Contestaţie la executare. Decizia nr. 607/2016. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 607/2016 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 19-05-2016 în dosarul nr. 607/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2016:043._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 607/A
Ședința publică de la 19 Mai 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. R.
Judecător F. M.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de contestatorul S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin împotriva încheierii din data de 18.02.2016 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în contradictoriu cu intimata G. M., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței lipsa părților și faptul că apelantul-reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, față de faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către apelantul-reclamant, potrivit dispozițiilor art.394 cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și o reține pentru soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 28.10.2015 pe rolul Judecătoriei Dr. Tr. S. sub nr. 10._ contestatorul S. Județean De Urgență Drobeta Turnu Severin în contradictoriu cu intimatul G. M. a solicitat instanței să dispună anularea formelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 320/E/2015 aflat pe rolul B. C. G., precum și suspendarea executării pana la soluționarea contestației în temeiul disp. art. 691 C. pr. civ. raportat la disp. art. 708 C. pr. civ. a solicitat suspendarea executării înainte de orice înfățișare.
În fapt, au precizat că la data de 13.10.2015 a fost înregistrat la departamentul registratura din cadrul unității, sub nr._, dosarul de executare cu nr. 320/E/2015, aflat pe rolul B. C. G., prin care a fost înștiințat că s-a declanșat si încuviințarea executării silite prin toate formele de executare silita, in vederea recuperării contravalorii tichetelor de masa in funcție de timpul efectiv lucrat pe perioada martie-mai 2015 .
Contestatorul a menționat că în prezenta cauză având ca obiect contestația la executare se pune în discuție dreptul executorului judecătoresc de a aprecia singur asupra existenței și legalității cererii creditorului, caracterului cert, lichid și exigibil al creanței, întocmai ca o instanță de judecată.
Astfel, a precizat că executarea silită nu trebuie privită unilateral, numai din perspectiva creditorului și a drepturilor acestuia, ci și din perspectiva debitorului. In speță, executorul judecătoresc a apreciat în mod greșit îndeplinirea condițiilor punerii în executare, întrucât creanța nu era certă, lichidă și exigibilă, iar, în acest context, a fost încălcat și dreptul de proprietate, întrucât, „pentru o greșeală imputabilă creditorului și necorectată de executor” prin formularea unei contestații la executare este nevoit să plătească o cauțiune substanțială. În susținere contestatorul a invocat prev. art. 653 C. pr. civ.
În viziunea contestatorului, din însuși actul de creanța, în speța din titlul executoriu ce formează dosarul de executare mai sus menționat, nu rezulta o creanța a cărei existenta sa fie certa, neîndoielnică. Certitudinea creanței reprezentând o condiție pentru promovarea demersurilor procedurale: formularea unei cereri de executare silita a creanței.
Astfel, neexistând stabilita o creanța, contestatorul a precizat că B. C. G. nu putea dispune prin încheierea din 05.10.2015, în baza actelor existente la dosar la acea data, sa admită cererea formulata de creditor împotriva Spitalului Județean de Urgenta Dr. Tr. S. în vederea recuperării contravalorii tichetelor de masa pe perioada martie-mai 2015, actualizate cu indicele de inflație, precum și la plata dobânzii legale pana la plata efectiva fără a se stabili în prealabil valoarea certa a creanței.
De asemenea, a menționat faptul că această creanța nu este nici lichida neavând un cuantum precis determinat, contravaloarea tichetelor de masa nu reprezintă o suma de bani determinata în titlul executoriu conform art. 379 C. pr. civ.
S-a precizat că a fost pronunțată sentința nr. 3645/2015 în dosarul nr. 3._ înregistrat pe rolul Tribunalului M. prin care s-a admis in parte acțiunea precizata de Sindicatul Sanitas M. în numele membrilor de sindicat, fiind obligați sa plătească reclamanților contravaloarea tichetelor de masa, in funcție de timpul efectiv lucrat, pe perioada 01.03._15, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la momentul plații efective, 1a care se adaugă dobânda legala de la data scadentei si pana la plata efectiva, cu cheltuieli de judecată în valoare de 1.800 lei.
In ceea ce privește executarea titlului executoriu ce formează obiectul prezentei contestații, contestatorul a menționat că a făcut toate demersurile posibile pentru executarea lui pe cale amiabila, fără a se ajunge in faza de executare silita, fapt pentru care a achitat reclamanților tichetele de masa pentru luna martie 2015, conform OP 2645/21.09.2015 si distribuite in luna septembrie 2015 si pentru luna aprilie 2015, conform OP 2992/20.10.2015 si distribuite in luna octombrie 2015. Cu privire la tichetele aferente lunii mai 2015 s-a precizat că acestea urmează a fi achiziționate și distribuite în cursul lunii noiembrie.
