Pretenţii. Sentința nr. 591/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 591/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 3848/225/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 459/2015
Ședința publică de la 18 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. R.
Judecător F. M.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanții-reclamanți I. D., I. C., I. I., I. O. V., I. M. G. împotriva sentinței civile nr.591/11.02.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în contradictoriu cu intimata-pârâtă Agenția D. Statului București, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat P. E., cu delegație de substituire a avocatului F. R., pentru apelanții-reclamanți, lipsă fiind părțile
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că au fost depuse la dosar din partea apelanților reclamanți note de ședință, dovada de plată a taxei de timbru și copia certificatului de căsătorie al reclamantei I. I..
Avocat P. E., pentru apelanții-reclamanți, depune la dosar delegația de substituire a avocatului F. R. și chitanța de plată a onorariului de avocat. Solicită, în temeiul art.208 alin.2 coroborat cu art.482 cod procedură civilă, decăderea intimatei din dreptul de a propune probe, întâmpinarea fiind depusă la dosar peste termenul legal.
Instanța apreciază că susținerea apărătorului apelanților-reclamanți este întemeiată, însă în cauza de față nu este util a fi pusă în discuție întrucât intimata prin întâmpinarea depusă la dosar nu a solicitat alte probe în afara celor administrate la instanța de fond.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.392 cod procedură civilă, constată deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat P. E., pentru apelanții-reclamanți, solicită admiterea apelului, obligarea intimatei la plata sumei de_ lei, conform raportului de expertiză efectuat în cauză, reprezentând lipsă de folosință pentru terenul proprietatea reclamanților pe perioada 2012-2014, cu cheltuieli de judecată. Susține că, instanța de fond a pronunțat o hotărâre lipsită de logică juridică, soluționând cauza pe o excepție ce nu a fost invocată.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 21.03.2014 sub numărul de dosar_, reclamanții I. D., I. C., I. M. G., I. I., I. O. V., prin mandatar I. C. au chemat în judecată pe pârâta Agenția D. Statului, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata despăgubirilor - foloase nerealizate — ce li se cuvin pentru cele 9,5 ha teren arabil, ce se află în folosința acesteia, pentru anii 2012, 2013 și 2014 inclusiv, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii au arătat că, reclamanții au arătat că la data dislocării autorilor lor, cu domiciliul în B., cele 22,70 ha teren, proprietatea acestora, au fost preluate de stat.
La 27 iulie 1955 când a fost ridicată această restricție privind domiciliul forțat a fost restituită reclamanților casa și anexele, nu și terenul.
După apariția Lg.18/1991 prin Decizia 6209/F/20 iulie 1993, emisă de Prefectura județului M., a fost restituit reclamanților dreptul de proprietate pentru 9,5 ha teren arabil, în acțiuni la . –Tr.S. SA. Aceasta a solicitat instanței anularea deciziei nr. 6209/20 iulie 1993, acțiune respinsă prin Decizia civilă nr. 2827/5.04.2000 a Curții De Apel C..
În baza acestei decizii de acționar, reclamanții au chemat în judecată . – Dr.Tr.S., care a fost obligată la plata dividendelor corespunzătoare pentru suprafața de 9,5 ha, pe anii 1999- 2001.
Titlul de proprietate pentru suprafața de 9,5 ha teren arabil, îl constituie Decizia 6209/F/1993, emisă de Prefectura M., prin care ne-a fost reconstituit dreptul de proprietate, pentru această suprafață în acțiuni la . - Tr. S. SA, Decizie care a fost menținută de Curtea de Apel C., prin Decizia nr. 2827 din 05.04.2000.
Prin Protocolul 111 din 21 aprilie 2000, . - Tr. S. SA, predă Agenției D. Statului București, suprafața de 224 ha, cotă în care este cuprins și terenul proprietatea noastră, care la rândul său a fost concesionat cu contractul 76/21.12.2000 și cu actul adițional nr. 1/12.12.2002, lui ., pe o perioadă de 49 de ani, cu o redevență de 551 kg grâu stas, 813/68 ha anual, pentru teren arabil și vii.
A rezultat deci, că Agenția D. Statului a dispus de folosința terenului, fără o bază legală și culege foloasele de pe acesta, în baza contractului de concesiune, care a fost încheiat cu încălcarea dreptului de proprietate.
