Fond funciar. Decizia nr. 150/2016. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 150/2016 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 04-02-2016 în dosarul nr. 150/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2016:043._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 150/A
Ședința publică de la 04 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. R.
Judecător F. M.
Grefier M. B.
Pe rol pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelanta-pârâtă C. L. de F. F. D. T. S. împotriva sentinței civile nr.2060/20.10.2015 pronunțată de Judecătoria D. T. S. în contradictoriu cu intimata-reclamantă Ș. B. V. și intimata pârâtă C. Județeană de F. F. D. T. S., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită, fără citare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se ia act că s-au depus la dosar prin serviciul registratură concluzii scrise din partea apelantei-pârâte și a intimatei reclamante, iar dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 28.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având în vedere complexitatea cauzei, în temeiul art.396 alin.1 cod procedură civilă a amânat pronunțarea, după care, o reține pentru soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei D. T. S. la data de 21.01.2015, sub nr._, reclamanta Ș. B. V. în contradictoriu cu pârâtele C. L. de F. F. D. T. S., C. Județeană de F. F. D. T. S., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dreptul reclamantei de proprietate pentru suprafața de 318 mp teren intravilan curți construcții situați in Mun. D. T. S., . nr.87 cu vecini N= D. I. si NC 4856, S=. si N. I., E=NC 2688 si N. I. V=M. Ș., județul M.; să fie obligată pârâta, Instituția Prefectului - Județul M. la completarea Ordinului Prefectului nr.272/F/15.12.2014 pentru suprafața de 318 mp in Mun. D. T. S., . nr.87,cu vecinii: N=D. I. si NC 4856, S=. si N. I., E=NC 2688 si N. I. V=M. Ș. .
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, părinții săi, B. G. si C. au cumpărat imobilul din mun. D. T. S.,. nr.87 in suprafața zidita de 93,25 mp si cu un teren aferent de 318 mp care potrivit art.30 din Legea nr.58/1974 a trecut in proprietatea statului, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3864 din 29.12.1976, suprafața aferenta de 318 mp rezultând din actul de dobândire al vânzătoarei S. N. transcris la nr.22 din 27.01.1960 la Tribunalul Popular Raional T. S..
În conformitate cu art.36 alin.6 din Legea nr. 18/1991, modificată și completată prin Legea nr.247/2005 a solicitat Primăriei Mun. D. T. S. întocmirea documentației necesare pentru emiterea Ordinului Prefectului, întrucât nu deținea nici un act de proprietate pentru acest teren. Instituția Prefectului Județul M. i-a admis documentația numai pentru suprafața zidita de 93,25 mp (terenul de sub casă) din totalul de 318 mp situați in . nr.87 pe considerentul ca suprafața de 318 mp nu apare menționată în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3864 din 29.12.1976 emițând Ordinul Prefectului nr.272/F/15.12.2014 .
A susținut că pentru întocmirea documentației s-a adresat unui expert în vederea efectuării unei ridicări topografice pentru a determina suprafața de teren curți construcții rezultând o suprafață de 318 mp curți construcții si 93,23 mp construcție cu vecini N= D. I. și NC 4856, S=. si N. I., E=NC 2688 și N. I. V=M. Ș..
A arătat că autorii săi, au fost în posesia terenului din 1976, urmând aceasta ca moștenitoare, în toata această perioadă neavând întreruperi de posesie sau alte evenimente prin urmare a considerat că se încadrează în prevederile art.36 din Legea nr.18/1991, republicată care la alin.(2)arată că "Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosința veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținuta din construcție." Iar la alin.(3) ca"Terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosința a terenului, proprietari ai locuințelor", urmând ca potrivit alin.6 "Atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. (2)-(5) se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situației juridice a terenurilor.»
A menționat că întrucât Instituția Prefectului - Județul M. a emis Ordinul Prefectului nr.272/F/15.12.2014 fără a-i atribui terenul aferent de 318 mp, s-a considerat îndreptățită să se adreseze instanței de judecată pentru constatarea dreptului de proprietate și completarea Ordinului Prefectului cu suprafața de 318 mp.
