Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 289/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 289/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 60/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 60/2015
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător M. C. O.
Grefier Lucreția I.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta reclamantă B. I. C. L. împotriva sentinței civile nr. 289/02.09.2014, pronunțată de Judecătoria Baia de A. ,intimată fiind B. E., având ca obiect hotărâre care sa tina loc de act autentic .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns procurator Ț. C. pentru apelanta reclamantă și procurator V. A. pentru intimata pârâtă .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, s-a luat act că procurator V. A. a depus la dosar procură autentificată prin notariat sub nr.208/ 22.11.2014.
Nemaifiind alte cereri de formulat și dosarul fiind în stare de judecată s-a trecut la soluționarea apelului de față;
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de A. la data de 17.04.2014, sub nr._, reclamanta B. I. C. L., în contradictoriu cu pârâta B. E., a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se constate intervenită vânzarea-cumpărarea potrivit convenției încheiate la data de 05.04.2014, urmând ca hotărârea ce se va pronunța să țină loc de act autentic de proprietate.
În motivare a arătat că, în fapt, la data de 05.04.2014, pârâta în schimbul sumei de 2000 lei, a vândut reclamantei o casă, construită din piatră, acoperită cu tablă, compusă din 3 camere, edificată înainte de anul 1952, amplasată pe terenul în suprafață de circa 448,80 mp teren curți construcții, cu următoarele vecinătăți: E- Corobaie M., N- moșt.lui G. N., S- Casa de Cultură a orașului Baia de A. și V- . class="NoSpacing"> A precizat că, convenția dintre ei reprezentând un antecontract ( promisiune bilaterală de vânzare - cumpărare), dă naștere în sarcina părților la obligația de a face, constând în încheierea actului în formă autentică prevăzută de lege, iar de la data încheierii acestei convenții și până în prezent pârâtul a refuzat să se prezinte la notar, motiv pentru care a înțeles să-l cheme în judecată. A susținut că instanțele civile au statuat că hotărârea care ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare, cu efectul transmiterii drepturilor reale, presupune un contract valabil încheiat, iar părțile să fi executat clauzele acestuia de predare-primire a imobilului și de plată a prețului.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe disp. at.1270, 1273 și art.1669 Cod civil.
În dovedire a depus la dosar chitanța privind achitarea taxei de timbru,copia xerox al înscrisului sub semnătură privată încheiat la data de 05.04.2014, contract de vânzare - cumpărare datat 28.05.1964, acord de mediere nr.12/12.04.2014,procura nr.76/19.04.2014 și certificat de sarcini nr._/16.04.2014.
În procedura de verificare și regularizare a cererii de chemare în judecată, prin rezoluția din data de 17.04.2014, s-a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată și a actelor anexate către pârâtă cu mențiunea de a formula întâmpinare.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea cererii, în sensul validării convenției încheiată între părți la data de 05.04.2014.
Judecătoria Baia de A. prin sentința supusă apelului a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta B. I. C. L., ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe, reclamanta B. I. C. L., în contradictoriu cu pârâtul B. E., a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se constate intervenită vânzarea-cumpărarea o casă, construită din piatră, acoperită cu tablă, compusă din 3 camere, edificată înainte de anul 1952, amplasată pe terenul în suprafață de circa 448,80 mp teren curți construcții, cu următoarele vecinătăți: E- Corobaie M., N- moșt. lui G. N., S- Casa de Cultură a orașului Baia de A. și V- . fie validată convenția încheiată la data de 05.04.2014, iar hotărârea ce se va pronunța să țină loc de act autentic de proprietate.
Prin cererea formulată de către părți și depusă la dosarul cauzei la fila nr. 18, acestea au solicitat să se ia act de acordul de mediere intervenit între acestea, în baza art. 63 din Legea nr. 192/2006 raportat la art. 438-441 Cod procedură civilă.
