Pretenţii. Sentința nr. 271/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 271/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 2755/313/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 488/A
Ședința publică de la 25 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. R.
Judecător F. M.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul-reclamant S. Județean de Urgență C. împotriva sentinței civile nr.271/16.03.2015 pronunțată de Judecătoria Strehaia în contradictoriu cu intimatul-pârât G. Nicușor O., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței lipsa părților și faptul că acestea nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Întrucât s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art. 411 cod procedură civilă, instanța potrivit art. 392 cod procedură civilă, constată deschise dezbaterile și o reține pentru soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia la data de 29.12.2014 sub nr._, reclamantul S. Județean de Urgență Dr. Tr. S. a chemat în judecată pe pârâtul G. Nicușor O., pentru pretenții.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că numitul G. Nicușor O. a fost internat la S. Județean de Urgență Dr. Tr. S. în perioada 11.10.2011 –14.10.2011, urmare a unui accident rutier. Contravaloarea zilelor de spitalizare a fost în cuantum de 1.045,07 lei, sumă ce nu a fost achitată până în prezent. Deși a făcut demersuri la IPJ M., reclamanta nu a obținut date privind identitatea persoanei ce a produs accidentul.
A solicitat obligarea pârâtului la plata sumei 1045,07 lei, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare, plus dobânzi și penalități până la data plății efective.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006, art. 119-127 C.p.fiscală.
În dovedirea pretențiilor sale reclamantul a depus la dosar, decontul de cheltuieli.
În considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, prin sentința civilă nr.271/16.03.2015 Judecătoria Strehaia, a respins acțiunea, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul G. Nicușor O., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 1045,07 lei, reprezentând contravaloare servicii medicale ce i-au fost prestate.
Potrivit adeverinței nr.2/2/2/1.1/391/13,03.2015 emisă de către . Sucursala Electrificare C. Centrul electrificare C. pârâtul este angajatul acestei institutii în funcția de tehnician începand cu data de 15.12.2004 și până în prezent, fără întrerupere.
Pârâtul a beneficiat de servicii medicale de urgență, fiind internat la Secția ortopedie a Spitalului C. Județean de Urgență C. în perioada 11.10.-14.10.2014, cu diagnosticul fractură a diafizelor atât ale ulnei cât și ale radiusului, prin accident rutier.
Cheltuielile de spitalizare, în suma de 1045,07 lei, au fost detaliate prin decontul de cheltuieli.
Potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 " persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii si au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale."
Textul de lege este imperativ în privința obligației furnizorului de servicii medicale de a recupera cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistența medicală, însa de la persoanele care prin fapta lor aduc daune sănătății altei persoane și nicidecum de la persoanele agresate.
Potrivit art. 220 din Legea nr. 95/2006 R" persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale numai în cazul urgentelor medico-chirurgicale".
Potrivit art. 92 alin. 1 din Legea nr. 95/2006: " acordarea asistentei medicale publice de urgenta, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului si un drept al cetățeanului ".
Potrivit art. 93 din Legea nr. 95/2006R " Finanțarea acordării asistenței medicale publice de urgență se face prin bugetul Ministerului Sănătății de la bugetul de stat și din venituri proprii, prin bugetul Ministerului Afacerilor Interne, prin bugetele ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie, din donații și sponsorizări, precum și din alte surse prevăzute prin lege. "
Nu există nici o dispoziție legală care să oblige persoana vătămată de a formula plângere penala împotriva făptuitorului. Astfel, nu s-a putut reține nici faptul că persoana vătămată, prin omisiune nu și-a îndeplinit o obligație prevăzută de lege, astfel încât omisiunea să-i fie imputabilă și să constituie temei al răspunderii civile.
Legiuitorul, prin instituirea prevederilor art. 313 a avut în vedere consacrarea cadrului legal de atragere a răspunderii civile a persoanei care a săvârșit . și nicidecum de îngrădire a drepturilor persoanei vătămate. Este absurd a considera că persoana vătămată dintr-un fapt propriu beneficiază de asistență medicală de urgență gratuită, pe când persoana vătămată prin fapta unui terț să fie obligată la plata acestui serviciu. Raționamentul este susținut si de argumentul potrivit căruia, în situația în care persoana vătămată ar fi avut calitatea de persoană asigurată, prin aplicarea prevederilor art. 313 s-ar realiza o plata nedatorată.
În cazul de față, pârâtul are calitatea de asigurat, fiind angajat al . Sucursala Electrificare C. Centrul electrificare C., astfel ca instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că, prin sentința apelată, prima instanță a dispus respingerea cererii de chemare în judecată.
Prin acțiunea introdusă, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1045,07 lei, sumă ce reprezintă contravaloarea cheltuielilor de spitalizare suportate cu acordarea serviciilor medicale pârâtului, internat la S. C. Județean de Urgență C., ca urmare a unui accident de circulație /agresiune.
Având în vedere dispozițiile art. 313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivii legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii se servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora”, iar spitalul în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debilul reprezentând cheltuielile elective ocazionate de asistenta medicala acordată, întrucât pârâtul a fost victima unui accident de circulație/agresiune, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul național de asigurări de sănătate și are obligația să le restituie către Casa de Asigurări de Sănătate D..
