Contestaţie la executare. Decizia nr. 24/2016. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 24/2016 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 23-02-2016 în dosarul nr. 24/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2016:044._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 24/R
Ședința publică de la 23 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător V. N.
Judecător C. E. C.
Grefier G. B. I.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul-contestator P. I. împotriva sentinței civile nr. 3415/12.11.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul B.R.D.-G.S.G. S. Dr.Tr.S., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat B. A. pentru recurentul-contestator, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantei recurentului-contestator.
Avocat B. A. pentru recurentul contestator solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Învederează instanței că acest dosar a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Dr.Tr.S. ca și contestație la executare ce a fost admisă. În recurs, Tribunalul a hotărât ca pe baza unei expertize contabile să se stabilească exact debitul, trimițând cauza spre rejudecare.
La momentul în care a fost trimisă cauza spre rejudecare, dosarul a avut mai multe termen și suspendări.
Prin hotărârea de casare tribunalul a dispus efectuarea unei expertize contabile, însă în momentul în care s-a judecat recursul intimatul B.R.D.-G.S.G. S. Dr.Tr.S. nu mai avea calitatea procesuală pasivă, deoarece în momentul în care s-a formulat recursul intimatul a cesionat debitul.
Avocat B. A. precizează că a ridicat această problemă în fața instanței de fond și anume că nu se impune efectuarea unei expertize contabile deoarece intimatul B.R.D.-G.S.G. S. Dr.Tr.S. își cesionase debitul, iar pentru faptul că recurentul-contestato nu a fost de acord cu efectuarea expertizei, neplătind astfel onorariul de expert, dosarul a fost suspendat.
Consideră că în mod greșit, după soluția dată în recurs împotriva încheierii de suspendare, dosarul a fost înaintat Judecătoriei spre conservare, deoarece fondul nu era soluționat, astfel că se impunea trimiterea dosarului spre rejudecare, deoarece hotărârea de casare prin care s-a dispus efectuarea unei expertize nu fusese practic aplicată.
Dacă dosarul ar fi fost trimis spre rejudecare și nu spre conservare, curgea un alt termen de perimare, termen care ar fi fost împlinit în opinia sa, în data de 06.05.2015 și nu cum a fost calculat de către instanța de fond.
Din această perspectivă avocat B. A. pentru recurentul contestator apreciază că nu impunea admiterea excepției perimării.
Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și o reține pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
La termenul de judecată din 08.04.2013, Judecătoria Drobeta Tr.S. a suspendat cauza în baza art.155 ind.1 cod procedură civilă, apreciind că desfășurarea normală a procesului a fost împiedicată de atitudinea contestatorului care nu și-a îndeplinit obligația stabilită de instanță, respectiv plata onorariului de expert.
Cauza a fost repusă pe rol la solicitarea contestatorului, iar la termenul de judecată din 28.10.2013, întrucât apărătorul contestatorului a învederat instanței că dorește soluționarea cauzei fără efectuarea expertizei ce a considerat-o neoportună atâta timp cât intimata a cesionat creanța, instanța a dispus din nou măsura suspendării în baza dispozițiilor art.155 ind.1 cod procedură civilă.
Împotriva acestei încheieri de suspendare din 28.10.2013, contestatorul P. I. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr. 186/R/10.04.2014 pronunțată de Secția I civilă din cadrul Tribunalului M. a fost respins ca nefondat, recursul formulat de recurentul-contestator P. I. împotriva încheierii din 28.10.2013 pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata B.R.D.-G.S.G. S. Dr.Tr.S., reținându-se că, așa cum rezultă din decizia nr.1167/15.10.2012, instanța de recurs a stabilit că soluționarea cauzei în lipsa unei expertize tehnice contabile care să stabilească, având în vedere clauzele contractului de credit ce reprezintă titlul executoriu, debitul efectiv datorat creditoarei, respectiv ratele nerambursate, dobânzile aferente, echivalează cu necercetarea fondului.
Tribunalul a constatat că potrivit art.315 cod procedură civilă, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Soluția consacrată de art. 315 alin. 1 din codul de procedură civilă are o justificare deplină și o legitimare incontestabilă ce decurg din însăși rațiunea controlului judiciar, dispozițiile citate limitând însă obligativitatea deciziei instanței de recurs la problemele de drept dezlegate și la necesitatea administrării unor probe.
Prin urmare, modul de interpretare a unui anumit text de lege ori aplicarea unui anumit principiu de drept, în condițiile determinate de instanța de recurs, este obligatorie pentru judecătorii fondului, iar instanța determinată să rejudece cauza nu poate să refuze o atare interpretare pe motiv că anterior judecării recursului, B.R.D.-G.S.G.a cesionat creanța către EOS KSI ROMÂNIA SA și deci B.-G. nu mai are calitate procesuală .
