Contestaţie la executare. Sentința nr. 6/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 12-10-2015 în dosarul nr. 162/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 162/R
Ședința publică de la 12 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. M.
Judecător C. Z.
Judecător L. B.
Grefier A. M. M.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta-intimată Casa de Asigurări de Sănătate M., împotriva sentinței civile nr.657 din 16.04.2015 pronunțată de Judecătoria Vânju M., în contradictoriu cu intimatul-contestator F. I., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic P. S., pentru recurenta-intimată, lipsă fiind intimatul-contestator.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic P. S., pentru recurenta-intimată, depune la dosarul cauzei împuternicire de reprezentare juridică.
Instanța pune în discuție excepția tardivității recursului invocată de către apărătorul intimatului-contestator.
Reprezentantul recurentei-intimate solicită recalificarea căii de atac exercitate din recurs în apel, apreciind că se aplică legea nouă.
Instanța respinge cererea reprezentantul recurentei-intimate, față de dispozițiile art. 24 noul cod de procedură civilă, executărilor silite începute anterior intrării în vigoare codului de procedură civilă, se aplică codul vechi, iar calea de atac prevăzută de lege pentru contestațiile la executare începute anterior datei de 15.02.2013 este recursul, care are ca termen de declarare 15 zile.
Cu privire la excepția tardivității, reprezentantul recurentei-intimate, arată că nu se opune încuviințării acesteia, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Vânju M. la data de 16.03.2012, contestatorul F. I., în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate M., a formulat contestație la executare, solicitând să se dispună anularea somației cu nr.7/20.02.2012 și a titlului executoriu cu nr.7/20.02.2012 emise de Casa de Asigurări de Sănătate M. și suspendarea executării silite.
În motivarea contestației, s-a susținut că i-au fost comunicate de către Casa de Asigurări de Sănătate M. somația nr.7/20.02.2012 și titlul executoriu nr.7/20.02.2012 prin care i se comunică faptul că datorează o contribuție pentru asigurările sociale de sănătate, cu majorări și penalități de întârziere în cuantum de 16.295 lei, sumă pentru care s-a început executarea silită.
Apreciază că somația și titlul executoriu sunt nelegale având în vedere că în cuprinsul titlului executoriu se face vorbire despre decizia de impunere nr. 271/12.10.2011, decizie care nu i-a fost comunicată și nu are cunoștință despre conținutul acesteia.
În Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății nu este prevăzut că urmărirea silită ar putea fi executată fără existența unui titlu de creanță.
Majorările de întârziere nu trebuiau calculate în condițiile în care niciodată Casa de Asigurări de Sănătate M. nu i-a notificat că ar avea vreo obligație de plată reprezentând vreo contribuție restantă și, cu atât mai mult, nu pot curge majorări de întârziere sau penalități.
Menționează că a plătit contribuția legală la timp și în cuantumul prevăzut de lege și nu cunoaște de ce se consideră că are restanțe constând în contribuția legală, majorări și penalități de întârziere.
La 31.12.2009 a primit din partea CAS M. un extras de cont din care rezultă că nu are nici un fel de datorie.
În cursul lunii martie 2011, cu ocazia primirii adeverinței de asigurat, a achitat toate obligațiile aferente anului 2010 și pentru trimestrul I din 2011.
Începând cu 11.04.2011, s-a pensionat pentru limită de vârstă, conform deciziei nr.15.984/20.06.2011 emisă de C. Județeană de Pensii M..
Mai arată că stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înștiințarea contribuabilului privind depășirea termenului legal de depunere a declarației fiscale.
Niciodată, în ultimii 5 ani, nu i s-a comunicat că ar avea alte obligații suplimentare de plată în afara celor pe care le-a achitat, astfel că nu i se pot percepe majorări de întârziere. De asemenea, Lg. nr.95/2006 nu prevede că trebuie să i se perceapă și penalități de întârziere.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 172-174 din O.G nr.92/2003.
În dovedirea contestației, contestatorul a depus la dosar: somația nr.7/20.02.2012, titlul executoriu nr.7/20.02.2012, chitanță privind dovada achitării taxei de timbru, împuternicire avocațială.
