Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 339/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 339/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 79/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 79/A
Ședința publică de la 03 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. C.
Judecător V. N.
Grefier D. A. D.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul reclamant O. R. împotriva sentinței civile nr. 339/1.10.2014 pronunțată de Judecătoria Baia de A., în contradictoriu cu intimații pârâți O. M., O. M. C., având ca obiect constatare nulitate act juridic .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat M. M. pentru apelantul reclamant O. R., lipsă fiind toate părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care nemaifiind alte cereri de formulat și dosarul fiind în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra apelului de față;
A. Măcurlescu M. pentru apelantul reclamant a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, desființarea sentinței civile cu consecința de a se dispune nulitatea contractului de vânzare cumpărare.
A motivat că instanța de fond a făcut aplicarea greșită a legii, nu a luat în considerate declarațiile martorilor, înscrisurile și interogatoriul de la dosar.
Actul de vânzare cumpărare este lovit de nulitate absolută, întrucât consimțământul vânzătorului a fost viciat, prețul a fost fictiv nu s-a achitat niciodată întrucât O. M. era elev la data încheierii contractului și nu avea venituri.
Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față ;
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de A., reclamantul O. R. a solicitat în contradictoriu cu pârâții O. M. și O. M. C., ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare, autentificat prin încheierea de autentificare nr. 649 din 14.03.2013 de Biroul Notarului Public P. O., cu consecința repunerii părților în situația anterioară încheierii contractului.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat prin încheierea de autentificare nr. 649 din 14.03.2013 de Biroul Notarului Public P. O., pârâta O. M. a vândut pârâtului O. M.-C. imobilele terenuri și construcții, situate în ., județul M., compuse din suprafața de 450 m.p. teren curți construcții, suprafața de 933 m.p. teren arabil (suprafața totală de teren fiind de 1383 mp) cu vecinii E- O. C., V-M. I., S- drum de acces, N- M. I. și O. C., construcția C1- locuință, cu suprafața construită la sol de 41,59 m.p., construcția C2- anexă cu suprafața construită la sol de 21,57 m.p. și construcția C3- anexă, cu suprafața construită la sol de 11,46 m.p. situate pe terenul curți construcții.
A mai arătat reclamantul că potrivit contractului cu privire la care se solicită anulare, prețul vânzării a fost de 6.000 lei, suma fiind plătită vânzătoarei de către cumpărător.
A susținut reclamantul că actul este lovit de nulitate absolută, contractul de vânzare-cumpărare fiind încheiat cu rea credință, cu fraudarea legii și a drepturilor moștenitorilor proprietari, vânzarea fiind făcută de un neproprietar.
Astfel, a arătat reclamantul că imobilele ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare au fost proprietatea bunicilor săi O. C. și O. Sița, iar moștenitorii cu vocație succesorală ai autorilor sunt fii acestora, respectiv O. N. (tatăl reclamantului, în prezent decedat), O. C., O. M. (pârâta) și Matrescu E. ( în prezent decedată).
Se arată, în continuare, că cei patru moștenitori nu au dezbătut succesiunea de pe urma autorilor O. C. și O. Sița, că în imobilul pe care pârâta O. M. l-a vândut fiului reclamantului, respectiv pârâtului O. M.-C. locuia reclamantul împreună cu soția sa de peste 13 ani, iar pârâta nu a avut posesia imobilului înstrăinat.
A susținut reclamantul că în perioada în care a locuit în imobilul ce a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare, acesta a adus îmbunătățiri, renovându-l.
Concluzionează reclamantul O. R. că actul este nul, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege privitor la valabilitatea acestuia.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1179, art. 1246, art. 1247, art. 1250 și art. 1254 C.civ.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar în xerocopii contractul de vânzare - cumpărare autentificat prin încheierea de autentificare nr. 649 din 14.03.2013 de Biroul Notarului Public P. O., proces verbal de informare privind avantajele medierii nr. 145/2 din 09.01.2014, confirmări de expediere a corespondenței întocmită de Biroul de Mediere F. L., 16 chitanțe privind plata impozitelor, încheierile nr.27/03.06.2014, nr.28/03.06.2014, certificat și proces verbal din data de 22.02.2013 și a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâților și proba testimonială.
