Legea 10/2001. Decizia nr. 29/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 29/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 1092/101/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 29/2015
Ședința publică de la 19 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Grefier N. C. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul R. D. în contradictoriu cu intimata C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat O. A. pentru reclamant, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează lipsa părților.
Nemaifiind alte cereri, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul asupra excepției prematurității formulării cererii și pe fond.
Avocat O. A. pentru reclamant pune concluzii de respingere a excepției, nu se încadrează pe disp. art.33-35 din Legea 165/2013, chiar dacă s-a promovat acțiunea după apariția legii.
Dispozițiile art.41 al.1 din Legea 165/2013 reprezintă o situație de excepție – tranzitorie, C. Centrală poate soluționa dosarul și poate trece la etapa evaluării.
Dosarul a fost înaintat în anul 2006, în anul 2010 s-a restituit în anul 2010 pentru dispoziția prefectului, s-a trimis înapoi, astfel că s-au parcurs etapele obligatorii, dosarul a fost aprobat, s-au adresat la contencios administrativ pentru trimiterea dosarului care a fost uitat vreme de doi ani și se impune sancționarea nepăsării mai ales că reclamantul este o persoană în vârstă.
Pe fond, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, obligarea pârâtei să emită dispoziția de evaluare pentru motivele din cererea de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată. Depune chitanța de plată a onorariului de avocat.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului M. sub nr._, reclamantul R. D. a chemat în judecată pe pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la emiterea deciziei privind titlul de despăgubire, în conformitate cu disp. art.16 alin.8 și 9 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în fapt, autoarea sa – R. P. a formulat și depus notificarea nr.281/N/2001 la Primăria Drobeta T. S. pentru terenul de 1000 mp și construcții de 60 mp situate în comuna Ilovița, ., imobil ce a fost expropriat în baza Decretului nr.1008/1967, în prezent fiind afectat de Lacul de acumulare Porțile de F. I.
Inițial, Primarul municipiului Dr. Tr. S. a emis Dispoziția nr. 1271/2006, prin care s-a admis notificarea formulată de R. P. și s-au propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Dosarul a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor unde a fost înregistrat sub nr._/CC, aspecte care rezultă din corespondența purtată între notificatoare și ANRP (adresa nr._/23.11.2009), însă a fost ulterior returnat, pentru îndeplinirea cerințelor OUG nr. 81/2007 privind respectarea prevederilor art. 2 la art. 16 din Titlul VII al legii nr. 247/2005, în ceea ce privește avizul de legalitate al instituției prefectului.
Urmare a decesului notificatoarei, s-a eliberat certificatul de calitate de moștenitor nr. 54/ 21.05.2010 conform căruia este moștenitor legal al defunctei R. P., deci persoană îndreptățită la formularea unei astfel de acțiuni.
În baza înscrisurilor depuse și analizate de comisia internă din cadrul Primăriei municipiului Dr. Tr. S., prin care s-a constatat imposibilitatea restituirii în natură a imobilului, a fost emisă o nouă dispoziție (Dispoziția nr. 2615/25.05.2010), prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru imobilul compus din teren în suprafață de 1000 mp. si construcții în suprafață de 60 mp., în condițiile titlului VII din legea nr. 247/2005.
Începând cu anul 1968, . desființată, astfel că toate terenurile care au aparținut acestei comune au trecut în raza administrativ - teritorială a municipiului Dr. Tr. S..
După emiterea actului administrativ și întocmirea întregii documentații, dosarul a fost înaintat instituției Prefectului județului M. spre competentă verificare, fiind ulterior transmis Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor care, după parcurgerea etapei înregistrării și analizării acestuia privind legalitatea Dispoziției nr. 2615/2010, a dispus returnarea dosarului în vederea completării cu anumite cerințe (adresa nr._/09.08.2010 ).
Cu toate că adresa ANRP a fost datată 09.08.2010, Primăria municipiului Dr. Tr. S. a stat în pasivitate mai bine de doi ani, timp în care „a uitat” de acest dosar, astfel că s-a văzut nevoit să solicite instanțelor de judecată obligarea acestei instituții la retransmiterea dosarului cu completările necesare Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Abia după obținerea acestei hotărâri judecătorești, dosarul a fost returnat de către Prefectul județului M. cu nr. de înregistrare 5094/10.06.2013, conform procesului verbal nr. 5103/11.06.2013.
