Pretenţii. Sentința nr. 2722/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2722/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 31/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 31/A
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător M. C. O.
Grefier D. D.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta T. S., împotriva sentinței civile nr. 2722/18.09.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., intimat fiind pârâtul P. G., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat act că apelantul-reclamant s-a solicitat judecarea în lipsă, după care, s-a trecut la soluționarea apelului de față;
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 21.01.2014 sub nr._ reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta T. S. în contradictoriu cu pârâtul P. G. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 363 lei plus dobânzi și penalități până la data plății efective cu titlu de despăgubiri civile.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 14.10.2010 pârâtul P. G. a fost internat în cadrul unității spitalicești, în urma unui accident rutier, beneficiind de îngrijiri medicale în perioada 14.10.-15.10.2010, iar în urma acestei internări, figurează în evidențele contabile ca debitor cu suma de 363 lei.
A mai arătat că, potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
A menționat faptul că deși paratul a fost înștiințat de plata spitalizării, nu a depus la secretariatul unității nici o dovadă din care să reiese numele făptuitorului, alte date referitoare la stadiul dosarului, daca a depus plângere penală sau dacă se afla vreun dosar pe rol in acest sens.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și art.19 din C.proc. pen.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru.
Cererea de chemare în judecată nu a fost însoțită de înscrisuri doveditoare.
La data de 21.02.2014 reclamantul a depus la dosarul cauzei cerere de complinire a lipsurilor acțiunii (fila 12), la care a atașat fișă externare din spital, decont, proces verbal de informare privind avantajele medierii din data de 14.02.2014 (filele 13-17), îndeplinind obligațiile stabilite în sarcina sa.
La data de 07.03.2014 pârâtul a depus la dosar o cerere prin care a solicitat suspendarea cauzei până la soluționarea dosarului nr. 2170/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta T.-S., la care a atașat adresa nr._/19.11.2013 emisă de I.P.J.M.. (filele 21-22).
La termenul din 12.06.2014 instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, respectiv înscrisurile depuse la dosar.
La același termen de judecată, instanța din oficiu a dispus emiterea unei adrese către P. de pe lângă Judecătoria Drobeta T.-S. pentru a comunica, în copie certificată, actele din dosarul penal nr. 2170/P/2010 și a menționa dacă a fost soluționat, iar în caz afirmativ să comunice soluția adoptată și să înainteze o copie de pe aceasta.
La data de 20.06.2014, P. de pe lângă Judecătoria Drobeta T. S. a comunicat cu adresa nr. 2170/P/2010 relațiile solicitate de instanță (filele 32-49).
Judecătoria Drobeta T. S. prin sentința supusă apelului a respins acțiunea cu motivarea că din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar de către reclamantă a rezultat că pârâtul P. G. a beneficiat de servicii medicale de urgenta, fiind internat la Secția Chirurgie a Spitalului Județean de Urgenta Drobeta T. S. în perioada 14.10.2010 –15.10.2010, astfel cum rezulta din foaia de observație clinica generala întocmită de unitatea medicala sus amintita (fila 4), paratul fiind victima unui accident de circulație.
Cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea pârâtului P. G. in perioada sus amintita s-au ridicat la suma de 363 lei, potrivit decontului de cheltuieli întocmit de unitatea medicala (fila 13).
Prin prezenta acțiune reclamanta S. Județean de Urgenta Drobeta T. S. solicita obligarea pârâtului P. G., victima a unui accident de circulație, la plata sumei de 363 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, invocând în drept dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006.
Prevederile art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății statuează următoarele: persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
Din analiza textului de lege mai sus enunțat rezulta că legiuitorul a stabilit în mod imperativ categoria de persoane căreia ii revine obligația de a repara prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, constând in cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistenta medicala acordata, in sensul ca aceasta obligație revine persoanelor care prin faptelor lor au adus daune sănătății altei persoane. Ca atare, furnizorul de servicii medicale nu se poate îndrepta cu solicitarea sa de recuperare a cheltuielilor de spitalizare ocazionate de asistenta medicala acordata chiar împotriva persoanei vătămate, întrucât dispozițiile legale aplicabile în aceasta materie nu prevăd această posibilitate.
În ceea ce privește referirile făcute de reclamantă la art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanța constată că textul de lege invocat de aceasta este inoperant împotriva pârâtului, deoarece pârâtul nu este o persoana care să fi adus prin fapta sa daune sănătății persoanei spitalizate, ci este chiar persoana căreia i-au fost produse aceste vătămări.
Potrivit art. 220 din Legea nr. 95/2006, persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale numai in cazul urgentelor medico chirurgicale.
Instanța a avut în vedere si dispozițiile art. 92 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 potrivit cărora acordarea asistentei medicale publice de urgenta, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului si un drept al cetățeanului.
Totodată, potrivit disp. art. 91 din Legea nr. 95/2006 statuează că asistența medicală publica de urgenta in faza spitaliceasca este asigurata de spitalele orășenești, municipale, județene si regionale aflate in structura Ministerului Sănătății Publice si/sau a autorităților publice locale.
De asemenea, conform prevederilor art. 93 din Legea nr. 95/2006, finanțarea acordării asistentei medicale publice de urgenta se face de la bugetul de stat si din venituri proprii, prin bugetul Ministerului Afacerilor Interne, prin bugetele ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie, din donații și sponsorizări, precum și din alte surse prevăzute prin lege.
