației părților în producerea probelor, prevăzută de art. 1169 din Codul civil, iar exercitarea rolului său activ este un drept exclusiv al acestuia, lăsat la aprecierea sa, în raport de specificitatea fiecărei cauze, și nu se aplică în mod automat și obligatoriu, în orice pricină, astfel că, în situația în care acesta și-a putut forma convingerea intimă asupra cauzei, pe baza probelor administrate de părți, și se poate pronunța în consecință, nu mai are obligația legală de a ordona alte probe.
Față de considerentele de mai sus, reținând că în raport de dispozițiile art. 129 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilăpărțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să-și probeze pretențiile și apărările, în speță reclamantul nereușind să probeze refuzul nejustificat al pârâtului de a proceda la radierea autoturismului în litigiu, instanța respinge ca neîntemeiată prezenta acțiune.
Împotriva hotărârii mai sus menționate a declarat recurs recurentul B. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie
A motivat în esență că instanța nu a analizat în mod corespunzător actele din dosarul cauzei, a interpretat greșit actul dedus judecății și a pronunțat o sentință cu aplicarea greșită a legii.
A susținut că și-a achitat obligațiile înmânând cheile mașinii, actul de vânzare-cumpărare, a scos o nouă fișă de înmatriculare cu data și ștampila Primăriei, a încercat să înmâneze aceste documente pârâtului, dar nu găsește înțelegere.
A motivat de asemenea că a fost de bună credință încercând să rezolve pe cale amiabilă acest litigiu, dar nu a găsit înțelegere.
Intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
A susținut că tatăl său recurentul, nu a luat legătura cu el pentru a-i înmâna sau transmite certificatul de atestare fiscală pe care l-a obținut personal de la Primăria Husnicioara în baza sentinței civile 1473/2013 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, că a obținut certificatul de radiere pe care-l anexează în copie.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu potrivit disp. art.3041 C.pr. civ., se apreciază că recursul nu este întemeiat.
La 16.12.2012 între părți a intervenit un contract de vânzare-cumpărare pentru vehicul folosit, cu privire la autoturismul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_ pentru prețul de 1500 lei.
Autoturismul urma să fie radiat de la numele reclamantului și înmatriculat pe numele noului proprietar.
Din coroborarea probelor administrate în cauză, fișa de înmatriculare și certificatul de atestare fiscală care se eliberează doar la solicitarea vânzătorului cu susținerile reclamantului, prima instanță a reținut în mod corect că pârâtul a fost în imposibilitatea de a proceda la radiere din cauza neconcordanțelor existente intre înscrisurile menționate.
În consecință, apreciindu-se că prima instanță a făcut o corectă apreciere a stării de fapt și o corectă interpretare a probelor, că hotărârea pronunțată este legală și temeinică, recursul urmează să fie respins.
Motivele de recurs nu aduc critici hotărârii atacate, ci reiau starea de fapt insistând asupra bunei credințe a vânzătorului și a rezolvării amiabile a litigiului, astfel încât urmează să fie înlăturate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul B. I., împotriva sentinței civile nr.1473 din 14.03.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, intimat fiind pârâtul B. I. D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Mai 2013
Președinte, M. V. | Judecător, F. M. | Judecător, L. B. |
Grefier, D. D. |
Redactat. B.L./ 24. 05.2013
Tehnoredactat D.D. /ex.2/ pag.4
Jud. fond O. C.
Cod operator 2626
| ← Pretenţii. Sentința nr. 705/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretenţii. Sentința nr. 8659/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
