Contestaţie la executare. Decizia nr. 1287/2012. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1287/2012 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 08-11-2012 în dosarul nr. 1287/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1287/R
Ședința publică de la 08 Noiembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător V. R.
Judecător C. P.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta-contestatoare S. L. împotriva sentinței civile nr.5629/04.09.2012 pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.severin în contradictoriu cu intimata S. P. Și De Asistență S. D. T. S., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatoarea și consilier juridic E. D. pentru intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, contestatoarea depune la dosar un set de înscrisuri(adresa nr.4608/02.11.2012 emisă de DSP M., decizia nr.132/02.11.2009, decizia nr.14/24.02.2010, decizia nr.20/02.02.2011, act adițional la contractul de muncă nr.3905/31.07.2009, norme metodologice).
Consilier juridic E. D., pentru intimată, depune la dosar delegația de reprezentare și întâmpinare, copia acesteia fiind comunicată contestatoarei.
Contestatoarea nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții ridicate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Contestatoarea solicită admiterea recursului întrucât punerea în executare s-a făcut fără respectarea dispozițiilor legale.
Consilier juridic E. D., pentru intimată, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
La data de 20.12.2011 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului M., contestația la executare formulată de contestatoarea S. L. în contradictoriu cu intimatul S. P. și de Asistență S. prin care a solicitat lămurirea aplicării titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 1152/25.05.2011 pronunțată de Tribunalului M..
În fapt, a arătat că prin sentința sus menționată s-a dispus admiterea în parte a acțiunii în contradictoriu cu pârâtul S. P. și de Asistență S. și a fost obligat pârâtul la reîncadrarea reclamantei în tranșa de vechime de peste 20 de ani începând de la 11.12.2010 și la acordarea sporului de 25% cu începere de la aceeași dată. Pârâtul a mai fost obligat să cuprindă în salariul de bază stabilit conform Legii nr. 330/2009 și cuantumul lunar aferent primelor de stabilitate de care reclamanta a beneficiat în anul 2009 și să plătească diferența rezultată dintre salariul de bază astfel stabilit și cel plătit.
Procedând la executarea de bună voie a acestei sentințe s-a încheiat actul adițional la contractul individual de muncă nr. 3905/31.05.2009 prin care s-a stabilit că începând cu 01.11.2011 aceasta beneficiază de un salariu de bază lunar în cuantum de 2658 lei plus cuantumul aferent sporului pentru condiții deosebite de 285 lei, corespunzător gradației 5 de vechime, clasa de salarizare 72.
A susținut că, actul adițional trebuia să menționeze ca salariu de bază lunar, conform grilei de salarizare, suma de 2808 lei conform anexei II/2 capitolul II din Normele metodologice la Legea nr. 330/2009.
Contestatoarea a precizat că modul în care angajatorul a înțeles să execute dispozițiile hotărârii, o prejudiciază întrucât, pârâtul a ținut cont doar de o parte a primei de stabilitate încasată pe primele 6 luni și nu pe întregul an și că aceasta nu a fost raportată la salariul de bază actual, aferent încadrării ca medic primar.
Totodată, a învederat că începând cu anul 2010 cuantumul lunar aferent primelor de stabilitate conform Legii nr. 330/2009 este egal cu nivelul minim al salariului de bază corespunzător funcției, gradului sau treptei profesionale, respectiv 263 lei raportat la salariul de bază lunar de 2.199 lei aferent funcției de medic primar specialitatea medicină de familie.
În dovedirea susținerilor din contestație a depus la dosar anexa nr. 1 la protocolul nr._/2009, sentința nr. 1152/25.05.2011 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, actul adițional la contractul individual de muncă nr. 3905/31.07.2009, decizia nr. 14/2010, decizia nr. 20/2011, decizia nr. 132/2009, extras din Monitorul Oficial al României partea I nr. 48/19.01.2011.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare.