Instanța a apreciat ca nefiind întemeiate apărările reclamantei în sensul că pârâtul în calitate de persoana vătămată trebuie să suporte aceste cheltuieli întrucât acesta nu a depus la unitatea medicala dovezi privind numele făptuitorului sau dacă acesta a formulat plângere penală împotriva persoanei vinovate. Sub acest aspect instanța amintește ca nu exista nici o dispoziție legala care să oblige persoana vătămată, în speță pârâtul P. G., sa formuleze plângere penală împotriva făptuitorului. De asemenea, nu s-a putut reține nici faptul că persoana vătămată, prin omisiune nu și-a îndeplinit o obligație prevăzută de lege, astfel încât omisiunea sa ii fie imputabila și să constituie temei al răspunderii civile.
Legiuitorul prin instituirea prevederilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 a urmărit consacrarea cadrului legal de atragere a răspunderii civile a persoanei care a săvârșit . si nicidecum de îngrădire a drepturilor persoanei vătămate. Instanța apreciază ca fiind absurd a considera ca persoana vătămată printr-un fapt propriu sa beneficieze de asistenta medicala de urgenta gratuita, pe când persoana vătămată prin fapta unui terț să fie obligată la plata acestui serviciu. Acest raționament este susținut si de argumentul potrivit căruia în situația în care persoana vătămată ar fi avut calitatea de persoana asigurata, prin aplicarea prevederilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 s-ar realiza o plata nedatorata.
Având în vedere cele expuse mai sus, raportat la dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 cu modificările ulterioare, instanța a apreciat că acțiunea formulata de reclamanta nu este întemeiata, motiv pentru care a respins cererea de chemare în judecată formulata de reclamantul S. Județean de Urgenta Drobeta T. S. în contradictoriu cu pârâtul P. G..
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat apel reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta T. S. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de reclamantul a susținut că în temeiul art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 - privind reforma in domeniul sănătății, „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata .Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora, in toate procesele si cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecata ". A.. 2 al aceluiași articol prevede ca «furnizorii de servicii care acorda asistenta medicala prevăzuta la lin. 1 realizează o evidenta distincta a acestor cazuri si au obligația sa comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se afla in relație contractuala aceasta evidenta, in vederea decontării, precum si cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective in vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective ».Deși pârâtul a fost înștiințat de plata spitalizării, nu a depus la secretariatul unității nici o dovada din care sa reiese numele făptuitorului, alte date referitoare la stadiul dosarului, daca a depus plângere penala sau daca se afla vreun dosar pe rol in acest sens. Ținând seama ca termenul de prescripție este de 5 ani, fiind vorba de creanțe bugetare, completând cu refuzul pârtii vătămate de a transmite date referitoare la numele persoanei vinovate, se văd nevoiți să intenteze acțiune civilă pentru recuperarea sumei datorate.
Privind prescrierea faptei, întrucât in conformitate cu prevederile Codului Fiscal si de Procedura Fiscala, prescripția începe sa curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor, mai precis 1 ianuarie 2011. întrucât nu se supun legal termenului general de prescripție de 3 ani, ci celui de 5 ani fiind vorba de creanțe bugetare iar acțiunea a fost depusa în termen legal.
A menționat că în ceea ce privește invocarea art.91-92 din Legea nr.95/2006 privind acordarea asistenței medicale în caz de urgență, urgența este doar de 24 h, restul spitalizării pe secție, în cazul accidentelor rutiere/agresiunilor trebuie achitate de partea vinovată. În cazul în care nu se cunoaște partea vinovată, partea vătămată are obligația de a depune înscrisuri doveditoare privind numele făptuitorului și doar în acest caz se pot îndrepta împotriva persoanei vinovate.
Apelantul reclamant și-a întemeiat cererea de apel pe dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 - privind reforma în domeniul sănătății, art. 19 C. proc.pen.,solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat și obligarea pârâtului la plata sumei de 363 RON plus dobânzi si penalități până la data plății, și de asemenea casarea sentința primei instanțe.
În procedura prealabilă intimatul pârât nu a depus întâmpinare la motivele de apel.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate, se constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, respectiv cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Nu poate fi primită susținerea apelantului că din acest text de lege se poate concluziona faptul că, pârâta ar avea obligația să efectueze demersuri legale pentru a stabili identitatea și vinovăția agresorului, chiar și numai în scopul rezolvării obligațiilor ce rezultă din acordarea serviciilor medicale, câtă vreme, însuși legiuitorul stabilește pe cel responsabil de suportarea cheltuielilor rezultate din acordarea serviciilor medicale, precizând expres că acesta este persoana care prin fapta ei aduce daune sănătății altei persoane .Interpretarea dată de apelant nu rezultă din niciun text legal, iar unde legea nu distinge, nici instanța nu o poate face.
Așadar, față de dispozițiile legale menționate, având în vedere că făptuitorul este cel care trebuie să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, pârâta, ca persoana vătămată, nu poate fi obligată la repararea acestui prejudiciu.
În ceea ce privește excepția prescripției, instanța de apel constată că aceasta nu a fost invocată de nici o parte în fața instanței de fond, și nici de către instanță, prin urmare acest motiv de apel excede obiectului apelului, obiect reprezentat de sentința atacată.
Față de considerentele expuse, apreciind că sentința instanței de fond este legală și temeinică, în baza 480 alin.1 C.pr.civ., apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta T. S., domiciliat în Drobeta T. S., . nr.4, județul M., împotriva sentinței civile nr. 2722/18.09.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., intimat fiind pârâtul P. G., domiciliat în Drobeta T. S., ., județul M., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Ianuarie 2015
Președinte, A. M. | Judecător, M. C. O. | |
Grefier, D. D. |
Redactat. OM.C. / 2015
Tehnoredactat D.D. /4 ex.
Jud. fond F. C.
Cod operator 2626
| ← Pretenţii. Sentința nr. 303/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Uzucapiune. Sentința nr. 3474/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
