Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 354/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 354/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 11846/225/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 354/A
Ședința publică de la 19 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător L. B.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantele-pârâte Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. împotriva sentinței civile nr. 52/13.01.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., în contradictoriu cu intimații U. I. și Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către apelanți, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat și alte incidente de soluționat, instanța, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu disp. art. 394 c.p.civ., închide dezbaterile asupra fondului cauzei și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 09.09.2014 sub nr._, reclamantul U. I., în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. și Administrația F. pentru Mediu, în procedura prevăzută de art. 1.025 c.p.civ, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat. A solicitat, de asemenea, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, a arătat că prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului Tribunalului M. nr._ a solicitat, în contradictoriu cu Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. și Administrația F. pentru Mediu, obligarea acestora la restituirea sumei de 703 lei reprezentând dobânda aferentă sumei de 2410 lei reprezentând taxă de poluare achitată cu chitanța nr._/30.12.2010, restituire dispusă prin sentința nr. 293/20.01.2012 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată efectuate la judecarea în fond și în recurs a dosarului nr._ a arătat că, atât la instanța de fond respectiv Tribunalul M., cât și la instanța de recurs respectiv Curtea de Apel C. apărarea a fost asigurata de domnul avocat D. D., iar onorariul achitat acestuia a fost de 1000 lei potrivit chitanței nr. 11/21.03.2014 emisă de Cabinet avocat D. D..
De asemenea a arătat că fiind admisă acțiunea ce a format obiectul dosarului nr._, pârâtele au căzut în pretenții, iar în ceea ce privește cheltuielile de judecată, reclamantul și-a rezervat dreptul de a le solicita pe cale separată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 453 c.p.civ. și art. 1025 și următoarele Cod de procedura civilă.
În dovedirea acțiunii reclamata a depus la dosarul cauzei, în fotocopie, următoarele înscrisuri: sentința civilă nr. 1013/21.03.2014 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, decizia nr. 4710/08.07.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, chitanța nr. 11/21.03.2014 privind plata onorariului de avocat.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 de lei achitată cu chitanța . nr._(269) din 21.10.2014.
Pârâților le-a fost comunicat formularul de răspuns ( anexa 3 din Ordin Nr. 359/C din 29 ianuarie 2013 pentru aprobarea formularelor utilizate în procedura cu privire la cererile de valoare redusă) și un exemplar formular de cerere și înscrisuri depuse de reclamant, cu mențiunea ca în termen de 30 de zile de la comunicarea actelor să depună sau să trimită formularul de răspuns completat corespunzător, precum și copii de pe înscrisurile de care înțeleg să se folosească, cu mențiunea că pot să răspundă prin orice alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns, conform art. 1.029 alin. 4 c.p.civ.
La data de 07.11.2014 pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulată de reclamant.
A arătat că sentința nr. 1013/21.03.2014 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, nu face dovada calității de debitor a A. M., respectiv de persoană obligată la plata sumei de 1000 lei. De asemenea, a mai arătat că potrivit sentinței amintite, A. M. a fost obligată la plata sumei de 70 lei cheltuieli de judecată, nemaiexistând vreo altă mențiune. Potrivit dispozițiilor codului de procedură civilă, privind cheltuielile de judecată și acordarea lor, instanța acordă părții care a câștigat procesul, în totalitate sumele reprezentând taxele de timbru și taxele pentru expertize, dovedite ca atare cu acte în original, iar onorariile avocaților, dovedite asemenea, în măsura stabilită de către instanță, inst5anța având atributul dispoziției cu privire la cuantumul acestora.
În considerarea aceleiași idei, se poate observa motivarea data soluției, într-o decizie de speță nr. 1378/23.04.2010 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit căreia, în cadrul operației de determinare a cheltuielilor de judecată, instanța va analiza în ce măsură cheltuielile făcute de partea care a câștigat procesul, sunt justificate. Astfel, a concluzionat Curtea că, onorariile avocaților se dovedesc prin depunerea la dosarul cauzei a originalului chitanței sau ordinului de plată reprezentând achitarea onorariului de avocat, însoțite de un exemplar al facturii fiscale, care să menționeze numărul contractului de asistență juridică.
În speță, reclamantul nu probează cu sentința nr. 1013/21.03.2014 dreptul de creanță pentru suma pretinsă, respectiv 1000 lei și nici faptul că acea chitanță a fost înaintată instanței ca dovadă a cheltuielilor cu avocatul în proces, cu sentința menționată dovedind numai faptul că a solicitat cheltuieli de judecată și a obținut un cuantum de 70 lei.
În drept a invocat disp. art. 205 c.p.civ.
La data de 21.11.2014 reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
A arătat că în ceea ce privește cheltuielile de judecată reprezentând onorariu de avocat, și-a rezervat dreptul de a le solicita pe cale separată. De asemenea, a arătat că cererea formulată îndeplinește condițiile cerute de procedura ordonanței de plată.
Cum pârâtele sunt părți care au căzut în pretenții, reclamantul are dreptul la recuperarea tuturor cheltuielilor efective pe care le-a suportat în dosarul nr._ al Tribunalul M., faptul că pârâtele sunt terți față de contractul de asistență juridică neavând nicio relevanță și neputând să atragă exonerarea pârâtelor de la plata cheltuielilor de judecată.