Prin preluarea terenului de la . - Tr. S. de către Agenția D. Statului, care a dispus de el prin concesionare, reclamanții, nu mai au calitate de acționari la niciuna dintre ele, dar cum Agenția D. Statului îl folosește și încasează redevența în detrimentul lor, ceea ce reprezintă o îmbogățire fără justă cauză, consideră că au fost îndreptățiți să solicite despăgubiri pentru cele 9,5 ha și anume venitul ce îl puteau realiza în cei trei ani 2012,2013 și 2014 și nu numai 600 kg grâu la ha, conform L. 48/1994, la care aveau dreptul ca acționari, deoarece numai în acest fel, poate fi vorba de o justă și integrală despăgubire.
De altfel, pe perioada 2002-2004 Agenția D. Statului, a fost obligată să le plătească despăgubiri pentru cele 9,5 ha teren, prin Sentința Civilă 26/C/l 8.01.2005, a Judecătoriei Drobeta T. S., rămasă definitivă prin Decizia 100/C/27.10.2005, a Tribunalului M..
Prin Sentința Civilă 211/30.03.2010, pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în dos._/225/2010, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia 1079/R/07.09.2010, a Tribunalului M., pârâta a fost de asemenea obligată la plata sumei de_ lei, către reclamanți, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului, în suprafață de 9,5 ha teren arabil, proprietatea reclamanților, aflat în folosința pârâtei, pentru perioada 2006-2008.
De asemenea, prin Sentința Civilă nr. 1414/23.02.2012, pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., în dos._/225/2011, pârâta a fost obligată la plata sumei de_ lei, către reclamanți, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului, în suprafață de 9,5 ha, proprietatea reclamanților, pe perioada 2009 - 2011.
Pentru perioada 2012 -2013 și pentru anul 2014, respectiv perioada până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, au depus procesul-verbal nr. 54/20.01.2014, încheiat de Birou de Mediator M. R. D., prin care au arătat faptul că au încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, însă pârâta nu a răspuns în niciun fel invitației la mediere.
Au arătat că, pentru sumele obținute prin hotărârile mai sus menționate, pârâta a făcut plata de bună voie, prin ordin de plată, fără a mai fi nevoie să se treacă la executarea silită.
Cu privire la evaluarea pretențiilor ce fac obiectul prezentei cauze, au apreciat că acestea se ridică la suma de 2000 lei, în vederea timbrării, urmând ca după efectuarea expertizei de specialitate, să suplimenteze taxa de timbru, în funcție de valoarea stabilită prin expertiză.
In dovedirea acțiunii au solicitat proba cu acte și expertiză de specialitate agricolă, având ca obiectiv identificarea suprafeței de 9,5 ha teren arabil, în raport de înscrisurile aflate la dosarul cauzei și în raport de calitatea și categoria acestui teren să se stabilească, contravaloarea lipsei de folosință, în raport de normele legale în vigoare, pentru perioada solicitată și să se precizeze cine deține și exploatează terenul în cauză.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 1350 și următoarele din NCC.
Instanța, la primirea acțiunii formulate de către reclamanții I. D., I. C., I. M. G., I. I., I. O. V., prin mandatar I. C., a constatat că cererea de chemare în judecată nu a fost formulată cu respectarea dispozițiilor art. 194-197 C.p.civ., și respectarea dispozițiilor art. 200 alin. 1 și 2 C.p.civ., prin rezoluția președintelui de complet învestit cu soluționarea cererii, s-a pus în vedere reclamanților să completeze lipsurile cererii de chemare în judecată, în termenul prevăzut de art. 200 alin. 2 c.p.civ.
La data de 30.05.2014 reclamanții au depus la doar o precizare de acțiune ca răspuns la adresa emisă de instanță, la care a fost atașată dovada de plată a taxei de timbru in cuantum de 145 lei.
La data de 04.07.2014, pârâta Agenția D. Statului a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, iar față de petitul acțiunii a invocate, în baza art. 248 din noul Cod de pr. civ, următoarele excepții: excepția lipsei calității procesuale pasive a ADS, excepția prematurității cererii de chemare în judecată și excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a ADS a arătat că prin cererea de chemare în judecată ce constituie obiectul prezentei cauze dedusă judecății, reclamanții au solicitat obligarea ADS la plata de despăgubiri ce s-ar cuveni acestora pe anii 2012, 2013 și 2014 pentru terenul de 9,5 ha.