Cu privire la buna credința a contestatorului a menționat că pentru achitarea debitelor stabilite de instanța de judecata, reiese din faptul ca, tichetele pe luna martie 2015 au fost achitate si distribuite înainte ca sentința civila executata sa fie redactata de către Tribunalul M.. Mai mult decât atât, au fost deja achiziționate si distribuite si tichetele pe luna aprilie 2015.
Cu privire la cheltuielile de executare a menționat că acestea nu au fost stabilite, întrucât, nu exista la dosar dovezi depuse de creditor, în condițiile legii, pentru a putea fi stabilite aceste sume de executare, mai ales ca au fost executat aproape in întregime, de buna voie titlul executoriu in discuție, înainte de a fi pus in executare.
In subsidiar, daca nu se dispune anularea formelor de executare întocmite în dosarul de executare menționat in prezenta, aflat pe rolul B. C. G., a precizat că se vor încadra în categoria cheltuielilor de executare silita numai sumele de bani dovedite ca fiind efectuate in scopul executării silite si nu cele prezumate a fi suportate, in funcție de creanța certa, lichida si exigibila, ce urmează a fi stabilita .
Totodată, a precizat că potrivit art. 723 alin. 1 C. pr. civ. cererea de executare silită trebuie exercitată cu bună-credință. Astfel, creditorul prin reprezentant, deși avea cunoștința ca unitatea spitaliceasca a îndeplinit in proporție de peste 90% din dispozițiile instanței si titlului executoriu, înainte de introducerea cererii de executare silite, nu a dorit stingerea datoriilor pe cale amiabila.
Contestatorul a subliniat și faptul că înainte de introducerea cererii de executare silita, nu a fost formulată o notificare cu privire la îndeplinirea măsurilor dispuse de instanța de judecata prin titlul executoriu menționat si nici nu a solicitat parțial contravaloarea tichetelor de masa prin cererea de executare.
În concluzie a solicitat admiterea contestației și anularea formele de executare până la soluționarea acestei contestații.
La data de 05.10.2015, înainte de a se comunica unității declanșarea urmăririi silite prin toate modalitățile de executare in baza titlului executoriu BFJ C. G. a emis si înființarea popririi asupra tuturor sumelor de bani prezente si viitoare pe care debitorul le are la toate instituțiile, si anume:
-Trezoreria Dr. Tr. S.,
-Primăria Municipiului Dr. Tr. S.,
-Casa de asigurări de Sănătate MH.
În baza art. 708 C. pr. civ. a solicitat suspendarea executării înainte de orice înfățișare.
Prin rezoluția din data de 02.11.2015 instanța a stabilit termen de judecată la data de 25.11.2016 și a dispus citarea intimatei cu copie acțiune și cu mențiunea de a formula întâmpinare, iar contestatorul cu mențiunea să precizeze dacă înțelege să solicite și suspendarea provizorie a executării silite, în baza dispozițiilor art. 719 alin. 7 C. pr. civ., sau numai suspendarea executării silite până la soluționarea contestației (art. 719 alin. 1 C. pr. civ.) și să achite contravaloarea cheltuielilor ocazionate de copierea dosarului execuțional.
În conformitate cu dispozițiile art. 717 alin. 2 C. pr. civ. s-a solicitat către B.E.J. C. G. să transmită, până la termenul fixat, copii certificate de pe actele dosarului nr. 320/E/2015.
La data de la data de 16.11.2015 B. C. G. a depus dosarul de executare nr. 320/E/2015, iar la data de 25.11.2015 contestatorul a depus cerere de precizare a acțiunii.
În considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, prin încheierea din data de 18.02.2016 Judecătoria Dr.Tr.S., a admis în parte contestația la executare, pentru următoarele considerente:
Contestatorul S. Județean de Urgență Dr. Tr. S. a solicitat anularea formelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 320/E/2015 și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
Prin cererea formulată la data de 19. 11. 2015 contestatorul a solicitat și suspendarea provizorie a executării silite, cerere care a fost admisă prin încheierea pronunțată la data de 25. 11. 2015.
Intimata nu a formulat întâmpinare sau apărări în cauză și nu a combătut susținerile contestatorului.
Prin sentința nr. 3645/2015, pronunțată în dosarul nr._ înregistrat pe rolul Tribunalului M., contestatorul a fost obligat să plătească intimatei contravaloarea tichetelor de masă în funcție de timpul efectiv lucrat, pe perioada 01.03.2015 – 31.05.2015, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la momentul plății efective, precum și la plata dobânzii legale de la data scadenței și până la plata efectivă.
Prin cererea de executare silită formulată la data de 05.10.2015 intimata a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 3645/2015 în dosarul nr._ înregistrat pe rolul Tribunalului M..
La data de 21.10.2015, anterior finalizării executării silite, contestatorul a achitat integral contravaloarea tichetelor, în sensul că a achitat și tranșa aferentă lunii mai 2015.
