Contestaţie la executare. Hotărâre din 07-04-2015, Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 14125/225/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 230/A
Ședința publică de la 07 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. C.
Judecător V. N.
Grefier D. A. D.
Pe rol pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelanta pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., împotriva sentinței civile nr. 3015/15.10.2014 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr S., în contradictoriu cu intimatul contestator ., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut lipsa părților.
Procedura îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier de ședință, după care, s-a luat act că dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 07.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, a amânat pronunțarea pentru a se depune concluzii scrise de părți, iar apelanta intimată m AJFPM a depus la data de 06.04.2015, după care, a fost reținută cauza pentru soluționare.
INSTANȚA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. sub nr._ în data de 25.10.2013, contestatoarea . în contradictoriu cu intimatul ADMNISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M. a formulat contestație la executare, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a titlului executoriu nr. 5757 și a Somației de executare nr. 25/30/1 /2013/_ emise de intimată.
În fapt, a motivat că la data de 08.10.2014 a primit prin poștă somația și titlul executoriu emise de intimată, prin care au fost stabilite debite și majorări de întârziere în cuantum de 137.800 lei, ca și sume scadente.
Astfel că, pentru încasarea acestor sume, creditorul bugetar, A. M. a emis, simultan, titlul executoriu și somația sus-menționate aferente creanțelor bugetare tară a exista decizii de impunere în acest sens, comunicate.
A arătat că, în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 108 al. 3 din Codul fiscal, potrivit cărora, „actul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală" și ale art. 137 al. 2 din același Cod, care stipulează că „Titlul de creanță devine executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege".
În speță, a susținut, că nu există vreun titlu fiscal de creanță iar impunerea sumelor cuprinse în titlul executoriu apare ca un abuz, din moment ce izvorul creanței nu i-a fost adus la cunoștință.
Potrivit art.85 din același Cod, stabilirea impozitelor, taxelor datorate trebuia să se facă printr-o decizie de impunere emisă de organul fiscal, decizia de impunere, precum și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii constituind și înștiințări la plată de la data comunicării acestora, conform prevederilor art.86 al in.6 din C. procedură fiscală. Decizia de impunere produce efectul juridic de individualizare a unei creanțe fiscale, iar în ipoteza neîndeplinirii obligațiilor fiscale, pe baza ei se pornește executarea silită.
Intimata nu a emis în cauză o decizie de impunere cu privire la obligațiile fiscale ale contestatoarei/subscrisei, mulțumindu-se să ne comunice DIRECT SOMAȚIA ȘI TITLU DE EXECUTORIU.
Potrivit procedurii privind stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor și contribuțiilor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reținere la sursa datorate bugetului general consolidat emisă de Ministerul Finanțelor și publicată în Monitorul Oficial nr.758/06.09.2006 și aprobată prin ORDIN Nr. 1393 din 22 august 2006 pentru aprobarea Procedurii privind stabilirea din oficiu a impozitului pe venit la persoanele fizice și a modelului și conținutului formularelor "Decizie de impunere din oficiu".
Stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înștiințarea contribuabilului privind depășirea termenului legal de depunere a declarației fiscale.
In cazul neprezentării contribuabilului în termen de 15 zile de la primirea notificării, organul fiscal competent va proceda la stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale, folosind metoda estimării bazei de impunere.
Pentru estimarea bazei de impunere, organul fiscal va avea în vedere toate datele si documentele care au relevanta pentru estimare, estimarea constând în identificarea acelor elemente care sunt cele mai apropiate situației de fapt fiscale, urmărindu-se stabilirea corecta a impozitelor, laxelor si contribuțiilor. Pe baza Referatului privind estimarea bazei de impunere, organul fiscal competent emite decizia privind impunerea din oficiu, model prevăzut în anexa nr.2., în 2 exemplare, din care un exemplar se transmite contribuabilului, iar un exemplar se păstrează la dosarul fiscal al contribuabilului.
Decizia privind impunerea din oficiu se comunică în conformitate cu prevederile art.44 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare".
