Anulare act. Decizia nr. 178/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 178/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 178/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 178/R
Ședința publică de la 27 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. N.
Judecător C. E. C.
Judecător A. M.
Grefier L. I.
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor civile formulate de recurenții U. A. T. M. D. T. S. REPREZENTATA PRIN PRIMAR, R. V., I. I. A. împotriva sentinței civile nr. 2206/16.06.2015 ,pronunțată de Judecătoria D. T. S., intimați fiind F. H. N., intimat C. L. AL M. D. T. S. REPREZENTATA PRIN PRIMAR, având ca obiect,anulare act .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință s-a luat act că, dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 29.09.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta.
INSTANȚA,
Asupra recursurilor civile de față ;
Prin cererea înregistrată la 09.02._ pe rolul Tribunalului M. sub numărul de dosar_, reclamantul F. H N. a chemat în judecată pe pârâții U. A. T. M. D. T. S. prin Primar, R. V. și I. A., pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea măsurii de încetare a contractului de concesiune înregistrat la nr. 379/25.05.2003 și dispusă prin adresa 2012/30.01.2012, cu consecința repunerii părților în situația anterioară, suspendarea măsurii până la soluționarea definitivă și irevocabilă a litigiului și în subsidiar să fie obligată pârâta U. A. T. D. T. S. prin Primar să plătească despăgubiri materiale în cuantum de 50.000 EURO reprezentând c/v investițiilor efectuate pe terenul concesionat și pierderile înregistrate ca urmare a nerealizării planului de afaceri.
În motivarea cererii a arătat că, în data de 25.05.2003, a încheiat contractul de concesiune 379/2003 având ca obiect terenul în suprafață de 1170 mp situat în D. T. S., . care se aflau construcții cu destinație gospodărie anexă, stabilindu-se totodată durata contractului de 49 ani.
În temeiul acestui contract s-au efectuat investiții la acest imobil efectuând reparații capitale la gospodari anexa, împrejmuiri gard, etc., punând bazele unei activități zootehnie, și a unui plan de afaceri fiind asigurat că pentru acest teren nu s-a eliberat nici un titlu de proprietate întrucât terenul se afla în perimetrul CAP S.. A mai arătat că în anul 2012 contractul de concesiune a încetat conform restituirii terenului pârâților I. I. A. și R. V., nerespectându-se disp. Leg 219/1998.
În dovedirea acțiunii a depus la dosar copia somațiilor adresate reclamantului, copia Hotărârii 51, copia contractului de concesiune, procesul verbal de punere in posesie, certificat urbanism precum și sentința 458/2011.
Pârâta R. a depus întâmpinare la dosarul cauzei prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive atât a sa cât și a pârâtului I. I. A., întrucât terenul în cauză s-a făcut în baza Leg.10/2001 care completează Legea 18/1991.
Prin sentința nr.1455 din 15.03.2012 Tribunalul M. a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei D. T. S., reținând că litigiul în cauză dintre părți vizează efectele contractului de concesiune privitor la terenul în suprafață de 1170 mp care este prev. de OUG 54 /2006.
Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat recurs, susținând că terenul respectiv nu a făcut parte din perimetrul CAP Șimian, iar din adresa nr.6472/1998 rezultă că terenul face parte din domeniul public și privat de interes local al municipiului D. T. S., astfel că prezentul litigiu este de competența tribunalului.
Prin decizia nr.5555 din 26.06.2012 Curtea de Apel C. a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamant, cu motivarea că sentința pronunțată prin care s-a dispus declinarea competenței de soluționare în favoarea Judecătoriei D. T. S., nu este supusă vreunei căi de atac.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei D. T. S. la data de 09.07.2012, sub numărul de dosar_ .
La data de 22 octombrie 2012 reclamantul a formulat precizare de acțiune, prin care a solicitat, în subsidiar, obligarea pârâților R. V. și I. I. A. la plata de despăgubiri reprezentând contravaloarea construcțiilor edificate pe terenul pentru care le-a fost reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii 18/1991. A precizat că valoarea despăgubirilor este în cuantum de 50.000 euro și se referă la contravaloarea construcțiilor edificate atât pe terenul ce îl are în concesiune, cât și pe terenul pentru care le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pârâților.
La data de 16.11.2012 reclamantul a depus o nouă precizare de acțiune prin care a arătat că valoarea investițiilor efectuate se ridică la suma de 230.000 lei, în timp ce pierderile înregistrate ca urmare a nerealizării planului de afaceri, respectiv lipsa folosinței concesiunii pentru restul de 40 ani sunt în cuantum de 216.000 lei.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta R. V. reclamantul a susținut că deși pârâții R. V. și I. I. A. nu sunt părți ale contractului de concesiune, toate investițiile efectuate rămân în folosința și proprietatea pârâților și astfel trebuie să suporte toate aceste investiții care au adus spor de valoare terenului și să despăgubească în mod solidar cu U. A. T. D. T. S. prin Primar, persoana care le-a realizat. A solicitat respingerea acestei excepții.
Totodată reclamantul a precizat că rezilierea contractului de concesiune este greșită. A arătat că încetarea ar fi produs efecte legale dacă s-ar fi solicitat restituirea acestui teren în baza Legii 10/1001, astfel de cereri fiind de competența Tribunalului M. ca și instanță de fond. De altfel, dispozițiile art.9 lit.e din contractul de concesiune nu fac referire la Legea nr. 18/1991, situație în care, pentru cazurile de reconstituire a dreptului de proprietate pe această lege, nu intervine încetarea concesiunii, o interpretare contrară ar fi în afara dispozițiilor contractuale, aceasta cu atât mai mult cu cât nu se poate susține că cele două legi au același obiect sau privesc aceleași situații. Or, de îndată ce contractul este legea părților, iar concedentul a consemnat că încetarea survine numai în cazurile incidente ale Legii nr.10/2001, acesta a încălcat dispozițiile contractuale.
Cu privire la valoarea lipsei de folosință a terenului concesionat reclamantul a susținut că a efectuat investiții, urmând ca din anul 2013 să înceapă obținerea de profit din creșterea de animale, păsări și vânzarea de produse specifice, aceasta ridicându-se la suma de 48.000 euro. A arătat că la data încheierii contractului de concesiune, terenul nu era împrejmuit, clădirile nu aveau acoperiș și plafon, pereții erau distruși de ploi și zăpezi, toate clădirile fiind grav deteriorate.
Reclamantul a depus, în copie, caiet de sarcini, factura fiscală nr._ din 18.08.2004, schiță, fișă de date cabană lemn, legendă privind terenul din . grajduri, releveu C3 magazie, releveu C4 WC-uri, releveu C1 corp administrativ, adresa nr.8611 din 02.06.2010 a Primăriei comunei Șimian, adresa nr.139 din 27.01.1998 a Primăriei municipiului D. T. S., planșe foto.
Pârâta U. A. T. M. D. T. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. A invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a M. D. T. S., susținând că aceasta nu a fost parte în contractul de concesiune nr.379 din 25.05.2003 și excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât prin cererea de chemare în judecată nu se solicită anularea unui act administrativ emis de M. D. T. S., nu se contestă legalitatea și temeinicia adresei nr.2012 din 30.01.2012, astfel că este inadmisibil ca reclamantul să solicite anularea unei măsuri de încetare a contractului de concesiune, fără să conteste actul administrativ prin care a luat la cunoștință de încetarea contractului de concesiune.
A arătat că prin titlul de proprietate nr._ din 09.12.2012 a fost restituit terenul în suprafață de 1601 m.p. situat în D. T. S., . 1, pârâților R. V. și I. I. A., astfel încât contractul de concesiune a rămas fără obiect, fiind reziliat de drept. Reclamantul a fost somat prin adresa nr.834 din 12.01.2012 ca până la data de 25.01.2012 să elibereze terenul, precum și prin adresa nr.2012 din 30.01.2012.
A solicitat să se aibă în vedere că a intervenit unul din cazurile de încetare de drept a contractului de concesiune.
Referitor la despăgubirile solicitate de reclamant, pârâta U. A. T. M. D. T. S. a apreciat că suma este pur speculativă, nedovedită prin nici un mijloc de probă.