Reclamanții au arătat că pentru suprafața de 9,5 ha teren agricol li s-a recunoscut dreptul de proprietate în sensul că au devenit acționari la . Balotești, pentru care primeau dividende, potrivit art. 36 din Legea nr. 18/1991 si Legii nr. 48/1994,
D. urmare, suma solicitată de reclamanți reprezintă dividendele ce li se cuvin în calitate de acționari la . Balotești.
Prin legile speciale care guvernează activitatea Agenției D. Statului (Legea nr. 268/2001 si HG nr. 626/2001) Subscrisa nu are printre atribuțiile stabilite de lege in sarcina sa, constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, punerea în posesie în favoarea persoanelor îndreptățite sau acordarea dividendelor către persoanele care au calitatea de acționar la societățile comerciale cu profil agricol sau piscicol, în temeiul ari. 36 din Legea nr. 18/1991.
Întrucât între persoana obligată în raportul juridic dedus judecații și pârâtă nu exista identitate, a solicitat instanței respingerea acțiunii față de Agenția D. Statului ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă.
Referitor la excepția prematurității cererii de chemare în judecată, a arătat următoarele:
Reclamanților le-a fost recunoscut dreptul de proprietate, devenind astfel acționari la . Balotești, însă reclamanții nu au solicitat mai departe, astfel cum era logic, corect și legal, reconstituirea dreptului de proprietate și punerea în posesie cu privire la suprafața de 9,5 ha.
În contextul in care urmare apariției OUG nr. 102/2001, persoanelor fizice cărora li s-a stabilit calitatea de acționar la societățile comerciale pe acțiuni cu profil agricol sau piscicol, în temeiul art. 36 din Legea nr. 18/1991, indiferent dacă au încheiat sau nu contracte de locațiune în temeiul art. 25 din Legea arendării nr. 16/1994, li se restituie în natură suprafețe agricole, pe baza documentelor care atestă fosta proprietate, în perimetrul acestor societăți.
După cum a rezultat în mod clar din susținerile reclamanților și din actele depuse, în cauză nu a fost îndeplinită procedura administrativă prealabilă în vederea reconstituirii dreptului de proprietate al persoanelor îndreptățite, în sensul că aceștia au obținut calitatea de acționar la . Balotești în baza recunoașterii dreptului de proprietate, însă ulterior, după apariția Legii nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, în conformitate cu prevederile legilor de fond funciar, reclamanții nu au mai depus la Comisia locală de fond funciar, cerere privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru retrocedarea în fizic a suprafeței de 9,5 ha teren agricol.
Astfel, conform prevederilor art. 5 din HG nr. 890/2005, Comisia locală de fond funciar avea în atribuții analizarea cererii reclamanților, verificarea îndeplinirii condițiilor legale, stabilirea mărimii amplasamentului, pentru ca apoi. Comisia județeană de fond funciar M. să valideze dreptul de proprietate al persoanelor îndreptățite, precum și amplasamentul.
D. odată îndeplinite aceste măsuri administrative. în baza unei cereri adresate de Comisia județeană de fond funciar M., însoțită de o documentație de retrocedare, conform prevederilor art. 7, alin 7 din Legea nr. 268/2001, coroborat cu cu prevederile art. 9 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001, ADS putea preda prin protocol de predare-preluare, Comisiei locale de fond funciar suprafața de 9,5 ha teren cuvenită reclamanților din prezenta cauză, în vederea eliberării titlurilor de proprietate și punerii în posesie.
Având în vedere aceste prevederile legale, a rezultat că, doar în situația în care ar fi fost îndeplinită această procedură administrativă și ADS ar fi refuzat predarea respectivului teren către Comisia locală de fond funciar, reclamanții ar fi fost îndreptățiți la despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului, însă, în condițiile neîndeplinirii acestei proceduri, cererea reclamanților nu are susținere legală, apărând ca prematur formulată.
Totodată a învederat faptul că nu se opune predării terenului în litigiu către Comisia locală de fond funciar în vederea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea reclamanților astfel că, în momentul în care Comisia Județeană M. va înainta documentația de retrocedare completă, va proceda la întocmirea protocolului de predare a terenului către Comisia Locală de fond funciar, cu respectarea dispozițiilor legale de fond funciar.
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii, a arătat că reclamanții solicită despăgubiri cu titlu de foloase nerealizate, pentru un teren față de care le-a fost recunoscut dreptul de proprietate, fără însă ca până la acest moment aceștia să solicite reconstituirea dreptului de proprietate și fără să fi fost puși în posesie.