S-a susținut că prevederile sentinței pronunțate în dosarul nr._ al Tribunalului M. au fost puse în aplicare prin încheierea actului adițional la contractul individual de muncă nr. 3905/2009 și începând cu data de 01.11.2011 în salariul contestatoarei a fost inclus sporul de vechime de 25% respectiv cuantumul aferent primei de stabilitate de care a beneficiat în anul 2009.
Intimata a arătat că executarea pe cale amiabilă s-a făcut cu respectarea dispozitivului sentinței nr. 1152/2011 și că începând cu data de 12.11.2009 prima de stabilitate nu s-a mai acordat, art. 41 ind. 2 din OUG 115/2004 fiind abrogat ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009 fapt ce a făcut imposibilă acordarea acestei prime pentru trimestrul II al anului 2009. Contestatoarea a beneficiat în anul 2009 de prima de stabilitate în cuantum de 1.502 lei și în atare situație cuantumul lunar aferent acestei prime a fost de 125 lei.
În drept, apărările formulate au fost întemeiate pe dispozițiile art. 115-119 și 164 codul de procedură civilă coroborat cu prevederile Legii nr. 330/2009, OUG nr. 1/2010, Legea nr. 284/2010, Legea nr. 53/2003 cu modificările și completările ulterioare, OUG nr. 115/2004.
Prin încheierea de ședință din 31.01.2012, în baza art. art. 99 alin. 5 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 387/2005 astfel cum a fost modificat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 504/21.07.2011, s-a dispus trimiterea dosarului la completul care a soluționat cauza pe fond, respectiv CMASO7D, iar prin încheierea de ședință din data de 15.02.2012 s-a dispus retrimiterea dosarului la completul inițial investit, respectiv CMASO4D.
Prin Sentința nr. 385 din 21.02.2012, a fost declinată competenta de soluționare în favoarea Judecătoriei Dr.Tr.S.. S-a reținut că, deși acțiunea este intitulată contestație la executare privind lămurirea aplicării titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 1152/25.05.2011 pronunțată de Tribunalul M., prin acțiunea de față, contestatoarea a înțeles de fapt să conteste modul de executare a sentinței susmenționate referitor la prima de stabilitate, iar potrivit dispozițiilor art. 399 alin.1 teza I Cod procedură civilă împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare și în conformitate cu art.400 alin.1 cod procedură civilă contestația se introduce la instanța de executare.
Articolul 373 alin.2 Cod procedură civilă prevede că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Or, raportând dispozițiile legale susmenționate la situația de fapt în cauza de față, s-a constatat că instanța competentă cu soluționarea cauzei de față este Judecătoria D. Tr.S.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Dr.Tr.severin la data de 26.03.2012, sub nr._ .
În baza art. 167 alin. 1 C.proc.civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică judiciară, apreciindu-le ca fiind legale, verosimile, pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
La raportul de expertiză întocmit în cauză de către expertul D. N. au fost formulate obiecțiuni, care au fost admise de către instanță, răspunsul la acestea fiind depus la dosar, la filele 54-55.
În considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, prin sentința civilă nr.5629/04.09.2012 Judecătoria Dr.Tr.S., a respins ca contestația, pentru următoarele considerente:
Contestatoarea S. L. a chemat în judecată S. P. și de Asistență S. solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea acestuia la reîncadrarea în tranșa de vechime de peste 20 de ani cu începere de la data de 11.12.2010, la acordarea sporului bănesc aferent vechimii în muncă de 25% începând de la aceeași dată, precum și obligarea angajatorului la plata primei de stabilitate aferentă perioadei 30.07.2009 până în prezent.
Prin sentința nr. 1152/25.05.2011 pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._ s-a admis în parte acțiunea reclamantei și a fost obligat pârâtul să o încadreze pe reclamantă în tranșa de vechime de peste 20 de ani cu începere de la 11.12.2010 și să-i acorde sporul de 25% cu începere de la aceeași dată. S-a respins petitul cu privire la prima de stabilite pe trimestrul IV 2009, a fost obligat pârâtul să-i cuprindă în salariul de bază stabilit potrivit Legii nr.330/2009 și cuantumul lunar aferent primelor de stabilite de care reclamanta a beneficiat în anul 2009 și să-i plătească diferența rezultată dintre salariul de bază astfel stabilit și cel plătit.