Pârâtul I. I. a formulat întâmpinare prin care a susținut că se impune ca reclamantul să identifice construcțiile edificate și să prezinte acordul proprietarului de teren sau al Primăriei pentru executarea de lucrări.
La data de 03.12.2012, față de dispozițiile instanței, reclamantul a depus o nouă precizare de acțiune prin care a arătat că principalul petit al acțiunii îl constituie anularea măsurii de încetare a contractului de concesiune nr.379 din 25.05.2003, măsură dispusă prin adresa nr.2012 din 30.01.2012. A precizat că exista posibilitatea concedentului de a rezilia parțial contractul de concesiune, întrucât suprafața totală concesionată era de 1170 m.p., iar pe o parte din acesta s-a reconstituit dreptul de proprietate pârâților, incluzându-se și suprafața de teren pe care este construită magazia și grajdul.
Reclamantul a precizat că cel de-al doilea petit al acțiunii survine în mod logic în cazul în care instanța, soluționând primul petit, va considera ca neîntemeiată acțiunea, reținând că a fost incident cazul de încetare a contractului de concesiune prevăzut la art.9 lit.e din contract, concedentul procedând corect la rezilierea contractului, astfel că a fost îndreptățit să solicite obligarea pârâților la plata următoarelor despăgubiri: concedentul să fie obligat la plata pierderilor pricinuite ca urmare a nerealizării planului de afaceri, respectiv lipsa de folosință pentru restul de 40 de ani, iar pârâții R. V. și I. I. să fie obligați în solidar cu concedentul să plătească contravaloarea construcțiilor reabilitate și edificate de el.
Cu privire la excepțiile invocate de pârâta U. A. T. M. D. T. S., reclamantul a solicitat respingerea acestora, susținând că Primarul a acționat în numele pârâtei conform art.21 din Legea 215/2001 și nu a contestat legalitatea și temeinicia adresei nr.2012 din 30.01.2012 întrucât aceasta a fost o simplă adresă prin care a fost înștiințat de măsura pe care concedentul a luat-o unilateral.
Referitor la întâmpinarea formulată de pârâtul I. A. I., reclamantul a susținut că s-a lămurit cadrul procesual, iar la dosar au fost indicate toate construcțiile edificate, atât prin schițe, cât și prin planșe foto, respectiv înscrisuri.
Pârâții I. I. A. și R. V. au formulat întâmpinare cu privire la precizarea de acțiune, susținând că încheierea contractului de concesiune nu s-a întocmit cu respectarea normelor procedurale întrucât nu s-a făcut cu publicitate prealabilă în presă.
La data de 04.01.2013 reclamantul a depus următoarele înscrisuri: contractul de concesiune nr.379 din 25.05.2003, proces verbal de punere în posesie din 25.05.2003, certificat de urbanism nr.451 din 18.06.2003, proces verbal din 05.08.2004, adresa nr.235 din 14.01.2002 a Primăriei comunei Șimian, adresa nr.6472/17.08.1998 a Primăriei municipiului D. T. S., adresa nr.6145 din 01.10.2004 a Primăriei Șimian, sentința civilă nr.458 din 01.02.2011 a Judecătoriei D. T. S., adresele nr._ din 07.09.2009, nr.139 din 27.01.1998 ale Primăriei municipiului D. T. S..
La data de 07.01.2013 pârâta U. A. T. M. D. T. S. a depus note de ședință, prin care a arătat reclamantul nu este îndreptățit să solicite despăgubiri reprezentând foloase nerealizate, acesta nu a precizat cuantumul despăgubirilor și nu a timbrat corespunzător. Totodată a susținut că reclamantul nu precizează construcțiile realizate, respectiv modernizările făcute, perioada în care au fost făcute, dacă au fost solicitate și obținute certificate de urbanism și autorizații de construcție, cuantumul la care se ridică cheltuielile făcute cu modernizările și reparațiile în vederea stabilirii taxei de timbru.
Potrivit dispozițiilor instanței, la data de 14.01.2013 reclamantul a precizat valoarea investițiilor efectuate ca fiind în cuantum de 120.000 lei, iar la termenul din 14 octombrie 2013, reclamantul a precizat că renunță la capătul de cerere privind pretențiile așa cum a fost precizat la 16.11.2012, astfel că instanța a luat act de voința acestuia.
Prin încheierea din 14 octombrie 2013 a fost admisă cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamant, în ceea ce privește taxa judiciară de timbru în cuantum de 813 lei și timbru judiciar de 5 lei, pentru petitul privind anularea măsurii încetării contractului de concesiune cu repunerea părților în situația anterioară.
Prin sentința civilă nr.3849/21.10.2012 Judecătoria Dr. Tr. S., a admis acțiunea reclamantului
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții R. V., I. I. A. și UAT D. T. S. reprezentată prin primar C. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin Decizia nr. 75/R/14.02.2014 Tribunalul M. a admis recursurile formulate de UAT D. T. severin, R. V., I. A., a casat ..10.2012 pronunțată de Judecătoria D. T. S. și a trimis cauza spre soluționare aceleiași instanțe de fond.
S-a reținut că în speță se impunea efectuarea unei expertize topo care să stabilească dacă acesta se afla la momentul concesiunii la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar pentru retrocedare în baza cererilor formulate de persoanele îndreptățite; care a fost actul concedentului în baza căruia a concesionat terenul din contractul litigios; dacă pe terenul identificat ca făcând parte din contractul de concesiune și respectiv titlul de proprietate există construcții și persoanele titulare ale dreptului de proprietate asupra acestuia.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei D. T. S. la data de 18.03.2014 sub nr._ .
La data de 26.05.2014, prin serviciul registratură al instanței, reclamantul frunză Hahîm N. a formulat precizare de acțiune prin care a arătat că înțelege să se judece în contradictoriu și cu pârâtul C. L. al M. D. T. S.. A atașat raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expert tehnic judiciar Biteș Ș., însoțit de două schițe, una privind situația inițială a imobilului iar a doua privește situația actuală a imobilului.
Pârâta C. L. al municipiului D. T. S. și UAT municipiul D. T. S. au formulat întâmpinare la precizarea reclamantului prin care a arătat că susținerile reclamantului legate de aplicarea prevederilor Legii 10/2001 și continuarea contractului de concesiune în condițiile art. 14 din această Lege nu au relevanță întrucât în cauză Titlul de Proprietate emis pe numele, pârâților R. V. și lacob loan A. a fost emis în baza prevederilor Legii nr. 18/1991 și nu în baza Legii 10/_ prevederile din această lege nefiind aplicabile în cauză.
În ceea ce privește susținerile legate de dobândirea unui drept de folosință al reclamantul asupra construcțiilor. aflate pe terenul concesionat, consideră că acest drept de folosință nu a existat, decât pe perioadă derulării contractului de concesiune, neexistând nicio bază legală pentru a prelungi existența acestui drept de folosință după încetarea contractului de concesiune.
Cu privire ia investițiile realizate pe terenul ce i-a fost concesionat reclamantului, apreciază că aceste pretenții nu pot fi formulate în contradictoriu cu C. L. al Muri. D. T. S. și cu U. A. T. a Mun. D. T. S., ci doar în contradictoriu cu persoanele care exercită prerogativele dreptului de proprietate asupra terenului pe care se află construcțiile respective.
Astfel, consideră că încetarea contractului de concesiune s-a produs în condițiile legii, ca urmare a intervenției unui cauze ce nu putea fi prevăzută la data încheierii contractului de concesiune, respectiv reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în cauză și eliberarea TP nr._/09.11.2011.
Valabilitatea TP nr._/09.l1.2011 nu mai poate fi pusă în discuție și nu există un temei legal pentru care reclamantul să mai exercite dreptul de folosință asupra terenului ce i-a fost concesionat cu încălcarea prerogativelor dreptului de proprietate ale pârâților I. A. și R. V..
Pentru aceste considerente, solicită respingerea acțiunii precizate cu toate capetele de cerere.
Prin încheierea de ședință din data de 09.09. 2014 în temeiul art.246 C. s-a luat act că reclamantul renunță la judecata cauzei în contradictoriu cu C. L. al M. D. T. S., declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosar (f.137) .
