Conflict de competenţă. Decizia nr. 7/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 7/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 7/2015
Ședința camera de consiliu de la 20 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. Z.
Grefier N. C. B.
Pe rol soluționarea conflictului de competență ivit între Judecătoriile Dr. Tr. S. și Vînju M. privind soluționarea cauzei civile nr._ privind pe reclamantul T. N. și pe pârâta M. A., având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vînju M. la data de 24.03.214 sub nr._, reclamantul T. N. a chemat în judecată pe pârâta M. A., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că pârâta i-a vândut terenul în suprafață totală de 5000 m.p. teren arabil situat în extravilanul comunei Pristol, satul Cozia, județul M. în T 19, P 11, cu vecinii: N - De, E – rest proprietate B. Ș., S + De, V + Dorondel și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că la data de 25.02.2014, printr-un înscris sub semnătură privată intitulat ”chitanță” a cumpărat de la pârâtă suprafața de teren mai sus menționată, cu prețul de 1000 lei urmând ca ulterior să încheie actul autentic, lucru pe care nu l-au realizat, aceasta refuzând să se prezinte la notarul public.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp. art.1669 C.civ.
Instanța din oficiu a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței, având în vedere domiciliul pârâtei, cauza rămânând în pronunțare asupra excepției.
Prin s.c. nr.1693/14.10.2014, Judecătoria Vînju M. a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Vînju M. invocată din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei având ca obiect „acțiune în constatare”, privind pe reclamantul T. N. în contradictoriu cu pârâta M. A. în favoarea Judecătoriei Drobeta T. S..
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Vînju M. a reținut următoarele:
Conform art. 248 alin.1 C.proc.civ., instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe noi, după caz, cercetarea în fond a pricinii.
Referitor la excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată de instanță din oficiu, excepția necompetenței teritoriale fiind una de procedură urmează, astfel, să fie soluționată cu prioritate.
În Monitorul Oficial al României, partea I, nr.581 din 12 septembrie 2013 emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a publicat Decizia nr. 8/10.06.2013 pronunțată în recurs în interesul legii cu privire la caracterul acțiunii în pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare a unui imobil și stabilirea competentei teritoriale în judecarea acestei acțiuni.
Potrivit acestora, acțiunea prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a unui imobil are caracterul unei acțiuni personale imobiliare.
Competența teritorială de soluționare a unei astfel de acțiuni, înregistrată înainte de data de 15 februarie 2013, se determină în condițiile art. 5, art. 7 și, respectiv, art.10 pct.1 din codul de procedură civilă în vigoare la data înregistrării cererii.
Constatând că prevederile art. 117 al. 1 C.Pr.Civ., care aveau caracter de normă specială în materie, nu mai pot fi aplicate în cauză, Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție fiind general obligatorie, conform art. 517 alin. (4) c.pr.civ., instanța urmează a stabili care este instanța competentă pentru soluționarea prezentului litigiu.
Cererile având ca obiect acțiune în constatare au caracter necontencios, iar potrivit art.131 alin.1 C.Pr.Civ., competența urmează a se stabili prin raportare la art.107 C.Pr.Civ, potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
Cum domiciliul pârâtei se află în Drobeta T. S., localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Drobeta T. S., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Vînju M. invocată din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta T. S..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. sub același număr la data de 11.11.2014.
Prin sentința nr.3948/10.102.2014, Judecătoria Drobeta T. S. a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Drobete T. S., invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vînju M. și a constatat ivit conflict negativ de competență dispunând înaintarea cauzei la Tribunalul M., pentru soluționarea conflictului.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că la pronunțarea primei sentințe instanța a invocat decizia nr. 8/2013 a I.C.C.J., pronunțată în recurs în interesul legii, potrivit căreia „actiunea prin care se solicita pronuntarea unei hotarari judecatoresti care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare a unui imobil are caracterul unei actiuni personale imobiliare.”
În raport de caracterul acestui tip de acțiune competența teritoriala se stabilește după regulile prevăzute in art. 5, art. 10 pct. 1 și art. 12 din Codul de procedura civila (in vigoare la data începerii procesului), fie in favoarea instanței de la domiciliul ori sediul pârâtului, fie in favoarea instanței de la locul stabilit prin convenție pentru executarea obligației.
