Partaj judiciar. Sentința nr. 304/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 304/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 28-03-2013 în dosarul nr. 10997/225/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 396/R
Ședința publică de la 28 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător C. M.
Judecător V. R.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul-pârât I. I. împotriva sentinței civile nr.304/18.01.2013 pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S. în contradictoriu cu intimata-reclamantă I. I. și intimatul-pârât I. Ș., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-au depus la dosar prin serviciul registratură, din partea intimatei-reclamante, întâmpinare, rapoarte de expertiză efectuate de experți I. M. și Gegău I. în dosar nr._/225/2011.
Recurentul-pârât depune la dosar chitanța de plată a taxei de timbru în sumă de 95 lei, 3 lei timbru judiciar mobil și un certificat eliberat de Grefa Judecătoriei Dr.Tr.S. în dosar nr._ ce atestă că acest dosar se află în curs de soluționare cu termen de judecată la 28.03.2013.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul-pârât solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată. Arată că în prezent nu are cale de acces către sursa de apă.
Intimata-reclamantă solicită respingerea recursului fără cheltuieli de judecată. Menționează că lotizarea de la E la V nu este posibilă întrucât niciuna dintre părți nu ar avea cale de acces.
Intimatul-pârât solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Orșova sub nr._, reclamanta I. I. a chemat în judecată pe pârâții I. Ș. și I. I., solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună partajarea suprafeței de teren de 1400 m.p. extravilan, arabil, situat în vatra satului Jidoștița, . vecinii: E- I. I. și I. I., V- pădure Ocolul Silvic, N- Moșurlea M., S- R. P. și a două anexe gospodărești lipite de casă, cu intrări separate, (una folosită de I. I. și cealaltă folosită de către reclamantă), precum și stabilirea liniei de hotar care desparte proprietățile părților.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în fapt, în cursul anului 1995, părțile s-au judecat pentru ieșire din indiviziune, conform sentinței civile nr._/18.12.1995 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S., în dosarul nr._/1995, însă din averea succesorală supusă partajului inițial au fost bunuri le ce fac obiectul prezentului partaj suplimentar.
Cu referire la suprafața de teren de 4000 m.p. pășune, situată în punctul Fața M., cu vecini: la N- C. A., la S: Nau I., la E- R. P. și la V- drum (conform planului de amplasament și delimitare a imobilului emis de Primăria Breznița Ocol), a arătat că reclamantei i-a fost atribuită suprafața de 2500 m.p. din care 1400 m.p pășune și 1100 m.p. vie, iar pârâtului I. I. revenindu-i suprafața de 1500 m.p. pășune conform sentinței civile nr._/18.12.1995 în dosarul nr._/1995.
Astfel, solicită grănițuirea prin stabilirea liniei de hotar care desparte proprietățile părților întrucât nu există o linie de hotar fixată prin semne externe și vizibile, motiv care generează neînțelegeri.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 728-799 C. civil și art. 109 C. proc. civ, iar în ceea ce privește grănițuirea art. 584 C civil.
La data de 12.11.2010, reclamanta a depus la dosar o precizare de acțiune prin care a arătat că solicită ca prin cauza de față să se soluționeze doar partajarea suplimentară a averii defunctei I. Grigorița în condițiile în care în partajul inițial ce a făcut obiectul dosarului nr._/1995, s-a omis a se înscrie la masa succesorală suprafața de 1400 mp și cele două anexe astfel cum au fost identificate în acțiunea introductivă.
Ulterior, prin declarația dată în ședința publică din 06.07.2012 (f.51), reclamanta a arătat că prin acțiunea ce face obiectul dosarului de față solicită partajarea suprafeței de 1407 mp situată în extravilanul comunei Breznița Ocol, pentru care ei și părinților li s-a constatat dreptul de proprietate prin s.c.nr.2496/2012 și a două anexe gospodărești.
Prin întâmpinare, pârâtul I. I. a arătat că este de acord cu partajarea terenului extravilan de 1407 mp aflat în continuarea terenului de 700 mp curți construcții partajat anterior, dar solicită ca instanța să țină cont de faptul că pe acest teren a existat un partaj voluntar intervenit între el și reclamantă, chiar din timpul vieții mamei, el primind jumătatea aflată de la est la vest, iar reclamanta cealaltă jumătate.