Intimata Casa de Asigurări de Sănătate M., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare formulată de contestatorul F. I. ca nefondată, motivând că potrivit art.51,al.2.lit.b)O.U.G.150/2002 (cu modificările și completările ulterioare) până la 29.05.2006, iar de la 29.05.2006 până în prezent de Leg.95/2006,cu modificările și completările ulterioare, Leg.571/22.12.2003 Cap. III, art.47, al.1-3 privind Codul Fiscal, Ordinul C.N.A.S.nr.617/2007, contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%,iar de la 01.07.2008 de 5,5% până la 31.12.2008,de la o1.01.2009 de 6,5%,pentru anul 2010 începând cu veniturile lunii ianuarie cota de contribuție este de 5,5% pe perioada verificată, care se aplică la: a)venituri din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit, b)venituri din activități ale persoanelor care exercită profesii libere sau autorizată potrivit legii să desfășoare activități independente dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară lunar, daca este singurul venit asupra căruia se calculează contribuția.
Verificarea privind contribuția la F.N.U.A.S. a contestatorului s-a făcut în baza Protocolului încheiat de către C. Naționala de A. de Sănătate și Agenția Națională de Administrare Fiscală privind furnizarea datelor referitoare la asigurații din categoriile care realizează venituri din profesii libere, din drepturi de proprietate intelectuală,din dividende, dobânzi și cedarea folosinței bunurilor din agricultură și silvicultură, precum și date privind plata contribuțiilor datorate de angajator și angajat la F.N.U.A.S.S pentru persoanele care au calitatea de angajat către C.N.A.S.
Pe baza datelor furnizate de A.N.A.F. M. s-a procedat la calcularea veniturilor reclamantului pe perioada trim. I 2006 - trim. IV 2009.
Înștiințarea cu privire la obligațiile de plată s-a făcut conform art.44 din O.G.92, privind Codul de procedură fiscală, prin corespondența la domiciliul contribuabilului, sediul unde se desfășoară activitatea,conform deciziilor de impunere emise de către A.N.A.F. M., prin afișare pe site-ul C.A.S. M. - www.cjasmh.ro, la sediul C.A.S. M., precum și prin promovare în mass-media a obligației plății contribuției la F.N.U.A.S.S pentru toate persoanele ale căror obligații de declarare,constituire și plată au rămas în sarcina casei județene de asigurări de sănătate.
Calculul obligațiilor fiscale față de C.A.S. M. s-a făcut în baza deciziilor de impunere comunicate de A.N.A.F pentru plați anticipate cu titlu de impozit și deciziilor de impunere anuală pe perioada 15.03._11.
Persoanele fizice care exercită profesii liberale sunt obligate sa depună la casele de asigurări de sănătate declarații nominale privind obligațiile ce le revin față de fond și dovada plății contribuțiilor.
Reclamantul avea obligația ca la începerea activității P.F. autorizată să se înregistreze la C.A.S. M. cu declarații, să depună deciziile de impunere estimative și anuale emise de către A.N.A.F. M. în baza cărora sa se calculeze debitul la F.N.U.A.S.S.
C.A.S. M. are obligația de a coresponda numai cu asigurații aflați în evidență, actul inițial de evidență este declarația contribuabilului pe care acesta are obligația de a o depune trimestrial la C.A.S. M.,conform art.215 alin.3 din Legea 95/2006 cu modificările și completările ulterioare.
În ceea ce privesc dobânzile și penalitățile de întârziere,conform Codului de procedură fiscală la cap. III alin. 1 acesta prevede „Dobânzile se calculează pentru fiecare zi, începând cu ziua următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv".
În cazul reclamantului, termenul de scadență a fost trimestrial, respectiv 15.03, 15.06, 15.09, 15.12, ale fiecărui an când datora contribuții la F.N.U.A.S.S. și nu de la data stabilirii acestor accesorii.
Art.257 alin.8 din Leg.95/2006 ,,Termenul de prescripție al plații contribuției de asigurări sociale de sănătate se stabilește în același mod cu cel prevăzut pentru obligațiile fiscale."
