Contestaţie la executare. Decizia nr. 17/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 17/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 10674/225/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 17/R
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. O.
Judecător C. M.
Judecător C. Z.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta-contestatoare C. de Navigație Fluvială NAVROM SA Sucursala Drobeta T. S. împotriva sentinței civile nr.3362/05.11.2014 pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S. în contradictoriu cu intimatul B. P. F. C. și intimatul-debitor D. F., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic E. G., pentru recurenta-contestatoare, lipsă fiind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, consilier juridic E. G., pentru recurenta-contestatoare, depune la dosar delegația de reprezentare și chitanța nr._/21.01.2015 privind plata taxei de timbru în sumă de 50 lei.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic E. G., pentru recurenta-contestatoare, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii pronunțată de instanța de fond în sensul admiterii contestației la executare, anularea procesului verbal prin care s-a constatat perimată executarea silită și continuarea executării silite împotriva debitorului. Susține că, nu a operat perimarea întrucât recurenta a formulat numeroase cereri pentru continuarea executării silite.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. sub nr._ în data de 12.08.2014, contestatoarea C. de Navigație Fluvială NAVROM SA - Sucursala Drobeta T. S. în contradictoriu cu debitorii D. F. și B. P. F. C. a formulat contestație la executare împotriva procesului verbal încheiat la data de 24.07.2014 de către Birou executor Judecătoresc P. F. C., prin care, in mod nelegal, a constatat perimarea dosarului de executare silita nr. 340/E/2006, solicitând anularea procesului verbal încheiat la data de 24.07.2014.
În fapt, cu cererea nr. 8725 din 27.10.2006 s-a formulat cerere de executare silită a debitorului D. F., conform titlului executor Decizia de imputație nr. 100 din 01.10._, pentru sumele de 34 648,08 USD și 13 819,75 EURO, formându-se dosarul de executare silită nr. 340/E/2006 Birou Executor P. M..
A mai arătat că s-au făcut cereri repetate privind continuarea executării silite, urmărind să nu intervină perimarea executării.
A considerat că prin solicitările periodice a continuării executării silite, s-au întrunit condițiile art. 405 indice 2 alin. d - vechiul cod procedura civilă, privind întreruperea prescripției.
A susținut că ultima solicitare privind continuarea executării silite s-a făcut prin adresa B548 din 21.07.2014, iar anterior solicitările au fost făcute in 06.03.2014; 29.11.2013; 04.06.2013; 28.12.2012; 12.07.2012; 03.02.2012; 05.05.2011; 20.12.2010; 07.07.2010; 04.11.2009; 05.05.2009; 18.12.2008 și 02.07.2007.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 399 vechiul cod procedură civilă.
Contestatoarea a depus la dosar următoarele înscrisuri în xerocopie: procesul verbal încheiat la data de 24.07.2014, cererea de executare silită, comunicare, adresa nr. 4943/26.06.2007, adresa nr. 2599/18.12.2008, adresa nr. 1599/05.05.2009, adresa nr. 3144/04.11.2009, adresa nr. 1848/07.07.2010, adresa nr. 3510/20.12.2010, adresa nr. 1358/05.05.2011, adresa nr. 3135/03.02.2012, adresa din 12.07.2012, adresa din 28.12.2012, adresa nr. B553/04.06.2013, adresa nr. B1158/29.11.2013, adresa nr. B280/06.03.2014, adresa nr. B548/21.07.2014.
Prin încheierea de ședință din 01.10.2014, instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de debitor a numitului D. F. iar potrivit art. 402 alin. 1 Cod procedură civilă, a dispus emiterea unei adrese la Birou Executor Judecătoresc P. F. C. pentru a înainta, în copie, purtând mențiunea “conform cu originalul”, dosarul de executare nr. 340/E/2006.
La dosar s-a atașat, în fotocopie, purtând mențiunea “conform cu originalul”, dosarul de executare nr. 340/E/2006 (filele 60-94).
La termenul de judecată din 15.10.2014, s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură de către contestatoare precizări prin care a arătat că prin Decizia de imputație nr. 100 din 01.10.1997, lui D. F. i-au fost imputate sumele de 56 390 USD; 5 767, 60 ATS (șilingi austrieci) si 27 652,89 DM.
Deși avea calitatea de salariat al societății și i se reținea din salariu, având în vedere suma mare ce făcea obiectul imputației, s-a procedat la executarea silită a acestuia, dosarul de executare silita fiind întocmit la Judecătoria Calafat, unde debitorul avea domiciliul.