Potrivit dispozițiilor legale enunțate a solicitat să se constate că intimata nu a respectat prevederile legale și a procedat la începerea executării silite a contestatoarei fară a exista în cauză o decizie privind impunerea din oficiu și fără ca aceasta să fie comunicată debitoarei, astfel încât titlul executoriu și formele de executare întocmite în baza acestuia sunt lovite de nulitate.
Concomitent cu titlul executoriu s-a emis și somația de plată, fară a cunoaște care este documentul prin care s-a instituit această obligație, nefiindu-i adus la cunoștință.
Codul de procedură fiscală reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale. Organul fiscal este îndreptățit să aprecieze, în limitele atribuțiilor și competențelor ce îi revin, relevanța stărilor de fapt fiscale și să adopte soluția admisă de lege, întemeiată pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză. Interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului așa cum este exprimată în lege.
In temeiul art. 17 CPF, subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, contribuabilul, alte persoane care dobândesc drepturi Și obligații în cadrul acestui raport. Contribuabilul este orice persoană fizică ce datorează impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat, în condițiile legii.
In temeiul art. 7 CPF, ANAF are un rol activ prin care înștiințează contribuabilul asupra drepturilor și obligațiilor ce îi revin în desfășurarea procedurii potrivit legii fiscale. Organul fiscal este îndreptățit să examineze, din oficiu, starea de fapt, să obțină și să utilizeze toate informațiile și documentele necesare pentru determinarea corectă a situației fiscale a contribuabilului. In analiza efectuată, organul fiscal va identifica și va avea în vedere toate circumstanțele edificatoare ale fiecărui caz.
In temeiul art 21 CPF, creanțele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal. In cazurile prevăzute de lege, organul fiscal este îndreptățit să solicite stingerea obligației fiscale de către cel îndatorat să execute acea obligație în locul debitorului. în temeiul art. 26, Plătitor al obligației fiscale este debitorul sau persoana care în numele debitorului, conform legii, are obligația de a plăti sau de a reține și de a plăti, după caz, impozite, taxe, contribuții, amenzi și alte sume datorate bugetului general consolidat.
In temeiul art. 44 CPF, actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. In temeiul art. 45 CPF, actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic.
In temeiul art. 64 CPF, documentele justificative și evidențele contabile ale contribuabilului constituie probe la stabilirea bazei de impunere. In cazul în care există și alte acte doveditoare, acestea vor fi luate în considerare la stabilirea bazei de impunere.
In temeiul art. 14 alin. (2) din Noul Cod Civil, aplicabil speței, "buna-credință se prezumă până la proba contrară." în temeiul art. 65 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, "organul fiscal are sarcina de a motiva decizia de impunere pe bază de probe sau constatări proprii".
A mai arătat că titlul executoriu si somația sunt lovite de nulitate absolută, fiind emise de o entitate fără personalitate juridică ( Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și nu de DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.) ce reprezintă o structură funcțională și nicidecum în concordanță cu legea.
În drept, și-a întemeiat prezenta acțiune pe dispozițiile art.169 C procedură fiscală.
La data de 16.12.2013 intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării acțiunii, in conformitate cu prevederile art.10 din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și excepția tardivității introducerii contestației, raportat la prevederile art.173, al.1 din OG 92/2003 rep. privind codul de proc. fiscala( CPF ) si ale art.714, al. 1 din N.c.p.c., iar pe fond, a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiata.
A motivat că titlul executoriu si somația contestate in prezenta cauză au fost emise in conformitate cu prevederile art.145 si 141 din CPF, titlul executoriu fiind întocmit pe baza următoarelor titluri de creanța: decizia privind sumele de plata accesorii nr._/15.01.2013; declarația nr._ -2/24.07.2013 depusa de petenta; decizia de impunere nr.F MH 503/06.08.2013; declarația nr._-2/19.08.2013 depusa de petenta; declarația nr._-2/11.09.2013 depusa de petenta;decizia privind sumele de plata accesorii nr._/20.08.2013.
