Acţiune în constatare. Sentința nr. 2327/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2327/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 14-04-2015 în dosarul nr. 1067/332/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 243/A
Ședința publică de la 14 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. C.
Judecător V. N.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de către apelantul reclamantt Ț. N. M. împotriva sentinței civile nr. 2327/17.12.2014 pronunțată de Judecătoria Vânju M., în contradictoriu cu intimații R. I., P. P., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat M. D. pentru apelanta reclamantă, lipsă intimații pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-a depus de către avocat M. D. pentru apelanta reclamantă împuternicirea avocațială, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, ori excepții invocate de soluționat, instanța constatând deschise dezbaterile, conform disp. art. 392 c.p.civ., acordă cuvântul asupra apelului:
Avocat M. D. pentru apelanta reclamantă solicită admiterea apelului, desființarea sentinței, trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată.
În baza art. 394 Cod procedură civilă închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Vânju M. la data de 10.04.2014, înregistrată sub nr._ și precizată la data de 06.11.2014, reclamantul Ț. N. M. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul R. I., să se constate valabilitatea convenției de vânzare-cumpărare intitulată „contract de vânzare cumpărare” încheiată la data de 20.06.2010 între reclamant în calitate de cumpărător și pârât în calitate de vânzător cu privire la suprafața de 8200 mp, teren arabil, situat în extravilanul comunei Dîrvari, ., în T- 43 A P – 50, cu vecinii: N – P. I., E – De, S – B. V.., V – De și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la acest imobil.
În fapt, a arătat ca la data de 20.06.2010 a convenit cu pârâții R. I. și P. P. să cumpere suprafața de teren mai sus menționată, pentru care s-a stabilit prețul de 1600 lei, achitat în întregime pârâților, el a intrat în posesia terenului, urmând să încheie actul în formă autentică la notar, lucru ce nu s-a realizat.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.111 c.pr.civ.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar: înscrisul sub semnătură privată intitulat „contract de vânzare cumpărare ” încheiat la data de 20.06.2010, titlul definitiv de proprietate nr._/29.10.1995,acte de deces, stare civilă și filiație, certificatul de sarcini, sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale, adeverința nr.2899/04.11.2014, proces verbal privind avantajele medierii, dovada notificării pârâtului, dovada achitării taxei de timbru și a solicitat și proba cu martorii T. G. R. și S. C..
Pârâtul nu a depus întâmpinare și nu a formulat probe în apărare, deși avea această obligație potrivit disp.art.201 alin.1 C.proc.civ.
Din depozițiile martorilor audiați se reține că, reclamantul a încheiat un antecontract cu R. I. prin care a dobândit stăpânirea terenului, plătind prețul de 1600 lei.
La data de 06.11.2014 reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că, înțelege să se judece numai în contradictoriu cu pârâtul R. I..
Prin sentința civilă nr. 2327/17.12.2014 Judecătoria Vânju M. a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată reținând următoarele:
La data de 20.06.2010 între reclamant în calitate de cumpărător și pârâții R. I. și P. P. a intervenit o promisiune de vânzare cumpărare cu privire la suprafața de 8200 mp, teren arabil, situat în extravilanul comunei Dîrvari, ., în T- 43 A P – 50, cu vecinii: N – P. I., E – De, S – B. V.., V – De ,pentru care reclamantul a achitat suma de 1600 lei, cu titlu de preț, ocazie cu care au încheiat un înscris sub semnătură privată intitulat „ contract de vânzare - cumpărare”.
Reclamantul, prin prezenta acțiune solicită să se constate valabilă vânzarea – cumpărarea intervenită între vânzătorul promitent R. I. și cumpărător, cu privire la acest imobil și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare – cumpărare.
Potrivit art. 5 alin.3 din titlul X al Legii nr. 147/2005, terenurile pot fi înstrăinate prin acte juridice între vii numai în formă autentică, fără îndeplinirea acestei condiții, actele neavând caracter translativ de proprietate. De aceea, dacă una dintre părți refuză să se prezinte la notar pentru a da forma autentică înțelegerii intervenite, instanța judecătorească este în drept să constate valabilitatea vânzării cumpărării.
Promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare consemnată de părți în înscrisul sub semnătura privată denumit „promisiune bilaterala de vanzare-cumparare" este generatoare de obligații în sarcina părților, respectiv plata prețului, predarea bunului și respectiv încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Această ultimă obligație nu a fost îndeplinita de pârât.
Antecontractul de vânzare cumpărare conține o obligație de a face, aceea a încheierii înscrisului autentic.
Această obligație se impune în temeiul principiului executării în natură a obligațiilor prevăzute de art. 1073 C.civ, care permite creditorului îndreptățit să obțină executarea întocmai a obligației debitorului său.
Astfel, potrivit art. 1073 Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exacta a obligației si numai daca aceasta obligație nu se executa are dreptul la dezdăunări. Debitorul este obligat sa execute însuși lucrul promis, neputând sa ofere creditorului despăgubiri in locul executării însăși a obligației asumate.
