Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 2168/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2168/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 581/332/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 163/A
Ședința publică de la 10 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
Judecător C. M.
Grefier M. B.
Pe rol, judecarea apelului civil formulat de către apelantul reclamant P. C., împotriva sentinței civile nr. 2168/03.12.2014 pronunțată de către Judecătoria Vânju M. în contradictoriu cu pârâtul V. V., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, s-a depus de către apelant la dosar certificatul de moștenitor nr. 21/24.01.2012, despre care are cunoștință și intimatul, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, ori excepții invocate de soluționat, instanța constatând deschise dezbaterile, conform disp. art. 392 c.p.civ., acordă cuvântul asupra apelului:
Apelantul a solicitat admiterea apelului, fără cheltuieli de judecată.
În baza art. 394 Cod procedură civilă închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra apelului civile de față,
Prin cererea adresată Judecătoriei Vânju M. la data de 14.03.2014, înregistrată sub nr._, reclamantul P. C., a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul V. V. să se constate valabilitatea convenției de vânzare-cumpărare intitulată „chitanță” încheiată la data de 03.05.2010 între reclamant în calitate de cumpărător și pârât în calitate de vânzător cu privire la suprafața totală de 10.000 mp, terenuri situate în extravilanul satului Slașoma, ., defalcat astfel: suprafața de 5000 mp, teren pășune, situat în T.103, P.33/1, cu vecinii: N- P.33, E- Belitu C., S- Nr.1092, V- V. E. și suprafața de 5000 mp, teren pădure situat în T.103, P.33, cu vecinii: N- De, E- Belitu C., S. – P.33/1, V-V. E. și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la aceste imobile.
În fapt, a arătat ca la data de 03.05.2010 a convenit cu pârâtul să cumpere suprafața totală de 10.000 mp, pentru care s-a stabilit prețul de 2.500 lei, cu obligația acestuia să se prezinte la notariat în vederea încheierii actului în formă autentică. Cum după numeroase demersuri acesta nu s-a prezentat la notar, a formulat prezenta acțiune în instanță.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.111 c.pr.civ., art.1270, art. 1516 și art.1522 C. civ.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar: înscrisul sub semnătură privată intitulat „chitanță”,titlul definitiv de proprietate nr._/07.06.2002, copie certificat de deces privind pe numitul V. G., copie testament autentificat sub nr.172/02.02.2001, certificat de moștenitor nr.598/29.10.1991, chitanță privind dovada achitării taxei judiciare de timbru, copie de pe cartea de identitate a pârâtului, certificat de sarcini nr.7618/22.04.2014, proces verbal privind avantajele medierii și a solicitat proba cu interogatoriul pârâtului și proba testimonială cu martorul B. E..
Pârâtul, deși legal citat, nu a depus întâmpinare și nu a formulat probe în apărare.
La termenul de judecată din data de 23.10.2014 a fost interogat pârâtul, răspunsul acestuia fiind consemnat în scris, semnat conform legii și atașat la dosar (f.35) și audiat martorul B. E..
Din depoziția martorului s-a reținut că, autorul reclamantului a decedat și nu cunoaște ca acesta să fi avut moștenitori sau să fi fost căsătorit.
La același termen de judecată, instanța a pus în vedere reclamantului să facă dovada că V. G. nu a fost căsătorit și nu a avut moștenitori rezervatari, precum și să depună copie de pe registrul agricol.
În ședința publică din data de 27.11.2014, reclamantul a depus la dosar contract de arendare nr.136/10.05.2013 și a fost audiat martorul V. V., care a declarat că îl cunoaște pe numitul V. G., acesta fiind decedat de aprox. 20 de ani și că acesta i-a lăsat casa și celelalte bunuri ale sale pârâtului. Acesta a mai arătat că, autorul pârâtului a trăit în relații de concubinaj cu o femeie din Reșița, însă nu poate spune dacă acesta la data decesului nu a avut alți moștenitori.