Sub aspectul materialului probator a fost administrată proba cu înscrisurile de la dosar, interogatoriul UAT D. T. S., proba cu expertiza specialitatea topo având ca obiective: să se identifice terenul concesionat în baza contractului de concesiune înregistrat la nr. 379/25.03.2003, prin amplasament și arătarea vecinătăților, să se stabilească dacă face parte din domeniul public sau privat al statului, dacă acesta se afla la momentul concesiunii la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar pentru retrocedare în baza cererilor formulate de persoanele îndreptățite; care a fost actul concedentului în baza căruia a concesionat terenul din contractul litigios; dacă pe terenul identificat ca făcând parte din contractul de concesiune și respectiv titlul de proprietate există construcții și persoanele titulare ale dreptului de proprietate asupra acestuia,; dacă pentru exploatarea obiectului concesiunii, respectiv a construcțiilor care se află în prezent pe acest teren, este necesar întreg terenul concesionat, având în vedere destinația acestor construcții.
La data de 09.09.2015, dl. exp. M. G. a depus la dosarul cauzei raportul de expertiză întocmit în cauză (f. 130-134) iar la data de 09.09.2014 s-a depus și răspunsul la interogatoriu de către UAT Mun. Dr. Tr. S. (f. 136).
S-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit în cauză de către dl. exp. M. G. de către reclamant și UAT M. D. T. S. ,răspunsul la acestea aflându-se la filele . 222-223.
Reclamantul a mai depus la dosarul cauzei puncte de vedere referitoare la cele concluzionate de dl. exp. M. G. I. și în copie plan de amplasament și delimitare a imobilului proprietari B. N. P. și B. M., declarație aut. sub nr. 2763/05.09.2008 a numitului B. M. la BNP I. M., încheiere de respingere nr._ CF/10.11.2008, încheiere de respingere nr._ CF/06.10.2008, încheiere nr._ CF/26.11.2008 emise de OCPI M.-BCPI Dr. Tr. S., contract de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 1096/25.02.1998 la BNP I. M., ..02.2007 pronunțată de Judecătoria D. T. S. în dosarul nr._, Decizia nr. 2514/24.08.2004 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr. 3406/2004, Decizia nr. 774/20.02.2006 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr. 6251/CIV/2005, certificat de grefă din 03.10.2014 emis de Judecătoria D. T. S. referitor la dosarul nr._/225/2014, minută din dosarul nr._, ..02.2011 pronunțată de Judecătoria D. T. S. în dosarul nr._, Decizia nr. 219/A/17.10.2011 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, o Hotărâre a Primăriei Dr Tr S. din 01.01.1990, schiță imobil, declarație C. N. aut. la BNP I. Ș. sub nr. 1033/13.08.2013, titlul de proprietate nr._/09.12.2011 emis pe numele R. V. și I. I. A., proces verbal de punere în posesie din 25.05.2003 emis de Primăria Dr Tr S., caiet de sarcini, legenda privind terenul din ., iar la data de 04.11.2014, reclamantul a mai depus la dosarul cauzei cerere formulată de pârâta R. V. la 12.09.2005 la Primăria comunei Șimian, extras poziție rol agricol privind pe G. N. și cerere formulată de R. V. prin care aceasta solicită restituirea dreptului de proprietate conform Legii fondului funciar, cerere de reconstituire pentru suprafața de 0,75 ha teren arabil formulată de G. M. (f. 171-218)
La solicitarea av. M. I. apărător ales al pârâtului I. I. A., instanța a dispus efectuarea unei adrese către Primăria D. T. S. pentru a înainta instanței întreaga documentație care a stat la baza întocmirii contractului de concesiune nr. 379/25.03.2003 emis de C. L. al municipiului D. T. S., respectiv înscrisuri privind denumirea toponimică și numerotarea topografică și de asemenea de a comunica dacă RA Apele Române „J.” are în prezent în administrare teren pe . din lemn pe care a vândut-o ca mijloc fix, casat, reclamantului F. Hahîm N..
Relațiile au fost înaintate cu adresa nr._/28.11.2014 (f. 238).
La termenul de judecată din data de 09.12.2014 instanța a luat act că la data de 02.12.2014, pârâtul I. A. a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat a se constata încetarea contractului de concesiune încheiat între Primăria D. T. S. și reclamantul F. Hahîm N. nr. 379/25.05.2003 (f.264-266) .Instanța a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul I. A. ca fiind formulată tardiv având în vedere că prezenta cauză a fost casată cu trimitere spre rejudecare.
Întrucât expertul M. G. I. nu a răspuns la toate obiectivele stabilite de instanță s-a admis cererea de înlocuire a exp. M. I. G. formulată de reclamant și a fost numit în cauză pe dl. exp. I. C..
La termenul de judecată din data de 20.01.2015 s-a luat act că la data de 07.01.2015, prin serviciul registratură al instanței, reclamantul F. Hahîm N. a depus la dosarul cauzei înscrisuri (f. 297-303), respectiv copia chitanței . nr._/17.12.2014 emisă de Direcția de Impozite și Taxe Dr. Tr. S., proces verbal de ofertă reală de plată emis de B. P. C-tin în dosar de executare nr. 38/E/2013, recipisa de consemnare nr._/_ emisă de CEC Bank, chitanța nr._/_ în cuantum de 1200 lei emisă de CEC Bank SA, adresa nr. 38E/2013 emisă la data de 08.12.2014 către Primăria Dr. Tr. S. de B. P. C-tin, recipisa de consemnare nr._/1/08.12.2014 și chitanța nr._/1/08.12.2014 emise de CEC Bank SA, declarație de consemnare.
Raportul de expertiză întocmit de exp. I. C. a depus la dosarul cauzei la filele 325-334, iar la raportul de expertiză au fost formulate obiecțiuni de către reclamant și pârâta UAT municipiul D. T. S., răspunsul la acestea (suplimentul la raportul de expertiză) fiind depus la dosarul cauzei la filele 410-412.
La termenul de judecată din data de 12.05.2015 instanța a luat act că la data de 11.05.2015 prin serviciul registratură al instanței, reclamantul a depus la dosarul cauzei în copie, următoarele înscrisuri: Adresa Primăriei Dr. Tr. S. nr. 2012/01.01.2012 privind rezilierea contractului de concesiune nr. 379/25.05.2003, titlul de proprietate nr._/09.12.2011, Hotărârea nr. 51 a Consiliului L. Dr. Tr. S., contract de concesiune nr. 379/25.05.2003, proces verbal de punere în posesie, concluziile Primăriei Dr. Tr. S. în dosarul nr. 8983/2003 cu nr._/24.02.2004.
Judecătoria D. T. S. prin sentința supusă recursurilor a respins excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâți.
A fost admisă acțiunea precizată de reclamantul F. HAHÎM N., a fost anulată măsura încetării contractului de concesiune nr.379/25.05.2003 dispusă prin adresa nr.2012/30.01.2012.
Au fost obligați pârâții să plătească statului 815 lei reprezentând ajutor public acordat reclamatului sub forma scutirii de taxa judiciară de timbru.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului 1911 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că,reclamantul a chemat în judecată pe pârâții U. A. T. M. D. T. S. prin Primar, R. V. și I. A., pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea măsurii de încetare a contractului de concesiune înregistrat la nr. 379/25.05.2003 și dispusă prin adresa 2012/30.01.2012.
Instanța apreciază că, odată cu formularea cererii de chemare în judecată, reclamantul are datoria de a-și justifica atât propria calitate procesuală, cât și calitatea procesuală pasivă a pârâților, prin aceasta înțelegând identitatea dintre persoana fiecărui pârât și cel care este ținut a respecta dreptul dedus judecății.
Or, în speța dedusă judecății, contractul de concesiune nr. 379/25.05.2003 a fost încheiat între reclamantul F. Hahîm N. și Primăria Dr.Tr.S., înțelegând prin aceasta UAT Dr.Tr.S. prin Primar. Astfel, potrivit art. 21 din Legea 215/2001 unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, fiind subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare.
Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.
În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.
Conform art. 62 din Legea 215/2001, primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție.
Potrivit art. 77 din legea administrației publice locale primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
Așadar, de principiu, primăria nu are personalitate juridică, fiind în realitate o structură funcțională, în cuprinsul căreia intră diferite instituții, cu atribute specifice, unitățile administrativ-teritoriale fiind persoanele juridice de drept public.
