Pretenţii. Sentința nr. 1622/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1622/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 81/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 81/A
Ședința publică de la 03 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. C.
Judecător V. N.
Grefier D. A. D.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul reclamant L. C. împotriva sentinței civile nr. 1622/07.10.2014 pronunțată de Judecătoria Vînju M., în contradictoriu cu intimatul pârât L. I., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul reclamant L. C. personal și asistat de avocat N. A. și intimatul pârâtul L. I. personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat N. A. pentru apelantul reclamant a depus la dosar împuternicirea avocațială de reprezentare, chitanța privind onorariul de avocat și un set de înscrisuri constând în xerocopie carnete de muncă 6 file .
Nemaifiind alte cereri de formulat și dosarul fiind în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra apelului de față;
Avocat N. A. pentru apelantul reclamant a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței civile și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și dovedită, cu cheltuieli de judecată.
A motivat că există probe suficiente din care reiese că apelantul reclamant a împrumutat pârâtul cu suma de 2000 lei, iar pârâtul refuză restituirea sumei.
Intimatul a solicitat respingerea apelului, menținerea hotărâții instanței de fond ca temeinică și legală.
A precizat că nu a luat împrumut bani de la fratele său, ci i s-a dat suma de 2000 lei pentru că și-au împărțit frățește moștenirea după părinți.
A depus concluzii scrise.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea adresată acestei Judecătoria Vînju M., reclamantul L. C. a chemat în judecată pe pârâtul L. I., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat să-i restituie suma de 2000 lei, pe care i-a dat-o cu titlu de împrumut în anul 2013, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamantul a susținut faptul că în luna martie 2013, pârâtul a venit la domiciliul său și i-a cerut împrumut suma de 2000 lei pentru rezolvarea unor probleme familiale. Menționează că suma de 2000 lei i-a fost dată fratelui său de către concubina sa D. E. de față fiind numiții M. D. și R. N.. La data respectivă, pârâtul și-a luat angajamentul că-i va restitui banii în circa 2 luni de zile, dar a așteptat în zadar acest lucru, întrucât fratele său nu a mai venit să-i dea banii înapoi.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.1174 alin.2, art.1178, art.2158 și urm.din C.civ.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar împuternicire avocațială, acte de identitate, chitanța privind timbrul judiciar și a solicitat audierea martorilor M. D. și R. N..
Judecătoria Vînju M. prin sentința supusă apelului a respins ca nefondată, acțiunea civilă având ca obiect „pretenții”, formulată de reclamantul L. C., cu motivarea că,
în considerarea relațiilor de rudenie reclamantul a dat pîrîtului suma de 2000 lei fără preconstituirea de probe scrise fiind în imposibilitate morală de a preconstiui un înscris.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, întrucât cele relatate de reclamant nu sunt adevărate arătând că reclamantul i-a dat suma de 2000 lei dar nu cu titlu de împrumut ci ca un drept de moștenire după părinții urmare a renunțării la averea părinților
Reclamantul prin apărător a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că fratele său a renunțat în favoarea sa la averea părintească la data când au făcut partajul succesoral, ulterior urmând ca el să-i facă acte fiicei lui pe casa moștenită de la părinți. lui în favoarea sa.
Fiind audiat martorul R. N. a declarat că nu reține bine anul, el a fost la L. C. pentru a face diverse treburi gospodărești. Fratele său L. I. i-a spus să iese afară pentru ca au de discutat. A auzit când pârâtul a cerut reclamantului suma de 2000 lei. Numita A. E. concubina lui L. C. s-a dus și a luat banii și i-a dat suma lui L. I.. A observat personal când A. E. i-a înmânat suma de 2000 lei. A auzit când pârâtul i-a spus reclamantului că îi va restitui suma de bani atunci când va vinde grâul. Nu cunoaște dacă pârâtul a restituit banii împrumutați.
Martorul M. D. a declarat că nu știe exact luna, dar știe că era primăvara și l-a găsit pe fratele său Lugoj. După ce fratele său pârâtul a plecat de la domiciliul reclamantului l-a întrebat de ce a venit la el, iar acesta i-a spus că a venit să-i împrumute suma de 2.000 lei pe care i-o va restitui când va vinde grâul. Nu a fost de față atunci când reclamantul i-a împrumutat fratelui său suma de 2.000 lei. După aproximativ o lună de zile, reclamantul a venit la el pentru a merge cu autoturismul la pârât pentru a-i restitui suma împrumutată. Pârâtul i-a spus în fața lui că-i va restitui suma de bani când va vinde grâul. După aproximativ o săptămână s-a întâlnit cu pârâtul la târg la Cujmir și i-a spus să nu mai vină la poarta lui că îi distruge mașina și nu-i va restitui reclamantului nici un ban. Nu știe dacă între reclamant și pârât s-a încheiat vreun înscris.
Deși martorii audiați au arătat în instanță că reclamantul a dat pârâtului suma de 2000 lei cu titlu de împrumut urmează a fi înlăturate întrucât nu se coroborează cu înscrisurile existente la dosar martorii declarând cele auzite de la reclamant nepercepând direct remiterea banilor.
