Anulare act. Sentința nr. 364/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 364/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 127/181/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 25/R
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. N.
Judecător M. C. O.
Judecător A. M.
Grefier Lucreția I.
Pe rol pronunțarea recursului civil formulat de recurenta reclamantă R. LORENȚA împotriva sentinței civile nr. 364/16.10.2014,pronunțată de Judecătoria Baia de A. ,intimați fiind N. T., N. V., având ca obiect,anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință s-a luat act că dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27.01.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de A. la data de 11.02.2013 sub nr._, așa cum a fost calificată ulterior, reclamanta R. Lorența a solicitat, în contradictoriu cu pârâții N. T. și N. V., ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare – cumpărare cu întreținere, autentificat prin încheierea de autentificare nr. 102 din 02.07.2010 de Biroul Notarului Public C. D. M..
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin contractul de vânzare – cumpărare cu întreținere a vândut pârâților imobilul situat în intravilanul orașului Baia de A., ., imobil compus din teren în suprafață totală de 496 mp, din care suprafața de 182 mp curți construcții, 314 mp pășune, una casă de locuit compusă din 2 camere și bucătărie, în suprafață construită de 35,33 mp precum și o magazie construită din lemn în suprafață de 10,66 mp, cu prețul de 10.000 lei, din care a primit suma de 7.000 lei, restul sumei de 3.000 lei transformându-se în obligația pârâților la întreține, la asigurarea celor necesare traiului, iar la deces la înmormântare conform tradițiilor creștinești.
A mai arătat reclamanta că de la data încheierii contractului, pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile asumate, neacordându-i nici un fel de întreținere, fiind obligată să apeleze la mila publicului și să plătească din pensia sa de 400 lei o femeie care să o îngrijească, astfel că se impune rezoluțiunea contractului.
În drept, cererea reclamantei nu a fost motivată.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar contractul de vânzare - cumpărare cu întreținere autentificat prin încheierea de autentificare nr. 102 din 02.07.2010 de Biroul Notarului Public C. D. M. și a solicitat încuviințarea probei testimoniale.
Pârâții N. T. și N. V. nu au depus la dosar întâmpinare, nu au solicitat administrarea de probe și nu s-au prezentat în instanță.
La termenul din data de 04.06.2013 instanța a admis în parte cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamanta R. Lorența și a stabilit o taxă judiciară de timbru în cuantum de 355,5 lei în sarcina acesteia.
Instanța a procedat la audierea martorilor L. M. și D. G., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
În considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, prin sentința civilă nr.386/30.10.2013 Judecătoria Baia de A., a admis acțiunea și a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu întreținere autentificat prin încheierea de autentificare nr. 102 din 02.07.2010 de BNP C. D. M..
Împotriva acestei sentințe pârâții N. T. și N. V. au formulat recurs.
Prin decizia nr.135/R pronunțată la data de 13.03.2014 Tribunalul M. a respins excepția tardivității și a admis recursul formulat de recurenții-pârâți N. T., N. V. împotriva sentinței civile nr.386/30.10.2013, pronunțată de Judecătoria Baia de A., în contradictoriu cu intimata-reclamantă R. Lorența, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de A. la data de 07.04.2014, sub nr._ .
În dovedire, reclamanta a depus la dosar procura generală judiciară autentificată sub nr.3195/08.11.2010, adeverința medicală nr.3034/26.05.2014, note de ședință și a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul pârâților și a probei testimoniale cu C. C. Mița și C. D. M..
Prin încheierea de ședință din data de 05.06.2014, instanța a încuviințat proba cu interogatoriul pârâților și a prorogat discutarea încuviințării probei cu martori, după administrarea probei cu interogatoriul pârâților.
S-a luat interogatoriul pârâtului N. T..
Pârâtul N. T. a depus la dosar factura nr.MAN00002142/21.10.2013 și a solicitat încuviințarea probei testimoniale cu C. A., P. P. și reaudierea martorilor ce au fost audiați în primul ciclu procesual.