D. urmare, cererea reclamanților de acordare de despăgubiri - foloase necuvenite, apare ca inadmisibilă în condițiile în care reclamanții au calea realizării dreptului, respectiv de a obține reconstituirea dreptului de proprietate, titlul de proprietate și posesia terenului în litigiu.
Astfel, în condițiile în care reclamanții nu au demonstrată că au făcut demersurile necesare pentru realizarea dreptului, demersuri ce au ca finalitate obținerea posesiei terenului în litigiu, prezentul demers juridic apare ca inadmisibil.
Totodată a arătat că cererea reclamanților apare ca inadmisibilă și având în vedere că temeiul juridic pe care se întemeiază acțiunea, este greșit invocat.
Astfel, a susținut faptul că reclamanții au invocat ca și temei juridic al cererii, art. 1350 din NCC, articol care reglementează răspunderea contractuală, ori între reclamanți și ADS nu există raporturi juridice contractuale, neexistând încheiat niciun contract de orice natură ar fi el, drept pentru care, cererea reclamanților apare ca inadmisibilă și solicită respingerea ca atare.
Cererea reclamanților este inadmisibilă și datorită faptului că nu sunt întrunite condițiile legale imperative specifice.
Prin cererea ce formează obiectul prezentei cauze dedusă judecății, reclamanții au solicitat obligarea ADS la plata de despăgubiri cu titlu de foloase necuvenite.
Reclamanții și-au motivat acțiunea pe faptul că ADS folosește fără drept suprafața de 9,5 ha teren cuvenită acestora, obținând astfel foloase necuvenite și îmbogățindu-și astfel patrimoniu.
Motivarea cererii, duce la concluzia că, în accepțiunea reclamanților, patrimoniul ADS s-a mărit în mod nejustificat, ADS nedeținând un just titlu în acest sens.
Pentru a susține acest motiv, reclamanții trebuiu să facă dovada că sunt îndeplinite condițiile unei îmbogățiri fără justă cauză și anume:
-calitatea procesuală activă a reclamanților, existența unui prejudiciu și întinderea lui,
-existența unei fapte ilicite,
-existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu,
-existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul.
Astfel, reclamanții nu au probat îndeplinirea nici uneia din aceste condiții imperative ale legii, nu au arătat și nu au demonstrat care este culpa ADS, nu au arătat ce demersuri au întreprins pentru realizarea dreptului, respectiv de a obține posesia terenului și în ce a constat concret refuzul ADS la aceste demersuri ale reclamanților.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii reclamanților față de ADS ca neîntemeiată, pentru următoarele:
A arătat faptul că reclamanții au solicitat despăgubiri cu titlu de foloase nerealizate, pentru un teren față de care le-a fost recunoscut dreptul de proprietate, fără însă ca până la acest moment aceștia să solicite reconstituirea dreptului de proprietate și fără să fi fost puși în posesie.
Așa cum bine se cunoaște de această instanță, legile de fond funciar stabilesc clar, strict, procedura ce trebuie îndeplinită pentru reconstituirea dreptului de proprietate persoanelor îndreptățite și atribuțiile instituțiilor implicate în această procedură.
Astfel, mai întâi trebuie realizată măsura administrativă care se declanșează la solicitarea persoanei îndreptățite și care se duce la îndeplinire de Comisia locală de fond funciar și Comisia județeană de fond funciar și constă în analizarea cererii, verificarea îndeplinirii condițiilor legale, stabilirea amplasamentului, emiterea unei hotărâri de validare a dreptului de proprietate și a amplasamentului.
Numai după îndeplinirea acestei proceduri conform legilor de fond funciar, Comisia județeană de fond funciar înaintează documentația respectivă cu cererea de predare a terenului către Comisia locală de fond funciar.
În baza documentației respective și după verificarea legalității acesteia, ADS predă Comisiei locale de fond funciar terenul în cauză, urmând ca ulterior Comisia Locală de fond funciar și Comisia județeană de fond funciar să emită titlul de proprietate și să procedeze la punerea în posesie a persoanei solicitante.
Din cele expuse, a rezultat clar faptul că singura atribuție a ADS în procesul de retrocedare îl constituie predarea terenului către Comisia locală de fond funciar la solicitarea Comisiei Județene de fond funciar și doar în baza unei documentații complete.