În aceste condiții, susținerile contestatoarei sunt nefondate, titlul executoriu cuprinzând sume care, parțial, au fost declarate chiar de petenta, iar altele au fost stabilite de organele fiscale potrivit CPF, nefiind contestate pe căile legale.
În ceea ce privește invocarea nulității absolute a actelor contestate ca fiind emise de o entitate fara personalitate juridica, aceasta nu se susține, competenta fiind data de art.33, al. 1 din CPF coroborat cu prevederile OPANAF nr.2211/2013.
A mai arătat că . si-a mutat domiciliul fiscal in mun.Timișoara, ..3, ., jud.T., astfel ca dosarul fiscal al acesteia a fost transmis către A.J.F.P.Timis. In aceste condiții se ridica problema instanței competente, care, devine Judecătoria Timișoara, organul de executare fiind A.J.F.P.Timis, o data cu mutarea domiciliului fiscal.
A depus prezenta întâmpinare în 2 exemplare conform art.205 Cod procedura civila, insotita de următoarele documente in copie: adresa nr._/11.11.2013 a A. T. si adresa nr._/02.12.2013 a A. M..
În condițiile art.223 C.proc.civ. a solicitat judecarea in lipsa.
Prin încheierea de ședință din data de 12.03.2014, instanța a respins excepțiile netimbrării acțiunii și excepția tardivității introducerii contestației, invocate de intimată prin întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 3015/15.10.2014 Judecătoria Drobeta T. S. a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea ., în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. - ADMNISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M.. A anulat parțial titlul executoriu nr.5757//30.09.2013 și somația nr.25/_ /_ emise în dosarul de executare nr.8009/_/25/_ /_ pentru suma de 68.289 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea dedusă judecății, contestatoarea . a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a titlului executoriu nr. 5757 și a Somației de executare nr. 25/30/1 /2013/_ emise de intimată, motivând că nu titlul executoriu a fost emis de o entitate fără personalitate juridică și fără a exista decizii de impunere.
Potrivit disp. art.110 alin.3 din OG nr.92/2003, „Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Asemenea titluri pot fi:
a) decizia de impunere;
b) declarația fiscală;
c) decizia referitoare la obligații de plată accesorii;
d) declarația vamală;
e) decizia prin care se stabilesc și se individualizează datoria vamală, impozitele, taxele și alte sume care se datorează în vamă, potrivit legii, inclusiv accesoriile;
f) procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, întocmit de organul prevăzut de lege, pentru obligațiile privind plata amenzilor contravenționale;
g) decizia de atragere a răspunderii solidare emisă potrivit art. 28;
h) ordonanța procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanței judecătorești ori un extras certificat întocmit în baza acestor acte, în cazul creanțelor fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanța judecătorească”.
Mai mult, conform art.88 alin.1 din același act normativ, „Sunt asimilate deciziilor de impunere și următoarele acte administrative fiscale:
a) deciziile privind rambursări de taxă pe valoarea adăugată și deciziile privind restituiri de impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat;
b) deciziile referitoare la bazele de impunere;
c) deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii;
Sunt asimilate deciziilor de impunere și următoarele acte administrative fiscale:
a) deciziile privind rambursări de taxă pe valoarea adăugată și deciziile privind restituiri de impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat;
b) deciziile referitoare la bazele de impunere;
c) deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii…”
În speță, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că la baza emiterii titlului executoriu contestat stau deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/2013,_/2013, precum și deciziile de impunere menționate în acest titlu și care constituie titluri de creanță în accepțiunea dispozițiilor legale.
Prin urmare, instanța a constatat că apărarea contestatoarei potrivit căreia nu există titlu fiscal de creanță este nefondată.
În ceea ce privește susținerea potrivit căreia titlul executoriu și somația sunt emise de o entitate fără personalitate juridică -Administrația județeană a Finanțelor Publice M., instanța a reținut următoarele:
Conform art.28 alin.1 lit a din Regulamentul de organizare și funcționare a direcțiilor generale ale finanțelor publice, administrațiile publice județene desfășoară activitățile de administrare fiscală a contribuabililor, respectiv înregistrarea fiscală, declararea, stabilirea, colectarea și valorificarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat și aplică măsurile de executare silită, potrivit legii.