A mai arătat că, acest text de lege stabilește clar care sunt persoanele împotriva cărora furnizorii de servicii medicale se pot îndrepta în vederea recuperării cheltuielilor efectiv ocazionate de asistența medicală acordată — adică persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, fără să prevadă și posibilitatea furnizorilor de servicii medicale de a se adresa în anumite condiții împotriva persoanelor vătămate, legea 95/2006 fiind o lege specială de la care nu se poate deroga, fiind cunoscută regula potrivit căreia pe cale de interpretare nu pot fi create excepții în drept.
Din dispozițiile legale menționate se poate concluziona faptul că pârâtul avea obligația să efectueze demersurile legale, pentru a stabili vinovăția agresorului/autorului accidentului, chiar și numai în scopul rezolvării obligațiilor ce rezultă din acordarea serviciilor medicale, demers nedovedit anterior demarării acțiunii în instanță, astfel, se poate prezuma că pârâtul își recunoaște culpa prevăzută de dispozițiile art. 998-999 c. civ., constând în omisiunea sau neglijența de a întreprinde demersuri judiciare pentru a face dovada că starea sănătății sale a fost afectată prin fapta altei persoane care ar răspunde față de furnizorul de servicii medicale conform dispozițiilor art. 313 din Legea nr.95/2006.
De asemenea, practica judiciară a stabilit că și o persoană spitalizată poate avea calitate procesuală pasivă, atunci când nu depune minimum de diligente pentru a identifica autorul faptei ilicite, iar în situația în care din culpa beneficiarului îngrijirilor ori serviciilor medicale acordate, nu a fost stabilită persoana a cărei faptă proprie să fi produs o vătămare, el poate fi obligat la repararea prejudiciului.
În motivele de apel a mai susținut că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea reclamantului fără să facă aplicarea dispozițiilor art. 313 din Legea nr.95/2006 potrivit cărora, spitalul, în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul de la persoanele care au cauzat debitul, iar intimatul fiind victima unei agresiuni are obligația să restituie cheltuielile suportate din Fondul național de asigurări de sănătate către Casa de Asigurări de Sănătate. Că, pârâtul a fost victima unei agresiuni, iar cheltuielile făcute de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate de Fondul național de asigurări de sănătate.
În concluzie, a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, trimiterea cauzei spre rejudecare și pe cale de consecință obligarea pârâtului la plata debitului menționat reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate în cadrul Spitalului C. Județean de Urgenta C. precum și aplicarea disp. art.242 alin.2 Cod Procedura Civila.
Intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate, în conformitate cu dispozițiile art.479 alin.1 cod procedură civilă, instanța apreciază că nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, modificată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 72/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Este de precizat că mențiunea din cuprinsul textului invocat anterior, în sensul că făptuitorii răspund "potrivit legii", trimite în mod obligatoriu la dispozițiile art. 998 - 999 din Codul civil, potrivit cărora orice faptă a omului, săvârșită cu intenție, praeterintenție sau din culpă, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara însă acest temei trebuie avut în vedere la aprecierea răspunderii autorului vătămării și nu al persoanei vătămate beneficiară a îngrijirilor medicale.
Nu poate fi primită susținerea apelantei că din acest text de lege se poate concluziona faptul că, pârâtul avea obligația să efectueze demersurile legale, pentru a stabili vinovăția agresorului/autorului accidentului, chiar și numai în scopul rezolvării obligațiilor ce rezultă din acordarea serviciilor medicale, demers nedovedit anterior demarării acțiunii în instanță, întrucât atunci când legiuitorul stabilește pe cel responsabil de suportarea cheltuielilor rezultate din acordarea serviciilor medicale precizează expres că acesta este persoana care prin fapta ei aduce daune sănătății altei persoane, adică făptuitorul.
Așadar cum legiuitorul stabilește identitatea între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic(calitate procesual pasivă) rezultat ca urmare a încălcării dreptului subiectiv al altei persoane, judecătorul nu poate da o altă interpretare textului pentru că ar adăuga la lege.
Pentru toate aceste motive apreciind că sentința instanței de fond este legală și temeinică, pârâtul intimat neputând fi obligat la plata sumelor reprezentând îngrijiri medicale atunci când a fost victima unui accident rutier, în baza art.480 alin.1 C.pr.civ. apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de apelantul-reclamant S. Județean de Urgență C. împotriva sentinței civile nr.271/16.03.2015 pronunțată de Judecătoria Strehaia în contradictoriu cu intimatul-pârât G. Nicușor O. CNP –_ domiciliat în com.Corcova, ., având ca obiect pretenții.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Iunie 2015.
Președinte, V. R. | Judecător, F. M. | |
Grefier, M. B. |
Redactat F.M/13.07.2015.
tehnoredactat M.B., Ex.4/4 pag.
jud.fond V. S.
Cod operator 2626
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1206/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 403/2015. Tribunalul... → |
|---|
