Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 206/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 206/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 11847/225/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 475/A
Ședința publică de la 23 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. C.
Judecător V. N.
Grefier Lucreția I.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta A. M., împotriva sentinței civile nr. 206/21.01.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S.,intimați fiind U. I., Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. și Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect,cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care nemaifiind alte cereri de formulat și dosarul fiind în stare de judecată s-a trecut la soluționarea apelului de față;
INSTANȚA,
Asupra apelului de față
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 09.09.2014 sub nr._, reclamantul U. I., în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. și Administrația F. pentru Mediu, în procedura prevăzută de art. 1.025 c.p.civ, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat. A solicitat, de asemenea, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, a arătat că a avut calitatea de reclamant in dosarul nr._ al Tribunalului M. având ca obiect pretenții, in acest dosar fiind pronunțata sentința civila nr. 1012/21.03.2014, prin care s-a admis acțiunea formulata, parate fiind A. M., D. C., AFM București, rămasa definitiva prin decizia nr. 4589/03.07.2014 a Curții de Apel C..
Fiind admisa acțiunea, paratele au căzut in pretenții, iar, in ceea ce privește cheltuielile de judecata, și-a rezervat dreptul de a le solicita pe cale separata.
Cu ocazia judecării procesului a achitat suma de 1.000 lei reprezentând onorariu avocat, astfel încât se impune ca paratele sa fie obligate sa plătească aceste cheltuieli.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 453 c.p.civ. și art. 1025 și următoarele Cod de procedura civilă.
În dovedirea acțiunii reclamatul a depus la dosarul cauzei, în fotocopie, următoarele înscrisuri: sentința civilă nr. 1012/21.03.2014 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, decizia nr. 4589/03.07.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, chitanța privind plata onorariului de avocat.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 de lei.
La data de 15.10.2014 pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulată de reclamant.
A arătat că decizia civila nr.1012/21.03.2014, pronunțata in dosarul nr._, nu dovedește calitatea noastră de debitor, de persoana obligata la plata sumei de 1.000 lei din chitanța amintita. Pe de o parte, potrivii art.452 Cod pr. civ. "partea care pretinde cheltuieli de judecata trebuie sa faca, in condițiile legii, dovada existentei si întinderii lor,cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei", aspect care ar trebui sa se regăsească in conținutul hotărârii sau in încheierile de ședința, prin care instanța a luat act de întinderea acestor cheltuieli. Dispoziția enunțata fiind imperativa. De asemenea, a mai arătat că potrivit sentinței amintite, A. M. a fost obligată la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 43 lei. Cheltuielile de judecata se acorda la cerere, fiind exclusiv dreptul de dispoziție al pârtii. Deci, reclamantul a solicitat instanței in dosarul nr._ cheltuieli de judecata, instanța acordându-le in cuantumul de 43 lei, respectiv taxa de timbru judiciar, neexistând vreo alta mențiune.
Potrivit dispozițiilor Codului de procedura civila, privind cheltuielile de judecata si acordarea lor, instanța acorda pârtii care a câștigat procesul, in totalitate sumele reprezentând taxele de timbru si taxele pentru expertize,dovedite ca atare cu acte in original, iar onorariile avocaților, dovedite asemenea, in măsura stabilita de către instanța, instanța având atributul dispoziției cu privire la cuantumul acestora.
In considerarea aceleiași idei, se poate observa motivarea data soluției, . speța nr.1378/23._, de către Secția Comerciala a înaltei C. de Casație si Justiție, potrivit căreia, in cadrul operației de determinare a cheltuielilor de judecata, instanța va analiza in ce măsura cheltuielile făcute de partea care a câștigat procesul sunt justificate. Astfel, a concluzionat Curtea ca: onorariile avocaților se dovedesc prin depunerea la dosarul cauzei ( in speța noastră in cauza inițiala) a originalului chitanței sau ordinului de plata reprezentând achitarea onorariului de avocat, insotite de un exemplar al facturi fiscale, care sa menționeze numărul contractului de asistenta juridica, Menționează Curtea textual ca "in raport de actele justificative ale platiloi efectuate, instanța va acorda cheltuieli de judecata, iar dispozitivul hotărârii poate fi pus in executare silita privind aceste cheltuieli. Deci, dreptul de creanța a, pârtii căreia i-au fost acordate cheltuielile de judecata este stabilit prin hotărârea instanței,care va constituii inscris justificativ pentru partea care a avansat aceste cheltuieli."
