Contestaţie la executare. Decizia nr. 128/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 128/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 128/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 128/A
Ședința publică de la 19 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător L. B.
Grefier M. B.
Pe rol pronunțarea asupra apelului civil formulat de către apelanta reclamantă . împotriva încheierii din 27.11.2014 pronunțată de către Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimata Direcția R. A. F. Târgu J. și A. M., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință instanței că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 17.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, după care s-a reținut apelul pentru soluționate.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 11.06.2014, sub numărul de dosar_ 14, contestatoarea . în contradictoriu cu intimatele DIRECȚIA R. A. F. TG.J. și A.J.F.P. M., a formulat contestație la executare împotriva deciziei de instituire măsuri asiguratorii emisa la data de 26.05.2014, prin care s-a dispus aplicarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor societății și poprire asiguratorie, precum si împotriva procesului-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile, solicitând desființarea acestor acte de executare.
În motivare, a arătat că în urma unui control efectuat de DIRECȚIA R. A. F. TG. J. la sediul . și al interogării administratorului societății, organele de control fiscal au emis decizia de instituire măsuri asiguratorii din data de 26.05.2014, prin care s-a dispus aplicarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor societății și poprire asiguratorie, întrucât ar exista informații că societatea a dedus în mod nelegal și că nu a declarat materia impozabilă în totalitate, existând pericolul să se sustragă de la plata obligațiilor fiscale.
A învederat instanței că această decizie nu este motivată, că nu există pericolul sustragerii de la executare pentru recuperarea sumei ce se va stabili cu titlu de impozit și nici pericolul înstrăinării bunurilor, întrucât societatea folosește bunurile mobile pentru activitățile comerciale și nu s-a sustras niciodată de la plata sumelor datorate bugetului de stat.
Contestatoarea precizează că, deși în cuprinsul deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii este redat conținutul art.129 alin.2 din OG 92/2003, instituirea măsurii asiguratorii este justificată pe considerente ce nu conduc la stabilirea existenței pericolului de sustragere de la plata impozitelor și taxelor datorate către bugetul de stat, a risipirii patrimoniului sau de ascundere/sustragere a acestuia.
Potrivit dispozițiilor art. 129 și art.172 din OG 92/2003, pentru a se justifica instituirea acestor măsuri, organul de control trebuie să aprecieze că există pericolul ca debitorul să sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, susținând că aprecierea acestui pericol nu este însă subiectivă, ci trebuie justificată prin raportare la conținutul declarațiilor fiscale și a situației financiare a debitorului, de istoria comportamentului fiscal al contribuabilului, al reprezentanților legali și al asociaților/acționarilor majoritari (mod de declarare și plată, situații de atragere a răspunderii solidare, situații de insolvență sau de insolvabilitate etc.), astfel cum rezultă din prevederile punctului 5.1.1 și 5.6 litera f din Ordinul nr. 2605/2010 emis de A.N.A.F.
Organul fiscal nu a motivat în nici un mod luarea măsurilor, neinvocând și nedovedind nici o situație concretă din care să rezulte că este îndeplinită condiția prevăzută de textul legal, respectiv aceea a existenței pericolului sustragerii, ascunderii sau risipirii patrimoniului contestatoarei, cu consecința periclitării sau îngreunării colectării.
A mai învederat că, simpla completare a unui formular tipizat de către intimată, fără ca decizia să cuprindă elemente justificative concrete, aplicabile situației contribuabilului față de care se ia măsura, nu este de natură a suplini motivarea luării unor măsuri restrictive asupra patrimoniului contribuabilului, și pune instanța în imposibilitatea de a exercita controlul de temeinicie a măsurii luate. Mai mult, în acest mod se aduce atingere dreptului de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO, având în vedere că, deși a avut loc o restrângere a dreptului de proprietate al contestatoarei, nu s-a justificat în nici un mod cauza acestei restrângeri, or în analiza respectării dreptului de proprietate de către organele statale, o importanță crucială revine proporționalității dintre ingerință și motivele care justifică ingerința în dreptul de proprietate.
