Fond funciar. Decizia nr. 807/2012. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 807/2012 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 22-06-2012 în dosarul nr. 807/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 807/R
Ședința publică de la 22 Iunie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător M. C. O.
Judecător C. M.
Grefier T. I.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenții – petenți P. (P.) C. M., prin mandatar B. C., C. A. și C. I., în calitate de moștenitoarea ale petentului C. M. împotriva sentinței civile nr.2530 din 09.04.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimatele C.J.F.F. M., C. L. de F. F. B. M., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns mandatar B. C. și avocat P. Teluța, pentru recurenții-petenți, lipsă fiind intimatele.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat P. Teluța, pentru recurenții-petenți, solicită admiterea recursului formulat și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii precizate. Fără cheltuieli de judecată. Arată că, prima instanță nu a ținut seama de înscrisurile depuse în dovedirea dreptului de proprietate al autorului petentelor, fost moșier care a fost condamnat de autoritățile comuniste, toate terenurile fiindu-i expropriate.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față;
P. cererea înregistrată la Judecătoria Drobeta Turnu Severin, la data de 18.10.2011 și înregistrată sub nr._, petenții P. (P.) C. M. și C. M. au solicitat în contradictoriu cu intimata C. județeană de fond funciar M., anularea hotărârii Comisiei județene nr.360 din 19.09.2011, reconstituirea dreptului de proprietate asupra pădurii B. M. și obligarea comisiei județene la emiterea titlului de proprietate asupra pădurii B. M..
În motivarea plângerii petenții au susținut că s-a solicitat de către moștenitorii lui D. B. reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 300 ha pădure aflată pe raza localității B. M., comisia locală de fond funciar a admis cererea, înscriind pe moștenitori în anexa corespunzătoare, iar comisia județeană a invalidat hotărârea comisiei locale.
În dovedirea plângerii petenții au depus la dosar hotărârile nr.307 din 19.09.2007, nr.358 din 22.07.2011, nr.360 din 19.09.2011 ale C. M., copie extras de pe tabloul statistic nr.2 al pădurilor pe clase de vârstă și categorii de proprietari, adresele nr.366/C din 28.02.2006, nr.1445/C din 2.11.2007 ale Direcției județene M. a Arhivelor Naționale, tabel nominal cuprinzând foștii proprietari și moștenitorii acestora cărora li se reconstituie dreptul de proprietate la cerere conform Legii nr.1/2000.
La 21.11.2011 s-a depus o precizare de acțiune cu privire la părți, la obiectul cererii, la motivarea în fapt și drept.
S-a solicitat introducerea în cauză a numitelor C. A. și C. I., moștenitoare ale numitului C. M. în calitate de petente și a Comisiei locale de fond funciar B. M. în calitate de intimată.
S-a precizat că terenul pretins a fost identificat ca fiind liber și nesolicitat de alte persoane, anexa nr.37 întocmită de comisia locală a fost avizată de ocolul silvic, iar comisia județeană nu-și motivează hotărârea de invalidare a hotărârii comisiei locale.
P. încheierea din 21.11.2001 au fost introduse în cauză C. A. și C. I., moștenitoare ale numitului C. M., în calitate de petente și a Comisiei locale de fond funciar B. M. în calitate de intimată.
C. județeană de fond funciar M. prin Instituția Prefectului a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, susținând că înscrisurile depuse nu fac dovada continuității dreptului de proprietate în perioada 1939-1949.
La termenul din 12.12.2011 petenții au depus la dosar arborele genealogic al familiei B., acte de filiație.
La cererea instanței, C. locală de fond funciar B. M. a depus la dosar documentația ce a stat la baza înscrierii petenților în anexă, respectiv hotărârea din 22.08.2007, proces verbal al ședinței comisiei locale, cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, copie extras de la Arhivele Naționale.
Direcția Silvică M. a comunicat instanței faptul că nu deține documente ce privesc pe deținătorii de păduri de pe raza comunei B. M. anterior anului 1948.
La termenul din 30.01.2012 a fost audiat în calitate de martor numitul V. D., propus de petenți, care a susținut că din povestirile tatălui său cunoaște că numitul D. B. avea pădure ce ținea de la B. M., B. M. până la Țigănași, Izvoru F.. A mai susținut că după venirea comuniștilor pădurea a fost preluată de stat.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin sentința civilă nr. 2530 din 09.04.2012 a respins plângerea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că petenții au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr.247/2005 pentru suprafața de pădure de 300 ha situată pe raza localității B. M. ce se pretinde că ar fi aparținut autorului lor D. B..
Pentru dovedirea existenței și întinderii dreptului au depus la dosar o copie extras de pe un tablou statistic al anilor 1942-1943 în care era înscris proprietar D.M. B. cu suprafața de 300 ha păduri, numele pădurii fiind B. M. în .>
Petenții au depus și un înscris potrivit căruia în urma verificării opiselor cu acte transcrise la grefa Tribunalului M. – Secția I, s-a constatat că în perioada 1943-1949 nu s-a înregistrat nici un act de vânzare cumpărare între B. D. ca vânzător și alte persoane, pentru vânzări de terenuri agricole sau forestiere în . localități în care numitul avea proprietăți.
Totodată s-a depus și un înscris potrivit căruia în perioada 1939-1943 statul român nu figurează înregistrat ca proprietar de păduri în .>
Apreciind asupra acestor înscrisuri prin prisma art.6 alin.1 ind.2 din Legea 1/2000, instanța constată că aceste înscrisuri, nefiind însoțite de titlurile de proprietate au valoare declarativă cu privire la proprietate.