Privitor la partajarea magaziilor solicită respingerea cererii deoarece magazia aflată pe terenul curți construcții atribuit anterior reclamantei, a fost demolată de aceasta.
Pe cale reconvențională, pârâtul a solicitat ca instanța să ia act de partajul voluntar prin care mama lor I. Grigorița a hotărât cum să împartă acest teren intravilan și suprafața de 5000 mp dată de mama lor pârâtului I. Ș. în punctul „Cîmpul M.”.
Pârâtul I. Ș. a depus întâmpinare la cererea reconvențională prin care a solicitat respingerea acesteia, pe de o parte pentru faptul că nu a fost depusă în termen, iar pe de altă parte, pentru că nu a existat niciodată un partaj voluntar cu privire la împărțirea terenurilor.
Aceleași apărări le-a invocat și reclamanta în ședința publică din 26.10.2012.
D. fiind obiectul cererii reconvenționale în raport de disp. art.119 și 135 c.pr.civ., s-a dispus disjungerea acesteia și soluționarea separată, sens în care s-a format dosarul nr._/225/2012, la care ulterior pârâtul a renunțat.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a pronunțat s.c.nr.304/18.01.2013 prin care a admis acțiunea precizată de reclamanta I. I., în contradictoriu cu pârâții: I. Ș. și I. I.; a dispus ieșirea din indiviziune a părților în cote de 1/3 pentru fiecare parte; a omologat raportul de expertiză și schița anexă la raport întocmite de expert ing. I. C. în varianta unică și atribuie loturile conform acestuia, respectiv:
A atribuit reclamantei I. I., lotul nr.1-416,30 lei, compus din terenul extravilan din . Ocol, de 469 mp-328,30 lei și anexă gospodărească de 16,20 mp situată pe terenul intravilan plaț de casă al reclamantei în valoare de 88 lei, lot ce este cuprins între punctele 24-10-11-25-24 cu vecini: N-proprietate I. I., S-uliță și R. P., V-lotul nr.2, E-proprietate I. I..
A atribuit pârâtului I. Ș. - lotul nr.2-328,30 lei - compus din terenul extravilan respectiv terenul extravilan din . Ocol, de 469 mp-328,30 lei cuprins între punctele 23-24-25-26-23 cu vecini: N-prop. I. I.,S-uliță și R. P., V-lotul nr.3,E-lotul nr.1
A atribuit pârâtului I. I. - lotul nr.3-588,30 lei, compus din respectiv terenul extravilan din . 469 mp-328,30 lei și anexă gospodărească de 12 mp situată pe terenul intravilan plaț de casă al pârâtului cuprins între punctele 19-23-26-22-21-20-19 cu vecini la N-prop.I. I.,S-uliță și R. Ptre, V-Ocolul sivic, E-lotul nr.2
Pentru echilibrarea loturilor, s-a dispus ca pârâtul I. I. să plătească sultă reclamantei I. I.-28,04 lei, iar pârâtului I. Ș.-116,04 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art.66 din Legea nr.71/2011, dispozițiile noului cod civil se aplică cererilor introduse după ., respectiv data de 01.10.2011.
Cum cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă a fost înregistrată pe rolul instanței la 06.08.2010, în speță sunt aplicabile dispozițiile vechiului cod civil.
Reclamanta și pârâții sunt frați, moștenitori ai autoarei I. D. Grigorița.
Prin sentința civilă nr.2496/2012 aflată la dosar, s-a constatat dreptul de proprietate al părților asupra terenul de 1407 mp pe care l-au dobândit prin uzucapiune, teren care a fost identificat de expertul Bîteș Ș..
Toate bunurile rămase de pe urma autoarei părților au fost partajate prin s.c.nr._/1995, neexistând nici o dovadă în sensul existenței vreunui partaj voluntar în timpul vieții autoarei.
Potrivit art.795 cod civil împărțeala de ascendent se poate face numai cu respectarea formelor prevăzute pentru donații și testamente și să cuprindă toți descendenții (art.797 cod civil), sub sancțiunea nulității ei.
Pârâtul I. I. nu a făcut dovada îndeplinirii acestor condiții, a vreunei înțelegeri cu privire la partajarea terenului, mai mult decât atât conform declarației martorei G. E. propusă de acesta, terenul din punctul Vrapcea a fost muncit numai de reclamantă și pârâtul I. I., conform înțelegerii între ei.