Rezultă că, deși nu au personalitate juridică, administrațiile județene au printre atribuții, emiterea titlurilor executorii și a somațiilor în pentru executarea silită a creanțelor fiscale.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Prin titlul executoriu contestat, s-a stabilit în sarcina contestatoarei obligația de plată a sumei de 137.800 lei reprezentând taxa pe valoare adăugată, impozit, contribuții, dobânzi și penalități și s-a emis și somația nr.25/_ /_/30.09.2013.
Împotriva actelor de executare efectuate în dosar nr.8009/_/25/_ /_, contestatoarea a formulat contestație la executare.
Conform art.711 alin.1 C.proc.civ., "Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum si împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare”.
Ca atare, contestația la executare este mijlocul procesual prin care partile interesate sau vatamane prin modul de realizare a executării silite, cu neobservarea sau ignorarea condițiilor si formalităților stabilite de procedura execuționala, se pot adresa instanței competente in vederea desființării sau anularii formelor sau actelor de executare nelegale.
În speță, din raportul de expertiză contabilă întocmit de expert contabil F. M.-Benedicta, rezultă că suma datorată de contestatoare este de_ lei, compusă din: 42.228 lei reprezentând impozit pe venituri din dividende, 3312 lei dobânzi și 6934 lei penalități de întârziere, în loc de 137.800 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Au motivat că, prin hotărârea pronunțata, prima instanța si-a depășit limitele investirii sale, încălcând competenta data de obiectul dosarului - contestație la executare. Administrând proba cu expertiza contabila si mai ales, bazându-si hotărârea pe suplimentul de expertiza efectuat in cauza, instanța a intrat in aria de competenta a contenciosului-administrativ si fiscal.
Referitor la raportul de expertiza, învederează faptul ca expertul a încălcat prevederile art.379, alin.3 din Noul cod de procedura civila(NCPC), prin necomunicarea unui exemplar din raport către instituția lor pentru a-l observa si a formula eventuale obiecțiuni. Deasemenea, consideră atitudinea expertului ca fiind părtinitoare, având in vedere adresa de la dosar înregistrata cu nr.87/26.05.2014, prin care sugera instanței ca obiectivul expertizei ar trebui sa fie verificarea obligațiilor fiscale din Raportul de inspecție fiscala ce a stat la baza deciziei de impunere nr. F MH 503/06.08.2013, sugestie împărtășita, de instanța.
In acest context, daca in legătura cu obiectivul inițial fixat de instanță nu avea obiecțiuni, solicitându-se expertului sa verifice daca au fost înregistrate corect obligațiile fiscale in contabilitatea contestatoarei suplimentul de expertiza excede cu mult cadrului procesual dat.
Astfel, in suplimentul de expertiza se analizează corectitudine sumelor stabilite prin Raportul de inspecție fiscala ce a stat la baza deciziei de impunere nr. F MH 503/06.08.2013, act administrativ fiscal cărui contestare intra sub incidența OG nr.92/2003 privind codul o procedura fiscala(CPF) republicata si a Legii contenciosului administrați nr.554/2004. Conform acestor acte normative, competenta de soluționare a contestațiilor la actele administrativ fiscale aparține Secțiilor d contencios-administrativ si fiscal ale tribunalelor sau curților de apel, dup, caz.
Titlul executoriu a fost întocmi pe baza următoarelor titluri de creanța:- decizia privind sumele de plata accesorii nr._/15.01.2013; - declarația nr._ -2/24.07.2013 depusa de petenta; - decizia de impunere nr. F MH 503/06.08.2013; - declarația nr._-2/19.08.2013 depusa de petenta; - declarația nr._-2/11.09.2013 depusa de petenta; - decizia privind sumele de plata accesorii nr._/20.08.2013. Titlul executoriu cuprinde sume care, parțial au fost declarate chiar de petenta, iar altele au fost stabilite de organele fiscale potrivit CPF, nefiind contestate pe căile legale.
