Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 1626/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1626/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 177/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 177/R
Ședința publică de la 27 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător V. N.
Judecător C. E. C.
Grefier L. I.
Pe rol pronunțarea recursurilor civile formulate de recurenții M. I., ..- A. U. E. A. împotriva sentinței civile nr. 1626/27.04.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, intimați fiind U. A. T. B. R. P. PRIMAR C. C., având ca obiect,constatare nulitate act juridic .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat act că, dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierile de ședință din data de 13.10.2015 și 20.10.2015, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre, după care s-a reținut cauza pentru soluționare.
INSTANȚA
Asupra recursurilor de față ;
P. cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de A. la data de 24.03.2011 sub nr._, reclamanta U. A. T. B. - reprezentată prin primar C. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâții M. I. și . reprezentată prin E. A., ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligații pârâții să lase în deplină proprietate și pașnică folosință terenul situat în . „ Slatina – Băile Vechi”, în suprafață de 1.000 mp. din care suprafața construită ( bazin de apă termală) – 320 mp. cu vecinii: E- C. E., V. – M. I., N. – B. C. și M. I., S.- rest proprietate reclamanți – domeniul public, să se constate nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr. 170 din 21.10.2008, pentru suprafața de 1.000 mp., situat în pct. numit „ Slatina – Băile Vechi” și constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare – cumpărare nr. 1.570 din 03.06.2009, pentru suprafața de 1.000 mp., situat în pct. numit „ Slatina – Băile Vechi”.
În motivare s-a arătat că aceasta este proprietara terenului revendicat așa cum rezultă din anexa nr. 7, terenul fiind cuprins în inventarul bunurilor aparținând domeniului public al comunei B., aflat la poziția nr. 40 din aceasta, pe terenul în suprafață de 1.000 mp., aflându-se construit pe o suprafață de 320 mp., bazinul de alimentare cu apă termală a bazinelor balneare de uz public al comunei B..
Arată reclamanta că pârâtul M. I., profitând de faptul că se învecinează cu terenul deținut de către aceasta pe trei laturi, respectiv, Vest, Nord și Sud, a mers la notar și la data de 21.10.1998, pe baza unei declarații pe propria răspundere a unui testament autentificat sub nr. 525 din 17.01.1991, care prevedea că este unic moștenitor al numitei P. I., decedată la data de 25.01.1998, obținând astfel certificatul de moștenitor a cărei anulare se solicită.
Obținând acest certificat de moștenitor, pârâtul a înțeles să înstrăineze întreaga suprafață din acest punct, prin contractul de vânzare – cumpărare nr. 1570 din 03.06.2009 către pârâta . .
Apreciază reclamanta că atât certificatul de moștenitor, cât și contractul de vânzare cumpărare sunt lovite de nulitate absolută, întrucât autoarea P. I., nu era proprietara terenului menționat în certificatul de moștenitor iar prin contractul de vânzare – cumpărare pârâtul M. I. a înstrăinat un bun al cărui proprietar nu era, astfel fiind o vânzare a bunului altuia.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 480 și următoarele, art. 948 și următoarele Cod civil.
În dovedire a depus la dosar anexa cu domeniul public, certificatul de moștenitor nr. 170/21.10.2008, contractul de vânzare – cumpărare nr. 1570/03.06.2009.
Pârâta ., a formulat întâmpinare prin care a invocat pe cale de excepție necompetența materială a Judecătoriei Baia de A., necompetența teritorială a Judecătoriei Baia de A., excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantei și excepția insuficientei timbrări a cererii principale, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii .
P. sentința civilă nr.263/20.05.2011 Judecătoria Baia de A. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 16.06.2011.
P. încheierea din 19 mai 2011 a Judecătoriei Baia de A., în temeiul art.165 c.pr.civ., s-a dispus disjungerea petitului având ca obiect revendicare imobiliară față de petitele privind constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr.170 din 21.10.2008 și constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare cumpărare nr.1570/03.06.2009 și constituirea unui nou dosar ce va avea ca obiect revendicare imobiliară, cu aceleași părți și cu termen de judecată la data de 09.06.2011, iar prin sentința nr. 263/ 20 Mai 2011 s-a respins excepția necompetenței materiale și s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Baia de A., declinându-se competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta U. A. T. B. R. prin Primar C. C. în contradictoriu cu pârâții M. I. și ..- asociat unic E. A., în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 16.06.2011.
P. încheierea de ședință din data de 12 octombrie 2011 s-a încuviințat proba cu efectuarea unei expertize, dar având în vedere faptul că reclamanta nu a achitat onorariul de expert, deși a fost citată cu această menține, instanța, în temeiul art.170 c.p.civ. a dispus decăderea din probă a reclamantei privind efectuarea în cauză a unei expertize.
P. sentința civilă 5455/09.11.2011 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar_, acțiunea a fost respinsă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că la termenul din 12.10.2011 a apreciat ca necesară efectuarea unei expertize pentru a stabili dacă terenul înstrăinat de către M. I. către . este unul și același cu cel din inventarul prezentat de reclamantă și a stabilit ca obiective ale expertizei identificarea terenurilor prin dimensiune, formă, suprafață, vecinătăți, urmând să se stabilească dacă există o identificare totală sau o suprapunere a terenurilor. S-a fixat onorariu de expert în sumă de 600 lei în sarcina reclamantei.
Instanța a citat reclamanta cu mențiunea de a achita onorariul de expert sub sancțiunea decăderii din probă, apoi cum reclamanta nu a achitat onorariul de expert a respins acțiunea.
Împotriva hotărârii mai sus menționate a declarat recurs, recurenta U. A. T. B. reprezentată prin primar, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.
A motivat că reclamanta nu s-a prezentat la nici un termen în fața instanței, chiar dacă a fost citată, că în mod nelegal s-a făcut aplicarea disp. art. 170 C.pr.civ., când de fapt în cauză erau aplicabile disp. art. 1551 C.pr.civ. în sensul suspendării cauzei.
A susținut de asemenea că a achitat onorariul de expert în cuantum de 600 lei prin ordin de plată prin Trezoreria Statului.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, potrivit disp. art. 3041 C.pr.civ., tribunalul a apreciat recursul ca fiind întemeiat, reținând următoarele:
Potrivit art. 201 al 1 teza 1 din C.pr.civ. când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști, dispune efectuarea unei expertize, la cererea oricărei părți.
Instanța poate dispune din oficiu efectuarea unei expertize potrivit art. 129 al 5 Teza II C.pr.civ. în tot timpul judecății, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Potrivit art. 155 1 al 1 C.pr.civ. când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății, instanța poate suspenda judecata, arătând prin încheiere care obligații nu au fost respectate.
În cauza dedusă judecății, instanța a aplicat sancțiunea decăderii din proba cu expertiza și a respins acțiunea, cu toate că dispusese în sarcina reclamantei și depunerea la dosar a întregului inventar cu privire la teren în copii conforme cu originalul.
Devreme ce art. 1551 C.pr.civ. are în vedere faptul că nu este posibilă desfășurarea normală a judecății din vina reclamantului, și cum acesta nu și-a îndeplinit obligația stabilită de instanță, aceea de a depune actele solicitate, sancțiunea instanței ar fi trebuit să fie aplicarea disp. art. 1551 C.pr.civ., respectiv suspendarea cauzei, urmând ca reluarea judecății să se facă la cererea reclamantei după îndeplinirea obligațiilor care-i reveneau, astfel că motivele de recurs sânt întemeiate.
Având în vedere considerente expuse și apreciind că hotărârea primei instanțe este nelegală, tribunalul prin Decizia nr. 234/R/27.02.2012 a admis recursul, a casat hotărârea și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, la data de 14.03.2012 sub nr._ .
La termenul de judecată in data de 24.04.2012, față de solicitarea reprezentantului pârâtei care a învederat că obiectul judecății este nulitate absolută și nu revendicare imobiliară, reclamanta solicitând constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor și a contractului de vânzare – cumpărare, a dispus rectificarea obiectul cauzei ca fiind „nulitate absoluta” in loc de „revendicare imobiliara”, în temeiul art. 165 alin. 1 cod procedura civila, a încuviințat pentru pârâta .. proba testimoniala cu doi martori si proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei și în baza rolului sau activ reglementat de dispozițiile art. 129 alin.5 cod procedura civilă a dispus efectuarea unei adrese către Consiliul Local B. pentru a comunica o copie a hotărârii prin care terenul situat in . numit „Slatina – Baile Vechi”, in suprafața de 1000 mp, din care suprafața construită (bazin apa termala)- 320 mp cu vecinii: E- C. E., V- M. I., N- B. C. si M. I., S- rest proprietate reclamanți - domeniu public a trecut in proprietatea statului.