Dispozițiile art. 63 alin. 1 din Legea nr. 192/2006, stabilesc că, în cazul în care litigiul a fost soluționat pe calea medierii, instanța va pronunța, la cererea părților, cu respectarea condițiilor legale, o hotărâre, dispozițiile art. 438-441 din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, aplicându-se în mod corespunzător.
Instanța reține că art. 438 alin.1 din Codul de procedură civilă, îngăduie părților să se înfățișeze oricând în cursul judecății, chiar fără să fie citate, pentru a solicita instanței pronunțarea unei hotărâri care să consfințească tranzacția lor.
Însă pentru a se lua act de înțelegerea dintre părți printr-o hotărâre judecătorească instanța trebuie să verifice printre altele și consimțământul valabil exprimat al părților.
Împotriva acestei sentințe în termen legala formulat apel reclamantă B. I. C. L. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele de apel apelanta reclamantă a precizat că în fapt a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se constate intervenită vânzarea-cumpărarea potrivit convenției încheiate la data de 05.04.2014, urmând ca hotărârea ce se va pronunța să țină loc de act autentic de proprietate, învederând că la data de 05.04.2014, pârâta în schimbul sumei de 2000 lei, mi-a vândut o casă, construită din piatră, acoperită cu tablă, compusă din 3 camere, edificată înainte de anul 1952, amplasată pe terenul în suprafață de circa 448,80 mp teren curți construcții, cu următoarele vecinătăți: E- Corobaie M., N- moșt.lui G. N., S- Casa de Cultură a orașului Baia de A. și V- .> Ulterior, în raport de dispozițiile art. 2 alin. 1 din Legea 192/2006 (în vigoare la acea dată), am procedat la parcurgerea procedurii prealabile a medierii, ocazie cu care ne-am înțeles și am încheiat un acord de mediere. Astfel că, am solicitat în cadrul aceleiași acțiuni să se ia act de acordul de mediere intervenit între părți, depunând la dosarul cauzei cerere în acest sens.
La termenul din data de 24.06.2014, s-a prezentat pentru apelantă procuratorul împuternicit prin procura autentificată prin încheierea de autentificare nr. 76 din 19.04.2014, care a solicitat admiterea cererii, și să se ia act de acordul de mediere și punerea în posesie a apelantului.
După deliberării instanța a constatat că pentru soluționarea cauzei sunt necesare noi lămuriri, astfel că, a dispus repunerea cauzei pe rol și a acordat un nou termen de judecată la data de 02.09.2014 pentru când s-au cita părțile, însă din dezbaterile consemnate în cuprinsul sentinței la termenul când cauza a fost reținută spre soluționare nu reiese niciun aspect cu privire la lămuririle de care instanța avea nevoie.
S-a reținut de către instanța de judecată că, dispozițiile art. 63 alin. 1 din Legea nr. 192/2006, stabilesc că, în cazul în care litigiul a fost soluționat pe calea medierii, se va pronunța, la cererea părților, cu respectarea condițiilor legale, o hotărâre, dispozițiile art. 438-441 din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, aplicându-se în mod corespunzător.
Că art. 438 alin.l din Codul de procedură civilă, îngăduie părților să se înfățișeze oricând în cursul judecății, chiar fără să fie citate, pentru a solicita instanței pronunțarea unei hotărâri care să consfințească tranzacția lor (în speța dedusă judecății acordul de mediere), însă pentru a se lua act de înțelegere dintre părți printr-o hotărâre judecătorească instanța trebuie să verifice printre altele și consimțământul valabil exprimat al părților.
Prin această modalitate alternativă de soluționare a diferendului dintre părți permisă chiar în condițiile existenței unui litigiu pe rolul instamelo judecătorești, potrivit Secțiunii a V-a - art. 61-63 din Legea nr. 192/200 privind medierea, părțile au încheiat un acord prin care au înțeles să soluționeze cauza potrivit înțelegerii la care au ajuns, solicitând instanței să ia act de acord, în baza art. 63 din același act normativ.
