Pretenţii. Sentința nr. 443/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 443/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 13928/225/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 419/A
Ședința publică de la 08 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. O.
Judecător A. M.
Grefier D. D.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta T. S., împotriva sentinței civile nr.443 din 02.02.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., intimată fiind pârâta S. E., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-pârâtă S. E., lipsă apelantul-reclamant S. Județean de Urgență Drobeta T. S..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții invocate de soluționat, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul asupra apelului.
Intimata-pârâtă solicită respingerea apelului.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 16.10.2014 și înregistrată sub nr._, reclamantul S. Județean de Urgență Dr. Tr S. în contradictoriu cu pârâta S. E. a solicitat ca instanța prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâtul la plata sumei de 1178 lei reactualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 23.11.2011 numita S. E. a fost internată în cadrul unității spitalicești, aceasta beneficiind de îngrijire medicale iar în urma acestei internări, figurează în evidențele contabile ca debitor cu suma de 1178 lei.
Reclamantul a menționat ca deși nu intra in sarcina sa de a depune diligentele pentru a afla informații cu privire la numele persoanei vinovate, de producerea acc. rutier/agresiunii, totuși in repetate rânduri a depus înscrisuri către IPJ M. cu privire la aceasta. Mai precis in data de 23._, a emis către IPJ M. adresa nr. 1377/23.01.2013 prin care a solicitat date cu privire la numele făptuitorului, care a produs acc.rutier/., fără a primi niciun răspuns. Adresa s-a repetat câteva luni mai târziu cu nr._/11.11.2013, fără vreun rezultat nici de aceasta data.
Reclamantul a precizat că tergiversarea răspunsului cat si termenul de prescripție care a început sa curgă de la data de 1 ianuarie 2012, conform art. 119-121 din Codul de Procedura Fiscala, i-a determinat sa introducă acțiuni civile pentru recuperarea debitului, împotriva debitorului paratul, pe care îl au in evidenta contabila.
A precizat ca potrivit Foii de Observație a paratului/paratul acesta este victima de agresiune/acc. rutier.
Reclamantul a precizat că a trimis către paratul debitor, parte vătămata in dosar, o adresa de înștiințare cu nr. 6097/12.03.2014, prin care a solicitat lămuriri (cu privire la posibilitatea in care acesta a depus vreo plângere penala, daca exista vreun dosar penal in acest sens, soluția/ rezoluția/hotărârea judecătoreasca definitivă daca exista, daca au ajuns la o înțelegere pentru soluționare pe cale amiabila a pricinii, daca au primit daune morale de la societăți de asigurări, daune in care intra si contravaloarea cheltuielilor de spitalizare si pe care in mod inevitabil, paratul este obligat sa le returneze unității spitalicești.
Reclamantul a precizat că debitorul parat deși a primit adresa menționata, a refuzat sa se prezinte la unitatea acestora si ca atare au fost nevoiți sa acționeze paratul in judecata, întrucât a refuzat sa depună înscrisurile necesare, sa dea vreo relație cu privire la persoana care a produs acc.rutier/., sau sa răspundă la înștiințările de plata primate prin posta din partea instituției lor. Astfel refuzul nemotivat al paratul i-a determinat sa aleagă calea mai puțin amiabila dar legala, deși conform legii si înscrisurilor doveditoare ar fi trebuit sa se îndrepte acțiunile împotriva pârtilor vinovate .In lipsa de informații pe care atâta instituțiile abilitate cat:si partea vătămata ar fi trebuit sa le ofere, a acționat partea vătămata in instanța.
Reclamantul a precizat că deși in temeiul art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 - privind reforma in domeniul sănătății, „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii si au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata", s-au indreptat împotriva paratului, singurele date de identificare ale persoanei, pe care le dețin până in prezent.
Reclamantul a menționat ca paratul a beneficiat de spitalizare, nefiind decontata de CJAS si nici in regim de urgenta medicala gratuita. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuala a acestora, in toate procesele si cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecata". A.. 2 al aceluiași articol prevede ca « furnizorii de servicii care acorda asistenta medicala prevăzuta la alin. 1 realizează o evidenta distincta a acestor cazuri si au obligația sa comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se afla in relație contractuala aceasta evidenta, in vederea decontării, precum si cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recupera: cheltuielile efective in vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective ».