Ulterior, debitorul s-a mutat cu domiciliul în Drobeta T. S. - având calitatea tot de angajat al societății, situație în care s-a întocmit dosar de executare silită la Judecătoria Drobeta T. S. - Secția executări civile.
Odată cu adoptarea legii 188/2000 privind executorii judecătorești, Judecătoria Drobeta T. S. ne-a comunicat prin adresa nr. 381 din 12.07.2001, că dosarul de executare silită, privind pe debitorul D. F. a fost repartizat biroului executor judecătoresc P. M..
A susținut că între timp, debitorul a plecat de la societate și s-a angajat la alt angajator, angajator care, la solicitarea societății, a procedat la rețineri din salariu și virarea acestor rețineri în contul debitului stabilit prin decizia de imputație.
Societatea, în calitate de creditor a făcut demersuri în vederea identificării de bunuri aparținând debitorului, solicitând informații de la Primăria Dr. Tr. S. - Direcția impozite și taxe, însă prin adresa nr._/2004, primăria le-a comunicat că nu poate furniza informații întrucât acestea reprezintă secret fiscal.
Conform informațiilor Judecătoriei Drobeta T. S., dosarul de executare silită privind pe D. F. nu a fost găsit la biroul executorului judecătoresc, situație în care societatea a formulat și s-a încuviințat o nouă cerere de executare silită, formându-se dosarul nr. 340/E/2006 pentru suma rămasă de executat, ca fiind 34 648,08 USD si 13 819,75 EURO.
A susținut că la data de 30.06.2008, societatea având calitatea de creditor în dosarul nr. 340/E/2006 a fost radiată la oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul M..
Au fost atașate la precizări, adresa nr. 5278/04.07.2001 și răspunsul Judecătoriei Drobeta T. S. înregistrat sub nr. 381/12.07.2001, adresa nr. 6485/28.07.2004 și răspunsul Primăriei Drobeta T. S. înregistrat sub nr._/05.08.2004.
Sub aspectul materialului probator administrat în cauză, instanța, apreciind ca fiind legale, verosimile, pertinente, concludente și utile soluționării cauzei a încuviințat pentru contestatoare și pentru intimată proba cu înscrisuri.
În considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, prin sentința civilă nr.3362/05.11.2014 Judecătoria Dr.Tr.S., a respins contestația la executare, pentru următoarele considerente:
Executarea silită, ca ultima fază a procesului civil și una din formele de manifestare a acțiunii civile, este guvernată de principiul disponibilității.
Executarea silită precum și celelalte acte de executare care sunt de competența executorului judecătoresc se îndeplinesc la cerere, daca legea nu dispune altfel.
Atâta timp cât creditorul a declanșat procedura execuțională prin cererea de executare silită adresată executorului judecătoresc, acesta trebuie sa fie diligent deoarece printr-o îndelungată lipsă de stăruință în executarea silită, se consideră că a pierdut orice interes în soluționarea cererii sale, intervenind astfel perimarea executării silite.
La art. 389 alin. 1 C. pr. civ. se precizează că: ”Dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei.”
Art. 52 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, ”executarea silită și celelalte acte care sunt de competența executorului judecătoresc se îndeplinesc la cerere”. Rezultă din textul legii că, pentru a efectua orice act de urmărire executorul judecătoresc trebuie să fie învestit cu o cerere prin care creditorul să-i solicite îndeplinirea actului respectiv.
Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (1) C. pr. civ.: ”Părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procesuale conform dispozițiilor art. 723 alin.1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările.”
Or, executarea silită este ultima faza a procesului civil și una din formele de manifestare a acțiunii civile, fiind de asemenea guvernată de principiul disponibilității.
Din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că, la intervale de cca. 6 luni, contestatoarea a depus cereri de continuare a executării silite.
Instanța a apreciat că formularea periodică a cererilor de continuare a executării silite, de fiecare dată cu puțin timp înaintea împlinirii termenului de 6 luni, nu este de natură a împiedica perimarea să opereze de drept, întrucât, pe de o parte, cererea de continuare a executării silite nu constituie prin ea însăși act de executare (a nu se confunda cu cererea de executare silită în baza căreia începe executarea silită care, într-adevăr, are caracter de act de executare silită), iar pe de alta parte, creditorul are la îndemână un mijloc procesual pentru obligarea executorului să continue executarea silită, în măsura în care acesta ar refuza să o facă, respectiv plângerea prevăzută de art. 56 din Legea nr. 188/2000.