Art.91.alin.1 din Codul de procedură fiscală prevede că „Dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, dacă legea nu dispune altfel."
În conformitate cu Legea 95/2006 cu modificările și completările ulterioare cap. I. art.208 alin.3 ,,Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar."
Întrucât contestatorul nu a plătit contribuția la termenul stabilit în Raportul de control și Decizia de impunere, în baza art.145 din OG.92/2003 privind Codul de procedură fiscală (republicat) s-a început executarea silită, emițându-se Somația și Titlu executoriu nr.7/20.02.2012, pentru suma de 9899 lei fond CASS, 4627 lei majorări, 1869 lei penalități, total_ lei.
A anexat la dosar raport de control nr.271/12.10.2011, situația contribuțiilor la FNUASS, decizia de impunere nr.245/12.10.2011, împuternicire de reprezentare juridică nr._/02.04.2012, fișă ANAF, somație și titlu executoriu nr.7/20.02.2012, adresa de înaintare nr._/20.10.2011, confirmări de primire din data de 25.10.2011.
Prin sentința civilă nr. 657/16.04.2015, Judecătoria Vânju M. a admis contestația la executare formulată, a dispus anularea somației cu nr.7 din 20.02.2012 și a titlului executoriu cu nr.7 din 20.02.2012 emise de intimata Casa de Asigurări de Sănătate M. și a dispus suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin prezenta contestație, contestatorul a solicitat să se dispună anularea somației cu nr.7/20.02.2012 și a titlului executoriu cu nr.7/20.02.2012 emise de Casa de Asigurări de Sănătate M. și suspendarea executării silite.
Instanța a reținut că, contestatorului F. I. i-au fost comunicate de către Casa de Asigurări de Sănătate M. somația nr.7/20.02.2012 și titlul executoriu nr.7/20.02.2012 prin care i se comunică faptul că datorează o contribuție pentru asigurările sociale de sănătate, cu majorări și penalități de întârziere în cuantum de 16.295 lei, sumă pentru care s-a început executarea silită.
În cuprinsul titlului executoriu se face vorbire despre decizia de impunere nr.271/12.10.2011, decizie care nu i-a fost comunicată contestatorului și nu are cunoștință despre conținutul acesteia.
În Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății nu este prevăzut că urmărirea silită ar putea fi executată fără existența unui titlu de creanță.
Prin adresa nr._/20.10.2011, Casa de Asigurări de Sănătate M. comunică, contestatorului F. I., raportul de control nr.271/12.10.2011 și decizia de impunere nr.271/12.10.2011 privind obligațiile către FNUASS calculate prin aplicarea cotelor de contribuție asupra veniturilor nete estimate și realizate în perioada 15.03._11, venituri verificate în urma documentelor prezentate și a accesării programului informatic S.I.U.I. primite de la ANAF M. în baza protocolului încheiat la nivel național între ANAF și CNAS.
Decizia de impunere nr.271/12.10.2011 este în sumă de 16.295 lei, formată dintr-un debit în valoare de 9.799 lei, la care s-au calculat majorări în sumă de 4.627 lei și penalități de întârziere în sumă de 1.869 lei.
În ceea ce privește recalcularea cuantumului penalităților și majorărilor de întârziere pe care le pretinde intimata de la contestator, având în vedere probatoriul existent la dosarul cauzei și expertiza contabilă s-a constatat ca acestea nu pot fi aplicabile debitului constatat, întrucât potrivit art.261, alin.(l) din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății „angajatorii și asigurații care au obligația plății contribuției în condițiile prezentei legi și care nu o respectă datorează pentru perioada de întârziere majorări de întârziere în condițiile Codului de procedură fiscală".
Conform art.119 din Codul de procedură fiscală, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere și nicidecum majorări de întârziere, acestea (majorările de întârziere) conform art.l241, alin.(l) din Codul de procedură fiscală se datorează în cazul creanțelor datorate bugetelor locale.
Textul legal, mai sus citat nu stipulează in mod expres, faptul că debitorul obligației este de drept pus în întârziere.