Potrivit art. 712 alin. (1) C. pr. civ.: ,,Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.”
Contestatorul a invocat, în principal, faptul că și-a îndeplinit obligațiile anterior comunicării somației de executare și a contestat cuantumul cheltuielilor de executare.
Prin încheierea din data de 05.10.2015 executorul judecătoresc a încuviințat executarea silită, încheierea fiind comunicată debitorului contestator la data de 15.10.2015 (fila 101), respectiv anterior îndeplinirii obligației stabilite prin titlul executoriu (21.10.2015).
După efectuarea raportului de expertiză, executorul judecătoresc a emis încheierea prin care a stabilit cheltuielile de executare la suma de 459 lei, din care 15 lei onorariu executorului judecătoresc, 250 lei cheltuieli necesare desfășurării executării silite (art. 670 alin. 3 C. pr. civ.), 100 lei onorariu avocat și 30 lei onorariu expert.
Ulterior, respectiv la data de 17.11.2015, având în vedere faptul că dosarul de executare nr. 320/E/2015 s-a conexat la dosarul de executare nr. 192/E/2015, s-a revenit asupra cuantumului cheltuielilor de executare, în acest sens fiind emisă încheierea de stabilire cheltuieli din data de 17.11.2015 (fila 135). Conform acestei încheieri debitorul contestator ar urma să achite suma de 283 lei, din care 15 lei cu titlu de onorariu executor judecătoresc, 60 lei – redactare documente, 30 lei – comunicare acte de procedură, 100 lei onorariu avocat și 30 lei onorariu expert.
Instanța nu a putut reține susținerea contestatorului, în sensul că a executat de bună voie obligațiile din titlul executoriu înainte de începerea executării silite prin achitarea contravalorii tichetelor de masă, întrucât plata s-a făcut după declanșarea urmăririi silite și după comunicarea încheierii prin care s-a încuviințat executarea silită.
Prin urmare instanța a constatat că executarea silită s-a efectuat respectându-se dispozițiile legale incidente.
Cu privire la cheltuielile de executare, stabilite prin încheierea din 17.11.2015, instanța a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 39 din Legea nr. 188/2000, executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești.
În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt: a) pentru creanțele în valoare de până la_ lei, onorariul maxim este de 10% din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
În speță, raportat la valoarea creanței (206 lei), onorariul stabilit de executorul judecătoresc, de 15 lei, se încadrează, în limita prevăzută de lege.
Referitor la cheltuielile cu titlu de onorariu avocat, instanța a reținut că acestea sunt nejustificate, la dosar neexistând chitanța privind achitarea acestei sume și nici contractul de asistență juridică în care să se prevadă scadența ulterioară. Deși cererea de executare silită este formulată prin avocat, era necesar să se facă și dovada cheltuielilor efectuate pentru a se putea solicita executarea silită a acestora.
Onorariul expertului este justificat prin depunerea raportului de expertiză și a decontului.
În concluzie, instanța, având în vedere și dispozițiile art. 712 alin. 1 C. pr. civ. potrivit cărora „împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare”, a admis în parte contestația la executare formulată de către contestator, în sensul că a modificat încheierea din 17.11.2015 privind cheltuielile de executare întocmite de B. C. G., în dosarul nr. 320/E/2015, în sensul că a înlăturat onorariul de avocat, cu consecința reducerii cheltuielilor de executare de la 283 lei la 183 lei și a dispus modificarea formelor de executare efectuate de B.E.J. C. G. în baza încheierii privind cheltuielile de executare, sub aspectul acestor sume.
Față de toate aceste considerente, instanța a admis în parte contestația la executare, a anulat parțial încheierea de stabilire cheltuieli suplimentare din data de 17.11.2015 a B.E.J. C. G. în dosarul execuțional nr. 320/E/2015, a redus cheltuielile de executare silită.
În conformitate cu dispozițiile art. 451 și art. 453 C. pr. civ. a obliga intimata la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 17 lei reprezentând contravaloare copii xerox dosar execuțional.
Referitor la cererea de suspendare a executării silite, având în vedere dispozițiile art. 719 alin. 1 C. pr. civ., conform cărora aceasta se poate dispune până la soluționarea contestației la executare, precum și faptul că, prin prezenta încheiere, a fost soluționată contestația la executare, instanța a respins-o ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată că, prin cererea formulată a solicitat suspendarea executării silite în dosarul de executare nr.320/E/2015 aflat pe rolul B. C. Gh. până la pronunțarea asupra contestației la executare.
Prin sentința nr.3645/2015 pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._ prin care s-a admis în parte acțiunea precizată de Sindicatul Sanitas M., în numele membrilor de sindicat, prin care unitatea noastră a fost obligată la plata către intimată a c/val. tichetelor de masă, în funcție de timpul efectiv lucrat pe perioada 01.03.-31.05.2015 și suma de 1800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat), pentru care s-a înființat un alt dosar de executare care a fost contestat.