Împotriva acestei sentințe în termen legala a formulat apel reclamantul L. C., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele de apel apelantul reclamant a precizat că,în mod greșit i-a fost respinsă acțiunea ca urmare a interpretării eronate a probelor administrate în această cauză.
Instanța de fond în mod greșit a reținut declarația intimatului.
Deși exista obligația de plată a acestei sume este pe deplin dovedită și a rezultat atât din depoziția martorului R. N., care a fost de față când concubina apelantului la cererea acestuia a adus din casă suma de 2000 lei ,pe care apelantul reclamant i-a dato intimatului pârât ,acesta spunându-i că-i restituie suma împrumutată când va vinde grâul cât și din depoziția martorului Marinecu Dumtiru, rezultând aceeași stare de fapt.
Prin motivele de apel apelantul reclamant a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței civile nr. 1622/07.10.2014 pronunțată de judecătoria Vînju M. și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și dovedită.
Si-a întemeiat motivele de apel pe disp. art. 466 și urm .c.pr.civ.
In procedura prealabilă intimatul nu a formulat întâmpinare la motivele de apel.
Apelul este fondat.
Din probele administrate în fața primei instanțe, respectiv declarațiile martorilor R. N. și M. D. coroborate cu recunoașterile pârâtului la interogatoriu, Tribunalul reține că în luna martie a anului 2013, pârâtul L. I. a mers la locuința reclamantului L. C. care este fratele său, pentru a-i cere împrumut suma de 2000 de lei. Reclamantul a dat, prin intermediul concubinei sale D. E., pârâtului banii solicitați împrumut, stabilind să fie restituiți după două luni.
Remiterea sumei de 2000 de lei de către reclamant pârâtului este recunoscută de către acesta din urmă. Faptul că banii au fost dați cu titlu de împrumut și nu ca un drept ce i s-ar cuveni pârâtului din moștenirea părinților așa cum susține acesta, rezultă din declarația martorului R. N., care aflându-se la locuința reclamantului l-a auzit pe pârât spunându-i că îi va restitui banii când va vinde grâul și din cea a martorului M. D. care s-a deplasat cu reclamantul la locuința pârâtului în scopul de a-i cere restituirea împrumutului, iar pârâtul i-a spus că îi va restitui când va vinde grâul. Restituirea sumei de 2000 de lei cu privire la care pârâtul îl amâna pe reclamant nu ar fi trebuit făcută decât în cazul în care banii au fost dați cu titlu de împrumut nu și în ipoteza susținută de pârât.
Mai mult, pârâtul nu a dovedit prin nici un mijloc de probă cum că banii ar fi fost dați ca parte ce i s-ar cuveni din moștenirea părinților, iar această ipoteză nici nu poate fi primită devreme ce partajul averii părinților s-a finalizat încă din anul 2004 printr-o tranzacție intervenită între părți ( sentința civilă nr. 1426/25.11.2004 a Judecătoriei Vînju-M., f. 24 dosar apel). De fapt, Tribunalul constată din întâmpinările formulate, că în realitate pârâtul este nemulțumit de tranzacția pe care a încheiat-o cu reclamantul și prin care s-a pus capăt partajului succesoral, și a încercat pe această cale să obțină ceva în plus față de înțelegerea făcută la partaj, premeditând cu bună știință nerestituirea banilor luați împrumut.
Așadar, Tribunalul constată că între părți s-a încheiat în luna martie 2013 un contract de împrumut de consumație reglementat de dispozițiile art. 2158 din Codul civil, prin care reclamantul L. C. în calitate de împrumutător a remis pârâtului L. I. suma de 2000 de lei, iar acesta s-a obligat să restituie suma împrumutată după două luni.
Cum împrumutatul are obligația de a restitui, după expirarea termenului, suma nominală primită, conform art. 2164 al. 2 din Codul civil, iar pârâtul nu a făcut dovada restituirii sumei de bani împrumutate, în temeiul art. 480 al. 2 din Codul de procedură civilă, va fi admis apelul, schimbată sentința și considerând întemeiată acțiunea reclamantului, va fi obligat pârâtul să restituie reclamantului suma de 2000 lei luată cu titlu de împrumut.
D. fiind că pârâtul a pierdut procesul în sensul art. 453 din Codul de procedură civilă, va fi obligat la 1617 lei cheltuieli de judecată către reclamant, constând în taxa de timbru la fond și apel și onorariile avocaților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul reclamant L. C., domiciliat în ., județul M. împotriva sentinței civile nr. 1622/07.10.2014 pronunțată de Judecătoria Vînju M., în contradictoriu cu intimatul pârât L. I., domiciliat în ., județul M..
Schimbă sentința.
Admite acțiunea.
Obligă pârâtul să restituie reclamantului suma de 2000 Ron luată cu titlu de împrumut.
Obligă pârâtul la 1617 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Februarie 2015, la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. E. C. | Judecător, V. N. | |
Grefier, D. A. D. |
Red. CCE/DDA
4ex/05.03.2015
Jud fond C. A
Cod operator 2626
| ← Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 339/2015.... | Revendicare imobiliară. Hotărâre din 14-09-2015, Tribunalul... → |
|---|