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 313 din Legea, nr 95/2006 - privind reforma in domeniul sănătății, art. 119-127 Cod Procedură Fiscala.
A precizat că acțiunea este scutită de plata taxei de timbru, conform art. 17 din Legea nr. 146/1997 cu modificările și completările ulterioare.
In dovedire reclamanta a depus la dosar adresă nr. 6097/12.03.2014, adresa nr._/31/24.03.2014, adresa nr. 1377/23.01.2013, adresa nr._/11.11.2013, foaie de observație clinică generală, decont de cheltuieli, dispoziție.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 201, alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă a comunicat pârâtei un exemplar al cererii de chemare în judecată, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Pârâta S. E., nu a formulat întâmpinare.
Sub aspectul materialului probator administrat în cauză, instanța, apreciind ca fiind legale, verosimile, pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri.
Prin sentința supusă apelului, Judecătoria Drobeta T. S. a respins acțiunea.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a reținut următoarele:
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța a reținut faptul că pârâta S. E. a primit îngrijiri medicale în cadrul Spitalului Județean de Urgență Dr. Tr. S., fiind internată în perioada 23.11._11.
Reclamantul nu a specificat exact cauza vătămărilor suferite de pârâtă, din decontul de cheltuieli rezultând numai leziunea suferită și perioada spitalizării și a cheltuielilor.
Reclamantul a invocat în susținerea cererii dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006.
În ceea ce privește referirile făcute la art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanța a constat că textul de lege invocat de reclamant este inoperant împotriva pârâtei, deoarece pârâta nu este o persoana care să fi adus prin fapta sa daune sănătății persoanei spitalizate, ci este chiar persoana căreia i-au fost produse aceste vătămări.
Conform 313 din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sănătății – persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii se servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora.
Prin urmare, în temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006 nu se poate solicita tragerea la răspundere civilă pentru cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală a victimei agresiunii sau accidentului decât a unei terțe persoanei (alta decât victima) care să fie răspunzătoare de daunele aduse sănătății persoanei spitalizate.
În cauza dedusă judecății, prejudiciului încercat de reclamant (cheltuielile de spitalizare) sunt consecința directă a raportului de drept născut în temeiul legii între unitatea spitalicească reclamantă și pârâtă, raport în baza căruia reclamantul a acordat îngrijiri medicale pacientului.
Acest raport de drept are la bază dispozițiile normative prevăzute chiar de legea invocată de reclamantă, respectiv Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sănătății.
Conform art. 92 din Legea nr. 95/2006 – (1) Acordarea asistenței medicale publice de urgență, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului și un drept al cetățeanului. Aceasta va include și misiunile de salvare aeriană și navală. (2) Acordarea asistenței medicale publice de urgență nu poate avea un scop comercial.
Potrivit art. 91 din Legea nr. 95/2006 – (7) Asistența medicală publică de urgență în faza spitalicească este asigurată de spitalele orășenești, municipale, județene și regionale aflate în structura Ministerului Sănătății Publice și/sau a autorităților publice locale, iar conform art. 93 din Legea nr. 95/2006 – (1) Finanțarea acordării asistenței medicale publice de urgență se face de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătății, bugetul Ministerului Administrației și Internelor, precum și prin bugetele altor ministere și instituții cu rețea sanitară proprie, din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, din bugetul autorităților publice locale, precum și din alte surse prevăzute prin lege, inclusiv donații și sponsorizări
Având în vedere că legea nu face nici un fel de distincție între cazurile în care persoanele victime ale accidentelor sau agresiunilor necesită intervenții medicale de urgență (după cum acestea sunt sau nu asigurate), obligația unității spitalicești de a acorda asistență medicală are la bază un temei legal atât în situația în care persoana spitalizată este asigurată, cât și în situația în care aceasta nu este spitalizată (urmând ca prejudiciul să fie recuperat de la terțul vinovat de producerea agresiunii sau accidentului, în temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006).