Obligațiile fiscale au fost estimate la suma totală de 4.832.167 lei, însă creanțele pe care terții le au față de societatea contestatoare însumează 7.863.694,71 lei, adică de doua ori mai mult decât suma estimat ca fiind datorata, acest aspect încâlcind logica legiuitorului si a bunului simt de a-si asigura plata obligațiilor bugetare. Organul de control a considerat necesară și înființarea de poprire asiguratorie pe toatele cele 5 conturi in lei si euro ale societății, în condițiile în care se poate observa faptul ca toate plățile aferente contractelor societății se fac prin plați bancare, acest aspect ducând la blocarea activității societății si la ..
Contestatoarea a mai precizat faptul că, din cauza măsurilor dispuse de intimate, societatea nu mai poate onora contractele interne si externe aflate în derulare, acest lucru având consecințe foarte grave pentru societate începând cu penalități de întârziere, pierderea unor contracte și a clienților și terminând cu starea de insolvență pe care o creează aceste masuri asigurători abuzive.
De asemenea, a precizat că nu există și nu au existat niciodată date cu privire la intenția societății sau a administratorului de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale, obligații fiscale pe care le vor achita în momentul în care li se demonstrează faptul ca aceste sume sunt datorate, societatea având suficiente venituri pentru achitarea acestora.
In probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri.
Contestatoarea a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
La acțiune au fost atașate copiile următoarelor înscrisuri: decizie de instituire a măsurilor asiguratorii din 26.05.2014, proces-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile din 29.05.2014 și anexă.
Prin încheierea de ședință din 27.11.2014 pronunțată de către Judecătoria Drobeta Turnu Severin a fost respinsă cererea de suspendare a executării silite.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că, potrivit art. 129 alin. 2 din OG 92/2003 se dispun masuri asiguratorii sub forma sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietatea debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia când exista pericolul ca acesta sa se sustragă, sa își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea .
Potrivit art. 718 alin.1 Cod pr. civ. până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea dacă se depune în prealabil o cauțiune în cuantumul prevăzut de art.718 al. 2 și 3 Cod proc. civ. .
Astfel cum rezultă din aceste dispoziții legale, pentru a se putea dispune suspendarea executării, contestatorul trebuie să facă dovada îndeplinirii cumulative a următoarelor condiții: formularea unei contestații la executare, achitarea cauțiunii în cuantumul prevăzut de art. 718 alin.2 N.C.proc.civ. dar și motivele temeinice .
Instanța a reținut că societatea contestatoare a făcut dovada formulării unei contestații la executare, dar și a achitării cauțiunii, dar nu a dovedit motivele temeinice pentru care solicită suspendarea executării silite .
În acest sens, s-a reținut că în conformitate cu art.148 alin.6 din Codul de Procedura Fiscala, în cazul în care popririle înființate de organul de executare generează imposibilitatea debitorului de a-și continua activitatea economică, cu consecințe sociale deosebite, creditorul fiscal poate dispune, la cererea debitorului și ținând seama de motivele invocate de acesta, fie suspendarea temporară totală, fie suspendarea temporară parțială a executării silite prin poprire. Suspendarea se poate dispune pentru o perioadă de cel mult 6 luni de la data comunicării către bancă sau alt terț poprit a suspendării popririi de către organul fiscal.
Astfel că, deși s-a susținut că i-a fost paralizată activitatea prin măsurile dispuse, . nu a uzat de dispozițiile amintite, și nu a solicitat creditorului suspendarea executării silite prin poprire .
Instanța a apreciat ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării silite și pentru că bunurile sechestrate au rămas în custodia societății contestatoare și aceasta le poate folosi în activitate.