În ceea ce privește executarea titlului executoriu ce formează obiectul contestației, a demonstrat cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei la instanța de fond că unitatea a achitat integral salariaților unității, tichetele de masă pentru lunile martie, aprilie, mai 2015 cu OP 2645/21.09.2015, OP 2992/20.10.2015 si OP 3013/28.10.2015 .
Menționează că, dosarul de executare a fost înregistrat la unitate la data de 13.10.2015, fiind înștiințați că s-a declanșat și încuviințarea executării silite prin toate formele de executare silită, în vederea recuperării c/val tichetelor de masă în funcție de timpul efectiv lucrat pe perioada martie-mai 2015.
În prezenta contestație la executare s-a pus în discuție dreptul executorului judecătoresc de a aprecia singur asupra existentei și legalității cererii creditorului, caracterului cert, lichid și exigibil al creanței, întocmai ca o instanță de judecată.
Executarea silită nu trebuie privită unilateral, numai din perspectiva creditorului și a drepturilor acestuia, ci și din perspectiva debitorului. În speță, executorul judecătoresc a apreciat în mod greșit îndeplinirea condițiilor punerii în executare, întrucât creanța nu era certă, lichidă și exigibilă la data înregistrării și încuviințării executării silite, iar în acest context a fost încălcat și dreptul de proprietate, întrucât “pentru o greșeală imputabilă creditorului și necorectată de executor“ prin formularea unei contestații la executare este nevoit să plătească o cauțiune.
Conform art.653 c proc. Civ. “ (1) Executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă, ( 2) Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlu executoriu, ( 3) Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea lui, ( 4) Creanța este exigibilă daca obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată “.
Din însuși actul de creanță, în speță din titlul executoriu ce formează dosarul de executare mai sus menționat, nu rezulta o creanță a cărei existență să fie certă, neîndoielnică. Certitudinea creanței reprezintă o condiție esențială pentru promovarea demersurilor procedurale, formularea unei cereri de executare silita a creanței.
Neexistând stabilită, B. C. G. nu putea dispune prin Încheierea din 05.10.2015, în baza actelor existente la dosar la acea dată, să admită cererea formulată de creditor împotriva unității în vederea recuperării c/val tichetelor de masa pe perioada martie-mai 2015.
De asemenea, creanța nu a fost nici lichidă, nu are cuantum precis determinat, c/val tichetelor de masă nu reprezintă o sumă de bani determinată în titlul executoriu, pentru determinarea debitului datorat de unitatea contestatoare este nevoie de o “deosebită socoteală” ( art.379 c.proc.civ ).
Conform Art. 379 c proc.civ.: (1) “Nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă.
(2) Daca datoria constă în suma nelămurită, urmările se vor amâna până ce, mai întâi, se va face lichidarea “.
În ceea ce privește executarea titlului executoriu ce formează obiectul prezentei contestații, unitatea a făcut toate demersurile posibile pentru executarea lui pe cale amiabilă, fără a se ajunge în faza de executare silită, fapt pentru care s-a achitat salariaților unității integral tichetele de masă (fapt ce reiese din centralizatoarele depuse la fond cu semnătura intimatei pe toate cele trei luni, cât și din copiile ordinelor de plată cu care s-au achitat tichetele).
De asemenea, un alt motiv pentru care, executarea pornită la cererea creditorului trebuie anulată, este executarea de bună voie de către debitor a obligației din titlul executoriu.
În fapt în anii 2014 si 2015 instituția spitalicească s-a aflat într-o situație economica și financiară dificilă, ceea ce a determinat imposibilitatea achitării la scadență a tichetelor de masă pentru angajați. Principala sursă de venituri a spitalelor o reprezintă sumele încasate pentru serviciile medicale prestate, iar pentru realizarea acestor venituri este necesar ca activitatea medicală prestată să fie corelată în mod real cu tariful practicat de CJAS pentru decontarea serviciilor medicale. S. are ca sursă de venituri, pentru plata tichetelor de masă solicitate în prezenta cauza de către reclamant, veniturile obținute din serviciile medicale prestate și decontate prin contractul cu Casa Județeană de asigurări de Sănătate M.. În anii 2014-2015 cheltuielile spitalului au depășit cu mult veniturile realizate, în principal din cauza necorelării fondurilor necesare desfășurării activității medicale (cheltuieli de personal și cheltuieli materiale) cu legislația aplicabilă privind valoarea serviciilor medicale prestate și decontate de CJAS M..
În acest context tichetele de masă nu au mai putut fi acordate integral salariaților, la timp. La data prezentei aceste drepturi au fost acordate până în luna septembrie 2015 (inclusiv), urmând ca în limita posibilităților financiare și a prevederii bugetare, să fie achitate și tichetele de masă restante.