Pârâții O. M. C. și O. M. au depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantului.
Au susținut pârâții că reclamantul O. R. nu are calitate procesuală activă în cauză, imobilul care a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare fiind proprietatea exclusivă a pârâtei O. M., aceasta avându-l înscris la poziția de rol până la momentul transferului de proprietate.
De asemenea, au arătat pârâții că O. M. este unul din cei patru copii ai autorilor O. C. și O. Sița, care și-au împărțit averea celor patru moștenitori ai acestora.
Astfel, se susține că O. M. a primit drept zestre casa și terenul care a format obiectul prezentei cauze, O. C. a primit dreptul de moștenire în bani, respectiv suma de 16.000 lei, Matrescu E. a primit drept zestre o casă și terenul aferent situate în vatra satului Balta pe care le stăpânește în prezent fiica acesteia B. V., iar O. N. a primit drept zestre casa părintească și terenul aferent acesteia, situate în extravilanul satului Balta, în punctul „Ponorel”.
Pârâții au susținut că toți cei patru moștenitorii ai autorilor O. C. și O. Sița și-au respectat drepturile de proprietate transmise de către părinții lor, niciunul dintre aceștia netulburând proprietatea celorlalți frați, iar susținerea reclamantului potrivit căreia actul de vânzare ar fi unul fictiv, nu este adevărată, în fapt fiind îndeplinite toate condițiile cerute de lege pentru valabilitatea actului în sensul că vânzătoarea O. M. era titulara dreptului de proprietate a bunurilor vândute, consimțământul nefiind unul viciat.
În drept, pârâții și-au întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 206-208 c.pr.civ.
În dovedire, pârâții au solicitat proba cu înscrisuri și interogatoriul reclamantului.
La termenul din data de 09.04.2014 instanța a solicitat prin adresă Primăriei comunei Balta să precizeze bunurile cu care se aflau înscriși la registrul agricol autorii O. C. și O. Sița, răspuns înaintat cu adresa nr. 1882/12.05.2014.
În cauză s-a luat interogatoriu pârâtei O. M. și s-a procedat la audierea martorilor O. G. și L. G., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Judecătoria Baia de A. prin sentința 339/01.10.214 a respins excepția lipsei calității procesuale active. A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul O. R., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond s-a reținut că între pârâta O. M., în calitate de vânzător și pârâtul O. M.-C., în calitate de cumpărător, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea de autentificare nr. 649 din 14 martie 2013 de Biroul Notarului Public P. O., prin care s-a transmis dreptul de proprietate asupra imobilelor situate în intravilanul comunei Balta,, județul M., cu numărul cadastral_, compuse din suprafața1383 m.p. teren curți construcții și arabil, din actul de proprietate și din documentația cadastrala ( din care suprafața de 450 m.p. teren curți-construcții și suprafața de 933 m.p. teren arabil) cu vecinii E- O. C., V-M. I., S- drum de acces, N- M. I. și O. C., împreună cu construcțiile C1- locuință, cu suprafața construită la sol de 41,59 m.p., C2- anexă cu suprafața construită la sol de 21,57 m.p. și C3- anexă, cu suprafața construită la sol de 11,46 m.p. situate pe terenul curți-construcții.
S-a reținut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul O. R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții O. M. și O. M. C., ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare, autentificat prin încheierea de autentificare nr.649 din 14.03.2013 de Biroul Notarului Public P. O., cu consecința repunerii părților în situația anterioară încheierii contractului.
Potrivit dispozițiilor art. 248 alin.1 Cod procedură civilă, „ instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”.
Calitatea procesuală activă presupune identitatea între persoana reclamantului și titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății, excepția lipsei calității procesuale active fiind o excepție de fond absolută, peremptorie, putând fi invocată de oricine are interes, precum și de instanță din oficiu, în orice stare a pricinii, admiterea ei făcând de prisos cercetarea fondului dreptului.