Or, între ADS și persoanele îndreptățite, respectiv reclamanții din prezenta cauză, nu există un raport juridic direct, reclamanții nu pot solicita terenul direct de la ADS, iar ADS nu predă teren direct reclamanților ci Comisiei Locale de fond funciar.
A apreciat că este momentul ca o instanță de judecată să sesizeze și să sancționeze modul abuziv de a acționa al reclamanților, care, în loc să insiste în realizarea dreptului, respectiv, reconstituirea dreptului de proprietate, obținerea posesiei terenului în litigiu, preferă situația mai mult decât convenabilă pentru reclamanți, de a obține despăgubiri pentru așa zisa lipsă de folosință a terenului.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile legale speciale, ADS ca instituție implicată în procesul de retrocedare a terenurilor cu destinație agricolă către foștii proprietari procedează numai la îndeplinirea formalităților în vederea transmiterii către comisiile locale, pe bază de protocol, a terenurilor cu destinație agricolă, din domeniul privat al statului, solicitate spre a face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate.
Modalitatea de predare a terenurilor inventariate în patrimoniul A.D.S. este detaliată în H.G. nr. 626/2001 în care este prevăzut că predarea se face prin încheierea de protocol de predare primire între ADS și Comisia Locală.
De asemenea, este prevăzută o procedură administrativă si etapele ce sunt obligatoriu a fi îndeplinite pentru ca Subscrisa sa poată proceda la predarea către Comisia locală de fond funciar a suprafeței de teren solicitată.
Coroborând aceste dispoziții a rezultat că pentru a putea preda o suprafață de teren ADS este obligată să verifice documentația prezentată și abia apoi să procedeze, dacă este cazul, la predarea prin protocol a unei suprafețe de teren. Această etapă de verificare a documentației înaintate de către Comisia Județeană sub aspectul realității datelor și al legalității este prevăzută de lege, în mod imperativ, în sarcina ADS, și ea trebuie să aibă loc anterior predării terenului către comisiile locale.
Procedura anterioară încheierii protocolului presupune deci prezentarea către A.D.S. a cererii comisiei județene de aplicare a Legii fondului funciar. împreună cu actele ce stau la baza acestuia, precum si a documentației de predare a terenurilor cu destinație agricolă si verificarea de cane direcțiile de specialitate din cadrul A.D.S. a legalității documentației aprobate.
Din textele legale prezentate a rezultat că A.D.S. predă terenul agricol după primirea cererii de la comisia județeană însoțită de documentația doveditoare aferentă (hărți și înscrisuri) și după verificarea în privința legalității a acestei documentații.
Prin urmare, competențele speciale ale ADS sunt strict reglementate de cadrul legal mai sus menționat, relativ la care acțiunea in justiției a reclamantelor apare ca neîntemeiată.
In conformitate cu prevederile HG nr. 890/2005, prerogativa stabilirii mărimii și amplasamentului suprafeței de teren pentru care se reconstituie dreptul de proprietate revine Comisiei Locale de Fond Funciar, urmând ca la propunerea acesteia, Comisia Județeană să valideze respectivul amplasament, subscrisa întocmind protocolul de predare preluare în. baza acestor documente transmise de către Instituția Prefecturii, precum și a celorlalte documente prevăzute de Normele interne ADS, privind încheierea Protocoalelor de predare preluare.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile Legii nr.268/2001, H.G. nr.626/2001, legilor de fond funciar, Legii 165/2013, OUG nr. U5/2013, art.205 și urm. și 248 din noul Cod de Pr.Civ., precum și pe toate prevederile legale invocate în prezenta.
În susținerea celor invocate au solicitat proba cu înscrisuri și orice alte probe care vor fi apreciate ca utile și pertinente în soluționarea cauzei.
La data de 16.07.2014, reclamanții au depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat respingerea excepțiilor invocate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Sub aspectul materialului probatoriu, instanța a încuviințat și a administrat în cauză pentru reclamanți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba cu expertiza specialitatea agricultură, având în vedere următoarele obiective: - identificarea suprafeței de 9,5 ha teren arabil, în raport de înscrisurile aflate la dosarul cauzei și în raport de calitatea și categoria acestui teren să se stabilească, contravaloarea lipsei de folosință, în raport de normele legale în vigoare, pentru perioada solicitată, respectiv pentru anii 2012, 2013 și 2014 inclusiv și să se precizeze cine deține și exploatează terenul în cauză.