Prin încheierea de ședință din data de 04.09.2014, instanța a respins proba testimonială solicitată de reclamantă, întrucât reclamanta dorește să dovedească că nu a fost plătit prețul, aspect ce nu a fost solicitat prin cererea de chemare în judecată, prin această cerere solicitând să se constate că pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile față de reclamantă. Prin aceeași încheiere de ședință, instanța a încuviințat proba testimonială solicitată de pârâtul N. T. și a respins cererea pârâtului cu privire la reaudierea martorilor audiați în primul ciclu procesual.
Au fost ascultați martorii C. A. și P. P., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Judecătoria Baia de A. prin sentința supusă recursului a respins acțiunea cu motivarea că, la data de 02.07.2010 între reclamanta R. Lorența, în calitate de vânzător și pârâții N. T. și N. V., în calitate de cumpărători, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu întreținere autentificat prin încheierea de autentificare nr. 102 din 02.07.2010 de Biroul Notarului Public C. D. M., prin care s-a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului situat în intravilanul orașului Baia de A., ., imobil compus din teren în suprafață totală de 496 mp, din care suprafața de 182 mp curți construcții, 314 mp pășune, una casă de locuit compusă din 2 camere și bucătărie, în suprafață construită de 35,33 mp precum și o magazie construită din lemn în suprafață de 10,66 mp, stabilindu-se drept preț suma de 10.000 lei din care vânzătorul a primit suma de 7000 lei, iar restul sumei de 3000 lei transformându-se în obligația de întreținere a cumpărătorilor constând în asigurarea celor necesare traiului, urmând ca la data decesului să o înmormânteze potrivit datinilor.
S-a reținut că prin cererea formulată reclamanta a solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu întreținere, invocând neexecutarea de către pârâți a obligației de întreținere la care s-au obligat.
Potrivit disp. art. 6 alin. 2 cod civil „Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor”.
În raport de actele și faptele juridice invocate în cauză instanța a constatat incidența dispozițiilor Codului civil în vigoare până la data de 01.10.2011.
Potrivit disp. art. 977 din Codul civil ”Interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor”.
În speță, instanța a constatat, în raport de obligațiile asumate de părți, că obiectul principal al contractului încheiat de părți la data de 02.07.2010 îl constituie vânzarea-cumpărarea, pârâții obligându-se, urmare a transformării sumei de 3000 lei în obligația de întreținere, să asigure cele necesare vânzătoarei, iar la data decesului să o înmormânteze conform datinilor creștinești, considerente pentru care, contractului încheiat urmează să i se aplice regulile din materia vânzării.
Rezoluțiunea este sancțiunea ce intervine consecință a neexecutării culpabile a contractelor sinalagmatice, constând în desființarea retroactivă a acestuia și repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului.
Temeiul juridic al rezoluțiunii îl constituie practic reciprocitatea și interdependența obligațiilor din contractul sinalagmatic, împrejurarea că fiecare dintre obligațiile reciproce este cauza juridică a celeilalte.
Pentru a opera rezoluțiunea unui contract, trebuie îndeplinite mai multe cerințe și anume: una din părți să nu-și fi executat obligațiile ce-i revin, neexecutarea să fie imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația, iar debitorul obligației neexecutate să fie pus în întârziere, în condițiile legii.
De aceea, acțiunea în rezoluțiune a contractului este acțiunea prin care se sancționează comportamentul culpabil tocmai al persoanei care nu-și execută obligația contractuală și poate fi promovată de partea care a executat sau care se declară gata să execute contractul, pentru că altfel, s-ar ajunge la înfrângerea principiului obligativității contractelor.
Instanța a constatat că intenția comună a părților a fost aceea de a transmite, respectiv de a dobândi dreptul de proprietate asupra imobilului compus din teren în suprafață totală de 496 mp, din care suprafața de 182 mp curți construcții, 314 mp pășune, una casă de locuit compusă din 2 camere și bucătărie, în suprafață construită de 35,33 mp precum și o magazie construită din lemn în suprafață de 10,66 mp, stabilindu-se drept preț suma de 10.000 lei din care vânzătorul a primit suma de 7000 lei, iar restul sumei de 3000 lei transformându-se în obligația de întreținere a cumpărătorilor constând în asigurarea celor necesare traiului urmând ca la data decesului să o înmormânteze potrivit datinilor.