De asemenea, se reține că terenul ce a făcut obiectul contractului de concesiune face parte dintr-o suprafață mai mare de teren aflat în domeniul privat al UAT Dr.Tr.S., iar încetarea contractului de concesiune s-a dispus ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate pentru terenul în cauză și eliberarea TP nr._/09.11.2011 pârâților R. V. și I. I. A..
Prin urmare, cei trei pârâți chemați în judecată au calitate procesul pasivă în prezenta cauză, instanța urmând a respinge ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâți.
Excepția inadmisibilității invocată de pârâta UAT Dr.Tr.S. este apreciată de instanță ca fiind o apărare de fond ce va fi analizată pe fondul cauzei.
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin acțiunea formulată și precizată de reclamantul F. H N. s-a solicitat în contradictoriu cu pârâții U. A. T. M. D. T. S. prin Primar, R. V. și I. A. să se dispună anularea măsurii de încetare a contractului de concesiune înregistrat la nr. 379/25.05.2003 și dispusă prin adresa 2012/30.01.2012.
Instanța a constatat că între pârâta UAT (Primăria )M. D. T. S. reprezentată prin Primar și reclamntul F. H N., a intervenit contractul de concesiune nr.379/25.05.2003 având ca obiect terenul în suprafață de 1170 m.p. situat în municipiul D. T. S., . sunt amplasate construcții cu destinația gospodărie anexă. Terenul a fost concesionat reclamantului pe o perioadă de 49 de ani (art.2 din contract) pentru o redevență anuală de_ lei ROL, echivalentul a 137,9 euro. Construcțiile au fost identificate prin expertizele efectuate în cauză.
Prin sentința civilă nr.458 din 01.02.2011 a Judecătoriei D. T. S. s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâților R. V. și I. I. A. printre altele și pentru o suprafață de teren de 1601 mp cu următoarele vecinătăți: N – fost proprietar A. M. (detinut Cita PatruT ), S- Fost Proprietar Folesti (teren concesionat), E- D.E. și V – . la S și N de 136,94 m, la E și V de 11,69 m, iar în baza acesteia a fost eliberat titlul de proprietate nr._ din 09.12.2011.
Urmare a eliberării titlului de proprietate pârâta UAT M. D. T. S. a emis adresa nr.2012 din 30.01.2012 pe care a comunicat-o reclamantului F. H N. și pârâților R. V. și I. I. A., aducându-le la cunoștință faptul că începând cu 01.02.2012 încetează de drept contractul de concesiune nr.379 din 25.05.2003, invocându-se Cap. VIII art.9 lit. e din contract.
Potrivit concluziilor celor două rapoarte de expertiză întocmite de expertul M. I. G. și I. C., coroborate cu înscrisurile depuse la dosar terenul ce a făcut obiectul contractul de concesiune nr.379 /25.05.2003 a făcut parte din domeniul privat al M. Dr.Tr.S., iar prin Hotărârea nr.51 din 09.05.2002 s-a aprobat concesionarea imobilului teren și construcții cu destinația gospodărie anexă, imobil situat în . nu s-a aflat la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar pentru reconstituirea dreptului de proprietate la momentul concesiunii, iar pentru exploatarea construcțiilor existente pe el de concesionarul F. H N. este necesară întreaga suprafață.
Este adevărat că o parte din terenul concesionat se suprapune cu cel pentru care s-a eliberat titlu de proprietate pârâților, dar la momentul concesiunii terenul nu s-a aflat la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar pentru reconstituirea dreptului de proprietate iar potrivit art.969 c.civ. convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractate. Astfel în Cap. VIII art.9 lit. e din contract de stipulează ca și clauză de încetare a contractului solicitarea restituirii în natură a terenului conform Legii 10/2001 dar în speță restituirea terenului nu s-a făcut în baza Legii 10/2001, ci în baza Legii 18/1991, urmare a sentinței civile nr.458 din 01.02.2011 a Judecătoriei D. T. S..
Or, în sentința menționată, pronunțată după încheierea contractului de concesiune se menționează doar ca vecinătate pe latura de sud teren concesionat, nu se dispune reconstituire dreptului de proprietate pe terenul concesionat de UAT.
În concluzie, în raport de situația de fapt și de drept expusă, pârâta UAT nu putea dispune încetarea contractului de concesiune în baza Cap. VIII art.9 lit. e din contract, astfel că instanța va admite acțiunea reclamantului astfel cum a fost precizată și va anula măsura încetării contractului de concesiune nr.379/25.05.2003 dispusă prin adresa nr.2012/30.01.2012.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs recurenții UAT D. T. S. și pârâții I. I. A. și R. V. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele de recurs recurentul pârât I. I. A. a precizat că reclamantul F. Haham N. a chemat in judecata pe intimata UAT Dr.Tr.S., pentru a fi anulata măsura desființări contractului de concesiune nr.379/25.05.2003,masura care a fost comunicata acestuia ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate in favoarea moștenitorilor foștilor proprietari. De asemenea a solicitat si obligarea la despăgubiri reprezentind c/valoarea lucrărilor de construcție edificate pe teren,cerere la care a renunțat.
Acțiunea a fost respinsa cu motivarea ca nu a fost îndeplinita condiția restituirii terenului in temeiul Legii 10/2001 precum si pentru faptul ca terenul,la momentul incheierii contractului de concesiune nu era la dispoziția CLFF in vederea reconstituirii dreptului de proprietate.
Instanța trebuia sa constate ca parte in contractual de concesiune sunt reclamantul si UAT si drept urmare legalitatea măsurii desființării contractului de concesiune trebuia discutata in contradictoriu intre aceste doua parti,subsemnatul si parata R. V. neavand calitate procesuala pasiva.
Contractul de concesiune a dat naștere unor raporturi juridice intre semnatari: contractului de concesiune,ori ei sunt terți fata de acest contract.
Asa fiind fata de I. I. A. si R. V. acțiunea trebuia respinsa pentru lipsa calitatii procesuale pasive.
Lipsa calității procesuale pasive devine evident dupa ce reclamantul a renunțat la capătul de cerere privind pretențiile.
Tribunalul M.,prin decizia de casare a dispus sa se analizeze situația juridica! a terenului din momentul încheierii contractului de concesiune si prin raportare la cererile de reconstituire a dreptului, de proprietate.
Instanța de fond a ignorant faptul ca la momentul încheierii contractului de concesiune existau cereri de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de R. V. si de mama paratului recurent,precum si faptul ca intimata UAT la momentul respectiv a comunicat ca nu exista cereri de reconstituire pentru terenul din litigiu.
Interesul pentru a stabili daca exista sau nu formulate cereri de reconstituire este unul normal pentru ca la momentul respectiv aveau prioritate aceste cereri iar nu încheierea contractului de concesiune.
Daca terenul din litigiu nu ar fi fost la dispoziția CLFF nu ar fi existat niciun interes pentru a verifica daca exista sau nu cererile paraților.
Motivarea instanței ca terenul nu era la dispoziția CLFF nu este susținută de nici o proba.
UAT ,de rea credința fiind ,a preferat aceasta măsura abuziva a nesoluționării cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate preferind sa încheie chiar si in dauna UAT contractual de concesiune.
UAT a fost păgubita prin stabilirea unei cauțiuni derizorii,a fost neglijenta prin faptul ca nu a fost respectat studiul de oportunitate jar procesul verbal încheiat in baza HCL Nr.22/2003 nu are temei legal,hotărârea respective referindu-se la modul de calcul al redevenței si nu la detalii tehnice privind punerea in posesie,prin identificarea terenului.
Nici după încheierea contractului de concesiune UAT si reclamantul nu au respectat contractual si nici Legea privind concesiunea însă din păcat UAT nu s-a prevalat si de încălcarea altor clauze din contract nerespectate de reclamant si așa s-a ajuns sa invoce drept motiv de încetare a contractului doar restituirea terenului către foștii proprietari.