Intimatul a purces la executarea de bunăvoie a obligației stabilită prin titlul executoriu reprezentat de sentința enunțată mai sus, încheind în acest sens Actul adițional la contractul individual de muncă nr. 3905/31.07.2009 înregistrat sub nr. 7737/14.12.2011, prin care s-a prevăzut că începând cu data de 01.11.2011 S. L., medic primar, va beneficia de următoarele drepturi salariale: salariu de bază lunar 2.658 lei plus cuantumul aferent sporului pentru condiții deosebite corespunzătoare gradației 5 de vechime, clasa de salarizare 72.
Prin contestația la executare dedusă judecății, contestatoarea a arătat că modul în care angajatorul a înțeles să execute dispozițiile hotărârii o prejudiciază, întrucât acesta ține cont doar de o parte a primei de stabilitate încasată pe primele 6 luni (nu pe întregul an) și nu de faptul că aceasta ar trebui raportată la salariul de bază actual, aferentă încadrării ca medic primar.
Potrivit art. 371ind.1, obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită.
Împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, conform dispozițiilor art.399 alin.1c.p.civ., nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrăgând sancțiunea anulării actului nelegal (art.399 alin.2 c.p.civ.)
Or, în speța dedusă judecății, intimata a îndeplinit de bună voie obligațiile stabilite prin titlul executoriu, iar contestatoarea, deși s-a considerat prejudiciată prin această executare, nu a solicitat executarea silită a titlului executoriu.
Prin urmare, neexistând o executare silită a titlului executoriu, reprezentat de sentința nr. 1152/25.05.2011 pronunțată de Tribunalul M., contestația la executare apare ca fiind inadmisibilă și în consecință a fost respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A arătat că, prin sentința nr.1152/25.05.2011 Tribunalul M. a stabilit că potrivit art. 18 alin.7 din OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului „Perioada concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau de până la 3 ani în cazul copilului cu handicap constituie vechime în muncă și în serviciu, care se are în vedere la stabilirea drepturilor ce se acordă în raport cu aceasta.”, astfel că în perioada concediului pentru creșterea copilului în vârsta de până la 2 ani contractul individual de muncă este suspendat si salariatul nu prestează munca, iar angajatorul nu plătește salariul, însă textul de lege invocat mai sus recunoaște că această perioada constituie vechime în muncă, astfel că reclamanta beneficiază de spor de vechime aplicat la întreaga perioada înscrisă în carnetul de muncă cu includerea și acestei perioade la calcularea vechimii totale.
Prin includerea aceste perioade de 2 ani în calculul vechimii totale în muncă reiese că reclamanta s-ar încadra in tranșa de vechime de peste 20 de ani, urmând a beneficia potrivit art. 7 alin.1 din HG nr. 281/1993 de un spor de 25 %, motiv pentru care a fost obligat pârâtul să o încadreze pe reclamantă în tranșa de vechime de peste 20 de ani cu începere de la 11.12.2010 și să-i acorde sporul de 25% cu începere de la aceeași dată.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită obligarea angajatorului la plata primei de stabilitate aferentă perioadei 30.07.2009 până în prezent, s-a reținut că potrivit dispoziției nr. 3473/12.08.2009, în perioada 01.08._09 se mențin sporurile și alte drepturi salariale acordate personalului care asigură activitatea de asistența medicală în cabinetele medicale școlare, iar printre aceste sporuri se regăsește și prima de stabilitate stipulată de art. 41 ind.2 din OUG nr. 115/2004.
Potrivit art. 412 din OUG 115/2004 „pentru asigurarea stabilității personalul din sistemul sanitar beneficiază în trimestrul al II-lea și în trimestrul al IV-lea ale fiecărui an calendaristic de câte o primă de stabilitate al cărui cuantum și mod de acordare se stabilesc prin hotărâre a guvernului”.
