Revendicare imobiliară. Sentința nr. 7075/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7075/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 01-03-2013 în dosarul nr. 13041/225/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 294/R
Ședința publică de la 01 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător V. R.
Judecător C. P.
Grefier M. B.
Pe rol pronunțarea asupra recursului civil formulat de recurenții-pârâți D. V., D. A. împotriva sentinței civile nr.7075/19.10.2012 și a sentinței nr.9/07.12.2012 pronunțate de Judecătoria Dr.Tr.S. în contradictoriu cu intimații-reclamanți D. I., D. M., D. V., M. M., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se ia act că dezbaterile asupra recursului au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 21.02.2013 și încheierea de amânare ulterioară a pronunțării din 28.02.2013, ce fac parte integrantă din prezenta decizie, după care, instanța reține cauza pentru soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Dr. Tr. S., reclamanții D. I., D. M., D. V. și M. M. au chemat în judecată pe pârâții D. V. și D. A., solicitând ca prin hotărâre judecătorească, pârâții să fie obligați să le lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de aproximativ 900 mp, teren arabil ce face parte din suprafața totală de 2500 mp situată în . Bîrzii, . din TP_/18.03.1998 și obligarea pârâților la ridicarea stâlpilor din beton plantați pe terenul revendicat și a utilajelor agricole depozitate pe terenul ocupat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în fapt, sunt moștenitorii defunctului D. I. D., căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului arabil în suprafață de 2500 mp prin TP_/18.03.1998, în T73, P 36, cu vecinii: N- drum 1798, E- Șușița HR 1863, S- Ps 36/1, V- D. G.. Reconstituirea s-a făcut pe vechiul amplasament, delimitarea față de vecinul de pe latura de vest, D. G. fiind făcută printr-un slog reprezentat de o brazdă întoarsă de pământ de la D. D. și nu de la D. G..
Moștenitorii lui D. G. au vândut pârâtului D. V. terenul. În anul 2011, acesta din urmă împreună cu fiul său D. A. au făcut o nouă delimitare prin plantarea unor stâlpi de beton în terenul reclamanților, ocupând în acest mod o parte din proprietate pe care și-au depozitat utilaje agricole.
Pentru această tulburare de posesie, numita D. Nely - mama reclamanților a formulat plângere penală.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe art. 480C.civ.
Prin întâmpinare, pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând în primul rând că reclamanții nu au făcut dovada cu acte de succesiune conform art. 650 c.civ, că sunt moștenitorii celor două succesiuni, iar în cel de al doilea rând, că ei nu ocupă terenul reclamanților ci dețin proprietatea lor de 4000 mp pe care a dobândit-o D. V. prin contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr. 1960/22.06.1999 și de 3700 mp cumpărată de la D. C.. Au mai arătat că nu se învecinează în T 73 cu .>
La termenul din 13.01.2012, reclamantele au precizat că M. M. nu este titulara dreptului de proprietate asupra terenului revendicat, situație față de care, s-a dispus scoaterea acesteia din cauză.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a pronunțat s.c.nr.7075/19.10.2012 prin care a admis acțiunea precizată, formulată de reclamantele D. I., D. M. și D. V., în contradictoriu cu pârâții D. V. și D. A.; a omologat raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul topo Biteș Ș.; a obligat pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantelor terenul în suprafață de 1680 mp, cu vecinii: N-drum, V- D. V. și D. A., S-ogaș, E-cale de acces, identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul topo Biteș Ș.; a stabilit că limita dintre proprietățile învecinate ale părților este cea reprezentată prin același raport de expertiză efectuat în cauză și a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1442,50 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea de față, reclamantele solicită obligarea pârâților de a le lăsa în deplină proprietate și pașnică folosință terenul arabil de aproximativ 900 mp, precizat anterior ca fiind de 1680 mp, teren ce face parte din suprafața totală de 2500 mp situat în T 73, P.36 din TP nr._/1998 și să-și ridice stâlpii din beton montați pe terenul ocupat precum și utilajele agricole depozitate pe terenul din litigiu, arătând că pârâții nu au mai respectat slogul de delimitare existente între proprietăți și în anul 2011 au plantat stâlpi de beton înspre interiorul proprietății de 2500 mp a reclamantelor, ocupându-se și parte din proprietate.
În cauză s-au întocmit trei rapoarte de expertiză topo. Astfel, din raportul de expertiză întocmit de expert Biteș Ș. rezultă că pârâții au ocupat de la reclamante suprafața de 1600 mp prin plantarea unor stâlpi de beton; expertul I. C. a concluzionat că pârâții nu au ocupat nici o suprafață din terenul reclamantelor iar din ultimul raport de expertiză întocmit de expertul Raciov A. I. rezultă că ambele părți dețin suprafețe mai mari, iar prin stâlpii de beton plantați de pârâți înspre terenul reclamantelor li s-a ocupat acestora suprafața de 1652 mp.