In speță, reclamantul din cererea de valoare redusa, nu probează cu decizia nr.1012/21.03.2014 dreptul de creanța pentru suma pretinsa, respectiv 1.000 lei si nici faptul ca acea chitanța a fost înaintata instanței ca dovada a cheltuielilor cu avocatul in proces,ci cu aceasta sentința probează numai faptul ca a solicitat cheltuieli de judecata si a obținut un cuantum de 43 lei
Mai mult chiar, potrivit sentinței, prestațiile profesionale in cauza s-au făcut de către alt avocat decât cel care pretinde onorariul prin cererea de fata.
În drept a invocat disp. art. 205 c.p.civ.
La data de 25.11.2014 reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
A arătat că în ceea ce privește cheltuielile de judecată reprezentând onorariu de avocat, și-a rezervat dreptul de a le solicita pe cale separată. De asemenea, a arătat că cererea formulată îndeplinește condițiile cerute de procedura ordonanței de plată.
Cum pârâtele sunt părți care au căzut în pretenții, reclamantul are dreptul la recuperarea tuturor cheltuielilor efective pe care le-a suportat în dosarul nr._ al Tribunalului M., faptul ca paratele sunt terți fata de contractul de asistenta juridica neavând nici o relevanta si neputând sa atragă exonerarea paratelor de la plata cheltuielilor de judecata.
În caz contrar, reclamantul ar fi în imposibilitatea de a-și recupera integral cheltuielile de judecată, deși nu se află în culpă procesuală și nici în culpa de a fi convenit cu avocatul un onorariu apreciat ca exagerat de către pârâtă.
Potrivit art. 453 alin. 1 c.p.civ. fundamentul răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată în constituie culpa procesuală a părții care a pierdut procesul. Or, atât timp pârâtele se află în culpă procesuală, reclamantul apreciază că acestea datorează cheltuielile de judecată constând în onorariu de avocat.
Sub aspectul materialului probator administrat în cauză, în temeiul art. 258 alin. 1 rap. la art. 255 alin. 1 c.p.civ. și art. 1.021 c.p.civ., instanța a încuviințat și administrat pentru reclamant proba cu înscrisurile de la dosar.
Judecătoria Drobeta T. S. prin sentința supusă apelului a admis acțiunea formulată de reclamantul U. I..
Au fost obligați pârâții, în solidar, să plătească reclamantului suma de 1000 lei reprezentând onorariu avocat din dosar nr._ .
Au fost obligați pârâții, în solidar, să plătească reclamantului suma de 50 lei reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că,prin cererea formulată, reclamantul U. I. a solicitat, în procedura prevăzută de art. 1.025 c.p.civ, obligarea pârâtelor Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. și Administrația F. pentru Mediu la plata sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, efectuat în dosarul nr._ al Tribunalului M. A solicitat, de asemenea, obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Față de soluția pronunțată în cadrul dosarului nr._ al Tribunalului M., modificată prin decizia civilă nr. 4589/03.07.2014 pronunțată de Curtea de Apel C., partea ce a căzut în pretenții putea fi obligată la cheltuieli de judecată atât în baza unei cereri accesorii, cât și pe calea unei acțiuni separate.
În cursul litigiului menționat, reclamantul din prezenta cauză a fost reprezentat de apărător ales, respectiv avocat D. D..
Conform art. 453 Cod Procedură Civilă "partea care pierde procesul va fi obligata, la cererea părții care a câștigat, la plata cheltuielilor de judecată".
Fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții „care cade în pretenții”, fapta acesteia generând răspunderea civilă delictuală al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat, respectiv de restituire a sumelor pe care partea care a câștigat procesul a fost nevoită să le realizeze.
Natura juridică a cheltuielilor de judecată fiind aceea de despăgubire acordată părții care a câștigat procesul pentru prejudiciul cauzat de culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții, acestea vor reprezenta contravaloarea prejudiciului material determinat de pierderea efectiv suferită, respectiv sumele efectiv cheltuite în susținerea procesului ori pentru apărare.
