Acţiune în constatare. Decizia nr. 986/2012. Tribunalul MEHEDINŢI

Decizia nr. 986/2012 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 17-09-2012 în dosarul nr. 986/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL M.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 986/R

Ședința publică de la 17 Septembrie 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE V. R.

Judecător C. P.

Judecător G. C. Z.

Grefier M. B.

Pe rol pronunțarea asupra recursului civil formulat de recurenții-reclamanți T. M., T. E. împotriva sentinței civile nr.161/29.03.2012 pronunțată de Judecătoria B. de A. în contradictoriu cu intimații-pârâți U. A. T. B. de A. - prin primar D. I. R., C. L. B. de A., ., având ca obiect acțiune în constatare.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat act că dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 13.09.2012, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având în vedere complexitatea cauzei, în temeiul art.260 cod procedură civilă a amânat pronunțarea, după care, a fost reținută cauza pentru soluționare.

INSTANȚA

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei B. de A. la data de 06.06.2011 sub nr._, reclamanții T. M. și T. E. au chemat în judecată pe pârâții U. A. T. B. de A. reprezentată prin primar D. I. R., C. L. B. de A. și . ca prin hotărârea instanței să fie obligați pârâții să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință următoarele bunuri respectiv: casa pompelor în suprafață utilă de 24,75 m.p., un rezervor metalic de captare, un rezervor de beton de 50 m2 precum și terenul pe care se află situate acestea în suprafață de 5.520 m.p. în punctul numit „La pod” cu vecinii:Est - apa Brebina și B. O., Vest - B. I. și V. N., Nord- B. I. și Sud-D.N.67 D.

În motivare reclamanta T. E. a arătat că terenul este proprietatea sa conform sentinței civile nr.465 din 23 septembrie 2004, rămasă definitivă și irevocabilă, urmare a dezbaterii succesiunii mamei sale B. M., conform certificatului de moștenitor nr.60 din data de 16 septembrie 2004.

Reclamantul T. M. a precizat că, construcția este proprietatea sa, fiind achiziționată conform procesului verbal de licitație din data de 24 februarie 2006, tocmai datorită faptului că aceste construcții se aflau pe terenul mamei sale fiind achiziționate de la lichidatorul judiciar numit ca urmare a falimentului S.C. Monstar Internațional S.R.L. la prețul de 2.700 lei.

Precizează reclamanții că pârâții U.A.T. B. de A. și C. L. B. de A. cu toate că au avut fondurile necesare construcției unui nou bazin de captare a apei potabile pentru localitățile Brebina, Titerlești, Bratilovu și Mărășești, nu au construit aceste bazine, au profitat de faptul că instalația pe care au achiziționat-o reclamanții era în stadiu de funcționare, au predat spre folosință cu toate că nu erau proprietarii acestora către S.C. S. S.A. Dr.Tr.S. –punct de lucru B. de A..

Au concluzionat reclamanții că deși au notificat pârâții să lase în deplină proprietate și pașnică folosință bunurile descrise mai sus, construcții și imobilul teren, prin notificările nr.37 și 38 din 29 octombrie 2010, aceștia au refuzat și nu au răspuns la aceste notificări.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 480 și următoarele cod civil.

În dovedire, reclamanții au depus la dosar: notificările nr.37 și 38 din 29 octombrie 2010, procesul verbal de licitație încheiat la 24.02.2006, sentința civilă nr.465/23.09.2004 pronunțată în dosar nr.1048/2004 al Judecătoriei B. de A., certificatul de moștenitor nr.60/16.09.2004, autorizația de construire nr.41/30.10.1995, avizul de gospodărire a apelor nr.10/07.02.1994, proiect tehnic și a solicitat încuviințarea probei testimoniale cu martorii B. I. și G. T. și a probei cu expertiză .