În ceea ce privește includerea primei de stabilitate în salariul de baza stabilit la data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, instanța a reținut în Anexa II/2 „Unități sanitare de asistență socială și de asistență medico-socială” la rubrica NOTĂ se menționează: „În coeficientul prevăzut în coloana "Bază" sunt cuprinse: sporul de vechime în muncă, salariul de merit, sporul de prevenție și cuantumul lunar aferent primelor de stabilitate, pentru toate categoriile de personal din sistemul sanitar care au beneficiat în anul 2009 de acestea, astfel că, având în vedere ca în anul 2009 reclamanta a beneficiat de primă de stabilitate pentru trimestrul II potrivit art. 41 ind.2 din OUG nr. 115/2004, aceasta trebuie inclusă în calculul salariului de bază stabilit potrivit Legii 330/2009, motiv pentru care a obligat pârâtul să-i cuprindă în salariul de bază stabilit potrivit Legii nr.330/2009 și cuantumul lunar aferent primelor de stabilite de care reclamanta a beneficiat în anul 2009 și să-i plătească diferența rezultată dintre salariul de bază astfel stabilit și cel plătit.
Recurenta-contestatoare a arătat că, urmare a acestei hotărâri s-a încheiat actul adițional la contractul individual de muncă nr.3905/31.07.2009, act înregistrat sub nr.7737/14.12.2011 prin care s-a prevăzut ca începând cu 01.11.2011 să beneficieze de salariul de bază lunar de 2658 lei plus cuantumul aferent sporului pentru condiții deosebite corespunzătoare gradației 5 de vechime, clasa de salarizare 72, însă modul în care angajatorul a înțeles să execute dispozițiile hotărârii o prejudiciază, întrucât ține cont doar de o parte a primei de stabilitate încasată pe primele 6 luni și nu de faptul că ar trebui raportată la salariul de bază actual, aferentă încadrării ca medic primar.
Așa fiind, apreciază că soluția instanței de fond este eronată, solicitând admiterea recursului și modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, tribunalul îl apreciază ca neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.399 alin.1 C.proc.civ.împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Așadar contestația la executare este mijlocul procesual prin care părțile interesate sau vătămate prin modul de realizare a executării silite, cu neobservarea sau ignorarea condițiilor și formalităților stabilite de procedura execuțională se pot plânge instanței competente în vederea desființării sau anulării formelor sau actelor de executare nelegale.
Este adevărat că în teza a II-a se arată că poate fi promovată … împotriva oricărui act de executare…însă în aprecierea tribunalului ,față de teza I a textului,este evident că privește situația în care nu se contestă executarea silită în ansamblul său ci doar un act de executare silită. Față de acestea dar și constatând că secțiunea a VI-a „Contestația la executare” este cuprinsă în Cartea V „Despre executarea silită” tribunalul constată că intenția legiuitorului a fost ca mijlocul procedural de mai sus să fie folosit în situația executării silite.
Pentru aceste motive, cum creditorul nemulțumit de modul în care debitorul își execută obligația poate începe procedura de executare silită a titlului,tribunalul,apreciind că nu se mai impune analiza celorlalte motive invocate în cererea de recurs, în baza art.312 alin.1 și art.402 alin.2 C.pr.civ.,va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-contestatoare S. L. împotriva sentinței civile nr.5629/04.09.2012 pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.severin în contradictoriu cu intimata S. P. Și De Asistență S. D. T. S., având ca obiect contestație la executare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Noiembrie 2012.
Președinte, C. M. | Judecător, V. R. | Judecător, C. P. |
Grefier, M. B. |
Redactat V.R.25.11.2012
tehnoredactat M.B., Ex.2/5 pag,
jud.fond T. T.
Cod operator 2626
| ← Fond funciar. Decizia nr. 85/2012. Tribunalul MEHEDINŢI | Fond funciar. Decizia nr. 1290/2012. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