Cât privește prezumția ca mijloc legal de probă, instanța nu poate trage o concluzie certă cu privire la existența și menținerea proprietății numitului D. B. în perioada 1943-1948 întrucât înscrisul eliberat în urma consultării opiselor vorbește doar de actele de vânzare cumpărare nu și despre alte modalități legale de transfer de proprietate, iar înscrisul referitor la înregistrarea statului ca proprietar de păduri în . raportează la perioada anterioară anului 1943, ci nu ulterioară acestui an.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au formulat recurs petentele P. (P.) C. M., C. A. și C. I., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie pentru motivele prevăzute de art. 304 pct.7 și 9 cod procedură civilă.
În motivele de recurs susține că soluția pronunțată raportat la probele administrare în cauză nu poate fi calificată decât ca un refuz al instanței de aplica legea în sensul reconstituirii dreptului de proprietate, iar ea le încalcă dreptul de proprietate, astfel cum acesta este reglementat de art.1 din Primul Protocol Adițional la CEDO, ca și dreptul la un proces echitabil.
Au arătat că, în dovedirea dreptului de proprietate al autorului, au depus mai multe înscrisuri, înscrisuri pe care prima instanță le-a avut în vedere parțial, respingând acțiunea pe considerentul că au doar valoare declarativă prin prisma art.6 alin.1 ind.2 din legea 1/2000, ori autorul V. T., în comentariul acestui articol a arătat că, prin sintagma „valoare declarativă”, legiuitorul a avut în vedere că astfel de înscrisuri fac dovada proprietății terenului solicitat până la proba contrară, iar în cauză o astfel de probă nu a fost făcută.
Intimatele nu au depus întâmpinare.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor aduse și în raport de dispozițiile art.304 ind.1 c.pr.civ. se constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
P. plângerea dedusă judecății, astfel cum aceasta a fost precizată la data de 21.11.2011 petenții au solicitat anularea hotărârii nr.360/19.09.2011 a Comisiei Județene de fond funciar și reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței, în motivare susținând că această suprafață a aparținut autorului B. D., astfel că nu se justifică refuzul C.
Cu înscrisurile depuse în cauză, reclamanții au făcut dovada calității lor de moștenitori ai autorului D. B., precum și a faptului că, în temeiul legii 247/2005 s-au adresat CLFF B. M. cu cererea de reconstituire ce viza suprafața de 300 ha pădure de pe urma acestui autor.
Probatoriul administrat a relevat și că, în procedura administrativ jurisdicțională prevăzută în materie de fond funciar, pârâta CLFF B. M. a identificat suprafața de pădure solicitată de petenți și a înaintat către C. M. propunerea de validare potrivit anexei 37,aceasta însă a fost respinsă, fără nicio motivare, prin hotărârea supusă de petenți prezentului control judiciar.
Din înscrisul emis de Arhivele Naționale-Direcția județeană M. și intitulat copie extras de pe tabloul statistic al pădurilor pe clase de vârstă și categorii de proprietari, rezultă că în anii 1942-1943, autorul petenților a figurat ca proprietar al unei suprafețe de 300 ha pădure pe raza comunei B. M., de asemenea, celelelalte înscrisuri depuse fac dovada continuității acestor terenuri în patrimoniul acestuia până la momentul exproprierii, expropriere ce a avut loc prin decretul nr.83/02.03.1949, aspect ce rezultă din fișa personală a autorului, persoană condamnată politic de regimul comunist(fila 31), precum și din notele informative aflate în arhiva CNSAS(filele 55-63).
Contrar considerentelor exprimate de prima instanță, se reține că, deși cu o valoare declarativă, înscrisurile mai sus enunțate nu pot fi ignorate în demersul petenților de a obține reparația materială a restituirii suprafeței de pădure ce a aparținut autorului lor câtă vreme, acestea nu au fost combătute prin probe de forță similară care să fi fost produse de către deținătorul actual al terenului sau de către terții ce tăgăduiesc dreptul de proprietate, în acest sens fiind chiar alineatul 1ind.4 al art.6 din legea 1/2000 .
Cum, în speță ,cele două comisii nu au produs probe cu care să tăgăduiască dreptul de proprietate al autorului, instanța constată că petenții au făcut dovada deplinei proprietăți a lui D. B. asupra suprafeței de 300 ha pădure situată în .>
În temeiul celor expuse, apreciind asupra îndreptățirii petenților la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 300 ha pădure, urmează a fi admis recursul și modificată sentința în sensul admiterii plângerii precizate, urmând a se dispune anularea hotărârii nr.360/ 19.09.2011 dată de C. M. cu privire la cererea petenților, precum și reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea acestora asupra acestei suprafețe pe amplasamentul identificat de CLFF B. M. în anexa la propunerea de validare(fila 15 dosar fond).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurenții – petenți P. (P.) C. M., prin mandatar B. C., C. A. și C. I., în calitate de moștenitoarea ale petentului C. M., împotriva sentinței civile nr.2530 din 09.04.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimatele C.J.F.F. M., C. L. de F. F. B. M..
Modifică sentința.
Admite plângerea precizată.
Anulează hotărârea C. M. cu privire la cererea petenților (pct.24) și dispune reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petenților asupra unei suprafețe totale de 300 ha teren forestier pe amplasamentul identificat de CLFF B. M. în anexa la propunerea de validare.
Obligă C. să emită titlu de proprietate pentru această suprafață.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.06.2012, la sediul Tribunalului M..
Președinte, A. M. | Judecător, M. C. O. | Judecător, C. M. |
Grefier, T. I. |
M.A./ T.I. – 2 ex.
Jud. fond G. D.
02.07. 2012 – cod operator 2626
| ← Fond funciar. Decizia nr. 796/2012. Tribunalul MEHEDINŢI | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 135/2012.... → |
|---|