La termenul din data de 30 iunie 2011, apărătorul reclamanților a precizat că revendică atât terenul în suprafață de 5.520 m.p. cât și bunurile aflate pe acest teren, instanța în raport de această precizare a recalificat cererea din acțiune în constatare în acțiune în revendicare imobiliară.

Cererea a fost legal timbrată.

În apărare, pârâta S.C.S. S.A. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți, ca fiind netemeinică și nelegală, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C.S. S.A.

Pârâta S.C. S. S.A. și-a întemeiat prezenta pe dispozițiile art.115-119 c.pr.civ.

În apărare, pârâta a depus la dosar procesul verbal de predare –primire nr.3680/7965/25.05.2010, procesul verbal de predare primire nr.3122/7645/06.05.2010, adeverința nr.8156/08.06.2010, hotărârea nr.10/2008, inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al orașului B. de A., a precizat că este de acord cu probele propuse de reclamanți și a solicitat în apărare încuviințarea probei cu înscrisuri și efectuarea unei adrese către C. L. al orașului B. de A. să precizeze dacă bunurile precizate prin cererea de chemare în judecată fac parte din rețeaua publică de apă și canalizare a orașului și dacă acestea au fost predate către . înaintat sub nr. 9207/05.01.2012.

De asemenea pârâta C. L. B. de A. în apărare a solicitat emiterea unei adrese către lichidatorul judiciar S.P.R.L I. L. C. cu sediul în Dr. Tr. S., .. 86, ., Județul M. prin care să se solicite comunicarea unei copii conforme cu originalul a întregii documentații care a stat la baza procesului – verbal de licitație din 24.02.2006, prin care s-a înstrăinat patrimoniul debitorului . către reclamantul T. M., răspuns înaintat la data de 27.01.2012.

A fost ascultat martorul G. T., declarația sa fiind consemnată și atașată la dosar ( f.60).

A fost efectuată o expertiză în specialitatea topografie, față de conținutul raportului de expertiză părțile neformulând obiecțiuni.

P. sentința civilă nr.161/29.03.2012 Judecătoria B. de A., a respins acțiunea, pentru următoarele considerente:

P. acțiunea formulată, reclamanții T. M. și T. E. a chemat în judecată pe pârâții U. A. T. B. de A. reprezentată prin primar D. I. R., C. L. B. de A. și . ca prin hotărârea instanței să fie obligați pârâții să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință următoarele bunuri respectiv: casa pompelor în suprafață utilă de 24,75 m.p., un rezervor metalic de captare, un rezervor de beton de 50 m2 precum și terenul pe care se află situate acestea în suprafață de 5.520 m.p. în punctul numit „La pod” cu vecinii:Est - apa Brebina și B. O., Vest - B. I. și V. N., Nord - B. I. și Sud-D.N.67 D.

De asemenea la termenul din data de 30 iunie 2011 instanța a recalificat cererea din acțiune în constatare în acțiune în revendicare imobiliară.

Potrivit dis. art. 137 cod procedură civilă „ Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.”

Față de excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. S. S.A, din probele administrate instanța a reținut că aceasta se află în posesia bunurilor revendicate, că obiectul acțiunii deduse judecății este revendicarea imobiliară, astfel că o asemenea acțiune poate fi îndreptată chiar împotriva unui detentor precar, atât timp cât se află în posesia imobilului revendicat, acest aspect interesând în vederea stabilirii calității procesuale, motiv pentru care excepția invocată urmează a fi respinsă.

Pe fondul cauzei instanța a reținut următoarele:

Acțiunea în revendicare este acțiunea prin care proprietarul, care a pierdut posesia lucrului, cere restituirea acestuia de la cel la care se găsește. Altfel spus, prin această acțiune proprietarul neposesor cere posesorului neproprietar recunoașterea dreptului său de proprietate și restituirea lucrului.

P. cererea principală, reclamanții revendică casa pompelor în suprafață utilă de 24,75 mp., un rezervor metalic de captare, un rezervor de beton în suprafață de 50 mp., cât și suprafața de 5.520 mp. de teren.