În caz contrar, reclamantul ar fi în imposibilitatea de a-și recupera integral cheltuielile de judecată, deși nu se află în culpă procesuală și nici în culpa de a fi convenit cu avocatul un onorariu apreciat ca exagerat de către pârâtă.
Potrivit art. 453 alin. 1 c.p.civ., fundamentul răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată în constituie culpa procesuală a părții care a pierdut procesul. Or, atât timp pârâtele se află în culpă procesuală, reclamantul apreciază că acestea datorează cheltuielile de judecată constând în onorariu de avocat.
Sub aspectul materialului probator administrat în cauză, în temeiul art. 258 alin. 1 rap. la art. 255 alin. 1 c.p.civ. și art. 1.021 c.p.civ., instanța a încuviințat și administrat pentru reclamant proba cu înscrisurile de la dosar.
Prin sentința civilă nr. 52/13.01.2015 Judecătoria Drobeta T. S. a admis acțiunea, a obligat pârâtele să plătească reclamantului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată achitate în dosarul nr._ al Tribunalului M. și 50 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanța a reținut următoarele:
Prin cererea formulată reclamantul U. I. a solicitat, în procedura prevăzută de art. 1.025 c.p.civ, obligarea pârâtelor Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. și Administrația F. pentru Mediu la plata sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, efectuat în dosarul nr._ al Tribunalului M. A solicitat, de asemenea, obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Față de soluția pronunțată în cadrul dosarului nr._ al Tribunalului M., modificată prin decizia civilă nr. 4710/08.07.2014 pronunțată de Curtea de Apel C., partea ce a căzut în pretenții putea fi obligată la cheltuieli de judecată atât în baza unei cereri accesorii, cât și pe calea unei acțiuni separate.
În cursul litigiului menționat, reclamantul din prezenta cauză a fost reprezentat de apărător ales, respectiv avocat D. D..
Conform art. 453 Cod Procedură Civilă "partea care pierde procesul va fi obligata, la cererea părții care a câștigat, la plata cheltuielilor de judecată".
Fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții „care cade în pretenții”, fapta acesteia generând răspunderea civilă delictuală al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat, respectiv de restituire a sumelor pe care partea care a câștigat procesul a fost nevoită să le realizeze.
Natura juridică a cheltuielilor de judecată fiind aceea de despăgubire acordată părții care a câștigat procesul pentru prejudiciul cauzat de culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții, acestea vor reprezenta contravaloarea prejudiciului material determinat de pierderea efectiv suferită, respectiv sumele efectiv cheltuite în susținerea procesului ori pentru apărare.
Pe cale de consecință, cererea reclamantului a fost analizată raportat la dispozițiile art.1357 cod civil privind răspunderea civilă delictuală.
Fapta ilicită și vinovăția constând în culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții rezultă din dispozitivul sentinței civile nr. 1013/21.03.2014 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, irevocabilă prin decizia nr. 4710/08.07.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în același dosar, prin care s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul din prezenta cauză.
În ceea ce privește prejudiciul, este reprezentat de cheltuielile efectuate de parte în procesul inițial constând în onorariul de avocat în cuantum de 1000 lei achitat la data de 21.03.2014 (fila 10).
Raportat la cheltuielile de judecată reprezentând onorariul de avocat, instanța a reținut că acestea nu au fost solicitate în dosarul_, instanța pronunțându-se în limitele învestirii pe cererea de chemare în judecată, partea reclamantă înțelegând să solicite pe cale separată aceste cheltuieli.
Față de aceste aspecte, în condițiile în care partea a beneficiat de asistență juridică, iar plata apărătorului a fost efectuată, prejudiciul are caracter cert și este în legătură de cauzalitate cu fapta generatoare de răspundere, reclamantul apelând la asistență specializată procedând la achitarea onorariilor de avocat, ca urmare a necesității valorificării drepturilor sale pe cale judiciară.
Analizând cuantumul sumei solicitate cu titlu de onorariu avocat, raportat la dispozițiile art. 451 alin. (2) Cod Procedură Civilă, acestea nu au caracter disproporționat raportat la obiectul dosarului nr._, având în vedere că apărarea a fost asigurată atât la instanța de fond, cât și la instanța de recurs.
Pe cale de consecință, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, raportat la dispozițiile art. 451-455 Cod Procedură Civilă, instanța a admis cererea și a dispus obligarea pârâtelor la plata către reclamant a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată aferente dosarului_ .
De asemenea, raportat la dispozițiile art. 453 Cod Procedură Civilă, având în vedere că pârâtele au pierdut prezentul proces, fiind în culpă procesuală, au fost obligate la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant în prezenta cauză, respectiv suma de 50 lei reprezentând taxă judiciară de timbru conform chitanței . nr._(269) din 21.10.2014. (fila 43).