A menționat că, posesia nu a fost contestată până în prezent și stăpânește sub nume de proprietar, că terenul nu a fost revendicat de către alte persoane și este liber.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe art.l92,art.l94 Cod procedura civila, Legile fondului funciar, art.36 si următoarele din Legea nr. 18/1991. În caz de neprezentare, a solicitat judecarea în lipsă a cauzei, în conformitate cu prevederile art. 411,pct.(2) Cod Proc. Civ.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar în copie: act de identitate; contractul de vânzare cumpărare, autentificat sub nr.3864 din 29.12.1976; copie actul de dobândire al vânzătoarei transcris la nr.22 din 27.01.1960 la Tribunalul Popular Raional T. S.; Ordinul Prefectului nr.272/F/15.12.2014, copie schița imobil si ridicare topo.
Potrivit rezoluției din data de 26.01.2015, s-a dispus comunicarea către pârâți a cererii și înscrisurilor aferente, cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicare.
Pârâta, C. L. de F. F. D. T. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca netemeinică și nelegală.
Prin întâmpinare, pârâta C. L. de F. F. D. T. S. a invocat excepția inadmisibilității acțiunii de completare a Ordinului Prefectului nr. 272/F/15.12.2014, în sensul modificării suprafeței de teren, întrucât modificarea, rectificarea presupune exclusiv îndreptarea unor erori materiale, fără ca prin acestea sa se poată schimba întinderea dreptului de proprietate.
A susținut că modificarea suprafeței înscrise pe un titlu de proprietate, respectiv OP, nu se poate realiza prin simpla completare a suprafeței înscrise pe un titlu de proprietate valabil.
În fapt, reclamanta a solicitat constatarea dreptului de proprietate pentru suprafața de 318 mp, teren intravilan situat pe . nr. 87 și obligarea Instituției Prefectului la completarea Ordinului Prefectului nr. 272/F/l 5.12.2014 pentru suprafața de 318 mp și văzând OP menționat, a observat că reclamanta a devenit deja proprietara suprafeței de 93,25 mp din totalul de 318 mp.
A arătat că terenul solicitat de reclamanta nu a făcut obiectul contractului de vânzare –cumpărare menționat, fiind trecut in proprietatea statului in baza art. 30 din Legea nr. 58/1974 .
În urma dobândirii construcției, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3864/29.12.1976. autorii reclamantei au devenit beneficiarii unui drept de folosința asupra terenului de sub construcție in suprafața de 93,25 mp, reclamantei, moștenitoarea autorilor. B. Gh. si B. C. fiindu-i atribuită în proprietate această suprafața prin OP nr. 272/F/l 5.12.2014, în baza art. 36 alin.3 din Legea nr. 18/1991.
A arătat că, autorii reclamantei au îngrădit o suprafața mai mare de teren decât suprafața aferentă construcției dobândite prin cumpărarea imobilului în suprafața de 93.25 mp, ceea ce nu îi transformă în titulari ai dreptului de folosință a diferenței de teren solicitat, pentru a le fi aplicabile dispozițiile art. 36 al.3 din Legea nr. 18/1991 republicată. Pentru obținerea suprafeței de teren constatat în plus, reclamanta poate să închirieze sau să concesioneze legal suprafața deținută, fără acte legale, conform HCL nr.51/2003.
Întrucât ordinul prefectului a cărui completare se cere a fost emis în conformitate cu prevederile legale în vigoare și a îndeplinit condițiile prevăzute de art. 36 din Legea nr. 18/1191 a considerat că nu exista motive pentru modificarea Ordinului Prefectului nr. 272/F/15.12.2014 care a fost eliberat în conformitate cu acestea.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe prevederile art. 205 și următoarele din codul de procedura civilă, Legea 18/1991 modificată.
Ulterior, s-a dispus comunicarea întâmpinării formulate de pârâta C. L. de F. F. D. T. S. către reclamantă, cu mențiunea de a depune un răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare.