Prin sentința civilă nr. 2168/03.12.2014 Judecătoria Vânju M. a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
La data de 03.05.2010 între reclamant în calitate de cumpărător și pârât în calitate de vânzător a intervenit un contract de vânzare – cumpărare cu privire la suprafața totală de 10.000 mp, terenuri situate în extravilanul satului Slașoma, ., defalcat astfel: suprafața de 5000 mp, teren pășune, situat în T.103, P.33/1, cu vecinii: N- P.33, E- Belitu C., S- Nr.1092, V- V. E. și suprafața de 5000 mp, teren pădure situat în T.103, P.33, cu vecinii: N- De, E- Belitu C., S. – P.33/1, V-V. E.,pentru care reclamantul a achitat suma de 2500 lei, cu titlu de preț, ocazie cu care au încheiat un înscris sub semnătură privată intitulat „chitanță”.
Reclamantul, prin prezenta acțiune a solicitat să se constate valabilă vânzarea – cumpărarea intervenită între vânzătorul promitent și cumpărător, cu privire la aceste imobile și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare – cumpărare.
Antecontractul de vânzare cumpărare conține o obligație de a face, aceea a încheierii înscrisului autentic.
Această obligație se impune în temeiul principiului executării în natură a obligațiilor prevăzute de art. 1073 C.civ, care permite creditorului îndreptățit să obțină executarea întocmai a obligației debitorului său.
Astfel, potrivit art. 1073 Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exacta a obligației si numai daca aceasta obligație nu se executa are dreptul la dezdăunări. Debitorul este obligat sa execute însuși lucrul promis, neputând sa ofere creditorului despăgubiri in locul executării însăși a obligației asumate.
În cazul în care „obligația de a face” nu este adusă la îndeplinire de către debitor, creditorul, potrivit art. 1077 C.civ., poate fi autorizat de instanță să o aducă la îndeplinire, instanța judecătorească având posibilitatea să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare –cumpărare.
Ori de câte ori este posibilă executarea în natură, inclusiv printr-un mijloc de constrângere directă, respectiv prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești care sa consfințească convenția părților, acțiunea este admisibilă, hotărârea judecătorească fiind prin ea însăși un act autentic care consfințește în mod valabil actul de vânzare cumpărare al imobilului ce constă într-o suprafață de teren. Dreptul real constituit în favoarea reclamantului este opozabil și terților care au avut cunoștință de existența lui.
Pentru admisibilitatea acțiunii în pronunțarea hotărârii judecătorești care să țină loc de act autentic trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții: existența unui antecontract valabil încheiat; dovedirea acestuia în condițiile dreptului comun; refuzul uneia dintre părți de a autentifica actul de înstrăinare; partea care acționează să-și fi îndeplinit obligațiile asumate prin antecontract; promitentul – vânzător să fie proprietar al bunului vândut, iar promitentul – cumpărător să nu fie incapabil de a dobândi acel bun la data pronunțării hotărârii.
Instanța a constatat însă că, deși reclamantul a fost citat cu mențiunea de să facă dovada că V. G. nu a fost căsătorit și nu a avut moștenitori rezervatari, precum și să depună copie de pe registrul agricol, acesta nu s-a conformat și nu a depus la dosar înscrisurile solicitate, întrucât de aceasta sunt legate consecințe juridice de o importanță esențială și pentru a se stabili dacă reclamantul a ales calea procedurală corectă.
De altfel, reclamantul nu a făcut nici dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.3,4 și 9 din Legea nr.17/2014.
Față de situația de fapt reținută, instanța a apreciat acțiunea reclamantului ca nefondată și a respins-o ca atare.
Împotriva hotărârii mai sus menționate a declarat apel apelantul reclamant P. C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A motivat în esență că prima instanță a dispus respingerea ca nefondată a cererii motivat de faptul că apelantul nu a depus la dosar dovezi din care să rezulte că V. G., autorul pârâtului nu a fost căsătorit și nu a avut moștenitori și nici copii de pe registrul agricol, probe necesare soluționării cauzei. A susținut că nu a depus dovezile solicitate întrucât a considerat că probele deja administrate sunt suficiente pentru a forma convingerea instanței că este îndreptățit la autentificarea vânzării ca urmare a indolenței dăunătoare a pârâtului, că existența ipotetică a unor moștenitori coindivizari nu ar constitui un motiv care să invalideze contractul încheiat atâta timp cât, dacă bunul este atribuit la partaj copartajantului înstrăinător contractul rămâne valabil, dreptul astfel obținut consolidându-se retroactiv.