Instanța apreciază că, în speță, nu este aplicabilă această decizie, deoarece cererea este introdusă după . noilor dispoziții de procedură și, schimbând obiectul acțiunii (în acțiune în constatare), se raportează la dispozițiile aplicabile cererilor necontencioase, stabilind competența în conformitate cu aceste dispoziții.
Cererea a fost înregistrată, în urma declinării de competență, la Judecătoria Dr. Tr. S..
În temeiul dispozițiilor art. 131 C. pr. civ., potrivit cărora, la primul termen, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească competența de soluționare a pricinii, instanța procedând la această verificare constată următoarele.
Acțiunea având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic are caracterul unei acțiuni personale imobiliare, ori dispozițiile art. 117 din N.C. pr. civ., care reprezintă o normă ce reglementează o competență teritorială exclusivă, înlătură orice dubiu, precizând expres care sunt cererile cărora li se aplică și anume cererile privitoare la drepturile reale imobiliare.
Având în vedere caracterul personal al acestei acțiuni suntem în prezența unei competențe teritoriale alternative, fiind competente deopotrivă instanța de la domiciliul pârâtului (art. 107) și instanța de la locul executării contractului (art. 113 alin. 1 pct. 3), astfel că judecătorul, raportat la dispozițiile art. 130 alin. 3 C. pr. civ., nu putea invoca din oficiu necompetența de ordine privată.
La art. 116 C. pr. civ. se arată că reclamantul are alegerea între mai multe instanțe competente, situație în care instanța nu se poate dezînvesti prin declinarea competenței.
După cum a reținut și Î.C.C.J., prin decizia nr. 905/18. 03. 2014, pronunțată în soluționarea unui conflict negativ de competență, „dispozițiile art. 116 din Noul Cod de procedură civilă conferă reclamantului beneficiul alegerii instanței la care înțelege să introducă acțiunea, astfel că aceea instanță va deveni competentă să soluționeze litigiul cu care a fost investită.”
Întrucât reclamantul a optat pentru instanța de la locul executării contractului, în speță Judecătoria Vânju M., această instanță este competentă să soluționeze cauza.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că nu este competentă să soluționeze cererea cu care a fost învestită, astfel că va admite excepția necompetentei teritoriale și, pe cale de consecință, va declina competența de soluționare a acestei cauze în favoarea Judecătoriei Vânju M..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului M. sub nr._ /2014.
Analizând actele dosarului Tribunalul constată că obiectul acțiunii îl constituie pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
Astfel cum au reținut ambele Judecătorii acțiunea are caracterul unei acțiuni personale imobiliare, potrivit deciziei nr. 8/2013 a I.C.C.J., pronunțată în recurs în interesul legii, potrivit căreia „actiunea prin care se solicita pronuntarea unei hotarari judecatoresti care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare a unui imobil are caracterul unei actiuni personale imobiliare.”
Prin urmare, pentru stabilirea competenței teritoriale sunt aplicabile dispozițiile art. 107 și art. 113 alin. 1 pct. 3 din NCPC. În mod greșit a reținut Judecătoria Vînju M. că sunt aplicabile dispozițiile privind procedura necontencioasă, cauza neputând fi încadrată în această categorie față de modul în care a fost formulată, ci fiind o acțiune cu caracter contencios.
De asemenea, având în vedere disp. art. 129 și art. 130 alin. 3 NCPC Tribunalul constată că niciuna intre cele două Judecătorii nu puteau să invoce din oficiu necompetența teritorială, aceasta putând fi invocată doar de pârât în condițiile art. 130 alin. 3 NCPC.
Prin urmare, Tribunalul constată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vînju M., aceasta fiind prima instanță investită, iar în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 113 alin.1 pct 3.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Constată competența de soluționare a cauzei civile privind pe reclamantul T. N., domiciliat în ., județul M., cu domiciliul procesual ales la cab. av. M. M. în ., în contradictoriu cu pârâta M. A., domiciliată în Drobeta T. S., ., ., . în favoarea Judecătoriei Vînju M..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Ianuarie 2015.
Președinte, C. Z. | ||
Grefier, N. C. B. |
Red. CZ
Dact. CNB
Ex.4/2.02. 2015
Cod operator 2626
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1562/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretenţii. Sentința nr. 303/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