Situația financiară precară a instituției a culminat cu imposibilitatea reținerii și vărsării în termenul legal de 30 zile de la scadență, a sumelor reprezentând contribuții cu reținere la sursă (Lg. 241/2005) lucru ce s-a perpetuat în anul 2015 (somațiile și titlurile executorii emise de Administrația Județeana a Finanțelor Publice M., urmare a întârzierilor la plata impozitului /contribuțiilor aferente drepturilor salariale ale angajaților și Raportul de control nr. NB 6913/29.06.2015 emis de Ministerul Sănătății).
În conformitate cu art. 1 din Lg. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, cu modificările și completările ulterioare art.1 (2) menționează că “ Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori. “
Din analiza dispozițiilor art.1 alin. 1,2 si 6 din Lg. 148/1992 astfel cum a fost modificată prin Legea 291/2013 rezultă că beneficiile prevăzute de această lege nu reprezintă pentru salariați un drept, ci o vocație ce se materializează numai în măsura în care angajatorul are prevăzute în buget sume pentru plata acestora, în acest sens fiind și statuările deciziei în interesul Lg.14/2008.
Concluzionând, unitatea nu a dorit sistarea sau întârzierea la plata tichetelor de masă, dar situația economică, precară a condus spre aceasta situație nedorită, iar obligarea la plata sumelor actualizate, cheltuielilor de executare (când unitatea a achitat de buna voie aceste tichete de masă) are ca finalitate adâncirea situației financiare deja precară, în condițiile în care cheltuielile instituției depășesc veniturile realizate, așa cum s-a constatat și în Raportul de control nr. NB 6913/2015 emis de M.S.
Pentru motivele prezentate, în condițiile în care s-a făcut dovada precarității financiare, precum și a faptului că tichetele de masă au fost acordate în limita sustenabilității acestor cheltuieli, consideră că reținerile instanței de fond au fost eronate în sensul că au fost obligați la plata unor cheltuieli de executare, care nu se justifică.
În ceea ce privește cheltuielile de executare, ele nu au fost stabilite de la început, întrucât nu au existat la dosar dovezi depuse de creditoare, în condițiile legii, pentru a putea fi stabilite aceste sume de executare, mai ales că unitatea achitase în întregime de bună voie titlul executoriu ( plata tichetelor de masă ) înainte de a fi pus în executare și a fi calculate aceste cheltuieli.
Mai mult, nu înțelege de ce nu s-a renunțat la executarea silită în acest dosar de executare, ca in cazul altor dosare ce au avut aceleași părți și același obiect. Menționează că, unitatea a achitat integral tuturor intimaților, salariați ai unității, în același timp toate tichetele de masă conform titlurilor executorii, iar Sindicatul Sanitas ca reprezentant al salariaților a solicitat renunțarea la executarea silită, anulând formele de executare la doar o parte din dosare ( conform adreselor nr. 592 din 11.12.2015 si adresei din 13.11.2015 au fost închise circa 400 dosare din cele aproximativ 600 aflate pe rolul B. C. Gh.). Unitatea a achitat pentru toți salariații în același timp aceste tichete de masă.
Față de aceste înscrisuri, nu pot înțelege de ce în dosarul ce formează speța de față – dosar nr. 324/E/2015 nu s-a renunțat la executarea silită, pentru că unitatea a achitat integral tichetele de masa, înainte ca în dosarul de executare să se stabilească suma certă, lichidă și exigibila ce trebuia executată, ața cum s-a întâmplat în toate celelalte dosare ce au același obiect.
În subsidiar, dacă nu se dispune anularea formelor de executare întocmite în dosarul de executare, se vor încadra în categoria cheltuielilor de executare silită numai sumele de bani dovedite ca fiind efectuate în scopul executării silite nu și cele prezumate a fi suportate, în funcție de creanța certă, lichidă și exigibilă ce urmează a fi stabilită.
Mai mult, în toate aceste dosare s-a dispus de către biroul executorului judecătoresc întocmirea unei expertize contabile, fără a se ține cont de faptul că tichetele de masă fuseseră distribuite și fără a se numi un expert contabil în cauză.
De asemenea, unitatea a invocat dispozițiile prevăzute de OG 22/2002 care instituie un termen de gratie de 6 luni în interiorul căruia instituția debitoare trebuie să și bugeteze sumele necesare achitării debitului. Termenul de 6 luni curge din momentul comunicării de către creditor a somației de plată. În cazul în care în cadrul termenului de 6 luni debitul nu este achitat, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și nu înaintea acestui termen, așa cum se întâmplă în speța de față.
În termenul de 6 luni prevăzut de OG 22/2002, unitatea avea posibilitatea să-și bugeteze fondurile necesare achitării debitului, pentru a nu-i fi afectată activitatea curentă ( spitalul un are fonduri atribuite pentru situații de urgență, ca în acest caz și riscă să-i fie blocată activitatea dacă i se pune poprire pe conturi) .