În situația dată, instanța a constatat că, din cele trei rapoarte de expertiză, primul și cel de al treilea, deși stabilesc suprafețe diferite, au un element comun, respectiv acela că pârâții ocupă fără drept din proprietatea reclamantelor, situație în care se înlătură raportul întocmit de expert I. C., apreciindu-l deficitar în analiza și concluziile tehnice ale expertizei.
Cum prima expertiză este mai bine caracterizată și mai completă, nefiind contrazisă în esență de cea de-a doua expertiză, instanța a omologat raportul de expertiză întocmit de expert Biteș Ș. și a obligat pe pârâți să lase reclamantelor în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 1680 mp astfel cum a fost identificat în raportul omologat, a stabilit ca limita dintre proprietățile părților este cea reprezentată prin același raport de expertiză.
În temeiul art.274 c.pr.civ., pârâții au fost obligați la 1442,50 lei cheltuieli de judecată către reclamante.
La 22.11.2012, reclamantele au formulat cerere de completare a dispozitivului s.c.nr.7075/19.10.2012, arătând că instanța a omis a se pronunța asupra petitului privind ridicarea stâlpilor montați pe proprietatea lor.
Prin s.c. nr.9/07.12.2012, pronunțată în același dosar s-a admis cererea de completare dispozitiv și s-a dispus completarea dispozitivului s.c.nr.7075/19.10.2012 în sensul că pârâții au fost obligați să ridice stâlpii.
S-a reținut în considerentele acestei sentințe că, prin s.c.nr.7075/19.10.2012 instanța a omis a se pronunța cu privire la acest petit, deși această obligație a fost analizată de instanță în considerente, situație ce poate fi remediată pe calea prev. de art.281 ind.2 al.1 c.pr.civ.
În termen legal, pârâții au declarat recurs atât împotriva s.c.nr.7075/19.10.2012 și a s.c.nr.9/07.12.2012, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele motive:
Instanța nu a verificat dacă reclamantele au calitate procesuală activă adică, dacă sunt moștenitoarele lui D. I D., beneficiarul TP nr._/1998 și nici dacă terenul revendicat este înscris în TP nr._/1998.
De asemenea, instanța nu a verificat calitatea procesuală pasivă a pârâtului D. A. în condițiile în care din probe nu rezultă că el ar fi plantat stâlpii și prin urmare ar fi ocupat terenul din litigiu mai ales că în ultima perioadă a fost plecat din țară.
O altă critică vizează faptul că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori cea ce nu s-a cerut în sensul că a stabilit și limita de hotar între proprietăți deși nu a fost investită cu o astfel de cerere în grănițuire.
Referitor la fondul cauzei, recurenții susțin că expertiza omologată de instanță nu se coroborează cu celelalte probe iar terenul revendicat nu face parte din terenul pentru care se face dovada proprietății.
Astfel, conform TP nr._/1998, autorul reclamantelor are 3718 mp din care 2500 mp în T.73, P.36 și 1218 mp în T.73, P 36/1.
Din raportul de expertiză omologat rezultă că reclamantele dețin suprafața totală de 6689 mp în care este inclusă și suprafața revendicată iar fără aceasta, dețin 5009 mp, cu mult mai mult decât în titlu (3718 mp).
La fel, și expertul Raciov A. găsește la măsurători o suprafață mult mai mare (7114) decât în titlu.
Expertiza întocmită de expertul I. C. identifică terenul de 3718 mp al reclamantelor și concluzionează faptul că suprafața deținută de reclamante până în stâlpii de beton este mai mare decât cea din titlu.
Această din urmă expertiză se coroborează și cu declarația martorului M. M. C. fosta proprietară a terenului recurenților.
Față de faptul că stâlpii din beton nu se află pe proprietatea reclamantelor este evident că în mod greșit instanța de fond i-a obligat să-i ridice.
Prin întâmpinare, intimatele reclamante au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând motivat că niciuna dintre critici nu este întemeiată.
Examinând sentințele recurate din prisma criticilor aduse, cât și din oficiu conform art.304 ind.1 c.pr.civ., tribunalul constată și reține următoarele:
Prin s.c.nr.5735/18.11.2011 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr._/225/2011, reclamantele din cauza pendinte au tranzacționat cu pârâtele D. Nely și M. M. partajarea averii succesorale rămase de pe urma defuncților D. I. și drăghia D., obiect al partajului constituindu-l inclusiv terenurile înscrise în TP nr._/1998 al cărui beneficiar este D. D..
