Contestaţie la executare. Decizia nr. 45/2012. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 45/2012 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 07-06-2012 în dosarul nr. 45/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 45/R/CA
Ședința publică de la 07 Iunie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. R.
Judecător C. P.
Judecător C. M.
Grefier N. C. B.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea T. M. împotriva deciziei civile nr.313/R/12.03.2012 pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata Primăria Orașului S., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat act de lipsa părților, precum și de faptul că prin serviciul registratură, s-au depus la dosarul cauzei cerere de reziliere a contractului de asistență judiciară formulată de avocat P. M., întâmpinare formulată de Primăria Orașului S. și concluzii scrise formulate de contestatoarea T. M., după care, nemaifiind alte cereri, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra contestației în anulare, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr._ reclamanta T. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria S., anularea titlului executoriu nr. T 2680/14.01.2010 și a somației de executare silită nr. 2679/14.01.2010.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că titlul și somația sunt nelegale, întrucât nu i s-a transmis nicio decizie de impunere, iar impozitul s-a stabilit într-un cuantum care nu se regăsește în nici un normativ de impozitare. Conform numerelor de înregistrare, somația este întocmită anterior emiterii titlului executor. Există contradicție în ce privește termenele de plată. Sumele datorate sunt calculate începând cu anul 2005 când clădirea nu exista, fiind edificată în 2007-2008.
În cauză a formulat întâmpinare pârâta Primăria S., solicitând respingerea acțiunii, întrucât decizia de impunere nr._/13.10.2008 a fost comunicată reclamantei, somația a fost emisă în aceeași dată cu titlul executor, termenul până la care s-au calculat creanțele fiscale este 13.01.2010 și nu 31.12.2010 cum a precizat contestatoarea. Construcția a fost identificată la inspecția fiscală din 2005, fiind construită fără autorizație, iar în perioada 2007-2008 s-a obținut autorizația pe numele contestatoarei.
Prin sentința civilă nr. 513/29.03.2010 s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului M. - Secția C. administrativ, cu motivarea că reclamanta solicită anularea unui act fiscal emis de Primăria S..
Prin decizia nr. 623/10.06.2011 Tribunalul M. a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei S., a constatat conflict negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului către Curtea de Apel C. pentru soluționarea conflictului. Tribunalul a reținut că prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată, reclamanta T. M. contesta somația nr. 2679/14.01.2010 și titlul executoriu nr. T2680/14.01.2010 emise de pârâta Primăria orașului S. în dosarul de executare nr.1292/2010.
Conform acestor înscrisuri, pe numele reclamantei s-a calculat pe perioada 2005-2009 impozit pe teren curți construcții intravilan în cuantum de_,36 lei la care s-au adăugat majorări de întârziere de 9663,25 lei și penalități de 22,81 lei, în total suma imputată fiind de_,42 lei.
În scopul recuperării sumei susmenționate, pârâta a emis somația nr. 2679/14.01.2010. În cuprinsul somației s-a menționat ca în cazul în care reclamanta nu achită suma imputată în termen de 15 zile de la comunicarea somației se va proceda la executarea silită.
Potrivit dispozițiilor art. 400 cod procedură civilă raportat la art. 172 și urm. O.G. nr. 92/2003, competența de soluționare în primă instanță a contestației formulate împotriva executării silite propriu-zise și a contestației care vizează lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicție revine judecătoriei. În acest caz, s-a stabilit o procedură derogatorie care impune și respectarea anumitor termene.
Referitor la temeiurile de drept invocate de prima instanță, s-a reținut ca dispozițiile art. 209 alin. 1 lit. a, art. 218 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 –Codul de procedura fiscala vizează mai multe contestații inclusiv cele privitoare la impozite cu condiția ca obiectul să-l reprezinte un act fiscal. Mai mult, în aceste cazuri, legiuitorul a prevăzut o procedură specială obligatorie și anterioară sesizării instanței de contencios administrativ iar nerespectarea acesteia produce anumite consecințe .