A solicitat admiterea apelului.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma criticilor aduse, având în vedere probatoriul administrat dar și dispozițiile legale în materie, se apreciază apelul neîntemeiat.
La data de 03.05.2010 între reclamant în calitate de cumpărător și pârât în calitate de vânzător s-a încheiat un înscris sub semnătură privată intitulat „chitanță”, cu privire la suprafața totală de 10.000 mp, terenuri situate în extravilanul satului Slașoma, ., din care: suprafața de 5000 mp, teren pășune, situat în T.103, P.33/1, cu vecinii: N- P.33, E- Belitu C., S- Nr.1092, V- V. E. și suprafața de 5000 mp, teren pădure situat în T.103, P.33, cu vecinii: N- De, E- Belitu C., S. – P.33/1, V-V. E.,pentru care reclamantul a achitat suma de 2500 lei.
Prin cererea de chemare în judecată apelantul P. C., a solicitat ca instanța de judecată să constate valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare intervenit la data de 03.05.2010 și să pronunțe o hotărâre judecătorească care să țină loc de act de vânzare-cumpărare.
Prima instanță a făcut o corectă interpretare a stării de fapt și o corectă apreciere a probelor în cauza dedusă judecății.
Potrivit art. 1073 c.civ. creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și numai dacă această obligație nu se execută are dreptul la dezdăunări. Debitorul este obligat să execute însuși lucrul promis, neputând să ofere creditorului despăgubiri în locul executării obligației asumate.
Potrivit art. 1077 c.civ. dacă obligația de a face nu este îndeplinită de către debitor creditorul poate fi autorizat să o aducă la îndeplinire, instanța judecătorească având posibilitatea să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Pentru admisibilitatea acțiunii în pronunțarea hotărârii care să țină loc de act autentic, trebuie îndeplinite următoarele condiții: existența unui antecontract valabil încheiat; dovedirea acestuia în condițiile dreptului comun; refuzul uneia dintre părți de a autentifica actul de înstrăinare; partea care acționează să-și fi îndeplinit obligațiile asumate prin antecontract; promitentul – vânzător să fie proprietar al bunului vândut, iar promitentul – cumpărător să nu fie incapabil de a dobândi acel bun la data pronunțării hotărârii.
În cauză nu este îndeplinită condiția esențială, care face posibilă substituirea de către instanță a lipsei de voință a uneia dintre părți la încheierea actului în formă autentică, respectiv refuzul uneia dintre părți de a încheia contractul.
La interogatoriul luat de către reclamant pârâtului la 23.10.2014, vânzătorul a recunoscut că a vândut două bucăți de teren reclamantului în anul 2010, a primit prețul și reclamantul muncește terenul. Deși în cererea de chemare în judecată apelantul a susținut că a purtat nenumărate discuții cu pârâtul pentru a se prezenta la notar, însă acesta a refuzat, nu s-au produs dovezi în acest sens, răspunsul la interogator al pârâtului în sensul că nu s-a prezentat la notar datorită faptului că a fost plecat la muncă în Austria nefiind de natură să creeze convingerea că a refuzat autentificarea înscrisului.
Deși apelantul și-a întemeiat cererea pe disp. art. 111 c.p.civ. față de data introducerii cererii de chemare în judecată, în cauză sunt aplicabile disp. art. 4, 5 și următoarele din legea 17/2014 potrivit cărora pronunțarea unei hotărâri nu poate avea loc decât în condițiile în care se face dovada exercitării dreptului de preemțiune și a celorlalte condiții prev. de disp. art. 9 din același act normativ ale cărui texte sunt de imediată aplicare.
Pentru aceste considerente apreciindu-se că în cauză nu sunt întrunite cerințele de drept comun și ale legii speciale pentru ca instanța să poată pronunța o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică apelul urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de către apelantul reclamant P. C., cu domiciliul în ., județul M. împotriva sentinței civile nr. 2168/03.12.2014 pronunțată de către Judecătoria Vânju M. în contradictoriu cu pârâtul V. V., cu domiciliul în ., județul M., având ca obiect acțiune în constatare.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 10 Martie 2015
Președinte, L. B. | Judecător, C. M. | |
Grefier, M. B. |
Red. .> Ex.4/31.03.2015
Cod operator 2626
Jud. fond Z. D.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Partaj judiciar. Sentința nr. 1028/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