Reclamanta a formulat un răspuns la întâmpinare și precizare acțiune, prin care a arătat că în ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii formulată de pârâtă a solicitat respingerea acesteia ca nefondată, deoarece a solicitat constatarea dreptului de proprietate pentru suprafața solicitată, completarea cu suprafața netrecută în Ordinul Prefectului sau anularea și eliberarea unui nou ordin pentru întreaga suprafață de teren fiind un act subsidiar și care decurge din dreptul meu de proprietate.
A precizat acțiunea în sensul că suprafața omisă din Ordinul Prefectului este diferența dintre suprafața totala de 318 mp și suprafața atribuită prin ordinul prefectului de 93,25 mp, respectiv 214,75 mp.
A susținut că și situația sa nu s-ar încadra în art.36 alin.3, se încadrează și în prevederile art.23 din Legea nr. 18/1991, actualizată, respectiv"(l) Sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii.
(2) Suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producție.
(21) În cazul înstrăinării construcțiilor, suprafețele de teren aferente prevăzute la alin. (2) sunt cele convenite de părți la data înstrăinării, dovedite prin orice mijloc de probă.
(3)Pentru suprafața de teren agricol atribuită de cooperativa agricolă de producție ca lot de folosință, potrivit prevederilor art. 4 din Decretul-lege nr. 42/1990, nu se reconstituie sau nu se constituie dreptul de proprietate persoanei căreia i s-a atribuit, indiferent dacă acest teren se află în continuarea grădinii în intravilan sau în alt loc, în extravilan, cu excepția celor strămutați, pentru realizarea unor investiții de interes local sau de utilitate publică.
(4)Dispozițiile alin. (1) se aplică și persoanelor din zonele cooperativizate, care nu au avut calitatea de cooperator. »
Prin urmare, chiar dacă prin întâmpinare s-a solicitat respingerea acțiunii pe motiv că terenul a trecut în proprietatea statului în baza art.30 din Legea nr.58/1974 și că ar fi îngrădit o suprafață de teren mai mare decât i se cuvenea, s-a omis chiar ideea principală a art.36 respectiv faptul că terenurile aferente caselor de locuit rămase în folosința proprietarilor actuali, trec în proprietatea acestora, respectiv terenul pe care l-a folosit neîntrerupt de la data cumpărării casei îi aparține si nu poate face parte din domeniul public sau privat al Municipiului D. T. S..
În temeiul art. 254-258 C. proc. civ a fost încuviințată pentru reclamantă proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii N. A. și T. A., răspunsurile acestora fiind consemnate în declarațiile existente la filele 74 și 75 dosar.
În cauză, s-a dispus emiterea unei adrese către CLFF Malovăț pentru a CLFF Dr Tr S. pentru a se comunica situația juridică a terenului de 318 mp situații în Dr Tr S. . 87, dacă acesta face parte din domeniul public sau nu și către C.J.F.F. M. pentru a se comunica documentația care a stat la baza emiterii Ordinului Prefectului nr 272/F/din 15.12.2014, răspunsul la relațiile solicitate fiind înaintat la dosar (filele 49-70 dosar).
În baza art. 330 C. proc. civ, a fost încuviințată pentru reclamantă, proba cu expertiza tehnică judiciară specialitatea topografie și construcții civile, care să fie efectuată în coordonate stereografic 1970, a fost desemnat expert Biteș Ș., expertiza având drept obiective: să identifice terenul situat în Dr. Tr. S., . 87, să-l măsoare, schița terenului și identificarea pe schiță a locuințelor și dependințelor amplasate pe acesta, categoria de folosință, suprafață avută în posesie de către reclamantă, să se măsoare locuința deținută de reclamantă și să stabilească dacă terenul atribuit prin Ordinul Prefectului 272/15.12.2014 reprezintă terenul de sub locuința casei sau excede suprafața acestuia, suprafață liberă și să răspundă și la obiectivele propuse de părți care au legătura cu cauza, raportul de expertiză fiind înaintat la dosar (filele 84-96 dosar).
În considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, prin sentința civilă nr.2060/20.10.2015 Judecătoria D. T. S., a admis acțiunea, pentru următoarele considerente:
Prin cererea dedusă judecății, reclamanta, în contradictoriu cu pârâtele C. L. de F. F. D. T. S., C. Județeană de F. F. D. T. S., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dreptul de proprietate pentru suprafața de 318 mp teren intravilan curți construcții situată in Mun. D. T. S., . nr.87 cu vecini N= D. I. si NC 4856, S=. si N. I., E=NC 2688 si N. I. V=M. Ș., județul M.; să fie obligată pârâta, Instituția Prefectului - Județul M. la completarea Ordinului Prefectului nr.272/F/15.12.2014 pentru suprafața de 318 mp in Mun. D. T. S., . nr.87,cu vecinii: N=D. I. si NC 4856, S=. si N. I., E=NC 2688 si N. I. V=M. Ș. .
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3864 din 29.12.1976, părinții reclamantei, B. G. și C. au cumpărat de la fosta proprietară S. Nița, imobilul situat în Mun. D. T. S.,. nr.87 compus din construcție in suprafața zidita de 93,25 mp si terenul aferent de 318 mp care, potrivit art.30 din Legea nr.58/1974 a trecut in proprietatea statului.
Deoarece reclamanta nu deținea acte de proprietate pentru întreaga suprafață ce o avea în posesie, raportat la dispozițiile art.36 alin.6 din Legea nr. 18/1991, modificată și completată prin Legea nr.247/2005, a solicitat Primăriei Mun. D. T. S. întocmirea documentației necesare pentru emiterea Ordinului Prefectului.
Solicitarea reclamantei a fost admisă în parte în sensul că, Instituția Prefectului Județului M. i-a admis documentația numai pentru suprafața zidita de 93,25 mp (terenul de sub casa) din totalul de 318 mp situați in . nr.87, motivând că terenul aferent construcției în suprafața totală de 318 mp nu este menționat în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3864 din 29.12.1976 .
În acest sens, reclamantei i-a fost emis Ordinul Prefectului nr.272/F/15.12.2014prin care acesteia i-a fost atribuită în proprietate doar suprafața de 93,25 m.p. din totalul de 318 m.p.
Așa cum au declarat și martorii audiați în cauză la solicitarea reclamantei, autorii săi s-au aflat în posesia terenului încă din anul 1976 când au cumpărat imobilul în cauză, iar după decesul acestora, reclamanta în calitate de moștenitoare, a continuat posesia autorilor săi și stăpânește imobilul sub nume de proprietar, terenul nu a fost revendicat de către alte persoane și este liber.
Potrivit art. 52, pct. 1 din Legea 18/1991-republicată, comisia județeană este autoritate publica cu activitate administrativ-jurisdicționala și în această calitate intimata, în temeiul art. 58 din Legea 18/1991- republicată poate modifica, anula sau înlocui titlul de proprietate.
Potrivit art. 27 din Legea 18/1991 “ punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptățiți nu pot avea loc decât numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru maturatori, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței, amplasamentului stabilit si întocmirea documentelor constatatoare prealabile”, iar potrivit art. 33 din HG890/2005 “ delimitarea și parcelarea pe proprietari se fac pe baza hărților și planurilor de situație la zi din cadrul actualei unități administrativ-teritoriale”.
De asemenea conform disp. art. 36 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005, pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, comisia județeană emite titlurile de proprietate.
Potrivit dispozițiilor art. 5 lit. i din H.G. nr.890/2005, comisiile locale sunt obligate să pună în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptățite să primească terenul, să completeze fișele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia județeana a propunerilor făcute și să le înmâneze titlurile de proprietate, potrivit competentelor ce le revin, iar potrivit dispozițiilor art.6 lit. f din H.G. nr.890/2005, comisiile județene emit titlurile de proprietate pentru cererile validate.
Din raportul de expertiză întocmit de expert Biteș Ș., s-a reținut de instanță că, terenul în litigiu are suprafața de 352 m.p., este situat în intravilanul Mun. Dr. Tr. S., . nr. 87, este împrejmuit pe toate laturile și este folosit de reclamantă.
Terenul are categoria curți construcții și pe el sunt situate 2 construcții respectiv o locuință cu 3 camere, 2 holuri, baie și bucătărie și o anexă cu destinația de magazie.