Pe de altă parte, prima instanță nu a prezentat o argumentație din care să rezulte concluzia că somația nr. 2679/14.01.2010 reprezintă un act fiscal.
În concluzie, atâta vreme cât se contestă somația nr. 2679/14.01.2010 și titlul executoriu nr. T 2680/14.01.2010 emise de pârâta Primăria orașului S. în dosarul de executare nr. 1292/2010, tribunalul a apreciat că obiectul cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizată îl reprezintă contestație la executare silită propriu –zisă, instituție reglementată de art. 172 și urm. din O.G. nr. 92/2003 iar competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei S..
Soluționând conflictul negativ de competență în temeiul art.22 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea de Apel C. a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei S., pe motiv ca obiectul contestației formulată de reclamantă îl constituie somația nr. 2679/14.01.2010 și titlul executoriu nr. T 2680/14.01.2010 emise de pârâta Primăria orașului S. în dosarul de executare nr. 1292/2010.
Aceste acte nu sunt nici acte administrative în sensul definit de art. 2 alin. 1 lit. c din Legea 554/2004 și nici acte administrativ-fiscale în sensul definit prin art. 41 cod procedură fiscală, titluri de creanță în accepțiunea art. 110 alin. 3 cod procedură fiscală, deoarece nu stabilesc, modifică sau sting drepturi și obligații fiscale ci constituie acte de executare.
Din acest punct de vedere trebuie făcută distincția între titlul de creanță sau actul administrativ-fiscal ce poate fi contestat potrivit procedurii prevăzute de art. 205 și următoarele cod procedură fiscală ce atrage controlul judecătoresc al instanței de contencios administrativ și actele de executare cum sunt titlurile executorii definite de art. 141 cod procedură fiscală și somațiile de executare emise pe parcursul executării silite.
Având în vedere că titlul executoriu și somația sunt acte juridice de executare, contestarea executării lor atrage potrivit art. 172 din Codul de procedură fiscală, coroborat cu art. 400 alin. 1 și art. 373 alin. 2 cod procedură civilă competența judecătoriei ca instanță de executare dar și ca instanță cu plenitudine de jurisdicție potrivit art. 1 pct. 1 cod procedură civilă.
Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria S. sub nr._ .
Prin sentința civilă nr.1596/14.11.2011, Judecătoria S. a respins contestația la executare formulată iar pentru a dispune astfel, a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată, reclamanta T. M. contesta somația nr. 2679/14.01.2010 și titlul executoriu nr. T2680/14.01.2010 emise de pârâta Primăria orașului S. în dosarul de executare nr.1292/2010.
La baza întocmirii titlului executoriu contestat a stat decizia de impunere nr._/13.10.2008, care nu a fost contestată de către reclamantă, conform art. 209, 218 din OG 92/2003.
Față de dispozițiile art. 205 si următoarele din OG nr. 92/2003, nu pot fi invocate apărări de fond în cadrul contestației la executare, iar potrivit dispozițiilor art. 399 pct. 3 Cod procedură civilă, „în cazul în care executarea se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede o altă cale de atac”.
Din actele de la dosar a rezultat că împotriva deciziei de impunere este prevăzută o cale de atac (contestație la organele administrative fiscale și ulterior contestație împotriva deciziei astfel pronunțate de acestea, de competența instanțelor de contencios administrativ), iar contestatoarea nu a urmat această procedură.
Nefiind investită cu soluționarea unei contestații formulate în conformitate cu dispozițiile titlului IX din OG nr. 92/2003, instanța nu poate face verificări cu privire la sumele înscrise în decizia de impunere.
Împotriva susmenționatei sentințe, în termen legal a declarat apel contestatoarea T. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, modificarea somației de executare și a titlului executoriu.
A precizat că la data de 14.01.2010 a primit somația de executare nr.2679 emisă de Primăria S. fără titlu executoriu, acesta fiind emis ulterior somației, purtând nr.T 2680 din aceiași dată. Mai mult și somația de executare și titlul executoriu au fost emise fără emiterea în prealabil a unei decizii de impunere, sau fără comunicarea acesteia pentru a putea fi contestată pe cale administrativă ca ulterior să poată ataca decizia la instanța de contencios administrativ.