Ca atare, se putea pronunța o sentință în temeiul învoielii parților obiectivată în cuprinsul acordului de mediere, acord care stinge litigiul dintre părți cu privire la vânzarea casei, construită din piatră, acoperită cu tablă, compusă din 3 camere, edificată înainte de anul 1952, și amplasată pe terenul în suprafață de circa 448,80 mp teren curți construcții, cu următoarele vecinătăți: 1 Corobaie M., N- moșt. lui G. N., S- Casa de Cultură a orașului Baia de A. și V- .> Reținerea instanței că la termenele de judecată în fața apelanta nu s-a prezentat personal sau prin mandatar cu procură specială pentru ca aceasta aibă posibilitatea verificării uneia dintre condițiile esențiale la încheierea tranzacției și anume consimțământul pentru a se stinge litigiul pe cale amiabilă este eronată, având în vedere că, acest consimțământ a fost dat în fața mediatorului care a încheiat acel acord de mediere.
Ori situația în care este pus la îndoială consimțământul părților încheierea acordului de mediere se pune în discuție obiectivitatea și sinceritatea mediatorului care încheie actul de mediere, act care trebuie întocmit în formă scrisă ca și condiție „ad probationem".
Interpretarea dată dispozițiilor art. 438 Cod procedură civilă, de ci instanță este eronată, având în vedere că, în cazul în care conflictul a soluționat pe calea medierii, instanța va pronunța la cererea părților o hotărâre în condițiile acestui text de lege, observând dacă medierea a condus la soluționarea în tot sau în parte a diferendului dintre noi și va încuviința învoiala în limita înțelegerii noastre.
Având în vedere că, instanța a interpretat greșit actul dedus judecății apelanta a solicit admiterea apelului, casarea sentinței apelate și pe fond să se ia ac acordul de mediere intervenit între ambele părți.
In procedura prealabilă intimata nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor aduse se constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art.438-439 c.pr.civ îndreptățesc părțile unei litigiu de a se înfățișa oricând în cuirsul judecății penztru a cere instanței să dea o hotărâre care să consființească învoiala lor asupra respectivului litigie, consemnată ca atare într-o tranzacție, iar aceste dispoziții sunt aplicabile, în mod corespunzător, și în situația în care, această învoială este urmarea unei proceduri de mediere
Tranzacția reprezintă un contract prin care părțile termină un proces început, prin concesii ș renunțări reciproce asupra pretențiilor deduse judecății, diferendul existent între acestea urmând a fi stins pe cale judiciară cu concursul instanței care, pronunță hotărârea prin care este consfințită învoiala intervenită între părți, însă numai după ce verifică dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege pentru încheierea valabilă a unui asemenea act juridic, inclusiv cea care vizează consimțământul liber exprimat de părți, consimțământ care poate fi dat fie personal, fie de către un reprezentant convențional, în acest din urmă caz, legea prevăzând că pentru acest act procesual de dispoziție, procuratorul trebuie să prezinte un mandat special( art.81 alin.1 c.pr.civ).
Prin urmare, în condițiile în care, în fața instanței părțile au lipsit, iar procuratorii acestora nu au prezentat un mandat special care să le dea dreptul să exercite acest act procesual de dispoziție, se constată că soluția de respingere a cererii de a se pronunța o hotărâre de încuviințare a acordului la care părțile au ajuns pe calea medierii, este una temeinică și legală.
Având în vedere argumentele mai sus expuse, în temeiul art.480 c.pr.civ, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta reclamantă B. I. C. L. domiciliată în oraș Baia de A., ., județul M.,împotriva sentinței civile nr. 289/02.09.2014, pronunțată de Judecătoria Baia de A. ,intimată fiind B. E., domiciliată în oraș Baia de A., ., județul M., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Ianuarie 2015.
Președinte, A. M. | Judecător, M. C. O. | |
Grefier, Lucreția I. |
MA/LI/4 ex.
Data:27.02.2015
Jud.fond.I. Bajmatară
Confidențial cod.,op.2626
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 134/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretenţii. Sentința nr. 1562/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