Pe cale de consecință, cererea reclamantului urmează a fi analizată raportat la dispozițiile art.1357 cod civil privind răspunderea civilă delictuală.
Fapta ilicită și vinovăția constând în culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții rezultă din dispozitivul deciziei civile nr. 4589/03.07.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, prin care s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul din prezenta cauză.
În ceea ce privește prejudiciul, este reprezentat de cheltuielile efectuate de parte în procesul inițial constând în onorariul de avocat în cuantum de 1000 lei achitat la data de 21.03.2014 (fila 10).
Raportat la cheltuielile de judecată reprezentând onorariul de avocat, instanța reține că acestea nu au fost solicitate în dosarul_, instanța pronunțându-se în limitele învestirii pe cererea de chemare în judecată, partea reclamantă precizând că înțelege să solicite pe cale separată aceste cheltuieli.
Față de aceste aspecte, în condițiile în care partea a beneficiat de asistență juridică, iar plata apărătorului a fost efectuată, prejudiciul are caracter cert și este în legătură de cauzalitate cu fapta generatoare de răspundere, reclamantul apelând la asistență specializată și la părerea unui specialist, procedând la achitarea onorariilor de avocat, respectiv expert, ca urmare a necesității valorificării drepturilor sale pe cale judiciară.
Analizând cuantumul sumei solicitate cu titlu de onorariu avocat, raportat la dispozițiile art. 451 alin. (2) Cod Procedură Civilă, acestea nu au caracter disproporționat raportat la obiectul dosarului nr._ .
Împotriva acestei sentințe în termen legal au formulat apel pârâtă A. M. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele de apel apelanta pârâtă A. M. a precizat că motivarea data soluției de admitere, de către instanța de fond, respectiv faptul ca reclamantului ii este recunoscut dreptul de a pretinde cheltuielile de judecata, privind onorariul de avocat, pe cale separata, pe principiul culpei procesuale, este insuficienta si deopotrivă neintemeiata. Consideră ca instanța face confuzie intre dreptul de a solicita pe cale separata aceste cheltuieli,dreptul la acțiune, astfel cum a fost recunoscut de procedura civila si dreptul material propriu-zis, de creanța, care trebuie sa izvorască dintr-un raport juridic, dovedit ca atare. Culpa procesuala naște dreptul la despăgubire, in sensul spetei, insa, dreptul de creanța, pentru cheltuielile de judecata, ia naștere dupa pronunțarea soluției prin care cealaltă parte cade in pretenții, cu condiția ca întinderea acestui drept sa fi fost dovedita si promovata in fata instanței care pronunța soluția si care ia act in cuprinsul hotărârii sale de dovada cheltuielilor de judecata si de cuantumul lor. Numai astfel partea care cade in pretenții se poate prevala de dreptul sau de a cere reducerea cheltuielilor onorariul de avocat si tot astfel instanța, in baza rolului activ si in temeiul disp art.451 alin.(2) Cod pr. civ., poate analiza si dispune asupra temeiniciei cererii privind reducerea onorariului. Mențiunile acestei hotărâri naște raportul obligațional privind creanța si constituie act doveditor, opozabil pârtilor din proces.
In considerarea aceleiași idei, se poate observa motivarea data soluției într-o decizie de speța nr. 1378/23.04.2010, de către înalta Curte de Casație si Justiție potrivit căreia, in cadrul operației de determinare a cheltuielilor de judecata instanța va analiza in ce măsura cheltuielile făcute de partea care a câștigat procesul sunt justificate. Astfel, a concluzionat Curtea ca, onorariile avocaților se dovedesc prin depunerea la dosarul cauzei ( in speța noastră, in cauza inițiala) a originalului chitanței sau ordinului de plata reprezentând achitarea onorariului de avocat, însoțite de un exemplar ai facturii fiscale, care sa menționeze numărul contractului de asistenta juridica.