Față de aceste mențiuni, solicită a se observa că, somația a fost emisă în baza prevederilor Cod proc. Civ., fără a se avea în vedere prevederile OG 22/2002, la care se adăugă împrejurarea că somația emisa nu face referire la încheierea de încuviințare a executării silite, așa cum se stipulează in art. 3731 alin. 3 cod proc.civ.
În aceste condiții executorul judecătoresc a procedat la executarea silită fără a obține în prealabil încuviințarea executării silite, condiții în care se impunea suspendarea executării silite.
Prin încheierea din data de 17.11.2015, executorul judecătoresc a dispus conexarea dosarului de executare nr. 324/E/2015 la dosarul nr. 192/E/2015, iar prin încheierea din data de 17.11.2015 a stabilit cheltuielile de executare aferente acestui dosar, până la data conexării, la suma de 460,00 lei, reprezentând 330 lei onorariu executor, cheltuieli de redactare și comunicare acte de procedură, 100 lei onorariu avocat si 30 lei onorariu expert .
Potrivit art. 712 din Codul de proc. Civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare, așa cum a procedat și unitatea.
Sumele stabilite de executorul judecătoresc, considerate datorate prin încheiere, în baza legii pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulată de unitate ținând seama de probele administrate.
Nu înțeleg cum instanța de fond a reținut că nu s-a făcut dovada achitării integrale a tichetelor de masă, când unitatea a depus în copie certificată, facturile și ordinele de plată pe baza cărora s-a achitat contravaloarea tichetelor de masă pe perioada martie-mai 2015, precum și centralizatoarele pe cele trei luni cu semnăturile intimatei prin care confirma primirea integrală a acestora în funcție de timpul efectiv lucrat pe aceasta perioadă.
Unitatea a achitat tichetele de masa pentru luna martie 2015 cu OP 2645/21.09.2015 și distribuite în luna septembrie 2015, pentru luna aprilie 2015, tichetele au fost achitate cu OP 2992/20.10.2015 și distribuite în luna octombrie 2015 și pentru luna mai 2015 tichetele au fost achitate cu OP 3013/28.10.2015 și distribuite în luna octombrie 2015, așa cum reiese din înscrisurile atașate.
Instanța de fond a constatat corect că anumite cheltuieli stabilite de executorul judecătoresc au fost stabilite fără respectarea dispozițiilor legale, în sensul că a fost inclus onorariu avocat în suma de 100,00 lei precum și onorariul de expert in suma de 50,00 lei fără ca, în dosarul de executare, să fie dovezi că s-ar fi achitat astfel de onorarii, fapt pentru care instanța de fond a dispus anularea acestor sume și implicit anularea parțială a Încheierilor de stabilire a cheltuielilor de executare silită din data de 11.11.2015 și respectiv 17.11.2015 precum și a Somației emise pe data de 11.11.2015 în dosarul de executare 320/E/2015.
Față de cele expuse, solicită să se constate că unitatea a achitat integral tichetele de masă, conform titlului executoriu, fapt pentru care intimata trebuia să renunțe la executarea silita începând cu data de 29.10.2015 ( când a primit și tichetele pe luna mai 2015), pentru că acest titlu executoriu a rămas fără obiect, când trebuia dispusă și încetarea executării silite pornite la cererea creditoarei.
F. de acest aspect instanța de fond trebuia să observe că majoritatea actelor de executare dispuse în dosarul de executare nr.324/E/2015 de către B. C. Gh. au fost emise după ce unitatea achitase integral debitul datorat conform titlului executoriu (Încheierea din 17.11.2015, Somația din 11.11.2015, etc) .
În consecință consideră că, din rea voință creditorul nu a înaintat cerere de renunțare la executare pentru a nu fi ținut să achite cheltuielile de executare silită, așa cum era normal.
Arată că, sunt de acord ca în baza art.717 alin. 2 Cod proc. Civ contestatorul este obligat să achite către B. C. Gh. suma ce reprezintă cheltuieli de fotocopiere dosar executare, fiind partea interesata în soluționarea contestației, dar având în vedere prevederile art. 453 Cod proc.civ. instanța de fond trebuia să admită cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată și să o oblige pe aceasta să achite această suma ce reprezintă fotocopiere dosar executare.
De asemenea, solicită instanței să observe că unitatea a înaintat contestația la executare în termen legal, imediat ce au fost înaintate primele forme de executare la data de 28.10.2015, când deja erau achitate integral tichetele de masă, iar în dosarul de executare nu se stabilise încă o sumă certă, lichidă și exigibilă, așa cum s-a menționat în cuprinsul prezentei cereri, deci concluzionând, toate formele de executare au fost emise după achitarea tichetelor de masă conform titlului executoriu și nu este normal să suporte cheltuielile de executare .