În speță, instanța a reținut că autorii O. C. și O. Sița au lăsat ca moștenitori legali, în calitate de descendenți de gradul I, pe numiții O. C., O. M., Marescu E. și O. N., autorul reclamantului, în prezent decedat, acesta din urmă subrogându-se în drepturile antecesorului său, inclusiv sub aspectul revendicării drepturilor succesorale, care au format obiectul contractului de vânzare – cumpărare, autentificat prin încheierea de autentificare nr.649 din 14.03.2013 de Biroul Notarului Public P. O..
De aceea, reținând legitimarea procesuală activă, a reclamantului O. R., instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale activă invocată de pârâții O. M. C. și O. M., în acord și cu dispozițiile art. 1247 alin.2 Cod civil, potrivit cărora nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată pe cale de acțiune sau pe cale de excepție.
Pe fond, se constată netemeinicia pretențiilor invocate, astfel că, instanța va proceda la respingerea acțiunii promovată de reclamantul O. R..
Potrivit disp. art. 1179 din codul civil condițiile esențiale pentru validitatea unui contract, sunt: capacitatea de a contracta, consimțământul părților, un obiect determinat și licit precum și o cauză licită și morală, iar în măsura în care legea prevede o anumită formă a contractului, aceasta trebuie respectată, sub sancțiunea prevăzută de dispozițiile legale aplicabile.
De asemenea potrivit disp. art. 1246 C.civ. „ (1) Orice contract încheiat cu încălcarea condițiilor cerute de lege pentru încheierea sa valabilă este supus nulității, dacă prin lege nu se prevede o altă sancțiune. (2) Nulitatea poate fi absolută sau relativă. (3) Dacă prin lege nu se prevede altfel, nulitatea contractului poate fi constatată sau declarată prin acordul părților. (4) Prin acordul părților nu pot fi instituite și nici suprimate cauze de nulitate. Orice convenție sau clauză contrară este considerată nescrisă., iar potrivit disp. art. 1247 C.civ. „ (1) Este nul contractul încheiat cu încălcarea unei dispoziții legale instituite pentru ocrotirea unui interes general.(2) Nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, pe cale de acțiune sau de excepție.(3) Instanța este obligată să invoce din oficiu nulitatea absolută. (4) Contractul lovit de nulitate absolută nu este susceptibil de confirmare decât în cazurile prevăzute de lege.”
Nulitatea este sancțiunea de drept civil care lipsește actul juridic civil de efectele contrare normelor juridice editate pentru încheierea sa valabilă, fiind, astfel, sancțiunea care intervine în cazul în care, la încheierea actului juridic civil, nu se respectă dispozițiile legale referitoare la condițiile de validitate a actului juridic ( indiferent că sunt condiții de fond sau condiții de formă).
De asemenea, rezoluțiunea contractului este o sancțiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic, constând în desființarea retroactivă a acestuia și repunerea părților în situația avută anterior încheierii contractului.
Deși atât rezoluțiunea cât și nulitatea au ca efect desființarea retroactivă a contractului, cauzele nulității - absolute sau relative – sunt întotdeauna contemporane, concomitente cu momentul încheierii contractului, cauza rezoluțiunii fiind posterioară încheierii contractului, constând în refuzul nejustificat de executare a acestuia.
De aceea, nulitatea se întemeiază pe ideea că un contract nu a fost valabil încheiat pe când rezoluțiunea are ca premisă un contract perfect valabil încheiat, care însă nu a fost executat din culpa vreuneia din părți.
În speță, instanța reține că reclamantul, în susținerea nulității absolute a contractului de vânzare – cumpărare, autentificat prin încheierea de autentificare nr.649 din 14.03.2013 de Biroul Notarului Public P. O., a invocat prejudicierea celorlalți moștenitori ai autorilor O. C. și O. Sița, urmare a convenției intervenită între pârâții O. M. C. și O. M., imobilele asupra cărora s-a negociat provenind de la autorii comuni ai acestora. Totodată, a susținut reclamantul O. R., caracterul ilicit al obiectului și cauzei, pârâtul O. M. C. neprocedând la achitarea prețului aferent imobilelor dobândite de la vânzătoarea - pârâtă O. M..