La data de 28.05.2012 Primăria B. a depus la dosarul cauzei adresa nr. 3768/23.05.2012 însoțită de HCL nr. 28/22.08.1999- Consiliul Local B. și Anexa.
La termenul de judecată din data de 12.06.2012 instanța a revenit cu adresă la Consiliul Local B. pentru a comunica actele care au stat la baza adoptării Hotărârii nr. 28/22.08.1999 de către Consiliul Local al comunei B. prin care s-a dispus trecerea terenurilor în domeniul public al statului precum și notele de fundamentare, Primăria B. depunând la dosarul cauzei, adresa nr. 5517/21.08.2012 însoțită de fotocopii Monitroul Oficial- inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei B., Hotărârea Consiliului Local B. privind inventarul bunurilor aparținând domeniului public și inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public.
La termenul de judecată din data de 11.09.2013, instanța, față de faptul că la dosarul cauzei s-a depus de către pârâta . cerere prin care a invocat excepția de nelegalitate a HCL nr. 28/22.08.1999, având în vedere prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza; încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze și nici atunci când excepția de nelegalitate a fost invocată în cauze penale”, a admis cererea de sesizare a Tribunalului M. – Secția a II a civila, de C. A. și fiscal, cu soluționarea excepției de nelegalitate a H.C.L. nr. 28/22.08.1999 și a trimis cauza la instanța de contencios administrativ competentă – Tribunalul M., Secția a II a civila, de C. A. și fiscal, în vederea soluționării excepției de nelegalitate a HCL nr. 28/22.08.1999, invocată de pârâta ., suspendând cauza până la soluționarea excepției de nelegalitate.
La data de 23.10.2013 reclamanta U. A. T. B. reprezentată prin Primar Ohima V. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei întrucât prin Decizia Civilă nr. 2310/05.03.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, irevocabilă, a fost respinsă cererea privind nelegalitatea HCL nr. 28/22.08.1999.
Instanța, la termenul de judecată din data de 27.11.2013, analizând actele și lucrările dosarului, motivele instanței de recurs, apreciind necesară efectuarea expertizei în cauză pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, astfel cum prevăd disp.art. 201 alin.1 Teza 1 VCpc, a revenit cu adresă către expert I. C. cu mențiunea de a proceda la efectuarea expertizei cu respectarea disp.art. 208 C. și întocmirea raportului de expertiză cu respectarea disp.art. 209 C., având ca obiective: identificarea terenului din contractul de vânzare cumpărare existent între M. I. (vânzător) și . (cumpărător) și cel din inventarul bunurilor localității B. prezentat de către reclamantă, urmând ca terenurile să fie identificate prin dimensiune, formă, suprafață, vecinătăți, categorie de folosință, coordonate cadastrale urmând a se stabili dacă este vorba de o identitate totală sau de o suprapunere parțială a acestor terenuri, comunicându-i-se că s-a achitat onorariul provizoriu în cuantum de 600 lei cu chitanța nr._/1/21.12.2011 depusă la fila 4 dosar recurs, iar față de disp.art. 167 alin.1 C. a încuviințat pentru pârâta ..- A. U. E. A. proba testimonială, fiind audiat martorul Ș. N..
Raportul de expertiză întocmit de expert I. C. a fost depus la dosarul cauzei la data de 07.01.2014.
P. sentința civilă nr. 842/26.02.2014 Judecătoria Drobeta Turnu Severin a respins acțiunea formulată de reclamanta U. A. T. B. reprezentată prin Primar C. C. în contradictoriu cu pârâții M. I. și ..- asociat unic E. A. .
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
P. cererea dedusă judecății reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr.170/21.10.2008 pentru suprafața de 1000 mp, teren situat în punctul „Slatina-Băile vechi”, precum și constarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.1570/3 iunie 2009 pentru aceeași suprafață de teren, motivând că este cuprins în inventarul bunurilor aparținând domeniului public al .> P. certificatul de moștenitor nr.170/2008 s-a constatat că de pe urma defunctei P. I., decedată la 25.01.1998 au rămas mai multe suprafețe de teren printre care și terenul în suprafață de 2448 mp situat în punctul Slatina-Băile Vechi în . moștenitor al acesteia a rămas ca legatar universal pârâtul M. I., în baza testamentului universal autentificat sub nr.525/1991.
Instanța a reținut că prin decizia civilă nr.194/A/1998, pronunțată de Tribunalul M., irevocabilă prin decizia nr.6488/1998, pronunțată de Curtea de Apel C., s-a dispus partajarea masei succesorale rămase la decesul autorilor M. I. și M. P., iar obiect al partajului l-a format și suprafața de teren de 2448 mp situată în punctul Slatina-Băile Vechi, teren ce a fost atribuit autoarei pârâtului, P. I..
Instanța a constatat că terenul menționat a fost achiziționat în anul 1880, prin actul aflat la fila 77 dosar, de către autorul B. P., astfel că a fost în proprietatea familiei pârâtului până la data înstrăinării către ..
Mai mult, din depoziția martorei Ș. N. rezultă că terenul din litigiu a fost și este în proprietatea familiei M., că în anul 1950 pe acesta s-au construit bazine termale ce au fost lăsate ulterior în paragină, întrucât s-a construit un alt complex balnear în zona respectivă.
P. Hotărârea nr.28/22.08.1999, Consiliul Local al . trecerii bunurilor din anexe în proprietatea sa, printre care și terenul din litigiu, rezultând că reclamanta nu a avut un titlu de proprietate, cel puțin pentru terenul din litigiu.
În absența dovedirii titlului de proprietate al statului sau al unității administrativ-teritoriale asupra unui bun, nu se poate discuta despre chestiunea apartenenței bunului respectiv la domeniul public al statului. Altfel spus, dacă un anumit bun nu are natura juridică de bun domenial, este fără sens calificarea lui ca bun aparținând domeniului public sau privat . Acesta este înțelesul art.6 alin.1 din Legea nr.213/1998 potrivit căruia „ Fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat”, iar alin.2 prevede că „Bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație”.
Împrejurarea că un anumit bun este posedat și folosit de către stat sau de către o unitate administrativ-teritorială, creându-se aparența că bunul face parte din domeniul public nu este suficientă pentru a se stabili apartenența reală a bunului respectiv la domeniul public, întrucât această apartenență nu are valoarea unui titlu de proprietate.
Mai mult, chiar dacă statul sau o unitate administrativ-teritorială ar înfățișa un titlu de proprietate, dar acesta nu este valabil potrivit criteriilor menționate de textul legal citat, nu este posibilă stabilirea apartenenței bunului la domeniul public. Ideea cuprinsă în acest text are valoare de principiu, astfel că se aplică și cu privire la orice alte bunuri aflate în posesia statului sau a unei unități administrativ-teritoriale, fiind consacrată și în partea finală a art.3 alin.1 din același act normativ în care se prevede că bunurile ce aparțin domeniului public trebuie să fi fost dobândite prin modurile prevăzute de lege, stabilindu-se că bunurile din domeniul public al comunelor, al orașelor și al municipiilor „este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexă și din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local”.
În speță, terenul din litigiu nu a fost trecut în domeniul public prin modurile prevăzute de lege, astfel că se apreciază că reclamanta nu are un titlu de proprietate valabil pentru terenul de 1000 mp din punctul Slatina-Băile Vechi, pentru a invoca nulitatea absolută a celor două înscrisuri.
Nulitatea absolută este determinată fie de lipsa unui element esențial al actului juridic, fie de nesocotirea unei dispoziții imperative și prohibitive a legii.
Motivul invocat de reclamantă pentru constatarea nulității absolute îl reprezintă chiar nesocotirea dispozițiilor legale cu privire le domeniul public al statului, aspect nedovedit de către reclamantă.
P. urmare, instanța a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada că imobilul din litigiu a aparținut domeniului public, motiv pentru care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta U. A. T. B. reprezentată prin Primar C. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemenicie.
A arătat apelanta că hotărârea pronunțata în cauză este netemeinică si nelegală deoarece cuprinde motive contradictorii si străine de natura cauzei și a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material. A susținut că se află în posesia acestui teren din anul 1950, așa cum a precizat si martorul piritei Sontea N.. Printr-o investiție proprie Consiliul Popular a construit bazinele termale a căror construcție se afla si in prezent pe acest teren, ori pârâta nu s-a aflat in posesia terenului niciodată in acest interval desi a fost zonă necooperativizataă, dovada si faptul ca la efectuarea expertizei în cauză pârâta nu a știut să indice nici măcar aproximativ limitele terenului pe care susține ca este proprietara.