Instanța trebuia sa ia act de existent cererilor de reconstituire in momentul încheierii contractului,de faptul ca a fost îndeplinita conditia din contract a restituirii terenului către proprietari. Consideră ca restituirea in baza legii 18/1991 si nu Legea 10/_ nu constituie impediment la desființarea contractului de concesiune intrucat este vorba tot de o lege a proprietății. In cele din urma practica a stabilit categoriile de teren care se restituie in baza unei sau alteia dintre legi,important este ca ambele privesc restabilirea situației regimului juridic anterior deposedării fostului proprietar de terenul sau.
In mod greșit instanța a admis cererea de ajutor public reclamantul fiind potrivit propriilor afirmații detonator al unei ferme de animale si . 20 de vaci,porci pentru care este adevărat ca nu plătește impozit însa asta este o alta discuție legata doar de modul cum este protejat ca sa facă si evaziune fiscal.
In motivele de recurs recurenta R. V. a precizat că solicită admiterea recursului, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive si pe fond respingerea acțiunii introdusa de F. N. ca fiind neîntemeiata.
Sentința civila a fost pronunțata in urma rejudecarii, instanța de fond primind sarcina de a administra proba cu expertiza specialitatea topo pentru a se stabili ce parte din terenul concesionat de reclamant de la primărie mi-a fost retrocedat.
Reclamantul F. N. a chemat-o pe R. V. in judecata pentru a fi anulata măsura încetării contractului de concesiune încheiat intre acesta si Primăria Tr. S. pe un teren aflat in Banovita Dr. Tr. S., teren pentru care mi-a fost reconstituit dreptul de proprietate.
Recurenta a invocat in aceasta cauza excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând ca nu pot fi chemata in judecata . care ea nu are nici o implicare intre cele doua parti contractante. Desi a arătat ca nici la întocmirea contractului nici la adoptarea măsurii încetării acestuia nu am fost parte si nu am avut nici măcar cunoștința de aceste aspecte, instanța de fond in mod nelegal a respins cererea recurentei privind excepția lipsei calității procesuale pasive. Motivarea instanței ca încetarea contractului de concesiune s-a dispus ca urmare a emiterii titlului de proprietate (pentru o parte care nu a putut fi identificata de către experții topo) nu este de natura sa o implice pe recurentă in aceasta cauza. Se poate observa ca aceasta calitate procesuala pasiva a născut obligații (cheltuieli de judecata foarte mari), ceea ce nu este normal sa se întâmple intre doua persoane care nu au raporturi juridice intre ele.
Recurenta a precizat că și-a valorificat dreptul de proprietate solicitând reconstituirea acestuia in instanța, obținând astfel titlu de proprietate pentru un teren ce provine de la autorii mei.
Intre reclamantul F. N. si Primăria Tr. S. a fost încheiat un contract de concesiune asupra terenului mai sus amintit si pentru ca in clauzele acestui contract era prevăzuta posibilitatea denunțării unilaterale in situația retrocedării terenului conform legilor fondului funciar, U. A. Teritoriala a M. D. T. S. a dispus încetarea contractului de concesiune.
Întrucât in primul ciclu procesual reclamantul si-a precizat acțiunea in sensul ca a renunțat la capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri si a înțeles sa solicite doar anularea măsurii încetării contractului de concesiune, instanța de fond a constatat ca excepția lipsei calității procesuale pasive este caduca si eu am rămas cu cheltuielile de judecata in cuantum de 1000 lei nerecuperate.
In prezent pentru aceeași excepție au fost pronunțate doua soluții total diferite dar care in mod inadmisibil dau castig de cauza reclamantului.
Nici in privința fondului cauzei instanța nu a luat o decizie corecta, deoarece a admis cererea de anulare a măsurii încetării contractului de concesiune, motivând ca articolul 9 lit.e din contract, in baza căruia a fost denunțat nu este aplicabil in situația de fata. Nu este aplicabil intrucat spune instanța ca restituirea terenului s-a făcut in baza legii 18/1991 si nu in baza legii 10/2001 așa cum a fost scris in art.9 lit.e. Este de menționat ca Legea nr. 10/2001 este o lege in completarea Legii 18/1991 iar cererile de la aceasta lege sunt valabile si la celelalte legi care o completează.
Sensul art.9 lit.e care este lege intre părțile contractante, este acela ca in caz de pierdere a dreptului de proprietate de către concesionar prin retrocedare vechilor proprietari, contractul de concesiune sa inceteze. Interpretarea data de instanța este una total greșita si de natura sa o prejudicieze pe recurentă menținând un contract care nu mai este valabil.
Este aceeași motivare ca si in primul ciclu procesual, arătându-se ca in urma efectuării celor doua expertize, o parte din terenul concesionat se suprapune cu terenul trecut in titlul meu de proprietate si ca reclamantului îi este necesara întreaga suprafața pentru exploatarea construcțiilor existente.
Aceasta motivare este complet netemeinica deoarece atât din concluziile celor doua expertize dar si din înscrisurile existente la dosar, nu a fost posibila identificarea exacta a terenului concesionat, intrucat contractul de concesiune nu deține anexa privind punerea in posesie si delimitarea exacta a terenului. Cei doi experți au măsurat un teren indicat de către reclamant presupunând care sunt limitele concesiunii.
Concluziile expertizelor au fost clar in defavoarea reclamantului (acesta criticându-le vehement), intrucat nu exista construcții care sa împiedice retrocedarea terenului. Nici instanța nu arata exact care din concluziile experților sunt edificatoare in cauza, in plus fata de primul ciclu procesual.
Recomandarea instanței de recurs privind efectuarea expertizei a fost făcuta cu scopul de a identifica exact ce suprafața din terenul trecut in titlu de proprietate ocupa reclamantul si daca acest teren poate fi retrocedat.
In motivele de recurs recurenta UAT D. T. S. a precizat că solicită modificarea în totalitate a acesteia, în sensul admiterii excepțiilor formulate de aceasta, și respingerii acțiunii formulate de F. H. N., în principal ca fiind introdusă împotriva unei persoane fară calitate procesuală pasivă, inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată din toate fazele procesuale, inclusiv pentru prezentul apel, pentru următoarele motive:
In mod nelegal și netemeinic instanța de fond a respins excepțiile invocate, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității, având în vedere următoarele:
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, a invocat această excepție față de faptul că Contractul nr. 379/2003 a fost încheiat între Primăria Mun. D. T. S. și reclamant, iar Mun. D. T. S. nu a fost parte în acest contract.
Instanța de fond a respins această excepție considerând că față de prevederile art. 21 din Legea 215/2001, Primăria nu are personalitate juridică fiind doar o structură funcțională.
Consideră că respingând această excepția, instanța de fond nu a avut în considerare principiul relativității efectelor contractului, potrivit căruia contractele au putere de lege între părțile contractante iar actul juridic încheiat între anumite persoane nu poate nici să vatăme și nici să profite altor persoane.
In contractul de concesiune, concedent a fost Primăria Mun. D. T. S., această instituție a comunicat concesionarului încetarea contractului de concesiune, astfel încât reclamantul nu poate solicita obligarea unei alte părți, respectiv M. D. T. S. la anularea măsurii de încetare a contractului de concesiune.
In ceea ce privește excepția inadmisibilității, instanța de fond a calificat această excepția ca o apărare de fond însă nu a motivat respingerea apărărilor făcute de noi pe calea acestei excepții, deși aceste apărări au fost diferite de apărările făcute pe fondul cauzei.
Consideră că această excepție este întemeiată față de următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată nu se solicită anularea unui act administrativ emis de Mun. D. T. S.. nu se contestă legalitatea adresei nr. 2012/30.01.2012, astfel încât este inadmisibil ca reclamantul să solicite anularea unei măsuri de încetare a contractului de concesiune fără a contesta actul prin care a luat administrativ prin care a luat cunoștință de încetarea contractului de concesiune.
Instanța de fond nu a observat aceste apărări și nu a motivat respingerea acestora, aceste aspecte fiind practic necercetate de către instanța de fond.
In mod netemeinic și nelegal instanța de fond a admis capătul de cerere privind anularea măsurii de încetare a contractului de concesiune nr. 379/2003.
Motivarea instanței de fond pentru admiterea acestui capăt de cerere a fost în sensul că UAT D. T. S. nu putea dispune încetarea contractului de concesiune în baza Cap. VIII, art. 9. lit. e din contract față de faptul că reconstituirea dreptului de proprietate pentru pârâții I. loan A. și R. V. s-a dispus în baza Legii 10/2001, iar prin Sentința civilă nr. 458 din 01.02.2011, reconstituirea nu s-a tăcut pe terenul concesionat de UAT D. T. S..