Menționează Curtea textual ca "in raport de actele justificative ale plaților efectuate, instanța va acorda cheltuieli de judecata, iar dispozitivul hotărârii poate fi pus in executare silita privind aceste cheltuieli.Deci, dreptul de creanța al pârtii căreia i-au fost acordate cheltuielile de judecata este stabilit prin hotărârea instanței, care va constitui! înscris justificativ pentru partea care a avansat aceste cheltuieli."
In speța, intimatul-reclamant nu probează cu sentința nr
1012/21.03.2014 dreptul de creanța pentru suma pretinsa si nici faptul ca arechitanța a fost înaintata instanței ca dovada a cheltuielilor cu avocatul inproces. Potrivit art. 425 Cod pr. civ. "partea care pretinde cheltuieli de judecatatrebuie sa facă, in condițiile legii, dovada existentei si întinderii lor, cel mai târziu la data la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei", aspect care ar trebuisa se regasesaca in conținutul hotărârii sau in încheierile de ședința, prin care
instanța a luat act de întinderea acestor cheltuieli.
Consideră ca, raționamentul expus supra, rezida si din sinteza dispozițiilor privind Statutul profesiei de avocat, potrivit căruia, in mod imperativ” onorariile se determina si se prevăd in contractul de asistenta juridica la data acestuia înainte de începerea asistentei/reprezentării clientului."
Analizând cuantumul sumei solicitate cu titlul de onorariu de avocat, raportat la dispozițiile art. 451 pct. (2) Cod pr. civ., acestea nu au caracter disproporționat raportat la obiectul dosarului nr._ ", in mod evident si nelegal, instanța a făcut aprecieri cu privire la obiectul unei cauze aflate sub puterea lucrului judecat.
De asemenea, instanța de fond nu a analizat temeinic raportul juridic dedus judecații. Reiterând, apelanta a susținut ca procedura privind cererile de valoare redusa este o procedura speciala, care necesita îndeplinirea unor condiții speciale de admisibilitate a cererii,una dintre condiții fiind aceea ca reclamantul-creditor sa aibă o creanța, a cărei obligație corelativa consta in îndatorirea debitorului de a plații o suma de bani in cuantum maxim de 10.000 lei.
Obligația corelativa, de esența raportului juridic dedus judecații, presupune un raport de reciprocitate. Vazand si dispozițiile art. 1028 pct.(2) si (3) din C.pr.civ., reclamantul care declanșează procedura indica probele si face depunerea înscrisurilor pe care își întemeiază cererea. In speța, intimatul-reclamant depune copia unei chitanțe prin care dovedește ca a achitat de buna voie o suma in contul unor prestații profesionale, in dosarul nr._ . Aceasta chitanța face dovada unor raporturi obligaționale intre părțile asumate, aici regăsindu-se raportul de reciprocitate, respectiv intre avocat si clientul sau, nu intre client si noi. In consecința, îndreptarea pretențiilor intimatului, in persoana căruia trebuie sa se regăsescă si calitatea de creditor, împotriva noastră este vădit neîntemeiata, nejustificata si nedovedita, condiția ceruta de procedura abordata nefiind, astfel, îndeplinita.
In procedura prealabilă intimatul U. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea rapelului, considerând soluția instanței de fond temeinică și legală.
In motivele întâmpinării a precizat că, in mod corect, instanța a admis acțiunea reținând ca sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, atât timp cat partea a beneficiat de asistenta juridica si a plătit apărătorului pentru aceasta, apelantele -parate fiind parti care au căzut in pretenții, acestea fiind obligate sa repare prejudiciul cauzat, respectiv sa restituie sumele pe care partea care a câștigat procesul a fost nevoita sa le realizeze.
Or, având in vedere ca reclamantul a achitat o suma de bani avocatului pentru a-l reprezenta in instanța presupune o cheltuiala de judecata, este evident reclamantul este îndreptățit sa recupereze si acești bani ca si cheltuiala de judecata: la fel cum a recuperat si contravaloarea taxei de timbru judiciar.
Cum paratele sunt parti care au căzut in pretenții, reclamantul are dreptul la recuperarea tuturor cheltuielilor efective pe care le-a suportat in dosarul nr._, faptul ca paratele sunt terți fata de contractul de asistenta juridica neavând nici o relevanta si neputând sa atragă exonerarea paratelor de la plata cheltuielilor de judecata.