De asemenea, trebuie menționat faptul că nu a existat o punere în întârziere și nu a fost comunicat cuantumul unor astfel de penalități, nici măcar al debitului efectiv, în nici unul din cei 3 ani, respectiv 15.03._11.
Or, trebuie să se facă dovada punerii în întârziere cu privire la majorările de întârziere percepute, dovadă care constă într-o manifestare de voință din partea creditorului în forma cerută de lege, manifestare care se putea face fie printr-o notificare cu ajutorul executorului judecătoresc, fie prin introducerea unei cereri de chemare în judecată, în conformitate cu art.1532 și următoarele din Codul civil.
De asemenea, nu au fost respectate dispozițiile art.222 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, dispoziții imperative care statuează faptul că: „fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o data pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale”.
În ceea ce privește suma calculată cu titlu de penalități, aceasta nu se pot aplica, dat fiind faptul ca Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, nu prevede posibilitatea de a se percepe astfel de penalități de întârziere pentru contribuția la fondul de asigurări de sănătate.
Potrivit art.261, mai sus citat, asigurații care au obligația plății contribuției în condițiile prezentei legi și care nu o respecta datorează pentru perioada de întârziere majorări de întârziere.
De altfel, nici art.216 din Legea nr.95/2006 nu prevede posibilitatea perceperii penalităților de întârziere statuând doar faptul că „în cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice se procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere".
Pe de altă parte, contestatorului F. I., i-au fost comunicate somația nr.7/20.02.2012 și titlul executoriu nr.7/20.02.2012, privind obligația fiscală de plată către F.N.U.A.S.S. a sumei de 16.295 lei, compusă din 9.799 lei fond C.A.S, 4.627 lei majorări si 1.869 lei penalități.
În cuprinsul titlului executoriu nr.7/20.02.2012, Casa de Asigurări de Sănătate M. face referire la decizia de impunere nr.271/12.10.2011.
Conform probatoriului existent la dosarul cauzei, această decizie de impunere nr.271/12.10.2011, nu există, expertiza contabila neputând-o identifica.
Intimata Casa de Asigurări de Sănătate M., a transmis un titlu de executare nr.7/20.02.2012, în baza unei decizii de impunere nr.271/12.10.2011, care, din probatoriul existent la dosarul cauzei, nu a fost comunicată contestatorului F. I..
Potrivit art. 44 alin. 1 Cod procedura fiscală, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat în formele și locurile prevăzute de alineatele următoare, din norma susmenționată, însă singurul efect recunoscut de lege necomunicării actului administrativ este, potrivit art. 45 Cod procedură fiscală, inopozabilitatea lui.
Altfel spus, actul administrativ necomunicat în formele prescrise, nu produce efecte juridice împotriva destinatarului actului administrativ.
Conform art. 46 Cod procedură fiscală, nulitatea actului administrativ fiscal poate fi antrenată pentru lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal.
În cazul de față, titlul de executare nr.7/20.02.2012, are ca obiect și a fost emis în baza deciziei nr.271/12.10.2011, decizie ce nu poate fi opozabilă contestatorului F. I. deoarece, acestuia nu i-a fost comunicată, expertiza contabilă neputând identifica în probatoriul depus la dosarul cauzei această decizie și, pe cale de consecință, nu se poate face o recalculare a majorărilor și penalităților de întârziere pe care le pretinde intimata de la contestator.
Față de considerentele reținute, instanța a apreciat contestația ca fiind întemeiată, a admis-o și a dispus anularea somației cu nr.7 din 20.02.2012 și a titlului executoriu cu nr.7 din 20.02.2012.
Referitor la cererea de suspendare a executării silite, formulată de contestator, instanța, observând temeiurile de drept invocate de contestator în cererea de suspendare a executării silite și având în vedere disp. art. 25 alin.1 C.p.c., potrivit căruia „ executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi”, a apreciat că în speță sunt incidente prevederile vechiului cod de procedură civilă, prin urmare, în conformitate cu art. 403 C.p.c., potrivit căruia „ instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță”, a fixat o cauțiune în cuantum de 1600 lei, pentru cererea de suspendare formulată de contestator..
Potrivit art.403 alin.1 Cod procedură civilă „Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel.