In ceea ce privește reținerile instanței de fond cu privire la cazurile de încetare a contractului de concesiune, aceste rețineri sunt eronate, având în vedere următoarele:
Chiar dacă se precizează în cuprinsul adresei nr. 2012 din 30.01.2012 că încetarea contractului de concesiune a intervenit în conformitate cu dispozițiile Cap. VIII, art. 9, lit. e din Contractul de concesiune, nu se poate nega că această motivație nu este singura menționată de către Primăria Mun. D. T. S., la comunicarea măsurii încetării contractului de concesiune.
Astfel, în primul alineat din adresa nr. 2012/30.01.2012 se menționează:
„Având în vedere dispozițiile Sentinței Civile nr. 458/2011, pronunțată de Judecătoria D. T. S. și dos. nr._ care este definitivă și irevocabilă și a Titlului de proprietate nr._/201 1, terenul situat în Dr. Tr. Sev. a fost restituit doamnei R. V. și domnului I. loan A., vă comunicăm că începând cu data de 01.02.2012 a încetat de drept contractul de concesiune nr. 379/25.05.2003 încheiat cu dvs pentru terenul în suprafață de 1170 mp situat în D. T. S.. .> Se continuă în următorul alineat: „ Continuarea contractului nr. 379/2003 nu se mai poate realiza datorită modificării situației juridice a terenului concesionat..."
Astfel, motivația Primăriei Mun. D. T. S. a fost în esență aceea că nu a mai putut pune la dispoziția concesionarului terenul concesionat față de faptul că pentru acest teren a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru I. loan A. și R. V., deci se face referire indirect la o imposibilitate obiectivă a concedentului de a menține concesiunea, față de faptul că obiectul concesiunii are o situație juridică diferită de cea avută în vedere la încheierea contractului de concesiune.
Această motivație se coroborează cu dipozițiile art. 9 din Contractul de concesiune, respectiv lit. d, care fac vorbire de dispariția dintr-o cauză de forță majoră a bunului concesionat, și de imposibilitatea obiectivă a concesionarului de a-1 exploata.
a) Astfel, într-o primă ipoteză, chiar dacă a fost menționat art. 9, lit. e, în alineatul al doilea al adresei nr. 2012/30.01.2012, nu se poate ignora motivația prezentată cu prioritate prin această adresă, motivație care este în sensul existenței unei imposibilități obiective a concedentului de a continua contractul de concesiune atâta timp cât terenul concesionat nu se mai afla în domeniul public al Mun. D. T. S..
Aceste susțineri se coroborează și cu referatul nr. 94/04.01.2012 întocmit de Serviciul de Urbanism și Amenajarea Teritoriului prin care se menționa că contractul de concesiune nr. 379 din 2003 a rămas fără obiect fiind reziliat de drept.
De asemenea prin somația nr. 834/12.01.2012 trimisă reclamantului, acesta a fost somat ca până la data de 25.01.2012 să elibereze terenul concesionat întrucât contractul de concesiune nr. 379/2003 a rămas fără obiect.
Motivația prezentată de către Primăria M. Dr. Tr. S. a fost aceea că contractul de concesiune a rămas fără obiect, motivație ce nu a fost observată de către instanța de fond care a observat și a argumentat doar motivul invocat de către reclamant privind aplicabilitatea art. 9 lit. e din contractul de concesiune.
In ceea ce privește conformitatea motivației Primăriei în sensul că contractul de concesiune a rămas tară obiect cu situația de fapt, aceasta rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză, potrivit căruia din suprafața ce a fost efectiv concesionată, respectiv 1170, încadrați de dl. expert între punctele 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 3 terenul situat între punctele 3,4,5,6,7,8,9,19,3 face parte din suprafața de 1601 mp pentru care a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru R. V. și I. A..
Astfel susținerile recurentei din întâmpinare și din notele de ședință privind suprapunerea dintre terenul concesionat cu terenul cuprins în TP nr._/25.03.2003, în parte, sunt probate cu Raportul de Expertiză efectuat de dl. I. C.. Mai mult așa cum am arătat prin apărările formulate terenul rămas nu ar putea face obiectul concesiunii față de faptul că o parte din construcțiile folosite de reclamant se află pe terenul proprietatea pârâților I. A. și R. V..
Continuarea contractului de concesiune în aceste condiții ar fi însemnat prejudicierea proprietarilor I. A. și R. V. prin lipsirea acestora de cele două atribute ale dreptului de proprietate ce privesc folosința și culegerea fructelor.
b) într-o a doua ipoteză, chiar dacă se ignora prima parte a adresei, ceea ce s-a avut în vedere la încetarea contractului de concesiune a fost faptul că pe terenul concesionat a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru R. V. și I. I. A., astfel încât nu mai era posibilă continuarea contractului de concesiune, indiferent că imposibilitatea de a continua contractul de concesiune apăruse ca urmare a restituirii în natură a terenului în baza Legii 10/2001, sau ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietatea în baza Legii 18/1991, în ambele cazuri devenind aplicabile și prevederile art. 9 lit. d, respectiv dispariția dintr-un caz de forță majoră a bunului concesionat și imposibilitatea obiectivă de exploatare a bunului concesionat.
Apreciază recurenta că măsura încetării contractului de concesiune a fost temeinică și legală, și s-a făcut cu respectarea prevederilor contractului de concesiune cât și cu respectarea prevederilor Legii 219/1998 privind regimul concesiunilor, în vigoare la data încheierii contractului de concesiune. Astfel, considerăm că încetarea contractului de concesiune s-a produs în condițiile legii, ca urmare a intervenției unui cauze ce nu putea fi prevăzută la data încheierii contractului de concesiune, respectiv reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în cauză și eliberarea TP nr._/09.11.201 1.
Valabilitatea TP nr._/09.1 1.2011 nu mai poate fi pusă în discuție și nu există un temei legal pentru care reclamantul să mai exercite dreptul de folosință asupra terenului ce i-a fost concesionat, cu încălcarea prerogativelor dreptului de proprietate ale pârâților I. I. A. și R. V..
Intimatul F. H N. a formulat întâmpinare prin care a precizat că sub un prim aspect, raportat la faptul că cererea a fost promovată sub imperiul Codului de procedură vechi, văzând și dispozițiile art. 25 alin. 1 NCPC, urmează să constatați că, calea de atac prevăzută de lege este recursul, iar nu cum greșit a declarat UAT Dr. Tr. S..
In al doilea rând, înțelege să invoce excepția de netimbrare a căii de atac declarate, situație în care, în cazul în care nu se va achita taxa de timbru prevăzută de lege, să dispuneți anularea căilor de atac netimbrate.
II. Referitor la recursurile declarate.
Cu privire la recursul numitei R. V., a formulat următoarea întâmpinare.
Recurenta recunoaște că i-a fost reconstituit un drept de proprietate asupra terenului concesionat măsura care s-a dispus în baza unei hotărâri judecătorești.
La data când s-a încheiat Contractul de concesiune nr. 379/25.05.2003, terenul făcea parte din domeniul privat al UAT Dr. Tr. S. (Primăria Dr. Tr. S.), neaparținând anterior unor persoane fizice, astfel încât nici nu putea face obiectul reconstituirii.
Pentru acest motiv, în contract s-a stipulat la art. 9, ca și cauza de încetare a concesiunii, cazul în care terenul s-ar fi restituit în natură în baza legii nr. 10/2001, concedentul având reprezentarea că, acest teren nu poate fi reconstituit în favoarea unor persoane, deoarece era proprietatea privată a UAT.
Dincolo de acest aspect, din actele de la dosar, rezultă deasupra oricărui dubiu că autorii recurentei R. V. nu au avut teren în zona în care le-a fost atribuit prin hotărâre judecătorească.