Potrivit art. 16 din Titlul VII cuprins în Legea nr. 247/2005 - act normativ în vigoare la data emiterii dispoziției mai sus menționate, dispozițiile entităților investite cu soluționarea notificărilor sunt supuse controlului de legalitate realizat de prefect (alin.21), apoi se predau Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ceea ce s-a si întâmplat. Dosarul a fost predat acestei comisii după emiterea primei dispoziții, după data de 19.04.2006, aceasta fiind returnată, după înregistrarea și analizarea dosarului la data de 09.08.2010.
În cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, dosarele de despăgubiri parcurg mai multe etape necesare, respectiv: etapa transmiterii și înregistrărilor dosarelor; etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Naționale sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului notificat; etapa evaluării; etapa emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubiri și valorificarea acestui titlu în condițiile prevăzute de pct.26 din OUG nr. 81/2007.
Susține reclamantul că, de la acea dată și până în prezent, pârâta, în calitate de succesoare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, nu și-a îndeplinit în totalitate obligațiile ce îi reveneau potrivit legii, doar etapa transmiterii și înregistrării dosarului precum și cea a analizării sub aspectul verificării legalității restituirii în natură fiind parcurse, situație față de care, din culpa acesteia nu se poate bucura de măsuri reparatorii pentru bunul expropriat, iar nerespectarea termenelor de soluționare a cererilor îi produce prejudicii în patrimoniul său.
Într-adevăr, în Legea nr. 247/2005 nu s-a stabilit un termen în interiorul căruia să se desfășoare fiecare etapă a procedurii administrative însă, întrucât cele două etape s-au derulat pe parcursul a nouă ani, consideră că omisiunea prevederii unui termen expres nu poate conduce la ideea că vechea Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, actualmente C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, poate să procedeze discreționar, manifestând pasivitate și aducând astfel atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor.
Raportat la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, întemeiată pe dispozițiile art.6, având in vedere faptul ca a parcurs procedura administrativă in vederea obținerii masurilor reparatorii prin echivalent, apreciază reclamantul, că pârâtei îi revenea obligația de a emite . decizia reprezentând titlul de despăgubire în favoarea moștenitorilor îndreptățiți pentru a putea să se bucure de un drept câștigat.
Mai mult decât atât, potrivit art.7(4) din actul normativ citat, dacă restituirea în natură nu este posibilă, persoanele îndreptățite beneficiază de măsuri reparatorii în echivalent, iar pentru terenul ocupat si construcțiile demolate se acordă măsuri reparatorii în echivalent bănesc, așa cum prevede art.10 alin.(1).
Sub acest aspect, in opinia sa, consideră că în mod nejustificat este privat de exercitarea dreptului de proprietate, garanție impusă de art.44 din Constituția României, dar si de art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului si Libertăților Fundamentale.
Arată reclamantul că Dispoziția nr.2615/2010, prin care au fost propuse masuri reparatorii in echivalent bănesc, a intrat in circuitul civil, astfel că el se află in imposibilitatea obținerii drepturilor ce i se cuvin datorită tergiversării nejustificate din partea pârâtei.
Dispozițiile art.41 din Legea nr. 165/2013 reglementează, pe cale de excepție, o situație tranzitorie care permite Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor să emită titluri de despăgubiri în procedura veche specifică Legii nr. 247/2005, cum este și speța de față.
Este o persoană în vârstă de 81 de ani, cu foarte multe probleme de sănătate, astfel că cei nouă ani au fost mai mult decât suficienți pentru ca această comisie să emită decizia privind titlul de despăgubiri pentru imobilul care i-a fost luat în vederea construirii Complexului Hidroenergetic Porțile de fier I.
Față de cele arătate, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată si obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri conform Dispoziției primarului municipiului dr. Tr. S. nr. 2615/25.05.2010 . județul M..