Față de acestea, cum până la momentul pronunțării încheierii de suspendare nu s-a stabilit lipsa calității de creditor a B.R.D.-G.S.G. instanța de fond este ținută de îndrumările date de instanța de recurs.
Cauza a fost repusă pe rol la solicitarea contestatorului, iar la termenul de judecată din 15.10.2015, instanța, în baza art. 248 Vechiul Cod de procedură civilă a invocat din oficiu excepția de perimare a acțiunii, având în vedere faptul că prezenta cauză a fost suspendată la data de 28.10.2013 din vina contestatorului, iar cererea de repunere pe rol a fost formulată la data de 09.07.2015, dosarul rămânând în nelucrare mai mult de un an din vina acestuia.
Prin sentința nr. 3415/12.11.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin a fost admisă excepția perimării invocată de instanță din oficiu și constatată perimată acțiunea formulată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 28 Octombrie 2013, când cauza a fost suspendată conform dispozițiilor art. 1551 C.pr.civ. din vina contestatorului care nu a îndeplinit obligația stabilită de instanță în sarcina sa și că de la această dată dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 1 an.
Conform prevederilor art. 248 al. 1 C.P.C., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an iar conform dispozițiilor art.252 C.P.C., perimarea se poate constata și din oficiu.
Având în vedere că în cauza de față nu s-a îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării dosarului timp de un an, instanța de fond a admis excepția perimării cererii de chemare în judecată, și a constatat perimată acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatorul P. I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, enunțând următoarele critici:
A susținut că, a formulat contestație împotriva executării silite pornite de Biroul Executorului Judecătoresc C. Ghe. în dosarul nr. 62/E/2012, executare silită începută în baza contractului de credit nr._/11.04.2008, încheiat între acesta și intimatul B.R.D.-G.S.G. S. Dr.Tr.S., prin care i-a fost împrumutată suma de_ lei.
Creditul s-a acordat pe o perioadă de 84 luni, începând cu data de 11.04.2008 și până la data de 11.04.2015.
Recurentul-contestator a contestat executarea silită și a solicitat anularea tuturor actelor de executare efectuate în Dosarul de executare nr. 62/E/2012 al B. C. G., a adresei de poprire către B. G. G. C., a procesului verbal de cheltuieli din data de 01.02.2012.
Astfel prin sentința civilă nr. 3719/23.05.2012 pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S. s-a admis contestația la executare pornită în dosarul de executare nr.62/E/2012 al B. C. G. și s-au anulat actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 62/E/2012 al B. C. G., executarea silită vizând în mod nelegal suma reprezentând întreg creditul datorat, sentință ce a fost casată cu trimitere spre rejudecare de cătrre Tribunalul M., urmare a recursulul declarat de intimatul B.R.D.-G.S.G. S. Dr.Tr.S..
În data de 15.11.2012 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Dr.Tr.S., dosarul nr._, iar la termenul din data de 25.02.2013 instanța de judecată a considerat cauza în stare de judecată și a amânat pronunțarea pentru data de 28.02.2013 când s-a repus cauza pe rol, acordându-se termen la 18.03.2013 pentru ca B. C. G. să comunice dacă după data de 12.10.2012 a continuat executarea silită în dosarul nr. 62/E/2012, dacă a fost notificată de creditoare cesiunea de creanță, dacă până la data de 12.10.2012 au fost recuperate sume din creanță și dacă au fost virate către B. și să se comunice actele care au fost realizate la dosar.
La termenul din data de 18.03.2013, cu toate că recurentul-contestator s-a opus aceste probe, a fost dispusă efectuarea unei expertize, contestatorul fiind obligat la plata onorariului expertului D. N..
Întrucât contestatorul nu a solicitat și chiar s-a opus efectuării expertizei, acesta nu a achitat onorariul în sumă de 1000 lei, astfel că în data de 08.04.2013 s-a dispus suspendarea cauzei în baza art.1551 Cod procedură civilă.
În data de 28.10.2013 în urma solicitării contestatorului de a repune cauza pe rol, instanța de judecată a dispus din nou suspendarea, întrucât nu și-a îndeplinit obligația de plată a onorariului experului.
În vederea reglementării acestei situații, în data de 13.12.2013 recurentul-contestator a declarat recurs împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea cauzei. Pe rolul Tribunalului M. s-a înregistrat dosarul nr._, iar recursul a fost respins în data de 10.04.2014.
După pronunțarea acestei decizii, recurentul-contestator consideră că grefa Tribunalului M. în mod greșit a trimis dosarul nr._, în data de 06.05.2014 la Judecătoria Dr.Tr.S. „spre conservare”, întrucât acesta era derivatul dosarului nr._, care era suspendat la acea dată, nefiind împlinit termenul de perimare, care s-ar fi împlinit în data de 28.10.2014, astfel că dosarul trebuia trimis „spre rejudecare.”