Din expertiza efectuată în cauză, rezultă foarte clar că, terenul concesionat a aparținut Primăriei Dr. Tr. S., având ca regim proprietate privată. Faptul că pe terenul concesionat au existat corpuri de clădiri, pe care intimatul le-a concesionat, rezultă cu forța evidenței, atât din caietul de sarcini cât și din planșele foto depuse la dosar, eu obligându-mă să realizez investiții și să renovez aceste corpuri, fapt ceea ce s-a și realizat, în caz contrar puteam pierde concesiunea.
Susținerea că expertiza este în defavoarea intimatului, este tendențioasă, precum și afirmația că nu se cunoaște care este terenul concesionat.
Suprafața de 1170 mp este foarte bine delimitată și indicată în planul de amplasament indicat la fila nr. 277, sub coordonatele 15-13-12-11-10-9-8-7-6-4-3-2-18-15.
în condițiile în care recurentei i s-a reconstituit un drept asupra terenului concesionat de subsemnatul pentru 49 de ani, iar măsura rezilierii a fost dispusă pentru alte motive decât cele expres stabilite de concedent în contract, intimatul avea interes să cheme în judecată toate părțile care puteau pretinde un drept propriu, așa cum a și facut-o și recurenta, cu atât mai mult cu cât, în cazul în care ar fi pierdut procesul, toate investițiile profitau pârâților (recurenților), astfel încât în mod corect instanța de fond a apreciat că, aceștia au calitate procesuală pasivă, respingând pe cale de consecință excepția.
Concluzionând, solicită respingerea recursului promovat de R. V. ca nefondat și să o obligați la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu acest proces, în solidar cu ceilalți recurenți.
Referitor la recursul declarat de numitul I. I. A., a formulat următoarea întâmpinare.
Referitor la lipsa calității procesuale pasive, pentru motivele arătate mai sus, solicită să se respingă ca nefondată. Chiar dacă apelantul a renunțat la judecarea unui petit în cadrul
acestui proces, pentru a accelera judecata cererii, faptul că recurenți pretind un drept propriu
asupra terenului concesionat de subsemnatul, impunea introducerea acestora în proces, pentru
opozabilitate și pentru a evita deschiderea unui nou proces separat contra acestora, după
soluționarea definitivă a contestației asupra măsurii de reziliere unilaterală de către concedent a
contractului.
D. urmare, solicită instanței să aprecieze ca nefondată această excepție, cu consecința respingerii sale.
Susținerile recurentului de la pct. 2 din recurs, sunt insidioase și tendențioase, de îndată ce,
la momentul încheierii contractului de concesiune, s-a stabilit că acest teren făcea parte din
intravilanul Dr. Tr. S. și că avea drept regim juridic proprietatea privată a unității
administrativ teritoriale.
Autorii recurenților nu au avut teren în zona respectivă, ci în altă parte la o distanță considerabilă, terenul reconstituit acestora aparținea domeniului privat al UAT și fusese concesionat la Apele Române, construcția de pe acest teren fiind cumpărată de subsemnatul de la această instituție.
în condițiile în care autorii recurenților au solicitat reconstituirea unor terenuri extravilane, aflate la circa 3 km de terenul reconstituit, în intravilanul Dr. Tr. S., este de forța evidenței că suntem în prezența unui caz de nulitate absolută precum cel prev. de art. III din Lg. ar. 169/1997.
Instanța nu era ținută de cererile de reconstituire formulate de recurenți, deoarece aceasta trebuia să analizeze ce regim juridic avea terenul când a fost concesionat și dacă măsura de reziliere respecta contractul încheiat între părți, deoarece acesta era legea părților și se bucura de forță obligatorie.
In condițiile în care concesionarea terenului s-a realizat cu respectarea legislației, concedentul fiind proprietarul acestuia, fapt ce rezultă din actele anexate, precum și din expertiza întocmită, evident că acest teren nu se putea reconstitui, aceasta fiind și rațiunea concedentului când a stabilit cauză de reziliere numai restituirea potrivit legii 10/2001. Este de subliniat faptul că, terenul reconstituit recurenților, se suprapune pe terenul concesionat de apelant doar în partea în care sunt edificate construcțiile.
Referitor la cea de a treia critică, privind ajutorul public judiciar, vă solicităm să o
respingeți ca inadmisibilă, deoarece împotriva modului de stabilire a taxei de timbru sau de
acordare a ajutorului, se poate face numai cerere de reexaminare.
Ori, recurentul nu a formulat o astfel de cerere și nici nu a invocat aceste chestiuni în fața instanței care a soluționat cererea de ajutor.
Pe cale de consecință, văzând prevederile OUG 51/2008, solicită respingerea ca inadmisibilă această critică, pe calea recursului.
Față de cele mai sus arătate, intimatul a solicitat respingerea recursului declarat de I. I. ca neîntemeiat, urmând să fie obligat în solidar la plata cheltuielilor de judecată efectuate și dovedite cu documente justificative în cele două cicluri procesuale.
Referitor la lipsa calității procesuale pasive invocată de recurentă, în acord cu soluția și
motivarea instanței de fond, vă solicităm să o apreciați ca nefondată. Pe raționamentul recurentei,
între reprezentanții concedentului (Primăria) cu care subsemnatul am încheiat contractul, care au
pus în executare Hotărârea Consiliului L. și reprezentanții Mun. Dr. Tr. S. nu există
identitate.
Evident interpretarea propusă de recurentă este insidioasă și tendențioasă, menită să determine eludarea acesteia de la executarea obligațiilor asumate în contract, deoarece subsemnatul am încheiat contractul cu reprezentanții legali ai unității, iar nu cu clădirea în care aceștia desfășoară activitatea.
Primăria ca structură funcțională nu este terț față de U. administrativ teritorială, ci este în cadrul acesteia, întrucât redevența anuală nu a încasat-o UAT ci această structură, astfel încât excepția invocată nu reprezintă o veritabilă excepție ci doar un mijloc de eludare care denotă reaua-credință a concedentului.
Referitor la inadmisibilitatea invocată, precizează că intimatului i-a fost comunicată numai adresa de reziliere a contractului, fără să se comunice existența unui act administrativ prin care s-a dispus această măsură, pentru a putea contesta în contencios administrativ.
De altfel, Tribunalul (S.civ.1455/15.03.2012) în fața căruia a contestat măsura, a apreciat că competența aparține Judecătoriei, astfel încât excepția invocată nu poate fi întemeiată, de îndată ce am efectuat și procedura prealabilă și am solicitat anularea măsurii în fața instanței de contencios administrativ, iar aceasta și-a declinat competența.
Față de aceste considerente și această excepție este nefondată.
Prin criticile formulate la pct. 2 din recurs, recurenta nu face decât să interpreteze trunchiat cele consemnate de aceasta în măsura dispusă unilateral, căutând să convingă instanța de recurs că motivul de reziliere indicat la art. 9 lit. (e) din Contract, ar fi altul decât cel în realitate arătat expres.
Contractul de concesiune nu a fost redactat de către intimat clauzele fiind prestabilite de Concedent, fără ca intimat să le poată influența, astfel încât, Concedentul nu poate acum să vină să dea o altă interpretare cazurilor de încetare pe care acesta le-a stabilit și în baza cărora a dispus rezilierea.
In condițiile în care acesta a stabilit că, doar în cazul în care restituirea se face în baza legii 10/2001 operează rezilierea, per a contrar io nu și în cazul reconstituirii în baza legii 18/1991, apreciem că criticile formulate și motivațiile la care se face trimitere, nu pot fi primite, deoarece sunt în contradicție cu starea de fapt și de drept.
Susținerile că contractul de concesiune ar fi rămas fără obiect nu pot fi primite, deoarece potrivit prevederilor art. 66 din OUG nr. 54/2006, soluționarea litigiilor apărute în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractului de concesiune, precum și a celor privind acordarea de despăgubiri se realizează potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.
Rezultă că, Concedentul nu poate hotăra după bunul plac când și cum încetează contractul de concesiune, numai instanța poate stabilii acest lucru, cu atât mai mult cu cât acest contract a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, care nu pot fi șterse, fapt stabilit în mod expres de disp. art. 1 alin. 6 din lg. 554/2004.
Potrivit raționamentului propus de recurentă, contractul de concesiune poate fi revocat, anulat sau încetat după bunul plac de concedent și evident acesta nu trebuie să plătească nici o despăgubire, raționament care se află în contradicție vădită cu normele ce guvernează raportul dintre părți.