Pentru a dovedi proprietatea asupra acestora, reclamantul T. M. s-a prevalat de procesul verbal de licitație și actul de adjudecare cu privire la casa pompelor în suprafață utilă de 24,75 mp., rezervor metalic de captare, rezervor de beton în suprafață de 50 mp., iar cu privire la terenul pe care se află situate acestea în suprafață de 5.520 m.p. din punctul numit „La pod” cu vecinii:Est - apa Brebina și B. O., Vest - B. I. și V. N., Nord - B. I. și Sud-D.N.67 D, reclamanta T. E. se prevalează de sentința civilă nr. 465/25.09.2004 pronunțată de Judecătoria B. de A. în dosarul civil nr. 1048/2004.

În apărarea dreptului său, pârâta . prezentat H.G. nr. 963/2002, privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public fila 29-30 cât și autorizația de construcție nr. 41/30.10.1995 fila nr. 45, ambele aparținând U.A.T B. de A. și care au fost predate către această pârâtă de către pârâta C. L. B. de A. la data de 05.05.2010, conform procesului – verbal de predare – primire aflat la fila 53.

Din concluziile raportului de expertiză, a reieșit că pârâta T. E., în baza sentinței civile nr. 465/25.09.2004 pronunțată de Judecătoria B. de A. în dosarul civil nr. 1048/2004, deține suprafața de 5.074 mp., din care suprafața de 642 mp., este ocupată de către pârâta . pe acest teren deținut de către pârâtă se află și bunurile revendicate de către pârâtul T. M..

De asemenea, a precizat expertul că, bunurile revendicate de către pârâtul T. M. se regăsesc în procesul verbal de licitație fila 7 dosar, iar aceste bunuri sunt aceleași cu bunurile care au fost autorizate a fi construite conform autorizației nr. 41/1995 fila 45.

Din întreg materialul probator administrat în cauza pendinte, instanța a constatat că acțiunea reclamantului nu este întemeiată și pe cale de consecință a respins-o cu următoarea motivare:

Este adevărat că potrivit actului de adjudecare încheiat la data de 24.03.2006 reclamanții au dobândit casa pompelor în suprafață utilă de 24,75 mp., rezervorul metalic de captare cât și rezervorul de beton în suprafață de 50 mp., însă potrivit disp.art. 1169 cod civil, reclamanții trebuia să facă dovada că au achiziționat aceste bunuri de la adevăratul proprietar.

Astfel, observând H.G. nr. 963/2002, privind inventarul bunurilor aparținând domeniului public al orașului B. de A., se constată că se regăsesc bunurile revendicate de către pârâtul T. M., respectiv casa pompelor în suprafață utilă de 24,75 mp., rezervor metalic de captare, rezervor de beton în suprafață de 50 mp. se regăsesc în inventar bunurilor aparținând domeniului public, motiv pentru care instanța a reținut că la data adjudecării la licitație publică și data încheierii actului de adjudecare, bunurile ce au făcut obiectul licitației nu se aflau în patrimoniul societății aflate în procedura falimentului.

În ceea ce privește revendicarea terenului în suprafață de 5520 mp, instanța a constatat că potrivit certificatului de moștenitor nr.60 din data de 16.09.2004 acesta se afla în masa succesorală a autoarei B. M., decedată la data de 29.04.2001, mama reclamantei T. E., astfel că în favoarea reclamantei operează o prezumție de proprietate asupra acestui teren.

Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, s-a reținut că pârâta . din suprafața totală de 5074 mp, suprafața de 641 mp pe care se află amplasate cele trei construcții, însă având în vedere dispozițiile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 241/2006, care statuează că „dreptul de servitute se exercită pe toată durata existenței sistemelor de alimentare cu apă și de canalizare, pentru executarea lucrărilor necesare întreținerii și exploatării sistemelor respective, iar exercitarea dreptului de servitute asupra proprietăților afectate de sistemul de alimentare cu apă și de canalizare se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestuia”, instanța constată existența un drept de servitute legal asupra acestei suprafețe de teren, motiv pentru care petitul privind revendicarea suprafeței de teren de 5520 mp a fost respins.