Referitor la susținerea potrivit căreia nu exista pericolul de sustragere de la urmărire, instanța a reținut că reclamanta contestatoare nu poate proba faptul negativ, iar pentru protecția eventualului sau drept creditorul este îndreptățit sa ia masuri de conservare a patrimoniului debitorului său, în speța prin luarea unor măsuri asigurătorii. Masurile asigurătorii au fost dispuse întrucât creanța nu era individualizata la momentul emiterii deciziei de instituire.
Instanța a mai constat că, după întocmirea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii emisă la data de 26.05.2014, prin care au fost sechestrate mai multe autoturisme, printre care și autoturismul marca Peugeot 406, și până la data de 10.06.2014, contestatoarea a vândut autoturismul, după cum a susținut chiar administratorul acesteia, fapt prin care sunt contrazise propriile susțineri cum că nu există pericolul de sustragere de la urmărire .
Pentru considerentele arătate, instanța a respins cererea de suspendare a executării silite, formulată de către . în contradictoriu cu intimatele DIRECȚIA R. A. F. TG.J. și A.J.F.P. M..
Împotriva încheierii din 27.11.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin a declarat apel contestatoarea . invocând netemeinicia și nelegalitatea hotărârii prin soluția de respingere a cererii de suspendare a executării, constând în sechestrarea unor bunuri mobile și în indisponibilizarea atât a unor creanțe ale clienților, cât și a sumelor prezente și viitoare din conturile supuse măsurii popririi.
În motivarea căi de atac exercitate, apelanta a susținut că sunt îndeplinite motivele temeinicie la care fac referire disp. art. 718 alin. 1 c.p.civ. pentru a se putea dispune suspendarea executării silite, față de situația de fapt în care se află apelanta contestatoare în sensul că este în imposibilitatea de a-și desfășura activitatea, neputând efectua operațiuni bancare în condițiile în care conturile îi sunt blocate, nu poate achiziționa marfă neavând cu ce să o achite, toate acestea în condițiile în care măsurile asiguratorii au fost dispuse prin estimarea unui eventual prejudiciu a cărui valoare este dublă față de cea datorată.
Apelanta a susținut că măsura durează deja de 6 luni, fără ca organul fiscal să poată stabili cu certitudine existența vreunei obligații fiscale și că actele de executare silită au un caracter vădit excesiv prin măsura dispusă în condițiile în care suma invocată de organul fiscal este_ ron, iar apelanta are de recuperat_,71 ron ceea ce încalcă principiul proporționalității în condițiile în care apelanta nu prezintă nici un pericol de sustragere fiind astfel încălcate disp. art. 6 c.pr. fiscală.
S - a arătat că prin măsura dispusă în raport de disp. art. 129 alin 2 c.pr.fiscală, organul emitent a abuzat de dreptul de apreciere conferit de lege, în lipsa unui titlu de creanță, a unei decizii de impunere, în cauză neexistând pericolul sustragerii, ascunderii sau risipiri patrimoniului de către apelantă.
Intimata ANAF a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În motivarea apărării, intimata a arătat că față de susținerile apelantei potrivit cărora menținerea măsurii asiguratorii ar paraliza activitatea societății până când se vor stabili care sunt în realitate obligațiile fiscale datorate, care la acest moment sunt incerte, putea solicita suspendarea executării în conformitate cu disp. art. 148 alin. 6 c.p.fiscală, procedură de care nu a uzat.
S-a arătat că bunurile sechestrate au rămas în custodia apelantei contestatoare putându-le folosi în desfășurarea activității și că împrejurarea că nu a fost emisă decizie de impunere nu poate afecta legalitatea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, existând temei de drept în acest sens, respectiv disp. art. 129 alin 3 din OG Nr. 92/2003 potrivit cărora luarea acestor măsuri poate fi dispusă și înaintea emiteri titlului de creanță.
Societatea apelantă în aplicarea disp. art. 201 c.p.civ., a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că în conf. cu disp. art. 148 alin. 7 și 8 c.p.fiscală nu a avut posibilitatea obiectivă de a solicita suspendarea executării în temeiul art. 148 alin. 6 c.pr.fiscală ci doar pe cale judiciară, procedura alternativă vizând doar măsura asiguratorie a popririi nu și pe cea a sechestrului dar și faptul că autoturismul marca Peugeot 406 a fost înstrăinat anterior datei de 26.05.2014 când a fost emisă decizia de instituire nr._.