În cazul proprietății indivize, pentru ca înstrăinarea să producă efecte depline este necesar acordul tuturor coindivizarilor, deoarece fiecare având un drept nedeterminat în materialitatea sa, ci doar un drept ideal, respectiv o cotă parte, nu se poate dispune valabil asupra întregului bun, în materialitatea sa.
Cu toate acestea, înstrăinarea bunului aflat în stare de indiviziune, făcută de unul dintre coindivizari nu atrage nulitatea actului de înstrăinare, ci supune dreptul dobândit de cumpărător unei condiții rezolutorii a cărei îndeplinire are loc dacă bunul nu a fost atribuit, la ieșirea din indiviziune coindivizarului care l-a înstrăinat.
În aceste condiții, actul nu este lovit de nulitate și este supus unei condiții rezolutorii, atât timp cât se menține starea de indiviziune între vânzătorul bunului indiviz și comoștenitorul străin de convenția încheiată cu terțul cumpărător, însă pentru apărarea drepturilor proprii asupra bunului vândut comoștenitorul are deschisă calea ieșirii din indiviziune, de rezultatul partajului depinzând și dreptul dobânditorului.
Potrivit disp. art.1281 c.civ. „ contractul este opozabil terților, care nu pot aduce atingere drepturilor și obligațiilor născute din contract. Terții se pot prevala de efectele contractului, însă fără a avea dreptul de a cere executarea lui, cu excepția cazurilor prevăzute de lege”, iar potrivit disp. art. 1665 c.civ. „ vânzarea este anulabilă atunci când prețul este stabilit fără intenția de a fi plătit.
De asemenea, dacă prin lege nu se prevede altfel, vânzarea este anulabilă când prețul este într-atât de disproporționat față de valoarea bunului, încât este evident că părțile nu au dorit să consimtă la o vânzare”.
Instanța a reținut, că obligația plății prețului incumba, potrivit contractului de vânzare – cumpărare, autentificat prin încheierea de autentificare nr.649 din 14.03.2013 de Biroul Notarului Public P. O., pârâtului – cumpărător O. M. C., eventuala neexecutare a acestei obligații dând posibilitatea debitorului, respectiv vânzătoarei – pârâte O. M. să solicite fie executarea obligației, fie rezoluțiunea contractului.
Totodată, instanța a mai reținut, că legiuitorul în dispozițiile art.1165 c. civ. folosește termenul de „anulabil„ adică nulitate relativă, ceea ce însemnă că doar partea contractantă vătămată prin stabilirea prețului fictiv și derizoriu ar putea invoca ineficacitatea contractului, în speță vânzătoarea – pârâtă O. M..
De aceea, s-a reținut că nu au fost invocate cauze de ineficacitate concomitente încheierii actului intervenit între pârâții O. M. (în calitate de vânzătoare) și O. M. C. ( în calitate de cumpărător), contractul de vânzare – cumpărare a unui bun aflat în indiviziune, fiind valabil încheiat, însă supus condiției rezolutorii dacă bunul înstrăinat cade în lotul altui coproprietar, se constată valabilitatea contractului de vânzare - cumpărare autentificat prin încheierea de autentificare nr.649 din 14.03.2013 de Biroul Notarului Public P. O., cauza și obiectul fiind, astfel licite.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat apel reclamant O. R. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
A solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 649/14.03.2013 de BNP P. O., cu consecința repunerii părților, in situația anterioară încheierii acestuia. Apreciază el că acel contract nu îndeplinește condițiile de validitate imperativ prevăzute de lege deoarece: - consimțământul vânzătoarei a fost viciat (aceasta crezând că încheie un contract de întreținere); - prețul a fost unul fictiv, neachitat niciodată, lipsa acestui elelment esențial al contractului (cauza încheierii acestuia) conducând la existența cauzei ilicite a operațiunii de vânzare-cumpărare; - întrucât bunul ce a făcut obiectul vânzării nu era proprietatea vânzătoarei, ci bun indiviz aflat în masa succesorală a autorilor O. C. și Sița.