Mai mult, recurentul-contestator, susține că datorită promovării și rejudecării recursului, termenul de perimare a fost întrerupt, astfel că a început să curgă un nou termen.
Recurentul-contestator precizează că în situația în care dosarul nr._ ar fi fost în mod corect trimis Judecătoriei Dr.Tr.S., acesta era supus disp, art. 106 din Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor judecătorești: „pentru cauzele a căror judecată se suspendă, instanța verifică periodic dacă mai subzistă cauza care a determinat suspendarea, fixând în acest scop termenele de verificare. Aceste termene de verificare vor fi menționate în registrul de termene al arhivei.”
În acesta caz, recurentul-contestator, susține că ar fi putut fi observată și îndreptată eroarea de către completul de judecată.
Recurentul-contestator evidențiază că dosarul nr._ trebuia repus pe rol și citate părțile cu mențiunea îndeplinirii de către contestator a obligației fixate de instanța de judecată privind plata onorariului de expert, întrucât hotărârea din recurs nu s-a comunicat părților și practic nu există nicio altă posibilitate de a comunica părților că recursul s-a respins și dosarul este trimis Judecătoriei Dr.Tr.severin.
Vechiul cod de procedură civilă stabilea că în cazul suspendării voluntare judecata reîncepe doar dacă una din părți solicită repunerea cauzei pe rol (art.245 pct.1 C.proc.Civ) și că instanța nu poate dispune, din oficiu, repunerea cauzei pe rol, înainte de împlinirea termenului de perimare.
Înainte de promivarea recursului, contestatorul ceruse repunerea cauzei pe rol, astfel că, Tribunalul M. nu avea niciun motiv să trimită cauza spre conservare, întrucât nu se împlinise termenul de perimare.
Perimarea este o sancțiune procesuală care se bazează pe prezumția de desistare a părții de la cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată. Din cuprinsul articolului menționat rezultă că rămânerea cauzei în nelucrare și din culpa părții sunt cele două elemente esențiale care definesc judecata. Cu alte cuvinte, perimarea are, astfel, atât caracter de sancțiune a neglijenței părții, cât și caracterul unei prezumții de desistare tacită.
Recurentul-contestator consideră că în cauză se impune a se constata faptul că nu se poate reține culăa acestuia, astfel încât cauza să fie perimată de drept, potrivit dispozițiilor legale arătate și a principiului disponibilității specific procesului civil, pricina rămânând în nelucare prin trimiterea în mod greșit la instanța de fond spre „conservare” și nu pentru „rejudecare”, înainte de împlinirea termenului de perimare, știut fiind faptul că în sistemul vechiului cod de procedură civilă rămânerea cauzei în nelucrare timp îndelungat putea conduce la perimarea judecății.
Recurentul-contestator precizează că în art.249 din vechiul cod de procedură civilă, se arată că perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică interes. Astfel din interpretarea per a contrario a tezei a II-a a art.248 alin.1 cod procedură civilă, rezultă că în înțelesul acestui text de lege „culpa”părții constă în neefectuarea de acte de procedură timp de un an (deci faptă săvârșită prin inacțiune ce contravine obligației instituite de art.129 alin.1 cod procedură civilă), iar nu în împrejurarea că instanța ar putea prevede consecințele inacțiunii părții asupra cursului judecării cauzei.
De asemenea recurentul-contestator precizează că în susținerea lipsei culpei acestuia vin și dispozițiile art.261 alin.3, 3033 alin.2 și 2441 Cod procedură civilă., iar vechiul cod de procedură civilă nu conține nicio dispoziție procedurală care să limiteze durata suspendării. Rămânerea cauzei în nelucrare timp îndelungat putea conduce, în condițiile art.248 cod procedură civilă, la perimarea judecătții. În cazul suspendării legale de drept și a celei facultative cursul termenului de perimare se suspendă în condițiile art.250 cod procedură civilă.
Astfel pe vechiul cod de procedură civilă nu au fost strict instituite termene limită în care părțile să fie obligate să depună diligențele necesare pentru continuarea judecății.
În această situație, de la data de 10.04.2014 și până la data de 09.07.2015 când contestatorul a cerut repunerea pe rol a cauzei, nu se poate imputa părții că a avut vreo culpă în ceea ce privește starea de nelucrare în care a rămas dosarul nr._, pentu că în toată această perioadă, recurentul-contestator, susține că nu a primit de la instanța de judecată nicio comunicare.