Instanța de fond în mod nelegal și netemeinic, interpretând greșit probele administrate în cauză, a constatat neîndeplinită procedura prealabilă, a respins contestația fără să arate modalitatea excepției din motivare, pronunțându-se printr-o respingere a contestației ca și cum ar fi judecat fondul cauzei, deși analiza de fond nu a fost efectuată.
Pe fondul cauzei se poate observa cu mare ușurință că decizia de impunere și somația de executare cuprind sume datorate cu titlul de impozit pe clădiri, fiind impusă în acest sens casa de locuit începând cu anul 2005 deși această casă a fost edificată între anii 2007-2008.
În concluzie, a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, admiterea contestației, să se constate nulitatea somației de executare și a titlului executoriu emise fără îndeplinirea formelor legale și fără temei în ceea ce privește cuantumul creanței.
La data de 27.02.2012 calea de atac a apelului a fost recalificată în recurs iar părțile au fost citate în noua calitate.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului întrucât somația și titlul executoriu au fost emise în aceiași zi, iar decizia de impunere emisă la data de 13.10.2008 sub nr._ a fost însușită de aceasta sub semnătură.
Prin decizia nr. 313/R/12.03.2012, în raport de criticile aduse, de actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Potrivit art.172 alin.1 cod procedură fiscală persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii, iar potrivit alin.3, contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Așadar în cadrul contestației la executare se pune în discuție legalitatea actelor de executare și nu se verifică titlul executoriu în situația în care legiuitorul nu a prevăzut o cale specială pentru aceasta.
În cauză, titlul executoriu este întocmit urmare emiterii deciziei de impunere nr._/ 13.10.2008 și împotriva căreia trebuia formulată contestație potrivit art.205 și urm. din OG nr.92/2003. Faptul că nu i-a fost comunicată această decizie nu poate fi verificată de instanța civilă întrucât ar excede dispozițiilor art.172 alin.1 cod procedură fiscală, iar pe de altă parte nimic nu împiedică contestatoarea să invoce oricând apărări de fond pe calea contestației prevăzută de art.205 și urm. din OG nr.92/2003.
În ceea ce privește legalitatea actelor de executare reprezentate de somație și titlul executoriu deși se constată că la data de 14.01.2010 a fost emisă somația de executare cu nr.2679 și titlul executoriu cu nr.2680, ordinea numerelor celor două acte de executare ar fi trebuit să fie inversă întrucât mai înainte se întocmește titlul și ulterior se emite somația, tribunalul a apreciat că, întrucât sunt întocmite în dosarul de executare nr.1292/14.01.2010, constituit ca urmare a neachitării sumelor stabilite cu titlu de impozit pe imobile, nu este afectată valabilitatea acestor acte de executare.
Față de toate acestea apreciind că sentința instanței de fond este legală și temeinică actele de executare emise fiind de asemenea legale și că recursul este nefondat sub toate aspectele invocate, în baza art.312 alin.1 cod procedură civilă, acesta a fost respins.
Împotriva acestei decizii, T. M. a formulat contestație în anulare susținând că, titlul executoriu și somația au fost emise fără emiterea în prealabil a unei decizii de impunere,sau fără comunicarea acesteia pentru a fi contestată și prin urmare neavând decizia de impunere singura cale de atac era calea contestației la executare.
Arată că atât instanța de fond cât și instanța de recurs,interpretând greșit probele administrate în cauză,constată neîndeplinită procedura prealabilă conform OG nr.92/2003 și respinge contestația pronunțându-se printr-o respingere a contestației ca și cum ar fi judecat fondul cauzei deși nu a fost analizat fondul.
Mai susține contestatoarea că instanța de recurs fără a verifica veridicitatea susținerilor sale, a preluat motivarea unică și ambiguă a instanței de fond și a respins recursul, cu consecința menținerii sentinței atacate, în totalitate, în sensul respingerii acțiunii, fără a efectua verificări de fond.