Susținerile recurentei UAT în criticele formulate denotă un raționament defectuos, deoarece face trimitere la prejudiciul celor doi recurenți, ignorând prejudiciul produs acestuia i, prin faptul că a concesionat un teren pentru 49 de ani, a fost obligat să realizeze investiți, iar pe raționamentul Concedentului trebuie să renunțe la investiții fără nici o pretenție, în condițiile în care legea obligă la repararea prejudiciului.
Verificând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin rezoluția din 30.07.2015, s-a dispus citarea recurentei UAT Tr S. cu mențiunea timbrării cu 406,5 RON taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar ,precum și citarea recurenților R. V. și I. I. A. cu mențiunea achitării aceleiași taxe de timbru de 406, 5 RON.
Recurenții I. I. A. și R. V. si-au îndeplinit obligația achitării taxei de timbru de mai sus conform chitanțelor depuse la dosar ( filele 18 și 45 dosar apel), pentru apelanta UAT Tr S. punându-se în discuție excepția detimbrării recursului până la prima zi de înfățișare, excepție admisă conform închiderii de ședință din 29.09.2015,așa cum a fost îndreptată material prin încheierea din 16.10.2005.
După pronunțarea în ședință publică a admiterii excepției netimbrării recursului UAT Tr S., UAT Tr S. a depus taxa de timbru de 450 RON conform Ordinului de plată ( fila 95 dosar fond).
Cât privește recursul formulat de UAT Tr S. acesta urmează a fi anulat ca netimbrat.
Astfel,potrivit art.20 alin. 1 din legea 146/1997 (menținut prin art. 33 din OG 80/2013)n taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat .
Potrivit art. 20 alin. 2 din lege, dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată pănă la primul termen de judecată.
Neîndeplinirea obligației de plată pănă la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cereri - așa cum rezultă din disp. art. 20 alin. 3 din lege.
Pe de altă parte potrivit art.137 din vechiul cod de procedură civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
Prin prisma dispozițiilor procedurale de mai sus, instanța a pus în discuție la termenul din 29.09.2015, excepția netimbrării recursului de către UAT Dr Tr S., admițând această excepție, așa cum rezultă din încheierea de ședință din 29.009.2015, îndreptată conform încheierii de îndreptare eroare materială dată în Camera de Consiliu la 16.10.2015.
Împrejurarea că, ulterior admiterii, în ședință publică, a excepției netimbrării recurs de către UAT Tr S., recurenta depune taxa de timbru aferentă ,nu poate influența în nici un fel soluția instanței în privința acestui recurs, acea de anulare a recursului ca netimbrat.
Ca atare, recursul formulat de recurenta UAT Tr S. urmează a fi anulat ca netimbrat.
Cât privește recursurile formulate de recurenții pârâți I. I. A. și R. V. acestea urmează a fi admise pentru următoarele considerente:
S-a invocat de către recurenți atât, cu ocazia judecării fondului cauzei cât și ca motive de recurs, excepția lipsei calității lor procesuale pasive în raport cu obiectul acțiunii precizate.
Astfel, calitatea procesuală este una din condițiile ce trebuie îndeplinită pentru ca o persoană să fie parte în proces. Ea se analizează în cerința existenței unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titulară al dreptului în raportul juridic dedus judecății ( calitate procesuală activă),și tot astfel, între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic ( calitate procesuală pasivă).Obligația dovedirii atât a calității procesuale active cât și a calității procesuale pasive a persoanelor chemate în judecată revine reclamantului.
In cazul de speță, prin cererea introductivă de instanță înregistrată la 9.02.2012,reclamantul F. H N. a chemat în judecată pârâții UAT Dr. Tr S. prin primar –R. V. și I. A. pentru ca prin hotărâre judecătorească, să se dispună anularea măsurii de încetare a contractului de concesiune înregistrat sub nr.579/25.05.2003 și dispusă prin adresa nr. 2012/30.01.2012, cu consecința repunerii părților în situația anterioară., suspendarea măsurii până la soluționarea definitivă și irevocabilă a litigiului și în subsidiar să fie obligată pârâta UAT Tr S. prin primar să plătească despăgubiri materiale în cuantum de 50.000 euro reprezentând c/val. investițiilor efectuate pe terenul concesionat și pierderile înregistrate ca urmare a nerealizării planului de afaceri.
Prin precizarea de acțiune depusă la dosar pentru termenul din 22 .10.2012, reclamantul F. H N. înțelege să-i cheme în judecată pe pârâții R. V. și I. I. A. pentru ca în subsidiar să fie obligați la plata de despăgubiri reprezentând c/v al. construcțiilor edificate pe terenul pentru care le-a fost reconstituit dreptul de proprietate în baza legii 18/1991.A menționat că despăgubirile solicitate se referă la c/val. construcțiilor edificate atât pe terenul care îl are în concesiune cât și pe terenul pentru care le-a fost reconstituit dreptul de proprietate celor doi pârâți, despăgubiri ce se ridică la suma de 50.000 euro.
Prin precizarea formulată la 16.11.2012 reclamantul își precizează valoarea investițiilor de mai sus la suma de 230.000 lei,iar prin precizarea de la 14.01.2013 valoarea investițiilor este din nou precizată la 120.000 lei în loc de 230.000 lei evaluată anterior.
In ședința publică din 14.10.2013, reclamantul a precizat că renunță la capătul de cerere privind pretențiile, așa cum a fost precizat la 16.11.2012, instanța luând act prin încheierea de ședință de la acea dată că reclamantul renunț ă la capătul de cerere privind despăgubirile.
In raport de poziția procesuală a reclamantului urmează a se constata că, dacă față de petitele precizate privind obligarea pârâților I. I. A. și R. V. la c/val,. in vestițiilor realizate pe terenul în discuție, aceștia din urmă aveau calitate procesuală pasivă, în raport de obiectul acțiunii precizate în urma renunțării la petitul privind pretenții, cei doi pârâți nu mai au calitate procesuală pasivă.
Urmează ase constata că obiectul acțiunii îl constituie anularea măsurii de încetarea contractului de concesiune înregistrat sub nr.379/25.02.2003 și dispusă prin adresa 2012/30.01.2012 cu consecința repunerii părților în situația anterioară.
Ori, cei doi intimați nu sunt părți în contractul de concesiune și nici nu au vreo contribuție în măsura de anulare a acestui contract, motiv pentru care în raport de obiectul acțiunii, cei doi pârâți recurenți sunt lipsiți de calitate procesuală pasivă.
Cum soluționarea excepției calității procesuale pasive a pârâților I. I. A. și R. V. face inutilă analizarea fondului dreptului în raport de acestia ,celelalte motive de recurs formulate de recurenții I. I. A. și R. V. nu vor mai fi analizate.
Ca atare, în condițiile art. 480 c.pr.civ. instanța va anula ca netimbrat recursul declarat de UAT Tr S., va admite declarate de pârâții I. I. A. și R. V. și va modifică parțial sentința în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților I. I. A. și R. V. și în consecință, va respinge acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu acești pârâți, menținând restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de UAT M. D. T. S., împotriva sentinței civile nr. 2206/16.06.2015 ,pronunțată de Judecătoria D. T. S., intimați fiind F. H. N., intimat C. L. AL M. D. T. S. REPREZENTATA PRIN PRIMAR.
Admite recursurile declarate de pârâții I. I. A. și R. V. împotriva sentinței civile nr. 2206/16.06.2015 ,pronunțată de Judecătoria D. T. S., intimați fiind F. H. N., intimat C. L. AL M. D. T. S. REPREZENTATA PRIN PRIMAR.
Modifică parțial sentința în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților I. I. A. și R. V. și în consecință, respinge acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu acești pârâți.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimatul reclamant la plata către pârâtul I. I. A. a sumei de 1519 lei,și către pârâta R. V. a sumei de 1907 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în toate ciclurile procesuale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Octombrie 2015
Președinte, V. N. | Judecător, C. E. C. | Judecător, A. M. |
Grefier, L. I. |
NV/LI/2 ex.
Data—27.11.2015.
Jud.fond.T. T.
Confidențial cod.op.2626
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1940/2015. Tribunalul... | Grăniţuire. Sentința nr. 339/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