În drept, întemeiază cererea de apel pe dispozițiile art. 466 și următoarele cod proc. Civ. pe dispozițiile art.653-657 C. proc. civ.,art. 660 C. proc. civ., art. 663 C. proc. civ.,art 691 C. proc. civ., art.701-704 C. proc. civ.,art. 708 C. proc. civ., art. 143-145 C. proc. civ., art.152 C. proc. civ., OG 22/2002.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate, în conformitate cu dispozițiile art.479 alin.1 cod procedură civilă, instanța apreciază că este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de executare silită formulată la data de 05.10.2015 intimata a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 3645/2015 în dosarul nr._ pronunțată de Tribunalului M.. Prin încheierea din data de 05.10.2015 executorul judecătoresc a încuviințat executarea silită, încheierea fiind comunicată debitorului contestator la data de 05.10.2015 .
La data de 21.10.2015, anterior finalizării executării silite, contestatorul a achitat integral contravaloarea tichetelor, în sensul că a achitat și tranșa aferentă lunii mai 2015.
Ulterior, respectiv la data de 17.11.2015, având în vedere faptul că dosarul de executare nr. 320/E/2015 s-a conexat la dosarul de executare nr. 192/E/2015, s-a emis încheierea de stabilire cheltuieli din data de 17.11.2015 (fila 122). Conform acestei încheieri debitorul contestator ar urma să achite suma de 283,00 lei, reprezentând 15 lei onorariu executor,90 lei cheltuieli de redactare și comunicare acte de procedură, 100 lei onorariu avocat și 30 lei onorariu expert.
Apelul este fondat.
Tribunalul constată în primul rând că titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 3645/2015 în dosarul nr._ pronunțată de Tribunalului M. întrucât stabilește anumite obligații bănești împotriva unei instituții publice face parte din categoria titlurilor supuse reglementării instituite de O.G. nr.22/2002, privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii,care stabilește următoarele:
Art.1 Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Art.2 Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Art.3 În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
În legătură cu normele de mai sus sesizată fiind de-a lungul timpului cu o . excepții de neconstituționalitate Curtea Constituțională a reținut prin Decizia nr.444/2003 că ordonanța instituie anumite limite ale executării, în sensul că aceasta nu se poate face asupra oricăror resurse bănești ale instituțiilor publice, ci numai asupra acelora alocate special de la buget în acest scop. Interzicerea executării silite asupra altor fonduri bănești decât cele alocate de la bugetul de stat în acest scop nu constituie o discriminare a creditorului în favoarea statului, așa cum se susține în motivarea excepției, ci o normă de protecție de interes general, fiind de neconceput ca pe calea executării silite a unui titlu executoriu să se ajungă la lipsirea unei instituții publice de resursele sale financiare destinate acoperirii altor cheltuieli decât cele stabilite prin titlul executoriu.
Pe de altă parte, prin Decizia nr. 529 din 11 octombrie 2005, Curtea a reținut că ordonanța a cărei constituționalitate este contestată are o evidentă finalitate de protecție a patrimoniului instituțiilor publice, ca o premisă indispensabilă a desfășurării activității lor în condiții optime și, prin aceasta, a îndeplinirii atribuțiilor ce le revin ca parte integrantă a mecanismului statului. Art. 44 alin. (1) din Constituție, prin care se garantează creanțele asupra statului, nu precizează că aceasta presupune executarea lor de îndată, condițiile instituite în această materie prin ordonanță, chiar dacă afectează celeritatea procedurii, nu contravin Constituției, ci urmăresc găsirea resurselor necesare pentru executarea obligațiilor.
În ceea ce privește dispozițiile art. 2 din ordonanță, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 127 din 19 februarie 2008, reținând că este adevărat că prin instituirea unui termen de 6 luni în care instituția debitoare este obligată să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată (dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri) se prelungește durata procedurii de executare a titlului. Însă, Curtea a observat că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, de exemplu, Hotărârea din 7 mai 2002, pronunțată în Cauza Burdov împotriva Rusiei, s-a statuat că, deși o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de lichidități pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare, în mod excepțional, se admite că o întârziere în executare ar putea fi justificată de circumstanțe speciale, chiar dacă regula este aceea a executării într-un termen rezonabil. Această întârziere nu trebuie să se eternizeze, astfel încât să aducă atingere substanței înseși a dreptului protejat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Dacă dispozițiile de mai sus sunt în concordanță cu dreptul de acces la instanță,sub aspectul actelor de executare pe care le poate face creditorul se impun următoarele precizări.
În primul rând se constată că la data pornirii executării silite, 05.10.2015, au fost achitate creditorului, conform OP 2645/21.09.2015, tichetele de masă pentru luna martie 2015, distribuite in luna septembrie 2015 și după data comunicării înștiințării privind începerea executării silite, conform OP 2992/20.10.2015, tichetele de masă pentru luna aprilie 2015 și distribuite in luna octombrie 2015.