În speță, instanța a reținut că pârâții N. T. și N. V. au procedat la executarea obligațiilor asumate prin contractul de vânzare-cumpărare cu întreținere autentificat prin încheierea de autentificare nr. 102 din 02.07.2010 de Biroul Notarului Public C. D. M., privind acordarea întreținerii debitoarei-reclamante.
În interogatoriul luat pârâtului N. T., acesta a arătat că nu este adevărat că după încheierea actului de vânzare i-ar fi propus reclamantei să o ducă la azil, că nu i-au dat nimic, nici mâncare, nici bani, nici lemne sau îmbrăcăminte. De asemenea, a menționat că nu este adevărat că din pensia reclamantei de 400 lei a plătit femeie să îi facă mâncare și să îi spele, că la facerea actului nu i-au dat nici un ban, că reclamanta le-ar fi dat suma de 300 lei pentru a-și vărui casa și a-și curăța sobele pentru iarnă. Nu este adevărat că nu i-au adus lemne de iarnă și banii i-au dat înapoi fiului său-A. V., după trei ani. A precizat pârâtul că i-a trimis reclamantei suma de 250 lei pentru lemne de iarnă.
Astfel, martora C. A. a relatat că în cursul anului 2013 a fost plătită de familia N. pentru a dormi cu reclamanta la domiciliul acesteia pentru a avea grijă de aceasta, astfel că îi dădea medicamentele, mâncare gătită adusă de pârâta N. V., o ducea la toaletă. A menționat că a prestat aceste activități timp doar de o săptămână, întrucât reclamanta nu i-a mai permis accesul. A declarat că pentru a putea înnopta cu reclamanta, pârâții au adus un pat pentru ca ea să poată dormi cu aceasta. De asemenea, a învederat faptul că pârâta îi gătea acesteia, îi spăla hainele, îi făcea curățenie prin casă. Dimineața, înainte ca ea să plece de la reclamantă, a văzut-o pe pârâtă venind cu mâncare, haine și lenjerie curată. În perioada în care a stat cu reclamanta, pârâții o vizitau în fiecare zi pe aceasta aducându-i hrană, însă reclamanta avea o atitudine nepotrivită față de pârâți în sensul că îi înjura, că nu-i convenea nimic și că refuza hrana. A mai arătat că pentru săptămâna cât a stat cu reclamanta a primit 50 lei sau 100 lei.
Instanța a reținut, totodată, susținerile martorului P. P. a menționat că a văzut-o pe pârâtă că se ducea la reclamantă cu niște plase, pârâta zicându-i că-i duce mâncare. A învederat că pârâta i-a relatat că a plătit o persoană care se numește C., să stea cu reclamanta. Martorul a declarat că a văzut la domiciliul reclamantei aranjate niște lemne de copiii pe care pârâții îi au în întreținere. Nu cunoaște, în prezent, care sunt relațiile între părți, însă știe că reclamanta este o persoană mai dificilă certându-se cu vecinii și adresând blesteme. A învederat că el este vecin cu reclamanta la o distanță de aproximativ 50 m. și a auzit-o pe aceasta cum adresa blesteme pârâților. A văzut-o pe pârâtă ducându-i hrană reclamantei în urmă cu aproximativ un an. De asemenea, a arătat că în anul1997 a avut și el un contract cu reclamanta, contract de vânzare-cumpărare cu întreținere care a fost desființat pe cale judecătorească.