Apelanta a depus la dosar copii certificate după: raport de expertiză dispus de instanța de fond în prezenta cauză, contracte pe care apelanta le are în derulare, listă furnizori, extras Revisal din care rezultă că societatea are angajați și contract de credit cu ING.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii din datat de 27.1]1.-2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin ce constituie obiect al apelului, în raport de motivele invocate, probele administrate și actele normative cu incidență în speța dedusă judecății instanța de control judiciar constată apelul ca nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate:
Prin decizia de instituire a măsurilor asigurători nr._/26.05.2014 emisă de Direcția R. A. F. Tg. J. s-a înființat sechestrul asigurator asupra a trei autoturisme proprietatea apelantei și poprirea asiguratorie asupra conturilor de disponibilități bănești deținute de aceasta la terții popriți Raiffeisen Bank Sucursala Dr. Tr S. și RIB Sucursala din C..
Din cuprinsul deciziei nr._/26.05.2014 rezultă că luarea măsurilor asigurătorii a fost justificată de împrejurarea că din analiza dosarului fiscal și a altor documente contabile există informații potrivit cărora apelanta a făcut deduceri nelegale; nu a declarat materia impozabilă în totalitate ; pe parcursul anilor 2013- 2014 au fost înregistrate în evidența financiar contabilă a societății mai multe facturi de achiziție de la mai multe societăți care nu au la bază operațiuni reale, scopul fiind acela de a crea o aparență licită a tranzacțiilor în vederea sustragerii de la plata TVA-ului aferent .
Prejudiciul estimat la bugetul statului prin înregistrarea cheltuielilor cu caracter fictiv stabilit în urma controlului fiind în sumă totală de 4.832.167 lei, din care 1.932.867 impozit pe profit și 2.899.300 lei TVA de plată.
Aceste constatări în activitatea economico - financiară a societății apelante au determinat organul fiscal să emită decizia de instituire a măsurilor asiguratorii și Procesul Verbal de sechestru asigurator nr. MH_/29.05.2014, în aplicarea disp. art. 129 alin. 2 c.p.fiscală deoarece considerându-se că sunt îndeplinite cerințele acestui text în raport de procedeul la care a apelat societatea pentru a-și diminua baza impozabilă.
Apelanta contestatoare nu a probat caracterul excesiv și disproporționat al măsurilor asiguratorii dispuse de organul fiscal, măsuri care să genereze imposibilitatea continuării sale economice.
Nu există nici un indiciu sau probă făcută de apelanta contestatoare din care să rezulte faptul că organul fiscal ar fi procedat la efectuarea unui control abuziv de natură să prejudicieze interesele economico - financiare ale societății supusă verificării.
Pe de altă parte bunurile indisponibilizate în urma înființării sechestrului asigurator respectiv cele trei autoturisme proprietatea apelantei au rămas în custodia acesteia putând fi folosite în desfășurarea activități economice.
Întrucât pentru intimată subzistă pericolul îngreunări colectării la bugetul statului a obligațiilor de plată estimate prin decizia de instituire a măsurilor asiguratorii, tribunalul apreciază că soluția primei instanțe prin care a fost respinsă cererea de suspendare a executării silite este legală, urmând a respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de către apelanta reclamantă . C. RO_, cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ..2I, . împotriva încheierii din 27.11.2014 pronunțată de către Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimata Direcția R. A. F. Târgu J. cu sediul în Tg. J., ., județul Gorj, și A.J.F.P. M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, . nr.1, județul M..
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 19 Februarie 2015
Președinte, C. M. | Judecător, L. B. | |
Grefier, M. B. |
Red. C.M./tehnored MB
4 ex/23.02.2015
Cod operator 2626
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1346/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3749/2015. Tribunalul... → |
|---|