Asa cum s-a menționat si in raportul de expertiza întocmit de expertul judiciar I. C., categoria de folosința a terenului in documentația cadastrala este fânete, ori expertul a constatat la fata locului ca pe cel puțin 283 m.p pe care se găsește construcția ce a avut destinația de bazin termal, are categoria de folosința de curți construcții.
Arată apelanta că instanța de fond a reținut ca pirita isi dovedește proprietatea cu un certificat de moștenitor si o sentința civila de partaj, acte cu caracter declarativ si nu translativ de proprietate. Acel act de proprietate menționat si datat de la 1880 pe numele B. P. este mult prea vechi si nerelevant, in acest interval de peste o suta de ani putând opera o seama de operații juridice de înstrăinări, schimburi, donatii, fiind zona necolectivizata.
Hotarirea nr. 28/22.08.1998 prin care UAT B. trece acest teren în domeniul public a fost atacată de pârâtă la instanța de contencios administrativ, însă acțiunea a fost respinsa prin sentința 5661/2012.
În concluzie, apelanta a solicitat desființarea sentinței și constatarea nulității certificatului de moștenitor și a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între M. I. și ..
P. încheierea din data de 13 Mai 2014 instanța a dispus transpunerea cauzei pe rolul Secției a II a Civilă și de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului M., apreciind că litigiul de față este un litigiu cu profesioniști.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Secției aII-a civilă și de contencios administrativ sub nr._, iar prin încheierea din data de 24 Iunie 2014 cauza a fost din nou transpusă pe rolul Secției I Civilă a Tribunalului M., apreciindu-se că din contractul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate s-a cerut a se constata nu izvorăsc obligații comerciale iar litigiul nu poate atrage competența după specializare a secției care soluționează litigii cu profesioniști.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Secției I Civilă sub nr._, iar la solicitarea apelantei a fost încuviințată proba testimonială, fiind audiați martorii I. Șotea M. și C. M., intimata nesolicitând proba cu martori.
P. încheierea de ședință din data de 21 Octombrie 2014 calea de atac exercitată de reclamantă a fost recalificată din apel în recurs.
P. decizia nr. nr.386/R din 21.10.2014 Tribunalul M. a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare.
Pentru a pronunța această soluție instanța de recurs a reținut că,în mod greșit, prima instanță a procedat la examinarea valabilității titlului reclamantei, întrucât acest aspect nu poate fi verificat decât în cadrul acțiunii în revendicare.
Având în vedere obiectul cauzei, instanța trebuia să verifice existența motivului de nulitate absolută invocat de reclamantă și să stabilească momentul intervenirii lui, în raport de fiecare act juridic contestat, inclusiv în raport de hotărârea judecătorească de partaj
De asemenea, era necesar ca printr-o expertiză topografică să se verifice dacă terenul menționat în certificatul de moștenitor, cel din actul de vânzare cumpărare, precum și cel intabulat este unul și același cu terenul din hotărârea de partaj; dacă se încalcă terenul despre care reclamanta susține că face parte din domeniul public și prin care din acte( hotărârea de partaj, certificatul de moștenitor, contractul de vânzare-cumpărare sau documentația cadastrală întocmită de pârâți) ; de asemenea, era necesar să stabilească și regimul juridic al construcțiilor de pe terenul în litigiu în raport de actele existente la data edificării lor.
Neprocedând în acest fel, instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 26.11.2014.
La termenul din 22.12.2014, instanța a dispus efectuarea unei expertize specialitatea topografie având ca obiective: identificarea terenului situat în . Slatina – Băile Vechi, în suprafață de 1000 m.p. din care suprafața construită (bazin apă termală)- 320 m.p. cu vecinii: Est- C. E., Vest- M. I., Nord – B. C. și M. I., Sud – rest proprietate reclamanți - domeniul public; să se să se stabilească dacă terenul intabulat este unul și același cu cel trecut în certificatul de moștenitor și hotărârea de partaj, dacă se suprapune cu terenul despre care reclamanta susține că face parte din domeniul public.
A fost desemnat expert Biteș Ș..
Expertul a stabilit, potrivit raportului de expertiză depus la dosar la 10.02.2015, că terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare nu este unul și același cu cel trecut în certificatul de moștenitor și hotărârea de partaj, decât în ceea ce privește suprafața de 2448 m.p.
A mai susținut că amplasamentul din planul anexat la documentația cadastrală este conform indicațiilor pârâtului, în calitate de proprietar, fiind inclus în el și bazinul. Altfel spus amplasamentul a fost translatat peste cel din domeniul public al comunei B..
Expertul a identificat acest din urmă teren ca fiind în suprafață de 1018 m.p., materializat în anexa la raportul de expertiză prin punctele 1,2,3,4,5,6, amplasament stabilit în raport de existența bazinului și de urmele aleilor existente cândva pe teren.
P. sentința civilă supusă prezentului recurs, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei UAT B.,a admis acțiunea formulată de reclamanta U. A. T. B. R. P. PRIMAR C. C., în limitele investirii după disjungere ; a constatat lovit de nulitate parțială certificatul de moștenitor nr.170/21.10.2008 și contractul de vânzare cumpărare nr.1570 din 03.06.2009 pentru suprafața de 1000 m.p. din totalul de 2448 m.p. teren situat în punctul Slatina - Băile Vechi, în limitele identificate de expert Biteș Ș. în raportul de expertiză întocmit în cauză, fiind obligați pârâții să plătească reclamantei 700 lei cheltuieli de judecată.
Pentru pronunțarea acestei soluții, instanța de fond a invocat următoarele argumente:
În baza înscrisurilor de la dosar, instanța reține că a fost investită potrivit cererii înregistrată la Judecătoria Baia de A. la 25.02.2011, în urma disjungerii cu petitul privind constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr.170 din 21.10.2008 pentru suprafața de 1000 m.p. teren situat în punctul numit „Slatina-Băile Vechi” și constatarea nulității parțiale a contractului de vânzare cumpărare nr.1570 din 03.06.2009 pentru același teren.
În esență s-a motivat că autoarea pârâtului M. I. nu era proprietara terenului menționat în certificatul de moștenitor, iar pârâtul, în urma obținerii acestui certificat de moștenitor, a înstrăinat un bun al cărui proprietar nu era.
Potrivit certificatului de moștenitor, la capitolul „Masa Succesorală” rămasă de pe urma defunctei P. I., cuprinde printre altele și suprafața de 2448 m.p. fânețe situată în punctul „Slatina-Băile Vechi”, cu vecini: - E – Cușmulescu D., V – M. P., S – M. G., N – P. I..
În baza acestui certificat de moștenitor, pârâtul M. I. a vândut acest teren către cumpărătoarea pârâtă ., alături de un bazin despre care se spune că face obiectul respectivei vânzări.
Potrivit raportului de expertiză terenul aferent bazinului a fost în posesia consiliului local, având destinația de locație pentru băile termale vechi.
Analizând motivul invocat de către reclamantă prin cererea introductivă, în sensul că respectivul teren nu era proprietatea autoarei P. I., instanța constată că prin sentința civilă nr.573 din 23.01.1996, modificată prin decizia civilă nr.194/A din 13.02.1998 a Tribunalului M. – Secția Civilă, rămasă irevocabilă în urma respingerii recursurilor declarate, prin decizia nr.6488 din 02.11.1998 pronunțată de Curtea de Apel C. - Secția Civilă, s-a realizat partajul succesoral de pe urma autorilor comuni, prin care intervenienta P. I. a ieșit din indiviziune, printre altele, cu un teren din punctul „Slatina - Băile Vechi” cu suprafața de 2448 m.p. fânețe, cu vecini: N – P. I., E – Cușmulescu D., S – M. G., V – M. P..
De remarcat că sentința s-a pronunțat în cel de-al doilea ciclu procesual, în cadrul dosarului nr.2903/1994.
Potrivit considerentelor respectivei sentințe, așa cum au fost preluate în cuprinsul considerentelor deciziei civile nr.194/A din 13.02.1998, numita P. I. a formulat cerere de intervenție în interes propriu la 02.11.1989, solicitând printre altele și complinirea masei partajabile cu un teren fânețe în punctul „Sudoame” în suprafață de 700 m.p., un teren fânețe în suprafață de 200 m.p. în punctul „Sub vii” și un teren fânețe în suprafață de 500 m.p. în punctul „Slatina Băi” cu vecini: E – B. D., V – moșt. G. și Cușmulescu G., S – Consiliul Polupar B. și M. E., N – M. E.. A mai precizat că aceste ultime bucăți de teren se află în posesia sa.
De remarcat că nici un alt coproprietar nu a solicitat complinirea masei partajabile cu teren situat în punctul „Slatina Băi”.