În data de 09.07.2015 s-a solicitat repunerea pe rol, iar în data de 15.10.2015 recurentul-contestator precizează că a fost obligat de instanța de judecată să achite suma de 97 lei taxa judiciară de timbru pentru repunerea pe rol a cauzei.
Recurentul-contestator susține că este evident faptul că prin efectuarea acestei cereri de către acesta și plata taxei judiciare de timbru, s-a îndeplinit un act de procedură în vederea judecării procesului., iar dacă se considera că termenul de perimare s-ar fi împlinit, atunci instanța de judecată trebuia să repună dosarul pe rol în vederea perimării.
Până la data de 09.07.2015 nu a fost făcut niciun demers din partea Judecătoriei Dr.Tr.S. de a se constata perimarea dosarului, cu toate că grefa avea obligația de a verifica periodic starea acestor dosare.
În drept, și-a întemeiat cererea pe disp.art. 129, 2441, 248,261 alin.3 și 303 alin.2 cod procedură civilă. și a anexat la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru .
Intimatul B. – G. nu a depus la dosar întâmpinare.
Prin încheierea din ședința publică din data de 02.02.2016, Tribunalul M., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției I civilă din cadrul Tribunalului M..
La data de 03.02.2016 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului M. Secția I civilă dosarul sub nr._, având ca obiect contestație la executare.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor aduse și în raport de dispozițiile legale aplicabile, se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Termenul de perimare a contestației la executare pendinte a început sa curgă la data de 28.10.2013, când instanța a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art.155 indice 1 c.pr.civ, iar de la acel moment si până la data de 09.07.2015, contestatorul debitor nu a îndeplinit niciun act de procedură in vederea judecării cauzei, de natură a întrerupe cursul perimării in condițiile art. 249 c.pr.civilă.
Încheierea prin care s-a dispus suspendarea, fiind supusă, conform art. 2441 alin. 1 c.pr.civ numai recursului, care nu este suspensiv de executare potrivit art. 300 alin. 1 c.pr.civilă, isi produce efectul de întrerupere a cursului judecații chiar de la momentul pronunțării, declararea recursului împotriva acestei încheieri neputând fi considerat un act de procedură întreruptiv al termenului de perimare, ci calea de atac prevăzută de lege părții interesate pentru a supune controlului judiciar verificarea legalității măsurii de oprire a cursului judecății.
În cauză, recursul declarat de către contestator împotriva încheierii din 28.10.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Tr.S., a fost respins de Tribunalul M. prin decizia civilă nr. 186/10.04.2014, fiind confirmată astfel măsura suspendării judecării cauzei, trimiterea spre conservare de către instanța de recurs a dosarului ce a avut ca obiect legalitatea suspendării judecării contestației la executare (_ /a1) impunându-se tocmai pentru că, soluția dată respective chestiuni litigioase, era una irevocabilă, repunerea pe rol a contestației la executare neputându-se dispune din oficiu, astfel cum se sugerează prin motivele de recurs, ci numai ca urmare a cererii de redeschidere cu scopul de continuare a judecății, cerere care putea fi formulată doar de către contestator( art.155 ind.1 alin.2 c.pr.civ).
Cum însă acesta a stat în pasivitate, respectiv timp de mai bine de 1 an de la momentul suspendării cauzei nu a îndeplinit niciun act de procedură in vederea judecării acesteia, în raport de incidența dispozițiilor art.248 c.pr.civ în mod corect instanța de fond a constatat perimată contestația la executare.
Contrar susținerilor făcute de contestator în prezenta, Tribunalul reține că perimarea oricărei cereri operează de drept, prin simpla împlinire a termenului prevăzut de lege, astfel fiind, chiar dacă instanța nu a dispus din oficiu repunerea pe rol a cauzei pentru constatarea intervenirii perimării, invocarea acestei excepții în ședința publică din 15.10.2015 este perfect legală și se impunea a fi încuviințată câtă vreme, astfel cum s-a arătat, termenul de perimare era împlinit încă din data de 28.10.2014, cererea de redeschidere formulată de către contestator la data de 09.07.2015 fiind depusă după împlinirea termenului de perimare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-contestator P. I. cu domiciliul în Dr.Tr.S., ., județul M. împotriva sentinței civile nr. 3415/12.11.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul B.R.D.-G.S.G. S. Dr.Tr.S. cu sediul în Dr.Tr.S., .. 55, județul M., având ca obiect contestație la executare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Februarie 2016
Președinte, A. M. | Judecător, V. N. | Judecător, C. E. C. |
Grefier, G. B. I. |
Red. M.A./ Tehnored. G.B.I.
2 ex./29.02.2016
Cod op. 2626
| ← Fond funciar. Decizia nr. 150/2016. Tribunalul MEHEDINŢI | Fond funciar. Hotărâre din 25-02-2016, Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