Raportul de expertiză întocmit de expertul V. E. a fost depus la dosarul cauzei la data de 21.10.2014, iar la data de 19.11.2014 s-a emis adresă către expertul V. E. pentru a întocmi un supliment la raportul de expertiză, în sensul de a se stabili valoarea despăgubirilor nerealizate în raport și de alte tipuri de culturi agricole ce pot fi practicate le terenul in cauză, având în vedere calitatea solului, culturile practicate pe terenurile învecinate, să se specifice ce alte culturi se pretează raportat la datele specifice ale terenului in cauză, să se calculeze despăgubirile foloase nerealizate raportat si la aceste tipuri de culturi, de ex. porumb, floarea soarelui, orz, etc.
Suplimentul la raportul de expertiză a fost depus la dosar la data de 19.01.2015.
În considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, prin sentința civilă nr.591/11.02.2015 Judecătoria Dr.Tr.S., a respins acțiunea, pentru următoarele considerente:
Prin cererea dedusă judecății, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei Agenția D. Statului, la plata despăgubirilor - foloase nerealizate — ce li se cuvin pentru cele 9,5 ha teren arabil, ce se află în folosința acesteia, pentru anii 2012, 2013 și 2014, motivând că li s-a reconstituit dreptul de proprietate în acțiuni prin decizia nr.6209/1993, emisă de Prefectura Județului M., pentru suprafața de 9,50 ha echivalent arabil.
Prin Protocolul nr.111/21.04.2000 terenul a fost predat pârâtei, iar aceasta a fost obligată, prin sentințe succesive, să plătească reclamanților despăgubiri pentru perioada 2002-2011.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive, prematurității cererii și inadmisibilității acțiunii, excepții respinse prin încheierea din 24.09.2014.
Reclamanților li s-a stabilit calitatea de acționari în temeiul Legii nr.18/1991, iar conform art.8 din Legea nr.1/2000, modificată prin OUG nr.102/2001, persoanelor cărora li s-a stabilit calitatea de acționar la societățile comerciale pe acțiuni cu pofil agricol sau piscicol, li se restituie în natură suprafețe agricole în perimetrul acestor societăți. Aceste dispoziții nu reglementează restituirea pe vechiul amplasament, acesta fiind atributul comisiei locale de fond funciar.
De asemenea, conform art.22 din același act normativ, modificat prin OUG nr.102/2001, reconstituirea dreptului de proprietate, punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate se fac de către comisia locală cu respectarea dispozițiilor art.12, 51-59 din Legea nr.18/1991, republicată.
A rezultat că după apariția acestor acte normative, acționarilor li se reconstituia dreptul de proprietate în natură și nu mai primeau despăgubiri decât în situația în care nu li se restituiau terenurile.
În speță, reclamanții aveau obligația să îndeplinească procedura prevăzută de art.53-56 din Legea nr.18/1991 la care face trimitere art.22 din Legea nr.1/2000 modificată și numai după îndeplinirea acestei proceduri, comisia județeană de fond funciar avea obligația să înaintează pârâtei documentația cu cererea de predare a terenului către comisia locală de fond funciar,conform art. 3 alin.3 din Legea nr.268/2001. Aceasta, la rândul său, trebuia să predea terenurile pe bază de protocolcomisiilor locale, în vederea eliberării titlurilor de proprietate și punerii în posesie a celor îndreptățiți, în temeiul art.7 alin.7 din același act normativ.
Înscrisul aflat la fila 24 dosar, respectiv Protocolul nr.111/2000, a făcut dovada predării suprafeței de 284 ha teren pârâtei Agenția D. Statului, iar prin contractul de concesionare nr.76/2000, aceasta a concesionat suprafața de 208.6 ha ..
În speță, nu s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii menționate și nici a solicitării terenului de către comisiile de fond funciar, conform dispozițiilor citate, astfel că instanța a apreciat cererea ca neîntemeiată și a respins-o.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Au susținut că în mod greșit ,prima instanță a reținut că nu s-a îndeplinit procedura prev. de art. 53-56 din Legea nr. 18/1991, că nu au fost făcute demersurile necesare de către comisiile de fond funciar pentru a li se pune la dispoziție terenurile de către ADS, încălcând principiul contradictorialității și rolului activ al judecătorului.
Dovada urmării procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate o constituie decizia de acționar nr. 6209/F/1993 prin care s-a stabilit în favoarea reclamanților dreptul la acțiuni pentru terenul în suprafață de 9,5 ha aflat în administrarea ., drept consfințit prin sentințele civile nr. 2100/2010 și 1414/2012 pronunțate de Judecătoria Drobeta T. S..