Pentru a se pronunța asupra cererii de suspendare, instanța a trebuit să facă o analiză sumară asupra fondului contestației, pentru a verifica dacă finalizarea executării nu ar avea în mod nelegal consecințe păgubitoare pentru debitor. Altfel spus, instanța a considerat că admiterea unei astfel de cereri este condiționată de existența unei aparențe de drept în favoarea contestatorului, în strânsă legătură cu pretinsa nelegalitate a actelor de executare a titlului executoriu.
Într-adevăr, instanța pronunțându-se în această etapă procesuală asupra temeiniciei motivelor invocate pe calea contestației la executare, constatând nelegalitatea vădită a actelor de executare, este îndeplinită și condiția formală a achitării unei cauțiuni în cuantum de 1600 lei de către contestator, stabilită potrivit art. 403 C.proc.civ.
Pe de altă parte, din analiza sumară a actelor întocmite în cadrul executării silite, a rezultat că motivele invocate de contestator justifică suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a contestației.
Față de cele reținute, instanța a admis cererea și a dispus suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimata, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului acesta a arătat că înștiințarea cu privire la obligațiile de plată s-a făcut conform art. 44 din OG nr. 92/2003, fiind comunicată și contestatorului la data de 20.10.2011 cu confirmare de primire.
A mai arătat că instanța de fond nu a ținut cont de înscrisurile depuse la dosarul cauzei anulând titlul executoriu și somația nr. 7/20.02.2012 ce a fost emis în baza deciziei nr. 271/12.10.2015 pe motivul că aceasta nu poate fi opozabilă contestatorului, deoarece „aceasta nu i-a fost comunicată”, expertiza contabilă neputând identifica în probatoriul depus la dosarul cauzei această decizie și, pe cale de consecință, nu se poate face o recalculare a majorărilor și penalităților de întârziere.
A arătat că instanța de fond a respins obiecțiunile formulate de intimată la raportul de expertiză, deși expertul nu a stabilit obligațiile fiscale conform deciziei de impunere nr. 275/12.10.2011 și raportului de control nr. 271/12.10.2011, cu toate că aceste documente i-au fost puse la dispoziție în vederea efectuării expertizei.
Recurentul a mai precizat că nu a fost respectată de către contestator procedura prealabilă privitor la atacarea cu contestație a titlului executoriu la organul emitent.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii formulate de reclamant.
Intimatul-contestator nu a formulat întâmpinare.
La termenul din data de 21.09.2015 apărătorul contestatorului a invocat excepția tardivității recursului.
Analizând cu prioritate această excepție instanța de recurs constată următoarele:
Potrivit disp. art. 24 noul cod proced civ. dispozițiile noii legi se aplică numai proceselor și executărilor începute după ., adică după data de 15.02.2013.
În cauza de față executarea a început anterior acestei date, somația fiind emisă la data de 26.04.2011, prin urmare se aplică dispozițiile vechiului cod de procedură civilă.
Conform acestor dispoziții legale, art. 301 din codul vechi de procedură civilă termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune astfel.
Hotărârea atacată a fost comunicată recurentei la data de 12.05.2015, conform dovezii aflată la dosarul de fond, iar recursul a fost depus la data de 11.06.2015, cu nerespectarea termenului legal. Chiar dacă se are în vedere cererea depusă la data de 9.06.2015 și intitulată apel, nici aceasta nu respectă termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 301 vechiul cod de proced. Civ.
Prin urmare, față de considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor legale menționate, instanța va respinge recursul formulat ca fiind tardiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta-intimată Casa de Asigurări de Sănătate M., împotriva sentinței civile nr.657 din 16.04.2015 pronunțată de Judecătoria Vânju M., în contradictoriu cu intimatul-contestator F. I., având ca obiect contestație la executare, ca fiind tardiv.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.10.2015.
Președinte, F. M. | Judecător, C. Z. | Judecător, L. B. |
Grefier, A. M. M. |
Red. Z.C./Tehnored. M.A.M.
2 ex./6 pag.23.10.2015
Jud. fond N. A.
Cod op. 2626
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 84/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Legea 10/2001. Sentința nr. 56/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