Față de cele ce reținute, în raport de dispozițiile art.728 cod civil, instanța a admis acțiunea precizată și a dispus ieșirea din indiviziune a părților în cote de 1/3 pentru fiecare parte, în calitate de descendenți gradul I ai autoarei I. Grigorița asupra terenului de 1407 mp și celor două anexe.
Împotriva sentinței civile nr.304/18.01.2013, în termen legal a declarat recurs pârâtul I. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din următoarele motive:
Forma terenului supus partajului de față nu a fost stabilită corect prin raportul de expertiză efectuată în cauză iar varianta unică de lotizare nu-i permite să aibă ieșire către terenul său cu mașini agricole fără a avea o servitute de trecere prin terenul fraților săi.
Consideră reclamantul că o variantă de lotizare prin care terenul să fie împărțit între el și reclamantă pe lungimea terenului (nu pe lățime cum s-a procedat) ar respecta modalitatea în care l-au folosit până acum, timp în care el a fertilizat terenul pe care l-a deținut, a plantat pomi și a plătit impozitul.
În cazul în care instanța de recurs nu va dispune lotizarea așa cum au fost folosite terenurile, consideră că acțiunea de partaj este inadmisibilă deoarece nu au acces de la terenul repartizat prin sentința anterioară de partaj, la terenul atribuit prin sentința supusă recursului de față.
Intimații au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, susținând că recurentul încearcă să inducă în eroare instanța cu privire la forma terenului suspus partajării, dovadă în acest sens fiind expertizele anterioare întocmite de experții Biteș Ș., I. M., I. C. și Gegău I., din care rezultă că forma terenului în litigiu este de dreptunghi ci nu în forma literei „L” având o întindere de la terenul Ocolului Silvic până la terenul curți construcții.
Modalitatea în care s-a împărțit terenul oferă posibilitatea fiecărui lot de a avea ieșire la ulița din partea de sud a terenului, contrar susținerilor recurentului.
Pe terenul supus partajului a plantat pomi fructiferi doar intimatul I. Ș., pe toată lungimea celor trei loturi, recurentul sădind în anul 2010 doar câțiva pomi sălbatici încă cu intenția de a ocupa terenul.
Susținerea în sensul că a muncit terenul pe lungime de la est la vest timp de peste 30 de ani nu este reală, de vreme ce mama lor de la care provine terenul a decedat în anul 1992.
Examinând sentința recurată în raport de motivele de recurs cât și din oficiu conform art.304 ind.1 c.pr.civ, tribunalul constată că recursul este neîntemeiat din considerentele ce urmează.
Simpla susținere a recurentului în sensul că forma terenului astfel cum a fost individualizat de expertul desemnat în cauză nu este cea reală, fără a demonstra prin contradovezi acest lucru, nu poate fi reținută de instanța de recurs ca motiv întemeiat.
La dosarul cauzei s-au mai depus schițe ale terenului din cauză însă întocmite de experți topo în alte dosare (I. M., Biteș Ș., Gegău I.), tribunalul constatând identitate sub aspectul identificării terenului prin suprafață, formă și învecinări.
În mod neîntemeiat susține recurentul că, prin modalitatea de atribuire a loturilor nu are ieșire la calea publică, din raportul de expertiză rezultând că, în partea de sud toate cele trei loturi, egale ca suprafață, se învecinează cu ulița.
Recurentul nu a produs dovezi sub aspectul modalității în care susține că a posedat terenul, a perioadei, precum și faptului că ar fi făcut investiții de natura celor menționate în cererea de recurs, încât tribunalul să verifice dacă s-a respectat posesia de fapt la formarea loturilor.
În considerarea celor mai sus expuse, tribunalul constatând că soluția adoptată de instanța de fond este temeinică și legală, în temeiul art.312 c.pr.civ., va pronunța o decizie prin care va respinge recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-pârât I. I. împotriva sentinței civile nr.304/18.01.2013 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S. în contradictoriu cu intimata-reclamantă I. I. și intimatul-pârât I. Ș., având ca obiect partaj judiciar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Martie 2013.
Președinte, C. P. | Judecător, C. M. | Judecător, V. R. |
Grefier, M. B. |
Red.CVP
Dact.CNB
Ex.2
Cod operator 2626
25.04.2013.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1875/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 830/2013. Tribunalul... → |
|---|