În temeiul art. 274 c.pr.civ., reclamanții T. M. și T. E., fiind în culpă procesuală au fost obligați să plătească pârâtei U. A. T. B. de A., suma de 1000 lei reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Au arătat că instanța de fond nu a ținut seama de înscrisurile depuse la dosar, reținând în mod eronat că bunurile revendicate nu se aflau în patrimoniul societății ., aflată în procedura falimentului, precum și faptul că bunurile revendicate au fost edificate de către Primăria B. de A., conform autorizației nr.41/1995 și se regăsesc în inventarul domeniului public respectiv în HG nr.963/2002.

Arată recurentul că, bunurile au fost cumpărate de la adevăratul proprietar dovadă fiind anexa 4 (fila 72 dosar), cât și raportul de evaluare (f.73-78) întocmit de către expert autorizat V. M. Cuguț care, cu ocazia efectuării expertizei și întocmirea fișei B din acest raport în legătură cu obiectele achiziționate de mine și revendicate precizează că, au fost edificate în 1977 fiind folosite de fosta îngrășătorie de berbecuți B. de A. din cadrul Mecarex M. de unde au fosta achiziționate ulterior de către ..

Însăși Primăria B. de A., cu ocazia eliberării autorizației de construcție nr.41/30.10-.1995 și a întocmirii memoriului tehnic și a schiței anexe acesteia în schița ce privește construcția fiind numerotată cu Detaliu A, expertul ce a întocmit-o identifică pe această schiță captarea deja existentă – bazin metalic cât și casa pompelor veche, astfel că, Primăria a construit doar stația de pompare clorurare nouă.

Un alt înscris pe care instanța de fond nu l-a avut în vedere este proiectul tehnic privind extinderea din 1995 în care la capitolul III pct.3.1, proiectantul în ceea ce privește captarea pentru investiția nouă spune că aceasta este asigurată din captarea existentă conform avizului de gospodărire a apelor din 7.02.1994, captare ce deservește fostul Complex de berbecuți.

Concluzionează recurentul în sensul că aceste bunuri aparțineau așadar societății MONSTAR INTERNAȚIONAL și prin urmare nu poate fi reținută susținerea instanței de fond.

Un alt aspect ce contrazice susținerea instanței de fond este și proiectul de hotărâre privind aprobarea trecerii în domeniul public al unor terenuri precum și referatul Compartimentului cadastru – Agricultură din cadrul Primăriei B. de A. nr.7452/ 22. 04.2010, care la acea dată a solicitat emiterea unei hotărâri de trecere în domeniul public a unui teren Stație Pompe Brebina în suprafață de 256 mp, hotărâre ce nu a fost aprobată.

Precizează că, așa cum a arătat și expertul, recurenta T. E. este proprietara terenului înscris în CF și acesta nu se regăsește în inventarul domeniului public al orașului B. de A..

Practic instanța nu a intrat în cercetarea fondului, nu a comparat titlul de proprietate atât asupra imobilelor cât și asupra terenului sub aspectul vechimii actelor de proprietate cât și transcrierea acestora în CF dar și modalitatea în care acestea au fost dobândite de către părți.

Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și, pe fond, admiterea acțiunii.

Intimata . formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și obligarea recurentului la cheltuieli de judecată, arătând că bunurile care le-au fost predate de către Primăria B. de A. potrivit înscrisurilor depuse la dosar fac parte din domeniul public al orașului B. de A. și sunt libere de orice sarcini conform adeverinței nr.8156/08.06.2010.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate tribunalul îl apreciază ca neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Potrivit disp. art. 480 C.civ. „Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege.”, iar disp. art. 481 C.civ., statuează că „Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire.”