In caz contrar, reclamantul ar fi in imposibilitate de a-si recupera integral cheltuielile de judecata, desi nu se afla in culpa procesuala si nici in culpa de a fi convenit cu avocatul un onorariu apreciat ca exagerat de către parata.
Practica judiciara retine ca nu are importanta daca plata onorariului de avocat s-a făcut anterior sau dupa soluționarea litigiului deoarece momentul achitării acesteia este lăsat la aprecierea pârtilor contractante, avocatul angajat fiind singurul in măsura sa decidă daca prestează serviciul anterior sau ulterior achitării onorariului.
Prin urmare, apelanta este in eroare atunci cand susține ca Statutul Profesiei de Avocat obliga la plata onorariului o data cu încheierea contractului de asistenta juridica. Plata onorariului se determina si se prevede in contractul de asistenta juridica, insa achitarea acestuia se poate face oricând, cu acordul pârtilor, chiar si dupa încetarea procesului, dovada achitării acestuia facandu-se doar cu chitanța emisa de către avocat.
Neplata onorariului conduce, implicit, la posibilitatea avocatului de a solicita executarea silita a contractului de asistenta juridica care constituie titlu executoriu.
Pentru toate aceste motive a solicitat respingerea apelului si menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinica si legala.
In drept, și a întemeiat întâmpinarea pe disp. art. 471 alin. 5 NCPC.
A fost atașat dosarul de fond_ .
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma motivelor formulate cu referire și la disp. art.479 alin. 1 teza a IIa c.pr.civ. instanța constată apelul parțial întemeiat.
Astfel, nu pot fi apreciate ca întemeiate motivele de apel, privind imposibilitatea acordării cheltuielilor de judecată având ca obiect onorariu de avocat pe cale separată, de vreme ce din dosarul de fond cu număr_, rezultă că reclamanta a beneficiat de apărător calificat conform delegației avocațiale în persoana avocaților D. D. și Gogîltan R. și de vreme ce în ședința publică din 21 martie 2014 în reprezentarea reclamantei s-a prezentat avocat Gogîltan R. care as solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată constând doar în taxa judiciară de timbru.
In aceste condiții adresarea reclamantei pe cale separată pentru obligarea pârâtelor la cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, este întemeiată, sub acest aspect sentința atacată fiind temeinică și legală.
Cât privește însă cuantumul acestei cheltuieli reprezentând onorariu de avocat instanța îl consideră disproporționat urmând să facă aplicarea disp. art. 451 alin. 2 c.pr.civ. și să dispună reducerea acestuia.
Sub acest aspect urmează a se constata că în speță, cererea de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului_ a fost făcută de reclamant prin reprezentant legal . SRL ,iar nu prin avocat singura activitate desfășurată de avocat în cauza respectivă fiind aceea de a pune concluzii în ședința publică din 21 martie 2011, care a reprezentat și primul termen de judecată.
In aceste condiții instanța apreciază onorariul de avocat de 1000 lei disproporționat în raport de activitatea prestată de acesta urmând să-l reducă în condițiile art. 451 alin. 2 c.pr.civ. la 300 lei.
Sub acest aspect, făcând aplicarea disp. art. 480 c.pr.civ. instanța va admite apelul și va schimba sentința parțial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta pârâtă A. M., având cod unic de înregistrare_, cu sediul în Dr. Tr. S., ., nr. 1, județul M., ,intimați fiind U. I., având CNP_, domiciliat în Dr. Tr. S., .. 161, ..1, .,, cu domiciliul procesual ales in Dr. Tr. S., .. 6, județul M. Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. și Administrația F. pentru Mediu București.
Schimbă parțial sentința în sensul că obligă pârâții în solidar la 300 lei onorariu de avocat(în loc de 1000 lei onorariu de avocat cum stabilise instanța de fond).
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Iunie 2015
Președinte, C. E. C. | Judecător, V. N. | |
Grefier, Lucreția I. |
NV/LI/5 ex.
Data- 01.07.2015.
Jud.fond.G. L.
Confidențial cod.op.2626
| ← Pretenţii. Sentința nr. 443/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Acţiune în constatare. Sentința nr. 470/2015. Tribunalul... → |
|---|