Conform art.712, alin.(2) NCPC: „în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui."
In lumina celor de mai sus, proba cu expertiza contabila si mai ales concluziile suplimentului la raportul de expertiza, exced definiției date, instanța fiind ținuta sa analizeze daca organul de executare a respectat " condițiile si formalitățile stabilite de procedura executionala, reglementata in speța de Codul de procedura fiscala.
Din aceasta perspectiva, trebuie observat faptul ca au fost respectate prevederile art.145 si 141 din CPF referitoare la emiterea somației si titlului executoriu si deasemenea, ca reclamanta nu a utilizat căile legale de contestare a titlurilor de creanța, acestea devenind scadente.
Au solicitat să se reanalizeze fondul cauzei, să se înlăture concluziile expertului, prezentate in suplimentul la Raportul de expertiza contabila, si ca urmare, sa admită prezentul apel cu schimbarea sentinței civile criticate, in sensul respingerii contestației la executare formulate de ..
Și-au întemeiat apelul pe dispozițiile art.466 si urm. din NCPC.
Verificând sentința criticată prin prisma motivelor invocate, văzând și dispozițiile art. 479 alin1 teza a II-a C pr civilă, constata apelul întemeiat.
Deși, instanța de fond face o corectă aplicare a disp.art.110 al.3 din OG 92/2003 și constată că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că la baza emiterii titlului executoriu contestat stau deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/2013 ,_/2013 precum și declarațiile de impunere menționate în acest titlu și că din acest punct de vedere apărarea contestatoarei potrivit căreia nu există titlul fiscal de creanță este nefondată, sentința instanței de fond este nelegală sub aspectul aplicării disp.art.711, 712 C.pr.civ.
Astfel, potrivit art.711 al.1 C.pr.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva ori cărui act de executate se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Prin prisma dispozițiilor de mai sus, contestația la executare este mijlocul procesual prin care părțile interesate sau vătămate prin modul de realizare al executării silite, cu neobservarea sau ignorarea condițiilor și formalităților stabilite de procedura execuțională, se pot adresa instanței competente în vederea desființării sau anulării formelor sau actelor de executare nelegale.
Legea însă restrânge aria posibilității de a se invoca în contestația la executare a motivelor privitoare la fondul dreptului pretins, prin dispozițiile art.712 C.pr.civ., potrivit cărora :” în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui .”
Ori, în cazul de speță titlul executoriu nr.5757/30.09.2013 cuprinde sumele stabilite prin decizia de impunere nr.F MH 503/6 august 2013, decizia privind sumele de plată accesorii nr._ și_ ce reprezintă titluri de creanță în acțiunea dispozițiilor legale și care pot fi atacate prin procedura specială reglementată de art.205 și urm .C.pr.fiscal.
În aceste condiții în care, pentru titlurile de creanță se prevede o procedură specială pentru desființarea lor, contestația la executare nu poate să cuprindă motive de fapt sau de drept privitoare la fondul cuprins în titlul executoriu .
Cum în speță titlul de creanță nu a fost atacat în mod greșit instanța de fond a omologat raportul de expertiză în care se pune în discuție, pe această cale a contestației la executare, însuși fondul dreptului .
Așa fiind, instanța apreciază apelul întemeiat urmând a fi admis în condițiile art.480 al.2 C.pr.civ., schimbată sentința și pe fond respinsă contestația la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul, formulat de apelanta pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., cu sediul în Drobeta T. S., ., nr.l, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 3015/15.10.2014 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr S., în contradictoriu cu intimatul contestator ., cu sediul în Municipiul Drobeta T. S., ..7, ., județul M., având CUI :_, prin administrator A. N. având ca obiect contestație la executare.
Schimbă sentința.
Respinge contestația .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Aprilie 2015, la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. E. C. | Judecător, V. N. | |
Grefier, D. A. D. |
Red. NV/DR
4ex/ 29.04.2015
Jud fond G. L
Cod operator 2626
| ← Fond funciar. Sentința nr. 4113/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretenţii. Sentința nr. 3785/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