Așadar, cum la data emiterii somației de plată, 26.10.2015, debitorul își executase o mare parte din obligația stabilită prin titlul executoriu ,tribunalul,față de perioada mică scursă de la data pronunțării sentinței ce constituie titlu executoriu și punerea în executare benevolă a acestui titlu, constatând că executare de bună voie nu a putut continua în același ritm din lipsa fondurilor,apreciază că executorul judecătoresc trebuia să respecte dip.art.2 din O.G.nr.22/ 2002, adică trebuia să emită somația și să aștepte o perioadă de 6 luni pentru continuarea formelor de executare.
Este adevărat, creditorul nu este obligat să aștepte executarea de bună voie ci se poate adresa executorului judecătoresc însă acesta trebuie să respecte dispozițiile privind executarea silită a instituțiilor publice în condițiile în care termenul de 6 luni a fost apreciat ca fiind compatibil cu dreptul de acces la instanță. Concluzionând tribunalul apreciază că normele enunțate mai sus se circumscriu unui interes general constând în necesitatea asigurării fondurilor instituțiilor publice pentru o mai bună administrare a statului astfel că apelantul nu putea fi executat silit într-o zi de la emiterea somației,ci doar trebuia emisă somația arătată de art.2 din O.G.nr.22/2002 urmând ca de la data acesteia în termen de 6 luni debitoarea să-și executarea obligației.
În acest context se constată că executorul că a dispus efectuarea expertizei contabile fără a aștepta expirarea termenului arătat mai sus astfel că onorariul cuvenit expertului va fi scăzut din totalul cheltuielilor de executare. Tribunalul constată că în mod corect a fost înlăturat în mod corect de către prima instanță și onorariul de avocat ca nedovedit astfel că în raport de art.476- art.478, privind limitele judecării apelului, dispoziția primei instanței de înlăturare a onorariului de avocat va fi menținută.
Întrucât la data pornirii executării silite obligația nu era executată executorul judecătoresc are dreptul la anumite cheltuieli de executare care se circumscriu următoarelor acte de executare:încuviințarea executării,emiterea somației și a încheierii de stabilire a actelor de executare,comunicarea acestora,dar și la onorariul calculat conform Ordinului M.J. 2550/2006. Tribunalul constată că în cuprinsul încheierii de stabilire a cheltuielilor d executare executorul judecătoresc menționează suma de 90 lei +TVA însă cum executorul judecătoresc nu putea decât să constituie dosarul de executare, să stabilească cheltuielile de executare și să emită somația de executare tribunalul apreciază că suma de 30 lei plus TVA, în care este inclus și onorariul de 16 lei este suficientă și proporțională cu actele de executare ce trebuiau întocmite.
Față de toate acestea cum executorul judecătoresc are dreptul la cheltuieli de executare necesare încuviințării executării, emiterea somației și a încheierii de stabilire a actelor de executare,comunicarea acestora, cât și la onorariul stabilit conform Ordinului M.J. 2550/2006, tribunalul în temei art.480 alin.2 C.pr.civ., va admite apelul, va schimba parțial încheierea din data de 17.11.2016 în sensul că, observând și suma ce reprezintă creanța de recuperat(283 lei), va anula parțial somația emisă la data de 26.10.2015 și încheierile de stabilire a cheltuielilor de executare din 26.10.2015 și respectiv 17.11.2015 în dosarul de executare silită nr.320/E/2015 de către B. C. G. și va reduce toate cheltuielile de executare la suma de 30 lei + TVA reprezentând cheltuieli redactare documente, comunicare somație, copii xerox și onorariu executor, fiind menținute în același timp celelalte dispoziții ale încheierii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil declarat de contestatorul S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin cu sediul în Dr. Tr. S., . nr. 4, C._ împotriva încheierii din data de 18.02.2016 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în contradictoriu cu intimata G. M. cu domiciliul procesual ales la cab. av. Navligu I. C., Drobeta Turnu Severin, .. 14, ., jud. M.,, având ca obiect contestație la executare.
Schimbă parțial încheierea din data de 18.02.2016 în sensul că:
Anulează parțială somația emisă la data de 26.10.2015 și încheierile de stabilire a cheltuielilor de executare din 26.10.2015 și respectiv 17.11.2015 în dosarul de executare silită nr.324/E/2015 de către B. C. G..
Reduce toate cheltuielile de executare la suma de 30 lei + TVA reprezentând cheltuieli redactare documente, comunicare somație, copii xerox și onorariu executor.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Mai 2016.
Președinte, V. R. | Judecător, F. M. | |
Grefier, M. B. |
Redactat F.M./14.06.2016
tehnoredactat M.B., Ex.4/11 pag.
jud.fond P. L.T.
Cod operator 2626
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 632/2016. Tribunalul MEHEDINŢI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5/2016. Tribunalul... → |
|---|