În drept, reclamantul a invocat art. 194 și urm Cod procedură civilă, Legea nr. 10/2001 .republicată, Legea nr.247/2005,cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 165/2013, Constituția României și art.6 paragraf 1 din CEDO.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar următoarele înscrisuri:Dispoziția nr. 1271/19.04.2006 emisă de Primăria Dr. Tr. S., declarația autentificată sub nr.599/2005 la BNP O. V., copia extras de pe situația plăților de despăgubiri teren și construcții conform Decretului 1008/1967 eliberată de Arhivele Naționale - Direcția M., notificarea nr.281/N/2001, certificatul de calitate de moștenitor nr.54/2010, Dispoziția nr. 2615/2010 emisă de Primăria Dr. Tr. S., adresa nr._/23.11.2009 emisă de ANRP și sentința civilă nr.44/29.03.2013 a Tribunalului M..
Pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității formulării cererii, iar în subsidiar, a solicitat respingerea ca neîntemeiată.
În susținerea excepției, pârâta a arătat că urmare Legii 165/2013, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii 10/2001 se desfășoară conform dispozițiilor acesteia, astfel că la art.4 din noua lege este prevăzut expres că „dispozițiile prezentei legi se aplică (…) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a prezentei legi”.
Conform art.17 al.1 lit.a și b din lege, C. Națională pentru Compensarea Imobilelor validează/invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile investite de lege care conțin propunerea de acordare a măsurilor reparatorii.
În privința termenului în care pârâta are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, dispozițiile art.34 al.1 stabilesc un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi (Legea 165/2013).
Mai mult, potrivit disp. art.35 al.2, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței de judecată în termen de 6 luni de la expirarea termenului prevăzut de lege pentru soluționarea cererii sale.
Din coroborarea celor două texte rezultă că legiuitorul a stabilit, pe de o parte un termen prohibitiv și absolut de 60 de luni, care împiedică formularea cererii înainte de împlinirea lui, iar pe de altă parte un termen imperativ (peremptoriu) și absolut de 6 luni a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai formula cererea de chemare în judecată.
Prin urmare, orice cerere de chemare în judecată formulată anterior împlinirii termenului prohibitiv trebuie respinsă ca prematură.
În ceea ce privește situația dosarului de despăgubire aferent Dispoziției nr.2615/2010 emisă de Primăria Drobeta T. S. și înregistrat sub nr._/CC, învederează instanței că acesta va fi soluționat cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de Legea nr.165/2013, a termenului legal mai sus menționat precum și cu respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor de despăgubire stabilită prin Decizia nr._ din 14.11.2012 a CCSD, decizie însușită și de entitatea ce a preluat atribuțiile Comisiei Centrale, respectiv CNCI, în ședința acesteia din data de 14.11.2013.
În cazul de față, dosarul de despăgubire nr._/CC face parte din categoria dosarelor de despăgubire menționate la punctul 2.8 din Decizia nr._/14.11.2012 a CCSD, „în așteptare”.
Pe fondul cauzei, pârâta susține că potrivit art.21 al.6 din Legea 165/2013 „Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul CNCI și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de 1 leu”.
Solicitările reclamantului din cuprinsul cererii introductive vizează obligarea pârâtei la emiterea titlului de despăgubire.
Întrucât noua legislație a abrogat prevederile din Titlul VII al Legii 247/2005 care reglementau emiterea de către C. Centrală de Stabilire a Despăgubirilor a deciziilor conținând titlul de despăgubire, precum și condițiile și termenele de valorificare a acestora, a fost instituită o nouă procedură privind soluționarea dosarelor de despăgubire.
Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către C. Centrală înainte de . Legii 165/2013 precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a acestei legi, se face în termen de 5 ani în tranșe anuale egale începând cu 1 ianuarie 2014.
În concret, cazurile prev. de art.41 sunt: dosarele aprobate de C. Centrală până la data intrării în vigoare a Legii 165/2013 și dosarele care au parcurs toate etapele în procedura judecătorească, finalizate prin pronunțarea unei hotărâri rămasă irevocabilă înainte de . legii și în care au fost consemnate sume.