În atare situație, față de probele administrate atât în prim ciclu procesual cât și în al doilea, instanța constată că reclamanta nu a făcut dovada neîndeplinirii obligațiilor asumate de pârâți.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs reclamantă R. LORENȚA, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele de recurs recurenta reclamantă a precizat că,unul din motive este întemeiat prin judecarea cauzei la pronunțarea sentinței civile nr. 364 din 6.10.2014, prin judecarea cauzei în lipsa părților, dovadă care nu este adevărată, la data de 02.10.2014 a fost consemnată prezența părților fiind lipsă N. V., care a refuzat și interogatoriul, iar reclamanta împreună cu procuratorul R. A. și fiul, R. V., au fost prezenți la ședința publică din 02.10.2014, rămânând în pronunțare la acea dată, iar în schimb pronunțarea se dă la data de 16.10.2014 prin care se susține părțile fiind lipsă.
Al doilea motiv se rezumă la faptul instanța de fond din al doilea ciclu procesual se bazează pe administrarea probatoriului doar a martorilor pârâților, N. T. și N. V., prin încheierea de ședință din 04.09.2014 instanța a respins una din probe prin care eu reclamanta a solicitat să se facă dovada că nu a fost plătit prețul de 7 000 lei, așa cum precizează notarul public, C. D. M., în contractul de vânzare-cumpărare cu întreținere încheiat la data de 07.02.2010, unde notarul public face precizarea: cei 7 000 lei, au fost achitați de acești (infractori) cumpărători, N. T. și N. V., „anterior" încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu întreținere.
Apelantul reclamant a solicitat instanței de fond de repetate ori și a solicitat în continuare să fie audiați notarul public C. D. M. și secretara notarului C. C. Mița care s-au deplasat la domiciliul reclamantei R. Lorența(fiind grav bolnavă de boala lui Pankerson și nevăzătoare), dovezi confirmate în dosar.
La încheierea contractului vânzare-cumpărare cu întreținere instanța a ținut cont de prevederile legii 17/2000 privind asistența socială a persoane vârstnice și refuzul să fiu asistată de o altă persoană decât familia N., c nu s-a ținut cont de promisiunea din contractul de vânzare-cumpărare întreținere încheiat la 07.02.2010 decât o lună de zile de la data încheierii contractului . De atunci și până în prezent recurenta reclamantă beneficiază de mila cetățenilor ca trec pe drumul public.
Unul din motive este refuzul și ignorarea instanței de fond de către pârâții N. T. și V., din primul ciclu procesual prin care nu fac dovada că s-au achitat de obligațiile din contract vânzare-cumpărare întreținere încheiat la data de 07.02.2010.
Un alt motiv este că pârâții nu fac dovada că au îngrijit, întreținut reclamanta și că au achitat suma de 7 000 lei reclamantei de la data încheierii contractului și până în prezent, instanța din al doilea ciclu procesual nu, ținut cont și de celelalte motive de recurs și nu a încuviințat cererea de probatoriu formulată de reclamantă pentru a se putea face dovada că pârâții nu s-au achitat de nicio obligație din contract. O astfel de probă fiind și refuzul interogatoriului pârâtei N. V..
Totodată solicită anularea contractului de vânzare-cumpărare cu întreținere din 02.07.2010, tipărit de notar C. D. M., care este prietenă de familie cu familia N. T., V..
Verificând sentința atacată prin prisma art.304 ind. 1, 306 alin. 2 c.pr.civ. instanța constată recursul parțial întemeiat .
Astfel, nu pot fi reținute motivele de recurs referitoare la neplata prețului, de vreme ce obiectul prezentei cauze îl constituie anularea contractului de vânzare cu întreținere autentificat sub nr.102/2.07.2010 ci rezoluțiunea contractului pentru neîndeplinirea obligațiilor de întreținere din partea debitorilor acestor obligații, iar pe de altă parte, în cauză, nu s-a solicitat repunerea părților în situația anterioară.
Recursul este întemeiat sub aspectul rezoluțiunii contractului pentru neîndeplinirea culpabilă a obligației de întreținere.
Astfel, contractul de întreținere este un contract în care o persoană se obligă să hrănească și să întrețină altă persoană pe durata vieții acesteia, în schimbul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui bun sau al plății unei sume de bani.