A mai susținut că pârâta a refuzat să predea terenul comisiei locale, cesionându-l către ., iar pentru lipsa de folosință a terenului a fost obligată la despăgubiri pe perioada 2002-2011.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că reclamanții solicită despăgubiri pentru un teren față de care nu le-a fost recunoscut dreptul de proprietate, fără să ceară reconstituirea și fără să fie puși în posesie.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate, în conformitate cu dispozițiile art.479 alin.1 cod procedură civilă, instanța apreciază că este fondat, pentru următoarele considerente:
Starea de fapt rezultată din probatoriul administrat în cauză, a fost eronat reținută de prima instanță.
Astfel, reclamanții, în calitate de moștenitori ai autoarei I. E., au urmat procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 18/1991, prin sentința civilă nr. 1471/1993 reconstituindu-se dreptul de proprietate pentru suprafața de 9,5 ha în acțiuni la IAS, iar prin decizia nr. 6209/F/1993 s-a stabilit dreptul la acțiuni la . terenul respectiv.
Prin protocolul nr. 111/2000 ( fila 23 ds. fond) terenul a fost predat Agenției D. Statului, care l-a concesionat . 76/200 pe o perioadă de 49 de ani,cu redevență încasată anual, prin exploatarea terenului proprietatea reclamanților.
Pe considerentul că terenul reconstituit reclamanților nu a fost restituit, beneficiar a fost în continuare statul, prin administratorul său ADS, fiind încălcat flagrant dreptul de proprietate prev. de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, s-au acordat despăgubiri reclamanților pentru lipsa de folosință a terenului ,proprietatea acestora, pentru perioada 1999-2011, prin sentințele civile nr. 541/2002,26/2005,2100/2010,1414/2012.
Ca atare, susținerea apelanților că dreptul lor de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 9,5 ha a fost reconstituit definitiv prin hotărâre judecătorească, o nouă judecată asupra acestei chestiuni litigioase încălcând autoritatea de lucru judecat ,este întemeiată.
Prima instanță a încălcat și principiul stabilității raporturilor juridice, prin soluția pronunțată, și, în consecință, dreptul reclamanților la un proces echitabil prev. de art. 6 alin. 1 din Convenție.
Așa fiind, instanța apreciază că sunt întemeiate criticile apelanților, motiv pentru care ,în conf. cu disp. art. 480 alin. 2 c. pr. civ. ,urmează a admite apelul, a schimba sentința și a admite acțiunea, așa cum a fost precizată, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de_ lei, reprezentând lipsa de folosință pentru terenul de 9,5 ha, proprietatea reclamanților, pe perioada 2012-2014, conform suplimentului la raportul de expertiză întocmit de expertul desemnat în cauză, Vaidianu E.( fila 217 ds. fond).
În temeiul art. 453 c. pr. civ., urmează a fi obligată pârâta la plata către reclamanta I. C. ,a cheltuielilor de judecată în sumă de 4996 lei, suportate la fond și în apel reprezentând taxă timbru, onorariu expert și onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de apelanții-reclamanți I. D., cetățean grec, domiciliat în G., Plastira 15 Melissia — Attikis A., I. C. CNP_, cu domiciliul în Drobeta T. S., ., jud. M., I. M. G., CNP_ și I. I., CNP_, ambii cu domiciliul în București, ..8, . și I. O. V. CNP_, cu domiciliul în municipiul B., ., ., ., prin mandatar I. C., împotriva sentinței civile nr.591/11.02.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în contradictoriu cu intimata-pârâtă Agenția D. Statului București cu sediul în București, .. 43, Sector 1, având ca obiect pretenții.
Schimbă sentința.
Admite acțiunea precizată.
Obligă pârâta la plata sumei de_ lei, reprezentând lipsă de folosință pentru terenul proprietatea reclamanților, pe perioada 2012-2014.
Obligă pârâta la plata sumei de 4996 lei cheltuieli de judecată la fond și în apel către reclamanta I. C..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2015.
Președinte, V. R. | Judecător, F. M. | |
Grefier, M. B. |
Redactat F.M09.07.2015.
tehnoredactat M.B., ex.8/ pag.
jud.fond G. L.
Cod operator 2626
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 35/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Partaj judiciar. Decizia nr. 110/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