S-a pronunțat o primă încheiere de admitere în principiu la 20 martie 1990 prin care nu s-a reținut vreun teren situat în punctul Slatina Băi, iar în următorul ciclu procesual s-a pronunțat încheiere de admitere în principiu la 28.09.1994, prin care au fost reținute 2 terenuri situate în punctul „Slatina Băi”, respectiv teren fânețe în suprafață de 500 m.p. și un alt teren fânețe în suprafață de 2000 m.p. în același punct, iar în baza acestei încheieri s-a efectuat o expertiză de către expertul M. I., care a identificat terenul din punctul „Slatina-Băile Vechi” cu suprafața de 2448 m.p. fânețe, cu vecini: N – P. I., E – Cușmulescu D., S – M. G., V – M. P., ce a fost atribuit în lotul intervenientei P. I..
De remarcat că această lotizare a fost preluată prin sentința civilă nr.573 din 23.01.1996 și menținută prin decizia civilă nr.194/A din 13.02.1998 a Tribunalului M. și implicit prin decizia nr.6488 din 02.11.1998 a Curții de Apel C.-Secția Civilă, în căile de atac nefiind analizate motive de existența și întinderea acestui teren.
Instanța constată că la data când autoarea P. I. a formulat cerere de intervenție, respectiv la 02.11.1989, a fost de bună-credință, cerând ca la masa partajabilă, să fie adus teren situat în punctul „Slatina Băi” cu destinația fânețe în suprafață de 500 m.p., care la sud se învecinează cu Consiliul Popular B..
În baza acestei cereri s-a ajuns ca în încheierea de admitere în principiu să se rețină acest teren și în plus un alt teren situat în același punct în suprafață de 2000 m.p., ceea ce reprezintă terenul ce înglobează și pe cel aferent bazinului existent, ce a aparținut „Consiliului Popular B.”, deși acest teren nu a fost cerut de cineva, iar modul de soluționare al cererii de intervenție, se realizează printr-un plus petit.
Analizând în mod cronologic datele la care s-au pronunțat IAP-urile și respectiv sentința civilă nr.573 din 23.01.1996, în paralel cu o altă cronologie, respectiv autentificarea unui testament încheiat în favoarea pârâtului de către autoarea P. I. la 17.01.1991 și respectiv decesul acesteia la 25.01.1998, putem să tragem concluzia că pârâtul M. I. realizând că interesul său este să culeagă, în calitate de legatar universal, și bunuri ce nu au aparținut autoarei sale P. I., a acceptat cel puțin ca instanța să dea mai mult decât s-a cerut, cu o contribuție neelucidată a expertului, care se presupune că a identificat cele două terenuri cuprinde în IAP de 500 și respectiv 2000 m.p. din punctul „Slatina Băi” și a observat că pe cel de-al doilea se află amplasat un bazin cu privire la care putea să obțină informații minimale privind destinația și posesia.
Că pârâtul M. I. a manifestat un interes în acest sens în includerea în masa partajabilă a autoarei sale P. I. și a terenului în suprafața de 2000 m.p. ce nu fusese solicitat de autoarea sa, o dovedește și atitudinea sa ulterioară de a vinde odată cu teren și bazinul existent pe acesta, despre care nu se face vorbire în certificatul de moștenitor sau în hotărârile judecătorești existente la dosar.
Potrivit acestei stări de fapt, cât și motivării în drept făcută de către reclamantă, instanța constată că potrivit art.948 din vechiul cod civil printre condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții se numără și o cauză licită, care la vremea respectivă, potrivit doctrinei, și ulterior preluată în noul Cod Civil la art.1236 alin.2, se explică prin aceea că nu este contrară legii și ordinii publice.
Este neîndoios faptul că noțiunea de cauză, în sensul în care este prevăzută drept condiție în art.948 Cod civil, este înțeleasă în sensul motivului care determină partea să încheie un contract.
Față de cele analizate, se apreciază că înscrierea acestei suprafețe de teren în limita a 2448 m.p. în certificatul de moștenitor prin valorificarea unei hotărâri judecătorești, ce a acordat autoarei sale un plus petit, s-a realizat de către pârâtul M. I., din motivul de a intra ulterior în patrimoniul său acest teren și a-l valorifica ulterior împreună cu bazinul existent pe el.
Cât privește interesul reclamantei de a promova această acțiune, se constată că potrivit art.118 alin.1 din legea nr.36/1995 „Cei ce se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor, pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor”.
Altfel spus, fiind de necontestat că reclamanta este proprietara bazinului, aceasta justifică un interes minimal, în cel mai rău caz pentru terenul de sub bazin.
Analizând dreptul pe care reclamanta îl avea la data promovării prezentei acțiuni, respectiv 25.02.2011, se reține că aceasta a aflat de înscrierea în certificatul de moștenitor a terenului ce face obiectului cauzei de față, la 20.08.2010, când a invitat pe pârâta . pentru clarificări, aceasta din urmă solicitând înregistrarea terenului în registrul agricol al comunei B., promovând acțiune înăuntrul termenului de 1 an de la această dată, îndeplinind astfel cerința prevăzută de art.674 alin.1 pct.1 din vechiul C.pr.civ., referitor la cererile privitoare la posesiune.
În concluzie, s-a apreciat că se impune respingerea excepției privind lipsa calității procesuale active a reclamantei, iar pe fond se impune a fi admisă acțiunea în limitele investirii după disjungere, constatându-se lovit de nulitate parțială atât certificatul de moștenitor nr.170/21.10.2008, cât și contractul de vânzare cumpărare nr.1570 din 03.06.2009 pentru suprafața de 1000 m.p. din totalul de 2448 m.p. teren situat în punctul „Slatina - Băile Vechi”, în limitele identificate de expert Biteș Ș. în raportul de expertiză întocmit în cauză, reținându-se existența clauzei ilicite la încheierea celor două înscrisuri.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au formulat recurs pârâții M. I. și ..- A. U. E. A. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele sale de recurs, pârâtul M. I. a precizat că, lipsa calității procesuale active a reclamantei o consideră o critică care isi are temeiul juridic in dispozițiile art 29,30 si 35(1) c pc .
Potrivit dispozițiilor art 35.1(1) c pc, calitatea procesuala rezulta din identitatea dintre parti si subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecații .Existenta sau inexistenta drepturilor si obligațiilor afirmate, constituie o chestiune de fond . Pentru exercitarea acțiunii, reclamanta trebuie sa aibă capacitate procesuala activa, calitate procesuala, drept, interes legitim, si cauza juridica.
Reclamanta nu are nici drept, nici calitate procesuala activa, nici interes legitim, nici cauza juridica pentru ca niciodată nu a dobândit un drept de proprietate asupra terenului din litigiu. Este ridicola pretenția reclamantei ca, trecând proprietatea mea dovedita in inventarul bunurilor domeniului public al comunei B. prin HCL 28/1999 si- a dovedit dreptul de proprietate.
Dreptul de proprietate se dobândește numai prin unul din modurile de dobândire a proprietății, nu prin inventarierea abuziva a proprietății mele private ca domeniu public al Primăriei B..
Neîndeplinind cerințele textelor menționate,recursul trebuie admis ,hotărârea casata si acțiunea respinsa cu aceasta motivare .
Aceasta motivare o invocam si pe fond pentru respingerea acțiunii pentru ca inventarierea menționata nu permite promovarea acestei acțiuni
P. cel de-al doilea motiv de casare, invocă nulitatea absoluta a HCL B. prin care terenul în litigiu ar fi trecut în proprietatea publică a Primăriei B. .
Acest motiv de casare, isi are temeiul juridic in Constituție, care GARANTEAZĂ DREPTUL DE PROPRIETATE, in principiile de drept cărora se subordonează si textele si orice alta hotărâre sau act juridic si in legislația CEDO care pune pe primul plan respectarea dreptului de proprietate.
HCL B. contravenind Constituției, principiilor de drept, textului art 480 c civ si legislației europene este sancționat cu nulitate absoluta, sancțiune care o lipsește de orice efect juridic in privința transmiterii dreptului de proprietate .Si acest motiv de recurs trebuie admis, hotărârea casată si acțiunea respinsă .
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra apărărilor sale depuse in scris la dosar prin care
am arătat modul cum se dobândește proprietatea domeniului public si reglementările
acesteia .
A arătat astfel ca proprietatea domeniul public e prevăzută in art 134 si 135 din Constituție, care se refera la bogățiile solului si subsolului precum si alte bunuri enumerate in aceste texte .