Față de cele expuse, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta T. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel a susținut că, pacientul victima unui accident/agresiune, nu poate fi interogat cu privire la numele părții vinovate, dat fiind că pacientul este, fie în stare de urgență-iar în acest caz actul medical este prioritar -, fie declară că nu cunoaște identitatea agresorului.
A arătat că, aceste cheltuieli de spitalizare ce fac obiectul litigiului, nu intra sub incidența art. 213 din Legea 95/2006, care privesc gratuitatea serviciilor medicale. Art. 313 din aceeași lege, se refera cu strictețe la prejudiciile suferite de victimele accidentului rutier/agresiunilor, prejudicii care în mod natural trebuie suportate de persoana vinovata. Victimele accidentelor rutiere/agresiunilor nu cad sub incidența art.92 din Legea nr.95/2006, pentru ele așa cum s-a menționat mai sus există prevedere legala aparte. Art. 92 din respectiva lege se referă cu strictețe la accidentele de salvare aeriana și navală.
Calitatea de victima a unui accident rutier/agresiune rezultă din conținutul foii de observație cât si din decontul de cheltuieli atașat la acțiune.
În cazul accidentelor .rutiere/agresiunilor,calitatea de asigurat sau nonasigurat nu are relevanta,. cum de altfel nici calitatea de minor/major a pârâtului, întrucât serviciile, medicale de acest gen nu sunt decontate de CJAS.
A arătat că demersurile instituției au fost multiple, în sensul că au trimis nenumărate adrese către IPJ M., Serviciul de Evidență a Populației M. și către pârât care au rămas fără finalitatea urmărita. Nu constituie faptă ilicita, dar i-a pus în imposibilitatea de a cunoaște identitatea agresorului, prin atitudinea pasiva a pârâtului-pacient, astfel ca s-au văzut nevoiți să intenteze acțiune împotriva acestuia.
Totodată vis-a-vis de componenta art. 91-92 din cadrul Legii nr.95/2006, prin care unitatea sanitara acorda servicii medicale gratuite, nu intra victimele accidentelor rutiere/agresiunilor sub incidența acestui cadru legal. Acestea se supun prevederilor legale ale art.313 din Legea nr.95/2006. Deci în mod eronat instanța a hotărât ca pârâtul să fie exonerat de plata debitului în valoare de 1178 lei, întrucât acesta a beneficiat de servicii medicale, urmare a vătămării sale
A solicitat admiterea apelului și casarea hotărârii primei instanțe.
În procedura prealabilă intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare la motivele de apel.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate, se constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, dispoziții ce au fost invocate de către reclamantă în motivarea în drept a acțiunii, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, respectiv cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Nu poate fi primită susținerea apelantului că, din acest text de lege se poate concluziona faptul că, pârâtul ar avea obligația să efectueze demersuri legale pentru a stabili identitatea și vinovăția agresorului, chiar și numai în scopul rezolvării obligațiilor ce rezultă din acordarea serviciilor medicale, câtă vreme, însuși legiuitorul stabilește pe cel responsabil de suportarea cheltuielilor rezultate din acordarea serviciilor medicale, precizând expres că acesta este persoana care prin fapta ei aduce daune sănătății altei persoane .Interpretarea dată de apelant nu rezultă din niciun text legal, iar unde legea nu distinge, nici instanța nu o poate face.
Așadar, față de dispozițiile legale menționate, având în vedere că făptuitorul este cel care trebuie să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, pârâtul, ca persoana vătămată, nu poate fi obligată la repararea acestui prejudiciu.
Față de considerentele expuse, apreciind că sentința instanței de fond este legală și temeinică, în baza 480 alin.1 C.pr.civ., apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta T. S., cu sediul în Drobeta T. S., .. 4, județul M., împotriva sentinței civile nr.443 din 02.02.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., intimată fiind pârâta S. E., domiciliată în Drobeta T. S., ., ., ., județul M., având ca obiect pretenții.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Iunie 2015.
Președinte, M. C. O. | Judecător, A. M. | |
Grefier, D. D. |
Redactat. O.M.C / 10.06.2015
Tehnoredactat D.D. /4 ex.
Jud. fond U. M.
Cod operator 2626
| ← Reexaminare anulare cerere. Decizia nr. 422/2015. Tribunalul... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 206/2015. Tribunalul... → |
|---|