Contestația nu a fost întemeiată în drept.
Analizând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate tribunalul o apreciază ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În lipsa unui temei juridic față de cuprinsul cerere de contestație aceasta va fi analizată prin prisma motivelor arătate la art.318 C.pr.civ. și potrivit căruia hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Trebuie reținut că această contestația în anulare este o cale de atac extraordinară,de retractare,comună și nesuspensivă de executare și care are în vedere hotărâri irevocabile cu precizarea că cea specială întemeiată pe disp.art.318 are în vedere numai hotărârile judecătorești pronunțate în recurs și că în cadrul acesteia trebuie analizat fie greșeala materială, fie nepronunțarea instanței de recurs asupra unui motiv din cele prev.de art.304 C.pr.civ..
În legătură cu primul motiv se impun anumite precizării.
Astfel greșeală materială evidentă reprezintă erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului,ca respingerea unui recurs ca tardiv,anularea greșită ca netimbrat,etc.pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.Fiind vorba de un text de excepție,noțiunea de greșeală materială nu trebuie interpretată extensiv și deci pe această cale nu pot fi îndreptate greșeli de judecată,de apreciere a probelor,de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
În acest sens se cuvine a menționa dec. nr.440/1979T.S.,secția civilă,prin care se stabilește că greșeala materială poate consta în neobservarea de către instanță a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nici o judecată .Când însă instanța a cunoscut existența și conținutul actului și a făcut asupra lui o apreciere,nu mai poate fi vorba de o greșeală materială în sensul legii ci eventual o greșeală de judecată care nu poate fi îndreptată de către instanță prin retractarea hotărârii.
Prin urmare această cale de atac extraordinară tinde la anularea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine făcută ci doar pentru aspecte procedurale, aspecte care au determinat soluția instanței.
În cauză instanța constată că la judecarea recursului nu s-a strecurat o greșeală materială și că cele susținute de contestatoare sub aspectul interpretării greșite a probelor administrate nu se circumscrie celor arătate mai sus.
În ceea ce privește neanalizarea motivelor de recurs.
A nu se pronunța asupra motivele de recurs sau asupra unui motiv de recurs înseamnă a nu analiza unul din motivele prev.de art.304 C.pr.civ. și nu a nu se pronunța asupra tuturor argumentelor părților,instanța de recurs putând printr-o singură motivare,care să privească argumentele din recurs,să se pronunțe asupra lor.
În cauză se constată că instanța de recurs nu s-a limitat doar la a prelua motivarea instanței de fond ci în cuprinsul deciziei se face o analiză a motivelor de recurs și care au privit lipsa decizia de impunere cât și legalitatea actelor de executare instanța arătând că deși s-a constatat că la data de 14.01.2010 a fost emisă somația de executare cu nr.2679 și titlul executoriu cu nr.2680, ordinea numerelor celor două acte de executare ar fi trebuit să fie inversă întrucât mai înainte se întocmește titlul și ulterior se emite somația, totuși a apreciat că, întrucât sunt întocmite în dosarul de executare nr.1292/14.01.2010, constituit ca urmare a neachitării sumelor stabilite cu titlu de impozit pe imobile, valabilitatea acestor acte de executare nu a fost afectată.
Pentru aceste considerente apreciind că instanța de recurs s-a pronunțat asupra motivelor invocate de recurenta contestatoare, în baza art.318 și 320 C.pr.civ.,va respinge contestația în anulare formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea T. M. împotriva deciziei civile nr.313/R/12.03.2012 pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata Primăria Orașului S., având ca obiect contestație la executare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Iunie 2012.
Președinte, V. R. | Judecător, C. P. | Judecător, C. M. |
Grefier, N. C. B. |
Redactat V.R.07.07.2012
Tehnoredactat N.C.B., Ex.2/ pag,
Cod operator 2626
| ← Fond funciar. Decizia nr. 168/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Fond funciar. Decizia nr. 796/2012. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