Mai este reglementata si de art 5 din L 18 din 1991 care nu se aplica in speța, de L 213 din 1999 si art 487 c civ
Reclamanta nu se poate apară invocând in sprijinul sau niciunul din aceste acte normative . Acest motiv de recurs ar impune admiterea recursului si casarea cu trimitere a recursului pentru ca instanța sa se pronunțe si asupra acestor apărări .
De precizat sub acest aspect faptul ca pirita . a cerut anularea HCL B. in baza L 554, cerere respinsa corect de instanțe nu pe fond, ci pe neretroactivitatea acestei legi. Aici este si o gafa procesuala când ceri anularea unei hotărâri care este nula absolut pentru motivele arătate .
Si pe fond, hotărârea atacata cu acest recurs este nelegala si netemeinica dezvoltând acest motiv de recurs, susține ca judecătorul fondului, in mod conștient a analizat probele in asa fel incit sa provoace confuzii care, pretinde el, ar da aparente de temeinicie a hotărârii pronunțate in cauza .
Esențial la acest motiv de recurs este faptul că, dacă sunt contradicții sau nelămuriri in rapoartele de expertiza - cum pretinde judecătorul, nu soluționează pe fond cauza ,ci invita experții printr-o contraexpertiza ,sau numai prin explicații, sa lămurească contradicțiile sau erorile pretinse .
De reținut esențialul ca proprietatea lui - M. I. in suprafața de 2448 mp este delimitată prin suprafețe si vecini si ca, Primăria B. nu are proprietate in punctul Slatina Băile vechi, toate terenurile acestea din punctul respectiv fiind proprietatea cetățenilor, ocupate abuziv de primărie .
Bazinul construit pe proprietatea recurentului M. I., nu este construit de primărie, ci de fostul Șantier Naval Tr.S..
Acest bazin, potrivit art 492-494 c civ, este proprietatea recurentului, nu a reclamantei.
O gravă confuzie, provocată intenționat de judecător, se refera la o suprafața de 500 mp
finețe ,care in mod real, nu este o suprafața distincta si face parte din suprafața de 2448
mp prevăzută in Hotărârea de partaj 194/A/13.02.1998.
Încercând sa modifice componenta lotului atribuit lui P. I. prin hotărârea de partaj, judecătorul fondului încalcă excepția autorității lucrului judecat
În drept, motivele de nelegalitate invocate le-a sprijinit pe prevederile art 482 pct 5, 6 si 7 cp civ Motivele de netemeinicie, așa cum au fost prezentate, le-a întemeiat pe dispozițiile art 482 pct 8 din același cod
Pentru motivele arătate recurentul a solicitat admiterea recursului, respingerea acțiunii sau casarea sentinței cu reținere pentru ca ,prin modalitatea arătata mai sus, sa se lămurească pretinsele contradicții dintre expertize si hotărârea de partaj.
In motivele de recurs recurenta . a precizat că solicită admiterea recursului, casarea /modificarea sentinței 1626 din 27 04.2015 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin iar pe fond, respingerea acțiunii reclamantei ca vădit neîntemeiată.
În motivele de recurs a precizat că, odată cu rămânerea definitivă a hotărârii de partaj, în care testatoarea a obținut o lotizare proprie, pe baza certificatului de deces al acesteia și al Testamentului autentic, paratului M. I. i se eliberează, in 21.10.2008, Certificat Notarial de Moștenitor, in care se menționează suprafețele de teren aparținând testatoarei, cuprinse in hotărârea definitiva si irevocabila de partaj.
Pe baza actelor de proprietate, M. I., prin intermediul Executorului Judecătoresc M. lacob, la 9.07.1999, realizează punerea in posesie, delimitarea si bornarea cu țaruși a proprietății.
Din aceasta data, proprietatea sa, izvorâta din hotărâre judecătorească, cu putere de lege, si transmisa prin testament autentic, si-a întregit atributele cu liniștita si legitima posesie, precum si pașnică folosință.
După 10 ani de la acest moment, respectiv in 2009, paratul M. I. a realizat cadastrul si cartea funciara a proprietății, achitând către Primăria B. ( U. A. Teritoriala B.) impozitul legal datorat pentru terenurile proprietatea sa ( chitanța . nr. 0100)
Pe baza tuturor acestor acte, la data de 3.06.2009, paratul M. I., aflat la vârsta de 84 ani, vinde către . terenul ce ajunge obiectul prezentei cauze.
A susținut că aceasta este, pe scurt, situația terenului care, timp de 10 ani, pe timpul derulării partajului, s-a aflat in indiviziunea moștenitorilor, iar după rămânerea definitiva si irevocabila a hotărârii de partaj, timp de 10 ani, s-a aflat in proprietatea si posesia lui M. I., iar din 2009 pana in prezent, transmis prin vânzare către ..
La data de 25.02.2011, U. A. Teritoriala B., prin primar, înregistrează la Judecătoria Baia de A., o cerere cu trei petite, respectiv:
Revendicare imobiliara asupra acestui teren
Constatare nulitate absoluta a Certificatului de Moștenitor 170/21.10.2008
Constatare nulitate absoluta a Contractului de Vânzare Cumpărare 1570/03.06.2009
Judecătoria Baia de A. disjunge capetele de cerere privind nulitățile absolute si le declina la Judecătoria Drobeta Turnu Severin, reținând petitul privind revendicarea imobiliara (compararea titlurilor), a cărui judecata o suspenda pana la soluționarea nulităților, nulități ce au ajuns sa reprezinte obiectul prezentei cauze, rejudecate in al treilea ciclu procesual.
In prezent, in rejudecarea din cel de-al treilea ciclu procesual, judecătorul fondului, in disprețul științei dreptului, in contradicție cu dovezile administrate, si chiar in mod imoral, emite o hotărâre profund netemeinică si esențial nelegală, iar, conform art .304 si 304 indice 1 Vechiul Cod Procedura Civila, aplicabil cauzei, motivele de recurs sunt atât de evidente, atât de flagrant a fost nerespectata legea, încât lăsarea in ființă a unei asemenea sentințe ar aduce atingere chiar prestigiului justiției.
Motive de Recurs:
1.Instanța de fond, judecând pricina, a depășit atribuțiile puterii judecătorești
art. 304 pct.4 Cod Procedura Civila
2.Instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut
art 304 pct 6 Cod Procedura Civila
3.Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, sau cuprinde motive
contradictorii ori străine de natura priciniiart 304 pct.7 Cod Procedura Civila
4.Instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecații a schimbat natura ori interesul lămurit si vădit neîndoielnic al acestuia art.304 pct.8 Cod Procedura Civila
5.Hotărârea este lipsita de temei legal si data cu "încălcarea sau aplicarea greșita a legii art 304 pct. 9 Cod Procedura Civila.
Dezvoltarea motivelor de recurs:
1. Instanța de fond, judecând pricina, a depășit atribuțiile puterii
Judecătorești-art. 304 pct.4 Cod Procedura Civila
Judecătorul fondului, . de explicat, ajunge sa rejudece hotărârea irevocabila de partaj succesoral, respectiv Decizia 194 /A/1998, sa revizuiască dispozițiile acesteia, sa anuleze drepturi obținute de părți si să cenzureze raportul de expertiză omologat de instanță si preluat in dispozitivul hotărârii.
Practic, in anul 2015, magistratul aflat in al treilea ciclu de rejudecare a cauzei, pentru a ajunge la o concluzie ce o avea prestabilită in mintea sa, iși depășește atribuțiile de instanță de judecată si se apucă să constate nulitatea unei legi - hotărârea definitiva si irevocabila are putere de lege erga omnes si oricine ar veni sa modifice conținutul acesteia s-ar face vinovat de săvârșirea unui delict, nefiind dată posibilitatea existentei unor atribuții care sa permită așa ceva.
Grozăvia faptului ca acest magistrat iși permite sa atenteze la lege ( hotărâre definitiva si irevocabila) nu se oprește aici, deoarece, fără a avea dosarul de partaj( ce s-a întins pe 10 ani, (pornind incă de pe timpul lui C.) își permite să facă aprecieri asupra relei credințe a părților din dosar, a incompetenței judecătorilor, a fraudei realizate de expert, etc...
Ca si o culme de lipsă de bună-cuviință și deontologie profesională, instanța fondului, ., continuându-și delirul anulării hotărârii irevocabile, ajunge să batjocorească memoria defunctei P. I., pe care o suspectează că, in 1991, când a testat in favoarea lui M. I., verișorul ei, toată averea personală, a realizat începutul fraudei, chiar daca a mai trăit 7 ani după aceea.