Acțiunea în revendicare este acțiunea prin care proprietarul, care a pierdut posesia lucrului, cere restituirea acestuia de la cel la care se găsește. Altfel spus, prin această acțiune proprietarul neposesor cere posesorului neproprietar recunoașterea dreptului său de proprietate și restituirea lucrului.

Potrivit regulii „actori incubit probatio”, înscrisă în dispozițiile art.1169 c.civ. (cel ce face o propunere în fața judecății trebuie să o dovedească) în cadrul acțiunii în revendicare reclamantul trebuie să facă dovada că este proprietarul bunului revendicat, iar acesta se găsește în mod nejustificat în posesia pârâtului.

În cauză așa cum rezultă din cuprinsul autorizației de construcție nr.41/30.10.1995, a memoriului tehnic și a schiței anexe (fil.46-50) expertul ce a întocmit-o identifică pe această schiță întreaga instalație ce va deservi alimentarea cu apă inclusiv captarea deja existentă – bazin metalic cât și casa pompelor veche. Că din întreaga instalație de alimentare cu apă fac parte și bunurile revendicate de către recurentul reclamant rezultă inclusiv din avizul de gospodărire a apelor nr.10/07.02.1994, unde, reținându-se că urmare a restricționărilor din perioada de vară, se propune extinderea captării cu 6 l/s și suplimentarea cu 6 l/s a fostei captări a complexului zootehnic (iz.Brebina).

Acest aspect este reluat în proiectul tehnic CAP.III 3.1 „captarea „ unde se precizează că cerința maximă zilnică este asigurată din captarea existentă iar în momentul în care se realizează planul tehnic DETALIU A în afară de stația de pompare-clorurare în întreg ansamblu este cuprinsă atât captarea existentă cât celelalte construcții existente în perimetrul identificat în acest detaliu și care face parte din autorizația de construcție eliberată.

Ce trebuie să înțeleagă recurentul este faptul că deși urmare acestei autorizații a fost edificată o singură construcție autorizația a fost eliberată pentru alimentarea cu apă a orașului B. de A. și evident,față de documentația existentă și anexată,această alimentare presupunea pe lângă noi construcții și includerea și punerea în valoare a construcțiilor deja existente în complexul zootehnic. De altfel chiar expertul desemnat în cauză a stabilit că bunurile revendicate fac parte din instalația de alimentare cu apă a orașului B. de A..

Mai mult în raportul de expertiză întocmit de către expert U. N., f.70, la momentul în care a încercat să identifice bunurile ce fac parte din patrimoniul ., a răspuns la obiectivul nr.1 că administratorul societății nu a putut face dovada evidenței analitice a bunurilor mobile și imobile deținute iar bunurile enumerate în Anexa 4 au existat faptic pe teren.

Așadar, cum bunurile revendicate au fost cuprinse în instalația de alimentare cu apă a orașului B. de A. și menționate în lista de inventar al bunurilor din domeniul public înainte de dobândirea lor de către reclamanții recurenți în mod corect s-a stabilit de către instanța de fond că nu au cumpărat de la adevăratul proprietar.

În ceea ce privește terenul revendicat tribunalul reține că titlul prezentat de recurenți este o hotărâre de partaj reprezentată de sentința civilă nr.465 din 23 septembrie 2004 în care părțile, cum de altfel au făcut-o și la eliberarea certificatului de moștenitor nr.60/16.09.2004, au declarat ce bunuri au considerat că fac parte din masa partajabilă a numitei B. M. fără însă a depune și dovezi cu privire la dreptul de proprietate asupra acestor bunuri, nici chiar o înregistrare cel puțin administrativă a vreunui drept de proprietate.