Prin probele administrate la fond susținerile au fost dovedite, inclusiv pârâta O. M. recunoscând că nu a primit nici un ban ca preț al vânzării, precum și că a avut convingerea că încheie un contract de întreținere, nepotul obligându-se să o întrețină.
S-a dovedit că pârâta O. M. nu a avut niciodată posesia de fapt asupra imobilului vândut, acesta aflându-se în posesia lui, el locuind în imobil, îngrijindu-l, renovându-l, amenajîndu-l fiind singura casă pe care o deține, precum și faptul că acest imobil face parte din masa succesorală a autorilor lor, care până în prezent nu au dezbătut partajul.
În mod eronat instanța de fond a reținut că nu există motive de nulitate asupra contractului, fără a motiva în ce fel s-a ajuns la această concluzie.
Nu au fost analizate declarațiile martorilor și interogatoriul pârâtei, practic nu au fost analizate probele de la dosar
Fură temei, instanța a motivat că, atâta vreme cât nu s-a dezbătut partajul, nu se poate reține că drepturile și interesele celorlalți moștenitori, respectiv ale coindivizar ar fi fost fraudate, apreciind că frauda nu este motiv de nulitate absolută a contractului.
Și privitor la inexistența prețului( a plății acestuia), instanța de fond a apreciat că acesta nu este motiv de nulitate absolută a contractului, motivând că neplata prețului poate atrage, cei mult, rezoluțiunea contractului.
Apreciem că instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, în totalitate, practica și doctrina judiciară contrazicând această soluție și interpretare.
Consimțământul pătatei la încheierea contractului nu a fost unul valabil exprimat, aflându-se în speță în prezența unei erori obstacol, eroare ce cade asupra substanței contractului.
Legislația civilă sub incidența căreia s-a încheiat contractul ce face obiect prezentei cauze a consacrat concepția subiectivă privind raportul dintre voința internă reală a pârților și voința declarată, exteriorizată, acordând prioritate voinței interne putându-se pune în discuție valabilitatea actului juridic prin care s-a transmis dreptul subiectiv civil pe motiv de neconcordanță între voința internă și cea exprimată .
Legea stabilește că manifestarea de voință a părților este producătoare de efect juridice mimai dacă a fost liberă și conștientă, iar atunci când falsa reprezentare cad asupra naturii actului juridic care se încheie, ne aflăm în prezența erorii obstacol, cea mai gravă formă a erorii, deoarece in atare situație practic partea nu și-a dat consimțământ pentru încheierea actului în cauză . Eroarea obstacol antrenează nulitatea absolută a actului juridic întrucât consimțământul părților contractante la încheierea actului juridic a lipsit voința reclamantei fiind alterată de o falsă reprezentare asupra naturii juridice a actului ce s-a încheiat, in sensul că a crezut că încheie un anumit act juridic în vreme ce în realitate s-a încheiat un cu totul alt act juridic, legea prevăzând eroarea ca și viciu de consimțământ menit să conducă la nulitatea actului.
Prețui s-a dovedit că a fost unul fictiv și că în realitate O. M. nu a plătit nici un leu ca preț al acestei vânzări pârâtei O. M..
Ori, inexistența prețului duce la inexistența cauzei, actului juridic lipsindu-i un element esențial, cauza încheierii acestuia, astfel că vânzarea cumpărarea apare ca o operațiune având o cauză ilicită și este nulă absolut.
Privitor la ilicitul obiectului și cauzei (scopului) contractului, s-a dovedit cu probele administrate, inclusiv răspunsurile la interogatoriu ale pârâtei și declarațiile martorilor, pe lângă înscrisurile depuse, faptul că nici obiectul și nici cauza acestui contract nu au fost licit, atâta vreme cât, pe de o parte, prețui nu a fost plătit, fiind fictiv, inexistent, iar pe de altă parte, pârâta- vînzătoare nu era proprietara imobilului vândut fapt recunoscut și de ea, de altfel, vânzarea fiind făcută în frauda celorlalți moștenitori .Aceasta a recunoscut că respectiva casă a aparținut părinților săi, că mai are și alți frați și că încă nu au dezbătut succesiunea așa cum a recunoscut și că reclamantul, care îi este nepot de frate, locuind permanent și efectiv în această casă, pe care de altfel a și renovat-o, a întreținut-o și i-a adus îmbunătățiri și amenajări și-a manifestat voința de a nu renunța la moștenirea rămasă de pe urma auturilor, în timp ce pârâta nu a avut niciodată posesia de fapt a imobilului, locuind în cu totul altă parte.