Tot în același context, judecătorul fondului acuză, cu subiect si predicat, că pârâtul M. I., in cadrul derulării dosarului de partaj, prin interese obscure si manopere frauduloase, a premeditat si realizat diverse fapte ce pot îmbracă caracter de infracțiuni, sugerând chiar ca moartea testatoarei era un lucru calculat si urmărit interesat ( Rușine sa ne fie!!! - se întorc morții in mormânt...)
2. Instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut
Deși reclamanta a trântit o cerere nemotivată in fapt si in drept, și cu toate că pe tot circuitul ciclurilor procesuale i s-a cerut încadrarea in drept si expunerea motivului de nulitate la care se referă, niciodată așa ceva nu s-a realizat.
P. hotărârea pronunțată, judecătorul fondului deraiază complet din cadrul procesual, ajungând sa motiveze că judeca o acțiune posesorie prevăzuta de art. 674 alin.l Cod Procedura Civilă, ceea ce constituie o mare elucubrație, din cel puțin din trei puncte de vedere:
În acțiunile posesorii se verifica existenta tulburării de posesie, si, in niciun caz, nu se analizează actele de proprietate
In acțiunile posesorii, ce au caracter de ordonanța președințială, este inadmisibil sa se poată gândi cineva la posibilitatea anularii actelor.
Acțiunile posesorii sunt acțiuni de recăpătare a posesiei, ce se introduc in termen de ce cel mult un an de la data deposedării... Ori, de câtă inteligență este nevoie ca, după ce constați că, devenit proprietar si pus in posesie in 1999, M. I. a avut atât proprietatea cat si posesia timp de 10 ani, după care, din 2009 pana in 2011, . a preluat proprietatea si posesia, sa concluzionezi ca in 2011, când U. A. Teritoriala B. a introdus acțiunea, se încadra in termenul de 1 an, deoarece îl invitase pe administratorul E. A. la discuții, in august 2010..???
In condițiile in care reclamanta nu a exercitat o acțiune posesorie, nu și-a făcut apărări, nu si-a administrat dovezi si nici măcar nu s-a pus vreodată in discuție așa ceva, este evident că s-a dat ceea ce nu s-a cerut, mai mult decât s-a cerut, ba chiar altceva decât conținutul judecății la care am participat.
Pe baza acestor absurdități juridice se ajunge la concluzia ca fiind vorba despre o acțiune posesorie exercitata in termenul de 1 an, se impune anularea Certificatului de Moștenitor si a Contractului de Vânzare Cumpărare către societatea A. SRL, deoarece, fără sa se verifice conținutul si întinderea titlurilor (Primăria fără sa aibă vreunul) ultimul expert, Bites, realizează un desen si iși expune părerea personală, nesusținută de niciun act, ca ar exista suprapuneri cu terenul Unității A. Teritoriale B. (cu toate ca Primăria nu are niciun act de proprietate!!!!)
Uitând intenționat ca acțiunea in revendicare face obiectul altei judecați, acolo fiind locul comparării titlurilor si a verificării calității si întinderii acestora, judecătorul fondului s-a gândit să dea un ajutor neprețuit Unității A. Teritoriale B., anulând titlurile pârâților si lăsând astfel, fără obiect, dosarul de revendicare, unde reclamanta nu a avut si nu are vreun titlu de proprietate.
Procedând astfel, inventarea motivărilor si a expunerii considerentelor nu a constituit decât un exercițiu de contorsionism mental, ale cărui rezultate constituie niște enormități juridice.
3. Instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecații a schimbat natura ori înțelesul lămurit si vădit neîndoielnic al acestuia - art.304 pct.8 Cod Procedura Civila
In degringolada gândirii primei instanțe s-a pierdut din vedere actul juridic dedus judecații, obiectul, precum si criticile si pretențiile reclamantei.
P. petitele de acțiune introduse, reclamanta a solicitat anularea Certificatului de Moștenitor si a actului de Vânzare Cumpărare încheiat cu subscrisa, motivându-și cererea pe lipsa calității de moștenitor a paratului M. I., care, in baza unei declarații si a unui testament ar fi devenit proprietar pe teren.
Este evident ca in condițiile contestării unor acte la care nu este parte, lipsește calitatea procesual activă, cum evident este si faptul ca nu putea fi contestat Certificatul de Moștenitor, la 12 ani de la emiterea lui, de către o entitate ce nu a avut niciodată calitate de persoană interesată, conform Legii notarilor, pentru că nu a fost comoștenitor.
În toate cazurile, cine pretinde un drept propriu, are la îndemână revendicarea, iar nu solicitarea de anulare a titlului celuilalt.
Acesta era obiectul si acesta era înțelesul lămurit si vădit neîndoielnic al actului dedus judecații.
În loc să constate circuitul juridic si legal al actelor autentice: hotărâre de partaj - testament autentic - certificat de moștenitor - contract de vânzare - cumpărare - instanța, a cărei hotărâre este atacată cu recurs, ajunge sa înțeleagă ca revizuiește hotărârea irevocabilă de partaj, că interpretează intenția pârtilor din acel dosar, a experților si judecătorilor - lucru inadmisibil!!!
Tot astfel, ajunge pe tărâmul acțiunii posesorii, care reprezintă o procedură specială, de urgență, de reluare a posesiei pierdute prin deposedare (in termen de maxim un an de la producerea deposedării).
In condițiile in care petitele de acțiune au fost clare, iar apărările noastre s-au referit la conținutul acestora, lipsa de înțelegere a înțelesului explicit si vădit neîndoielnic a condus la emiterea inepțiilor privind acțiunea posesorie, anularea efectelor hotărârii irevocabile si învinuirile de frauda aduse paratului M. si defunctei P. I. .
4.Hotărârea este lipsita de temei legal si data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legiiart 304 pct. 9 Cod Procedura Civila.
Instanța, printr-o invenție ajuridică, dupa 12 ani de la emiterea Certificatului de Moștenitor, găsește de cuviință să raporteze acțiunea de constatare a nulității absolute la dispozițiile Legii Notarilor Publici, care se refera la dreptul persoanelor cu vocație succesorală de a contesta emiterea certificatelor de moștenitor.
Din acest punct de vedere este indubitabil ca excepția invocată de noi privind lipsa calității procesuale active era pe deplin fundamentată, U. A. Teritoriala B. neavând niciun fel de drept de succesiune.
Certificatul de Moștenitor al pârâtului M. nu a făcut decât să constate calitatea de moștenitor legatar a acestuia, in baza testamentului autentic, si sa preia masa succesorală a testatoarei P. I. din hotărârea definitivă si irevocabilă, ce are autoritate de lucru judecat si putere de lege.
Din aceasta perspectivă, este evident si indubitabil ca, pe baza cererii depusa de reclamanta - de anulare a Certificatului de Moștenitor si a actului subsecvent de Vânzare Cumpărare către . - instanța era obligată să verifice existenta calității procesuale active si dreptul reclamantei la momentul emiterii Certificatului de Moștenitor și, numai dacă depășea aceasta fază, trebuia să mai verifice daca Certificatul de Moștenitor avea sau nu la baza un izvor legal sau testamentar, iar in caz afirmativ, ultima faza a verificării ar fi fost dacă pe bunurile cuprinse in masa succesorală exista un titlu valabil al autoarei testatoare P. I. (- acesta exista si e constituit din hotărârea definitiva si irevocabila cu putere de lege, in care se menționează expres dreptul exclusiv asupra acestei suprafețe de teren).
Neprocedând astfel, instanța s-a pus in situația de a pronunța o hotărâre lipsită de temei legal, dată cu încălcarea si aplicarea greșită a legii.
Mai mult decât atât, instanța de fond, deși nu se afla in cadrul procesual al vreunei acțiuni posesorii, a făcut aplicarea acestor dispoziții legale, motivând, in mod mai mult decât uimitor, ca reclamanta se afla in termenul de 1 an de la deposedare, raportându-se la o data de 20.08.2010, cand ar fi emis o invitație către ..
Or, posesia efectiva a paratului M. I. are data certa si a luat naștere in baza Procesului Verbal de punere in Posesie din 09.07.1999, si nu mai poate fi vorba, decât dacă există rea credință, sa se interpreteze ca o acțiune introdusa in 2011, la 12 ani de posesie efectiva a lui M. I. si ., ar putea fi raportată la un iluzoriu si fără legătură termen de 1 an de la deposedarea reclamantei.
5. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii - art 304 pct.7 Cod Procedura Civila
Din acest punct de vedere se poate constata că, plecând de la premise contradictorii si străine de natura cauzei, cum ar fi - posesia si deposedarea reclamantei, rejudecarea Dosarului de Partaj Succesoral încheiat irevocabil in 1998,precum si vinovățiile din acesta -, instanța de fond uită că acțiunea in revendicare, pentru compararea titlurilor, se află la Judecătoria Baia de A. si începe, in mod contradictoriu, să facă comparații intre drepturile reclamantei si ale pârâților, in ciuda faptului ca reclamanta nu are depus la dosarul cauzei vreun titlu de proprietate, rezultând astfel, ideea că, de plano, a fost considerată adevărata proprietară.