În legătură cu efectele pe care le produce hotărârea de partaj tribunalul, având în vedere dispozițiile art.786 din vechiul C.civ. sub imperiul cărora a fost pronunțată hotărârea de partaj de care se prevalează recurenții reclamanți și potrivit cărora fiecare coerede este prezumat că a moștenit singur și imediat toate bunurile care compun partea sa, sau care i-au căzut prin licitație și că n-a fost niciodată proprietar pe celelalte bunuri ale succesiunii astfel că, în acord atât cu practica judiciară cât și cu dispoziția invocată, apreciază că efectul hotărârii de partaj este declarativ și nu constitutiv de drepturi.

Efectul declarativ presupune considerarea că bunurile dobândite de succesor în limitele cotei ideale, au provenit direct de la defunct și că ceilalți moștenitori nu au fost niciodată proprietarii bunurilor provenite de la autorul comun. Este adevărat că cele arătate privesc raporturile dintre copărtași însă aceste efecte privesc și terți,persoane străine de moștenire și acest lucru este mai evident în situația în care s-ar pune în discuție titlul prin care se constată dreptul de proprietate cum ar fi acțiune în revendicare.

În acest context trebuie menționat că în cadrul acțiunii în revendicare reclamantul este ținut să dovedească pe de o parte că este titular al dreptului de proprietate asupra terenului din litigiu, iar pe de altă parte să dovedească faptul că acest teren este ocupat în mod abuziv de către pârât.

A face dovada dreptului de proprietate înseamnă nu numai a te prevala de un titlu translativ de proprietate dar și de a dovedi că autorul a dobândit de la un proprietar.

În cauză recurenții reclamanți așa cum s-a arătat anterior nu dețin un titlu translativ de proprietate ci unul declarativ, care constată drepturi preexistente însă aceste drepturi preexistente sunt doar la nivel declarativ, la rândul lor întrucât certificatul de moștenitor ce a stat la baza pronunțării sentinței civile nr.465 din 23 septembrie 2004 s-a întocmit și a cuprins terenurile declarate de recurenții reclamanți și practic în lipsa unor dovezi privind dreptul de proprietate asupra terenurilor partajate au creat o aparență de drept ce este lipsită de efecte juridice față de terți.

De altfel terții din prezenta cauză nu au fost părți în procesul de partaj și prin urmare hotărârea pe care își întemeiază reclamanții pretențiile le este inopozabilă, putând așadar să facă abstracție de situația constatată într-o astfel de hotărâre.

Față de acestea, cum recurenții reclamanți nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului revendicat acțiunea lor trebuia respinsă. Este adevărat că instanța de fond a reținut că reclamanții sunt beneficiarii unui prezumții de proprietate însă deși instanța nu dezvoltă de unde a reținut această prezumție tribunalul apreciază că nu poate fi reținută o eventuală prezumție rezultată din aplicare art.1854 întrucât reclamanții nu au avut posesia terenului revendicat.

Față de toate acestea cât și de faptul că instanța de control poate substitui motivarea instanței de fond (dec.Î.C.C.J.nr.1429/20.02.2004), Tribunalul apreciază că recursul formulat este nefondat și prin urmare în baza art.312 alin.1 C.pr.civ.,va fi respins.

Față de soluția ce se va pronunța cu privire la cererea de recurs în baza art.274 C.pr.civ.,va fi respinsă și cererea recurenților-reclamanți de acordare a cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiat recursul formulat de recurenții-reclamanți T. M., T. E. împotriva sentinței civile nr.161/29.03.2012 pronunțată de Judecătoria B. de A. în contradictoriu cu intimații-pârâți U. A. T. B. de A. - prin primar D. I. R., C. L. B. de A., ., având ca obiect acțiune în constatare.

Respinge cererea recurenților-reclamanți de acordare a cheltuielilor de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 17 Septembrie 2012.

Președinte,

V. R.

Judecător,

C. P.

Judecător,

G. C. Z.

Grefier,

M. B.

Redactat V.R.09.10.2012

tehnoredactat M.B., Ex.2/7 pag,

jud.fond U. C.A.

Cod operator 2626

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în constatare. Decizia nr. 986/2012. Tribunalul MEHEDINŢI