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel apelantele pârâte Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele motive:
Instanța face confuzie între dreptul de a solicita pe cale separată aceste cheltuieli, dreptul la acțiune astfel cum a fost recunoscut de procedura civilă și dreptul material propriu-zis de creanță, care trebuie să izvorască dintr-un raport juridic, dovedit ca atare. Culpa procesuală naște dreptul la despăgubire în sensul speței însă, dreptul de creanță pentru cheltuielile de judecată ia naștere după pronunțarea soluției prin care cealaltă parte cade în pretenții, cu condiția ca întinderea acestui drept să fi fost dovedită și promovată în fața instanței care pronunță soluția și care ia act în cuprinsul hotărârii sale de dovada cheltuielilor de judecată și de cuantumul lor.
În considerarea aceleiași idei este și motivarea dată soluției într-o decizie de speță nr. 1378/23.04.2010 de către Înalta Curte de Casație și Justiție potrivit căreia, în cadrul operației de determinare a cheltuielilor de judecată, instanța va analiza în ce măsură cheltuielile făcute de partea care a câștigat procesul sunt justificate. Astfel, a concluzionat Curtea că, onorariile avocaților se dovedesc prin depunerea la dosarul cauzei( adică în dosarul inițial) a originalului chitanței sau ordinului de plată reprezentând achitarea onorariului de avocat, însoțite de un exemplar al facturii fiscale care să menționeze numărul contractului de asistență juridică.
În speță, intimatul nu probează cu sentința nr.1013/21.03.2014 dreptul de creanță pentru suma pretinsă și nici faptul că această chitanță a fost înaintată instanței ca dovadă a cheltuielilor cu avocatul în proces.
Potrivit art. 425 c.pr.civ. „partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei”, aspect care ar trebui să se regăsească în cuprinsul hotărârii sau în încheierile de ședință. Această dispoziție este imperativă.
O altă critică vizează faptul că instanța de judecată este lipsită de atributul său de a aprecia asupra cuantumului suficient și necesar al onorariului de avocat, potrivit art.451 pct.2 c.pr.civ. în dosarul care a generat cheltuiala.
Un alt aspect pe care instanța nu l-a reținut este că prin chitanța depusă de reclamant în dosarul de față, se face dovada unor raporturi obligaționale între părțile asumate, aici regăsindu-se raportul de reciprocitate dintre avocat și clientul său ci nu dintre client și apelantă.
Intimatul reclamant U. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat întrucât considerentele ce-au stat la baza adoptării soluției sunt temeinice și legale.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate, se constată că apelul este nefundat, pentru următoarele considerente:
În cuantumul cheltuielilor de judecată intră și onorariile avocaților, în conformitate cu disp. art. 451 C.proc.civ., iar acestea vor fi acordate la cerere, numai în măsura în care partea care le pretinde dovedește, în condițiile legii, existența și întinderea acestora.
În cauza dedusă judecății, cheltuielile de judecată au fost solicitate pe cale separată pe procedura simplificată a cererilor cu valoare redusă reglementată de noul cod de procedură civilă (art. 1025-1026), fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1025 C.proc.civ.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că s-a făcut dovada achitării onorariului de avocat în cuantum de 1000 lei, conform chitanței nr. 11/21.03.2014 în care se menționează numărul dosarului în care s-a au efectuat,_, pe rolul Tribunalului M., cheltuieli nesolicitate cu ocazia dezbaterii fondului, astfel încât se apreciază că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile imperative prevăzute de art. 453 C.proc.civ., în conformitate cu care „ partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, la plata cheltuielilor”.
În ceea ce privește onorariul de avocat, tribunalul constată, însă, că acesta este vădit disproporționat în raport cu complexitatea cauzei, durata de soluționare a cauzei și activitatea desfășurată de avocat.
Având în vedere dispozițiile art. 451 alin. 2 C. proc.civ., dar și jurisprudența CEDO, potrivit căreia, rambursarea cheltuielilor de judecată nu poate fi făcută decât în măsura în care s-a stabilit realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil în ceea ce privește cuantumul, tribunalul apreciază caracterul excesiv al onorariului, urmând să-l reducă la 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul civil formulat de apelantele pârâte Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., având cod unic de înregistrare_, cu sediul în Dr. Tr. S., ., nr. 1, județul M., Direcția Regională a Finanțelor Publice C., cu sediul în C., .. 2, județul D. împotriva sentinței civile nr. 52/13.01.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., în contradictoriu cu intimații U. I., având CNP_, domiciliat în Dr. Tr. S., .. 161, ..1, . și Administrația F. pentru Mediu, având cod de înregistrare fiscală_, cu sediul în București, Spl. Independenței, nr. 294, Corp A, sector 6, având ca obiect cerere cu valoare redusă.
Schimbă parțial sentința în sensul că obligă pârâtele apelante să plătească intimatului reclamant suma de 200 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat redus în dosar nr._ în loc de 1000 lei .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Mai 2015.
Președinte, C. M. | Judecător, L. B. | |
Grefier, M. B. |
Red. MC./ Tehn.B.M.
6 ex./12. 06. 2015
Jud fond G. I.C
Cod operator 2626
| ← Pretenţii. Decizia nr. 11/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Legea 10/2001. Decizia nr. 29/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