Apelul este nefondat.
Prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat prin încheierea de autentificare nr. 649 din 14.03.2013 de Biroul Notarului Public P. O., pârâta O. M. a vândut pârâtului O. M.-C. imobilele terenuri și construcții, situate în ., județul M., compuse din suprafața de 450 m.p. teren curți construcții, suprafața de 933 m.p. teren arabil (suprafața totală de teren fiind de 1383 mp) cu vecinii E- O. C., V-M. I., S- drum de acces, N- M. I. și O. C., construcția C1- locuință, cu suprafața construită la sol de 41,59 m.p., construcția C2- anexă cu suprafața construită la sol de 21,57 m.p. și construcția C3- anexă, cu suprafața construită la sol de 11,46 m.p. situate pe terenul curți construcții.
Reclamantul O. R. și pârâții O. M. și O. M.-C. sunt comoștenitori ai lui O. C. și O. Sița, cărora le-au aparținut imobilele înstrăinate, conform susținerilor părților.
În aceste condiții, Tribunalul reține că în mod corect a rezolvat prima instanța problema de drept din speță, în sensul că înstrăinarea bunului aflat în stare de indiviziune, făcută de unul dintre coindivizari nu atrage nulitatea actului de înstrăinare, ci supune dreptul dobândit de cumpărător unei condiții rezolutorii a cărei îndeplinire are loc dacă bunul nu a fost atribuit, la ieșirea din indiviziune coindivizarului care l-a înstrăinat. Actul juridic astfel încheiat nu este lovit de nulitate, ci este supus unei condiții rezolutorii, atât timp cât se menține starea de indiviziune între vânzătorul bunului indiviz și comoștenitorul străin de convenția încheiată cu terțul cumpărător, însă pentru apărarea drepturilor proprii asupra bunului vândut comoștenitorul are deschisă calea ieșirii din indiviziune, de rezultatul partajului depinzând și dreptul dobânditorului.
Fraudarea drepturilor reclamantului-comoștenitor prin încheierea contractului de către pârâți nu poate fi primită, deoarece drepturile sale succesorale nu sunt pierdute, reclamantul (tocmai pentru că nefiind parte a contractului acesta nu-i este opozabil) putând să formuleze oricând o acțiune de ieșire din indiviziune inclusiv cu privire la bunurile ce fac obiectul contractului de vânzare-cumpărare, dacă acestea s-au aflat în patrimoniul autorilor la decesul acestora.
În ceea ce privesc celelalte motive de nulitate invocate, respectiv preț fictiv, eroarea în care s-ar fi aflat vânzătoarea cu privire la natura actului, obiect și cauză ilicită, persoana interesată a le invoca este în primul rând vânzătoarea, interesul reclamantului nu se justifică în a le invoca decât prin prisma fraudării drepturilor sale succesorale, motiv ce nu este întemeiat în raport de cele mai sus arătate.
Față de cele expuse, în temeiul art. 480 al. 1 din Codul de procedură civilă, se va respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefundat, apelul formulat de apelantul reclamant O. R., domiciliat în ., județul M., cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat M. M., cu sediul în mun. Drobeta T.-S., ., județ M., împotriva sentinței civile nr. 339/1.10.2014 pronunțată de Judecătoria Baia de A. în contradictoriu cu intimații pârâți O. M. și O. M. C., domiciliat în ., județul M..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Februarie 2015, la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. E. C. | Judecător, V. N. | |
Grefier, D. A. D. |
Red. CCE/DDA
5ex/09.03.2015
Jud fond B.
Cod operator 2626
| ← Anulare act. Decizia nr. 254/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretenţii. Sentința nr. 1622/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