Urmând aceeași linie a contradictorialității, judecătorul fondului ba recunoaște hotărârii judecătorești 194 /1998 a Tribunalului M. puterea lucrului judecat, ba ii desființează efectele, considerând ca dispozitivul acesteia ar reprezenta un plus petit, bazat pe frauda defunctei P. I. si a paratului M. I..
Concluzia absurdă la care ajunge din toate aceste contradicții si boscorodeli este că în speța dedusă judecății ar exista o " cauza licita" ( A CUI ???)
Apogeul penibilului este atins in momentul in care, fără sa fi administrat vreo probă cu valoare de titlu de proprietate, consideră reclamanta proprietara măcar a ruinei bazinului, situație in care ar avea" interesul necesar si suficient" ( pentru judecător) pentru a concluziona ca este îndreptățit sa dispună anularea unui circuit de acte juridice( înscrisuri oficiale si acte autentice), început in 1880 si cu continuitate permanentă pana in zilele noastre .
Trimiterea făcuta la atribuirea proprietății construcției de bazin către reclamantă reprezintă o gafă juridică impardonabilă, deoarece orice student la drept cunoaște ca instituția accesiunii imobiliare transmite automat proprietatea construcției către proprietarul terenului.
Argumentele greșite, contradictorii, ajuridice si cele fără legătură cu cauza au determinat instanța sa pronunțe o hotărâre netemeinică si nelegală.
Pârâtul M. I. a vândut către societatea noastră in anul 2009 un teren intabulat si înscris in Cartea Funciara, în a cărui posesie si folosința se afla de 10 ani, pe baza de Proces Verbal Execuțional de punere in posesie, iar proprietatea familiei sale avea o curgere continuă în timp, atestată cu acte de proprietate de la 1880.
Practic, prin sentința pronunțată, noi suntem expropriați iar U. A. Teritoriala B. împroprietărită, dincolo de orice temei legal, fără nicio bază si chiar fără nicio jenă.
Intimata U. A. T. B. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor și menținerea sentinței instanței de fond, în motivare limitându-se a invoca faptul că acestea nu au un temei legal.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor aduse de pârâți, se constată că acestea sunt fondate, pentru următoarele considerente:
P. acțiunea inițială dedusă judecății, reclamanta U. A. T. B. a solicitat ca pârâții M. I. și . să-i lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 1000 mp situat în p-ctul „ Slatina Băile Vechi”, pe care există edificat un bazin de apă termală, învecinat la N-B. C. și M. I., S-rest proprietate reclamantă, E-Coșmulescu E. și V- M. I., precum și să se constate că, certificatul de moștenitor nr.170/21.10.2008 și contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1570/03.09.2009 sunt lovite de nulitate absolută parțială cu privire la suprafața de 1000 mp ce face obiectul revendicării.
În motivarea cererii reclamanta a susținut că ea este proprietara suprafeței de 1000 mp( terenul fiind cuprins în inventarul bunurilor aparținând domeniului public), iar pârâtul, profitând de faptul că se învecinează cu domeniul public pe 3 laturi a mers la notarul public și s-a prevalat de un testament autentificat în 17.01.2001, obținând certificatul de moștenitor de pe urma lui P. I. și pentru terenul de 1000 mp, deși aceasta nu figura cu respectivul teren în registrul agricol, înstrăinându-l ulterior societății pârâte ..
A arătat că, respectivele acte juridice sunt lovite de nulitate absolută parțială pentru faptul că autoarea P. I. nu era proprietara terenului prevăzut în certificatul de moștenitor, pârâtul înstrăinând acest teren pentru care nu avea un drept de proprietate.
În drept, și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art.948 și următoarele cod civil, art. 965 și 480 cod civil.
P. încheierea de ședință pronunțată de Judecătoria Baia de A. la 15.11.2011, a fost disjuns capătul de acțiune ce vizează revendicarea, în prezentul dosar instanța rămânând investită doar cu acțiunea de constatare a nulității absolute parțiale a celor două acte juridice.
În primul rând Tribunalul evidențiază că, în condițiile în care, reclamanta se pretinde proprietara suprafeței de 1000 mp situată în p-ctul Slatina Băile Vechi, suprafață pentru care și pârâta societate comercială invocă drept titlu contractul de vânzare cumpărare autentificat de BNP I. M. sub nr.157/03.06.2009, este evident că, prin demersul inițiat, interesul urmărit este de desființare atât a titlului pârâtei, cât și a oricăror acte juridice ce au stat la baza eliberării acestuia, astfel fiind, ea justifică legitimare procesuală activă în prezenta.
Pe fond însă, Tribunalul constată că, deși reclamanta a susținut, în fapt, că motivul de nulitate absolută ce afectează valabilitatea celor două acte juridice este acela al lipsei întrunirii în persoana vânzătorului, respectiv a autoarei acestuia ( P. I.) a calității de proprietar al terenului în suprafață de 1000 mp din p-ctul Slatina Băile Vechi, prima instanță s-a pronunțat asupra unui alt motiv de nulitate, respectiv cel al existenței unei cauze ilicite la încheierea acestora, încălcând astfel principiul disponibilității părții reclamante în a stabili limitele obiectului acțiunii, dar și principiul contradictorialității și dreptul la apărare al pârâților care, prin apărările făcute, au încercat să demonstreze că, terenul a aparținut în proprietate autoarei P. I., iar la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. sub nr.157/03.06.2009, vânzătorul pârât era proprietarul terenului înstrăinat.
Dispozițiile art.948 cod civil reglementează condițiile esențiale ce trebuie respectate la încheierea unui convenții, respectiv capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții ce se obligă, un obiect determinat și o cauză licită, încălcarea acestora atrăgând nulitatea, absolută sau relativă, sancțiune ce lipsește respectiva convenție de efectele contrarii normelor juridice prevăzute pentru încheierea sa valabilă.
Cauzele ce atrag nulitatea absolută a oricărui act juridic sunt cele care se referă la încălcarea regulilor privind capacitatea civilă ( art.949 cod civil ), lipsa totală a consimțământului, cum este cazul erorii-obstacol( art.953 cod civil), nevalabilitatea obiectului actului juridic, ( art.962-964 cod civil), când lipsește cauza ori aceasta este ilicită sau imorală, precum și în situația în care nu este respectată forma solemnă ( ad validitatem) prevăzută de lege.
Raportat la dispozițiile art.962 cod civil, obiectul actului juridic civil se definește ca fiind conduita părților stabilită prin acel act juridic, respectiv acțiunile sau inacțiunile la care părțile sunt îndreptățite sau la care sunt ținute, iar pentru a fi valabil acesta trebuie să întrunească mai multe condiții, respective să existe, să se afle în circuitul civil, să fie determinat sau determinabil, să fie posibil și să fie licit și moral, în cazul actelor constitutive sau translative regăsindu-se și condiția ca cel ce se obligă să fie titularul dreptului
Pe baza înscrisurilor administrate în cauză, Tribunalul constată că, atât la întocmirea certificatului de moștenitor nr.170/21.10.2008, cât și a contractului autentificat de BNP I. M. sub nr.157/03.06.2009, au fost respectate condițiile esențiale prevăzute de lege pentru încheierea valabilă a acestora, inclusiv cu privire la obiect, situație în care nu poate opera sancțiunea nulității absolute a acestora.
Astfel, la data emiterii certificatului de moștenitor nr. nr.170/21.10.2008, masa succesorală rămasă la decesul defunctei P. I., în care se regăsește și suprafața de 2448 mp. fânețe în p-ctul Slatina Băile Vechi, a fost stabilită prin evocarea deciziei civile nr.198/A/13.02.1998 a Tribunalului M., hotărâre ce a menținut dispozițiile sentinței civile nr. 573/23.01.1996 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin prin care acestei autoare i se atribuia în lot terenul ca urmare a dezbaterii suucesiunii defuncților M. I. și M. P..
Această hotărâre judecîătorească are valoarea unui înscris autentic, prezumă adevărul și se bucură de putere de lucru judecat, prin urmare, nu se poate afirma că, la momentul deschiderii suucesiunii autoarei pârâtului, acesta nu ar fi făcut dovada existenței în patrimoniul suucesoral a terenului în discuție.