În cazul în care „obligația de a face” nu este adusă la îndeplinire de către debitor, creditorul, potrivit art. 1077 C.civ., poate fi autorizat de instanță să o aducă la îndeplinire, instanța judecătorească având posibilitatea să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare –cumpărare.
Ori de cate ori este posibila executarea in natura, inclusiv printr-un mijloc de constrângere directa, respectiv prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești care sa consfințească convenția parților, acțiunea este admisibilă, hotărârea judecătorească fiind prin ea însăși un act autentic care consfințește in mod valabil actul de vânzare cumpărare al imobilului ce constă într-o suprafață de teren. Dreptul real constituit in favoarea reclamantului este opozabil si terților care au avut cunoștința de existența lui.
Pentru admisibilitatea acțiunii în pronunțarea hotărârii judecătorești care să țină loc de act autentic trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții: existența unui antecontract valabil încheiat; dovedirea acestuia în condițiile dreptului comun; refuzul uneia dintre părți de a autentifica actul de înstrăinare; partea care acționează să-și fi îndeplinit obligațiile asumate prin antecontract; promitentul – vânzător să fie proprietar al bunului vândut, iar promitentul – cumpărător să nu fie incapabil de a dobândi acel bun la data pronunțării hotărârii.
Cercetând înscrisurile aflate la dosarul cauzei se observă că, înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de 20.06.2010 intitulat „ contract de vânzare cumpărare” nu este valabil încheiat, numitul P. P. la data încheierii acestuia era decedat potrivit adeverinței nr.2899/04.11.2014 emisă de Primăria comunei O., jud. M. ( fila 35 dosar).
De asemenea instanța a constatat însă că, pârâtul R. I. nu a făcut dovada că este proprietarul bunului vândut, respectiv nu a depus la dosar dovada că, s-a dezbătut succesiunea de pe urma autorului R. G., întrucât de aceasta sunt legate consecințe juridice de o importanță esențială și pentru a se stabili dacă reclamantul a ales calea procedurală corectă.
De altfel, reclamantul nu a făcut nici dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.3,4 și 9 din Legea nr.17/2014.
Față de situația de fapt reținută, instanța a apreciat acțiunea reclamantei ca neîntemeiată și respins acțiunea ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, apelantul reclamant Ț. N. M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a susținut că instanța de fond a dat o interpretare greșită cauzei respingând acțiunea cu motivul că nu s-a dezbătut succesiunea defunctului Răcuțanu G., pârâtul fiind moștenitorul acestuia.
A solicitat să se aibă în vedere că cererea de chemare în judecată a fost introdusă la 10.04.2014, cu mult înainte de . legii 17/2014m astfel că nu este necesară îndeplinirea condițiile prevăzute de art. 3,4 și 5 din legea 17/2014.
În baza art. 480 c.p.civ. a solicitat admiterea apelului, anularea hotărârii și reținerea cauzei spre rejudecare.
Apelul este nefondat.
Din considerentele sentinței apelate rezultă că motivul principal pentru care prima instanță a respins cererea reclamantului a fost acela că antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat de către apelantul reclamant Ț. M. N. cu R. I. și P. G. nu a fost valabil încheiat.
Astfel, în mod just a reținut instanța că din înscrisurile aflate la dosar, respectiv adeverința nr.2899/04.11.2014 emisă de Primăria comunei O., jud. M. și certificatul de deces nr._ eliberat de aceeași instituție ( filele 35, 38 dosar fond), promitentul vânzător P. P. era decedat la data de 20.06.2010, când și-ar fi dat consimțământul, prin semnarea înscrisului denumit „ contract de vânzare cumpărare” pentru înstrăinarea terenului în cauză.
Cum promitentul vânzător P. G. decedase, nu mai avea capacitate de folosință, și prin urmare, nu putea să-și dea acordul pentru încheierea actului, lipsa totală a consimțământului fiind cauză de nulitate absolută.
Prin cererea de apel apelantul reclamant nu a adus critici sentinței în raport de aceste motive pentru care a fost respinsă în principal acțiunea sa, înțelegând să critice considerentele subsidiare reținute de prima instanță și anume că nu s-a făcut dovada că pârâtul R. I. este proprietarul bunului vândut (respectiv nu a depus la dosar dovada că s-a dezbătut succesiunea de pe urma autorului R. G.) și nici dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.3,4 și 9 din Legea nr.17/2014.
Devreme ce apelantul nu a formulat apelul împotriva considerentelor pe care le consideră greșite și nu a solicitat înlăturarea sau înlocuirea acestora, față de cele mai sus expuse, în temeiul art. 480 din Codul de procedură civilă, apelul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, apelului civil formulat de către apelantul reclamant Ț. N. M. cu domiciliul în com. Dîrvari, . împotriva sentinței civile nr. 2327/17.12.2014 pronunțată de Judecătoria Vânju M., în contradictoriu cu intimații R. I., cu domiciliul în ., având ca obiect acțiune în constatare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Aprilie 2015
Președinte, C. E. C. | Judecător, V. N. | |
Grefier, M. B. |
Red CC/MB
EX. 4/ 14.05. 2015
Cod operator 2626
Jud fond Z. D.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3957/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 291/2015. Tribunalul... → |
|---|