Contractul de întreținere este un contract cu executare succesivă, marcat de un puternic caracter intuitu personae, determinat de natura specială a obligațiilor asumate de debitorul întreținerii . Aceasta, deoarece prepararea hranei, schimbarea lenjeriei, acordarea îngrijirilor medicale, accesul zilnic în locuința creditorului, toate pe fondul stresului vieții cotidiane, contemporane și al susceptibilităților persoanelor vârstnice, fac ca executarea unui asemenea contract să nu fie întotdeauna ușor de realizat.
Tocmai de aceea, în continuarea funcționării unui contract de întreținere, păstrarea încrederii între părți este esențială și se susține de către întreaga doctrină și practică judiciară că obligația de întreținere este strict personală și netransmisibilă.
Ori, în cazul de speță, contractul de vânzare cumpărare cu întreținere a fost încheiat la 3.07.2010,iar din depozițiile martorilor L. M. și D. G. rezultă că încă din anul 2011 pârâții debitori Nebun T. și N. V. au avut discuții cu reclamanta în sensul că acești din urmă doreau să o interneze la un azil de bătrâni.
Ori, pe fondul acestor discuții au intervenit disensiuni în derularea contractului de întreținere, situația agravându-se, astfel încât, în prezent contractul în discuție este lipsit de finalitate .
Este adevărat că, din depozițiile martorilor audiați după casarea cu trimitere spre rejudecare, respectiv martor C. A. și martorul P. P. rezultă că pârâții debitorii întreținerii au angajat pe martora C. A. pentru a dormi cu reclamanta la domiciliul acesteia și pentru a se îngriji de ea, pârâta fiind cea care gătea și se îngrijea de lenjeria reclamantei ,numai că aceste aspecte se referă la anul 2013, după introducerea acțiunii de rezoluțiune contract formulată de reclamantă.
Mai mult decât atât .așa cum s-a arătat întreținerea are un puternic caracter personal, transmiterea obligației de la debitorul întreținerii la martora C. A., fără acordul creditoarei nefiind valabilă.
Totodată, depozițiile martorilor P. P. în sensul conduitei reclamantei și împrejurării că aceasta este o persoană dificilă care se ceartă cu toți vecinii, urmează a fi cenzurată de instanță de vreme ce depozițiile aceluiași martor rezultă că în anul 1997 a avut și el un contract de întreținere cu reclamanta, care a fost desființat prin hotărâre judecătorească.
Ca atare, având în vedere vârsta înaintată a reclamantei și starea precară de sănătate a acesteia, care impun o îngrijire permanentă a sa din partea persoanelor obligate la întreținere, având în vedere că starea tensionată dintre părți generată de conduita culpabilă a pârâților fac imposibilă continuarea derulării contractului de vânzare cumpărare cu întreținere autentificat sub nr.102/2.07.2010, instanța va admite recursul reclamantei R. Lorența și în cond. art. 312. alin. 2 c.pr.civ. va modifica sentința atacată în sensul admiterii acesteia și resoluționării contractului în discuție.
Se va face aplicarea disp. art. 274, 276 c.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulată de recurenta reclamantă R. LORENȚA, domiciliată în orașul Baia de A., ., județul M., împotriva sentinței civile nr. 364/16.10.2014,pronunțată de Judecătoria Baia de A. ,intimați fiind N. T., N. V., domiciliați în orașul Baia de A., ., județul M..
Modifică sentința.
Admite acțiunea.
Dispune rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu întreținere autentificat de către BNP C. D. sub nr.102/02.07.2010.
Obligă intimații pârâți la plata către apelanta reclamantă a sumei de 389 lei cu titlu de cheltuieli de judecată,precum și la plata către stat a sumei de 355,5 lei reprezentând contravaloare ajutor public judiciar sub forma reducere taxă timbru de care a beneficiat reclamanta.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Ianuarie 2015.
Președinte, V. N. | Judecător, M. C. O. | Judecător, A. M. |
Grefier, Lucreția I. |
NV/LI/2ex.
Data-27.02.2015.
Jud.fond.C. A. U.
Confidențial cod,op,2626
| ← Cerere reexaminare ajutor public judiciar. Sentința nr.... | Fond funciar. Decizia nr. 1/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