Dosarul de despăgubire ce face obiectul cauzei de față, nu face parte din categoria dosarelor anterior menționate întrucât nu există un raport de evaluare aprobat de C. Centrală și nici o hotărâre judecătorească în care valoarea despăgubirilor să fi fost stabilită, situație în care contestatorului nu-i sunt aplicabile dispozițiile art.41 al.3 din Legea 165/2013.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare este nefondată având în vedere faptul că dosarul său constituit în temeiul Legii 10/2001 prin care Primăria T. S. a propus acordarea de despăgubiri în echivalent pentru imobilul notificat, a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr._/CC conform adresei nr._/23.11.2009 iar ulterior, după retransmiterea dosarului ca urmare a restituirii la primărie, acesta a fost reînregistrat sub nr._/CC, după patru ani de zile.
Astfel, se poate observa că de la data predării inițiale a dosarului și până la data prezentei acțiuni au trecut mai mult de nouă ani, timp în care C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a înțeles să-și îndeplinească obligațiile ce-i reveneau într-un termen rezonabil, potrivit recomandărilor CEDO.
În acest context, susține reclamantul că, este discutabil dacă modalitatea de reglementare prevăzută de Legea nr.165/2013 răspunde sau nu exigențelor enunțate în cauza A. contra României și dacă aceasta va rezolva neajunsurile cu care se confruntă persoanele îndreptățite.
Potrivit art.248 c.pr.civ., instanța este obligată a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de fond sau de procedură care fac de prisos soluționarea în fond a cauzei.
Examinând cu prioritate excepția prematurității cererii invocată de pârâtă prin întâmpinare, tribunalul constată că este întemeiată din următoarele considerente:
La data sesizării instanței de judecată, respectiv 16.02.2015, dispozițiile legale invocate de reclamant (art.16 din Titlul VII din Legea 247/2005) erau abrogate potrivit art.50 lit. c din Legea 165/2013.
În conformitate cu disp. art.34 al.1 din legea în vigoare la momentul promovării acțiunii, respectiv Legea 165/2013, dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, cum este cazul de față, vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a acestei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar care vor fi soluționate în termen de 36 luni.
Legea nr.165/2013 a intrat în vigoare la data de 20 mai 2013 (fiind publicată în Monitorul Oficial la 17 mai 2013 sub nr.278) iar cererea de chemare în judecată ce face obiectul cauzei pendinte a fost introdusă la instanță după cum s-a arătat anterior la data de 16.02.2015.
Față de dispozițiile imperative ale art.34 al.1 din Legea 165/2013, tribunalul constată că solicitarea reclamantului privind obligarea pârâtei la emiterea deciziei privind titlul de despăgubire este prematură, dreptul la soluționarea dosarului fiind afectat de un termen suspensiv până la împlinirea căruia (20 mai 2016) obligația corelativă dreptului neputând fi executată.
În ceea ce privește susținerea reclamantului în sensul că situației sale îi sunt aplicabile prevederile art.41 al.3 din Legea 165/2013 care prevede situația de excepție pentru emiterea titlului de despăgubire, se constată că este neîntemeiată întrucât aceste dispoziții legale nu sunt incidente în cauză deoarece dosarul său de despăgubire nu este aprobat de C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și nici nu conține o hotărâre irevocabilă adoptată anterior intrării în vigoare a Legii 165/2013 în care să fie consemnate sume cu titlul de despăgubire.
În considerarea celor expuse, constatând întemeiată excepția analizată anterior, tribunalul va pronunța o hotărâre prin care o va admite cu consecința respingerii acțiunii ca prematur formulată.
În raport de această soluție, susținerile privitoare la fondul cauzei nu se mai impun a fi analizate la acest moment procesual.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prematurității formulării cererii.
Respinge acțiunea cauzei civile privind pe petentul R. D., domiciliat în Drobeta T. S., ., județul M., CNP._, în contradictoriu cu intimata C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1, având ca obiect Legea 10/2001, ca prematur formulată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare ce se va depune la sediul Tribunalului M..
Pronunțată în ședința publică de la 19 Mai 2015.
Președinte, C. P. | ||
Grefier, N. C. B. |
Red. CVP
Dact. CNB
Ex.4/ 11 iunie 2015
Cod operator 2626
| ← Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 354/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 565/2015. Tribunalul... → |
|---|