Sub acest aspect este de evidențiat că, deși a invocat dreptul său de proprietate asupra suprafeței de 1000 mp din totalul terenului de 2448 mp la care face referire certificatul de moștenitor, reclamanta nu a dovedit și că, acest drept i-ar fi aparținut înainte de data pronunțării hotărârii judecătorești de care pârâtul s-a prevalat pentru constatarea masei succesorale a defuntei P. I., hotărârea de consiliu local prin care s-a aprobat inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al comunei, fiind adoptată la mai bine de 10 ani de la acel moment.
Pe de altă parte, chiar dacă ar fi demonstrat că vânzătorul ar fi înstrăinat un teren pentru care nu justifica apartenența dreptului de proprietate, neîndeplinirea unei astfel de condiții de validitate, putea fi invocată de către terț ca motiv de nulitate absolută a respectivului contract, doar în situația în care, ar fi pretins și dovedit că ambele părți contractante ar fi acționat în cunoștință de cauză, respectiv cu reprezentarea că lucrul vândut este proprietatea altei persoane.
Ori, în cauză, reclamanta nu s-a prevalat de o astfel de susținere și nici nu a demonstrat că vânzarea cumpărarea intervenită între pârâți ar fi reprezentat o operațiune speculativă, deci cu o cauză ilicită, prin care s-ar fi urmărit fraudarea intereselor sale, dimpotrivă, astfel cum s-a arătat, pârâtul vânzător și-a justificat dreptul de proprietate cu o hotărâre judecătorească, opozabilă tuturor, iar prin cercetarea cărții funciare nu s-a identificat că acest drept ar fi aparținut altuia.
Rațiunea pentru care Tribunalul nu poate împărtăși susținerea reclamantei privitoare la faptul că pârâtul vânzător nu ar fi fost, la momentul încheierii contractului autentic de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1570/03.09.2009 de către BNP I. M., proprietar al terenului înstrăinat, e fundamentată tot pe efectele sentinței civile mai sus arătate, sentință ce a reprezentat titlul vânzătorului în respectivul contract.
Chiar dacă s-ar ignora încălcarea de către prima instanță a limitelor obiectului cererii pendinte, ca și a dreptului la apărare al pârâților, Tribunalul constată că argumentele expuse de prima instanță în reținerea incidenței unei cauze ilicite la încheierea actelor juridice în discuție, nu pot subzista câtă vreme, ele tind să anihileze efectele puterii de lucru judecat a sentinței civile nr.573/23.01.1996 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin exclusiv pe baza presupunerii că, pârâtul ar fi cunoscut că prin sentința de partaj a autoarei i s-ar fi dat acesteia în lot o suprafață de 2000 mp ce include terenul în litigiu, deși nici ea și nici alt codevălmaș nu ar fi cerut-o, fiind astfel explicată atitudinea ulterioară a acestuia de a se manifesta în sensul acceptării unei erori de plus petita și de a urmării înstrăinarea suprafeței din p-ctul Slatina Băile Vechi.
Contrar celor reținute de către prima instanță, Tribunalul evidențiază că, scopul sau cauza unui act juridic este acel element care constă în obiectivul urmărit la încheierea unui asemenea act, iar antrenarea nulității absolute poate interveni atunci când aceasta nu îndeplinește cumulativ condițiile de validitate, ce presupun să existe, să fie reală, licită și morală, și care sunt contemporane cu momentul încheierii sale.
Ori, în speță, scopul urmărit de pârât la încheierea certificatului de moștenitor nr.170/21.10.2008 și a contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1570/03.09.2009 de către BNP I. M., acela de exteriorizare a calității sale de moștenitor al autoarei la mai bine de 10 ani de la data deschiderii suceesiunii și de exprimare a dreptului de a culege moștenirea lăsată de aceasta, respectiv a dreptului său de a dispune de bunurile astfel dobândite, este cât se poate de legitim.
De altfel, în condițiile în care ambele părți reclamă că dețin titluri ce atestă dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, stabilirea îndreptățirii unuia sau altuia de a se bucura de toate atributele acestui drept, nu se poate realiza decât pe calea acțiunii în revendicare.
În temeiul considerentelor expuse și făcând aplicarea dispozițiilor art.312 c.pr.civ, vor fi admise recursurile și modificată sentința în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de pârâții M. I., ..- A. U. E. A. împotriva sentinței civile nr. 1626/27.04.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, intimată fiind U. A. T. B. R. P. PRIMAR C. C..
Modifică sentința.
Respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Octombrie 2015
Președinte, A. M. | Judecător, C. E. C. | |
Grefier, L. I. |
MA/LI/ 2 ex; data 26.11.2015.
Jud.fond.G. D.
Cu opinie separată în sensul admiterii recursurilor,casării sentinței și reținerii cauzei spre rejudecare pentru efectuarea unei alte expertize.
Opinie separată.
Constată că prin cererea dedusă judecății, reclamanta UAT B. prin primar a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții M. I. și .- A. unic E. A. să se constate nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor 170/21.10.2008 pentru suprafața de 1000 mp teren situat în pct. „ Slatina Băile vechi” precum și nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr. 1570/ 3 iunie 2009 pentru aceeași suprafață de teren, cu motivarea că terenul în discuție este cuprins în inventarul bunurilor aparținând domeniului public al comunei B. .
Un prim aspect se referă la netemeinicia susținerilor recurenților M. I., ..- A. U. E. A., în sensul inadmisibilității prezentei acțiuni, aspectele invocate urmând a fi soluționate în acțiunea în revendicare, aflate pe rolul Judecătoriei Baia de A..
Urmează a se constata că, în acțiunea în revendicare, instanța este ținută să procedeze la compararea titlurilor de proprietate ale părților și ale autorilor lor, și a stabili care din aceste titluri este preferabil. In speță, titlul de proprietate al reclamantei îl constituie hotărârea nr.28.22.08.1998de trecere a terenului în domeniul public ,iar titlul de proprietate al pârâților îl constituie hotărârea de partaj, respectiv sentința civilă nr.573/23.01.1996 așa cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 194/A/13.02.1998.
In cazul de speță, nu se pun în discuție cele două titluri de proprietate de mai sus, ci se susține că actele subsidiare sentinței civile nr.573/1996 modificată, respectiv certificatul de moștenitor nr.170/21.10.2008, respectiv contractul de vânzare cumpărare nr.1570/3.06.2009, nu corespund sentinței ce a stat la baza acestora, iar prin cele două acte a fost înstrăinat un teren proprietate publică.
Condițiile de valabilitate a unui contract de vânzare cumpărare se referă atât la bunul vândut cât și la prețul plătit .Cât privește lucrul vândut, acesta trebuie să existe, să fie determinat sau determinabil, licit și posibil, să fie proprietatea vânzătorului( art. 948,964,1310 și urm. din vechiul cod civil aplicabil raporturilor juridice deduse judecății).
Dacă vânzarea lucrului altuia reprezintă motiv de nulitate relativă, atât timp cât acest „lucrul altuia „ se pretinde a fi proprietate publică, sancțiunea o reprezintă nulitatea absolută în cond. art. 11 alin. 2 din legea 213/1998.Ori, nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, inclusiv reclamanta în cazul de speță.
Ca atare, instanța fiind investită cu nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 170/21.10.2008, respectiv a contractului de vânzare cumpărare 1570/3.06.2009, trebuia să verifice existența motivului de nulitate absolută invocat, să stabilească momentul intervenirii lui în raport de fiecare act juridic contestat, fiind necesară o expertiză topografică cu obiectivele stabilite în decizia de casare nr.386/R/ 21.10.2014.
Este adevărat, că o astfel de expertiză a fost efectuată de instanța de fond investită cu rejudecarea cauzei,însă concluziile raportului de expertiză sunt superficiale, fără să aibă în vedere dosarul de fond soluționat prin sentința civilă de partaj și raportul de expertiză întocmit cu ocazia soluționării ieșirii din indiviziune, concluziile fiind contrazise, de altfel, și prin raportul de expertiză întocmit de expertul parte, încuviințat de instanța de fond.
In aceste condiții, pentru verificarea temeiniciei acțiunii soluția care se impunea a fi dată de instanța de recurs este aceea de admitere a recursului, de casare a sentinței cu reținere spre rejudecare, în con d. art. 312 c.pr.civ., pentru efectuarea unei alte expertize topo, care să stabilească dacă obiectul certificatului de moștenitor nr.170/21.10.2008, respectiv al contractului de vânzare cumpărare nr.1570/3.06.2009 depășește obiectul sentinței civile nr. nr.573/23.01.1996 așa cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 194/A/13.02.1998 și în caz afirmativ, dacă prin această neconcordanță se încalcă dreptul de proprietate al reclamantei, invocat cu titlu de proprietate publică.
Judecător,
V. N.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 308/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 766/2015. Tribunalul... → |
|---|