Prin respectiva sentință, terenul din T 73, P.36 în suprafață de 2500 mp, s-a atribuit în lotul reclamantelor.
Prin urmare, primul motiv de recurs este neîntemeiat, calitatea de moștenitor a reclamantelor fiind analizată în dosarul nr._/225/2011 și astfel, dovedită în cauza pendinte.
Cu ocazia judecării cauzei în fond, pârâtul D. A. nu s-a apărat în sensul că nu ar avea calitate procesuală pasivă; mai mult probele administrate nu confirmă această susținere.
Critica privitoare la acordarea a ceea ce nu s-a cerut este întemeiată.
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că instanța de fond nu a fost investită și cu soluționarea cererii în grănițuire asupra căreia în mod nelegal s-a pronunțat, situație în care, pentru acest motiv de recurs prev. de art.304 pct.6 c.pr.civ., se apreciază întemeiat recursul declarat împotriva sentinței nr.7075/19.10.2012, urmând a se înlătura dispozițiile privitoare la stabilirea liniei de hotar.
În ceea ce privește ultima critică, tribunalul apreciază că soluția adoptată asupra revendicării și obligației de ridicare a stâlpilor este temeinică și legală, fiind susținută de probele corect interpretate.
Reclamantele au reușit să dovedească îndeplinirea cumulativă a celor două condiții necesare admisibilității acțiunii în revendicare respectiv: dovada dreptului lor de proprietate asupra terenului revendicat și deposedării abuzive din partea pârâților.
Din cele două expertize efectuate în cauză d expert Biteș Ș. și Raciov A., rezultă că terenul revendicat se regăsește înscris în TP nr._/1998 și în s.c.nr.5735/2011, în lotul reclamantelor.
Expertiza întocmită de I. C. în mod corect nu a fost valorificată de instanță întrucât activitatea acestui expert nu se limitează doar la identificarea terenului din litigiu și a stâlpilor de hotar față de gardul inițial, astfel cum i s-a solicitat de instanță ci acesta face aprecieri de natură juridică prin care tinde să dea interpretare probelor, ceea ce-i excede atribuțiilor sale de expert.
De asemenea, reclamantele au dovedit faptul că, pârâții nu au mai respectat hotarul existent între proprietatea lor și cea a reclamantelor, astfel cum a fost delimitat prin gard cu ani în urmă și în anul 2011 au plantat stâlpi de beton înspre proprietatea reclamantelor, ocupând terenul aflat între aliniamentul respectivilor stâlpi și aliniamentul vechiului gard prin amplasarea unor utilaje agricole,în această modalitate deposedându-le abuziv.
Faptul că reclamantele dețin în realitate mai mult teren decât în actul lor de proprietate, nu-i îndreptățește pe pârâți la deposedarea acestora cât timp delimitarea celor două proprietăți ( a reclamantelor și pârâților) s-a realizat cu ani în urmă de antecesorii lor,delimitare pe care aceștia din urmă au înțeles să o respecte.
Față de cele ce preced, tribunalul constată că în mod corect s-a soluționat acțiunea în revendicare și obligație de a face.
În considerarea celor expuse, în temeiul art.312 c.pr.civ., tribunalul va pronunța o decizie prin care va admite recursul, va modifica parțial sentința civilă nr.7075/14.10.2012 în sensul înlăturării dispozițiilor privitoare la stabilirea liniei de hotar, va menține restul dispozițiilor acestei sentințe, va respinge recursul declarat împotriva sentinței civile nr.9/07.12.2012 privind completarea dispozitivului sentinței civile nr.7075/14.10.2012 și va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții-pârâți D. V., D. A. împotriva sentinței civile nr.7075/19.10.2012 pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S. în contradictoriu cu intimații-reclamanți D. I., D. M., D. V., M. M., având ca obiect revendicare imobiliară.
Modifică parțial sentința în sensul că înlătură dispozițiile privitoare la stabilirea liniei de hotar.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge recursul declarat împotriva sentinței civile nr.9/07.12.2012 privind completarea dispozitivului sentinței civile nr.7075/14.10.2012.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Martie 2013.
Președinte, C. M. | Judecător, V. R. | Judecător, C. P. |
Grefier, M. B. |
Red. CVP
Dact.CNB
Ex.2
Cod operator 2626
28.03.2013
Jud. fond I. P..
| ← Pretenţii. Hotărâre din 27-06-2013, Tribunalul MEHEDINŢI | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 3195/2013. Tribunalul... → |
|---|