În stabilirea naturii juridice a cererilor formulate de contestatoare, respectiv dacă pot fi catalogate ca acte de executare, se vor avea în vedere dispozițiile art. 388 C. pr. civ., conform cărora ”Pentru toate actele de executare pe care le efectuează, executorul judecătoresc este obligat să încheie procese-verbale”.
S-a apreciat că ”cererea de continuare a executării silite”, formulată semestrial de creditoare, nu are caracter întreruptiv al cursului perimării de drept, dacă aceasta nu a fost urmată de acte firești de executare.
Dacă creditoarea ar fi dorit cu adevărat realizarea dreptului recunoscut prin titlu ce se execută, putea formula plângerea prevăzută la art. 56 din Legea nr. 188/2000 sau putea introduce o contestație la executare conform prevederilor art. 399 alin. (1) teza finală C. pr. civ.
Pentru argumentele expuse instanța a constatat că executarea silită s-a perimat de drept, motiv pentru care a respins contestația la executare împotriva procesului – verbal încheiat de B.E.J. P. F. C. la data de 24.07.2014.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivarea căii de atac exercitată recurenta a arătat că deși prima instanța a reținut în motivarea hotărârii atacată faptul că potrivit înscrisurilor depuse la dosar, creditoarea a formulat cereri de continuare a executării silite la intervale de 6 luni dar a apreciat greșit că aceste cereri au efecte la împiedicarea, întreruperea cursului perimării în condițiile în care nu au fost urmate de acte firești de executare.
Recurenta a susținut că, creditorul nu are posibilitatea legală de a îndeplini acte de executare, acestea putând fi îndeplinite exclusiv de executorul judecătoresc și că in conformitate cu art.389 alin 1 C. pr. c. pentru a nu opera perimarea creditorul trebuie să dovedească diligență în continuarea executării în sensul cererilor formulate la executorul judecătoresc, cereri care sunt de natură să întrerupă cursul perimării.
Analizând legalitatea hotărârii atacată, în raport de dispozițiile legale incidente, instituției perimării tribunalul constată că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează.
În conformitate cu disp. art.389 c.p.civ. aplicabil speței deduse judecății „ dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei”.
Din probele administrate cauzei rezultă în afara oricărui dubiu împrejurarea că recurenta creditoare a formulat periodic cererii de continuare a executării silite de fiecare dată înainte de termenul defipt de lege, aspect reținut de instanța de fond în motivarea hotărârii.
În soluția pronunțată, instanța de fond a reținut că cererile formulate de creditoare în vederea continuării executării neurmate de un act de executare nu sunt de natură să întrerupă cursul perimării, partea având la îndemână mijlocul procesual prevăzut de dis part. 56 din legea 188/2000 în situația în care executorul ar fi refuzat să continue executarea.
Din probele existente nu rezultă că executorul a refuzat să continue executarea pentru ca partea să apeleze la plângerea care are ca izvor disp. art. 7 din legea 188/2000 privind atribuțiile executorului .
În literatura și practica judiciară s-a conturat în mod constatat că cererea creditorului în vederea continuării executării constituie un act de procedură îndestulător care dovedește stăruința necesară în continuarea executării, făcând să fie înlăturată perimarea executării, la fel cum se întrerupe și perimarea acțiunii potrivit disp. art. 249 c.p.civ.
Faptul că executorul judecătoresc, deși avea depusă cererea de continuare a executării nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 7 legea 188/2000 în sensul de a întocmi de îndată un alt act de executare în baza mandatului avut și a dispozițiilor textului menționat demonstrează culpa acestuia și nu a creditorului care a dovedit diligența necesară în continuarea executării.
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 312 c.p.civ., instanța va admite recursul, va modifica sentința și va anula procesul verbal încheiat la data de 24.07.2014 de către B. P. F. C. în dosar de executare nr. 340/E/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurenta-contestatoare C. de Navigație Fluvială NAVROM SA Sucursala Drobeta T. S. împotriva sentinței civile nr.3362/05.11.2014 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S. în contradictoriu cu intimatul B. P. F. C. și intimatul-debitor D. F., având ca obiect contestație la executare.
Modifică sentința.
Anulează procesul verbal încheiat la data de 24.07.2014 de către B. P. F. C. în dosar de executare nr.340/E/2006.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Ianuarie 2015.
Președinte, M. C. O. | Judecător, C. M. | Judecător, C. Z. |
Grefier, M. B. |
Red MC/BM
Ex. 2/09.02.2015
Jud fond P. T.
Cod operator 2626
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 228/2015. Tribunalul... → |
|---|