S-a constatat că reclamanta are un drept de proprietate asupra suprafeței de 258,75 m.p. situată în intravilanul Municipiului D. T. S., ., nr.87, județul M. cu vecinii: N- D. I., NC 4856, S- . și N. I., E- NC 2688 și N. ion, V- M. Ș..
Cum la data cumpărării imobilului terenul a trecut în proprietatea statului în temeiul art. 30 din Decretul nr. 58/1974, acesta, raportat la prevederile art. 36 din Legea nr. 18/1991 rep. se atribuie proprietarilor actuali ai construcției, la cerere, prin Ordinul prefectului.
Față de cele mai sus reținute, instanța a obligat pârâta, Instituția Prefectului Județului M. să procedeze la completarea Ordinului prefectului nr. 272/F/15.12.2014 cu suprafața de 258,75 m.p., așa cum este mai sus individualizată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel intimata C. locală de fond funciar D. T. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că prin admiterea acțiunii, s-a produs o modificare a întinderii dreptului de proprietate recunoscut prin Ordinul Prefectului nr. 272/2014, ce nu a fost atacat în temeiul art. 53 și 54 din Legea nr. 18/1991, că nu sunt aplicabile textele de lege invocate –art. 36, art. 23 din Legea nr. 18/1991 și art. 8 din Decretul-Lege nr. 42/1990, întrucât autorii reclamantei au dobândit imobilul de la o persoană fizică, în baza unui contract de vânzare-cumpărare, neexistând dovezi că reclamanta a primit terenul ca lot în folosință, iar art. 23 din Legea nr. 18/1991,reglementează constituirea dreptului de proprietate pentru terenurile aferente casei de locuit, aflate la 1 ianuarie 1990 în proprietatea CAP-ului, în speță ,terenul fiind intravilan și în proprietatea statului până în anul 1989, în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974.
A mai susținut că art. 36 alin. 3 din legea fondului funciar, prevede expres faptul că în proprietatea deținătorilor locuințelor, doar terenurile atribuite în folosința, care au fost preluate de stat în condițiile art. 30 din Legea nr. 58/1974, textul nu se referă la folosința faptică a autorilor reclamantei, din probe nu rezultă existența unei decizii de atribuire în folosință, reclamanta nejustificând vreun drept cu privire la suprafața de 258,75 mp, iar obiectul contractului de vânzare-cumpărare l-a constituit casa, nu și terenul ,care avea suprafața d e300 mp ,nu 352 mp, cât s-a cerut prin precizarea de acțiune.
A susținut că soluția primei instanțe a fost greșită și cu privire al cheltuielile de judecată în sumă de 1100 lei, la care a fost obligată fără a se avea în vedere că este îngrădită la întocmirea referatului de specialitate de limitele impus de Legea nr. 18/1991, având competența de a analiza și dispune numai pe baza înscrisurilor depuse la dosar, respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr. 3864/1976, prin care aceasta a dobândit dreptul de proprietate numai asupra construcției.
A solicitat admiterea apelului ,casarea sentinței și respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că motivul de apel ce se referă la neatacarea Ordinului prefectului în conf. cu art. 53 și 54 din Legea nr. 18/1991, este o apărare nouă neinvocată la fond, că prin efectul legii a primit terenul în folosință, obiectul vânzării l-a făcut și terenul aferent construcției, nu numai terenul de sub casă,, prin Legea nr. 18/1991, dobânditorilor construcției ,li s-a recunoscut și dreptul de proprietate asupra terenului respectiv, iar cheltuielile de judecată trebuie suportate în întregime de apelantă, ,fiind în culpă prin întocmirea defectuoasă a referatului de specialitate apelând la o interpretare neunitară a legii.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate, în conformitate cu dispozițiile art.479 alin.1 cod procedură civilă, instanța apreciază că nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Conform contractului de vânzare –cumpărare din anul 1976, părinții reclamantei au dobândit în proprietate o casă în suprafață zidită de 93, 25 mp, menționându-se că terenul aferent a trecut în proprietatea statului ,conform art. 30 din legea nr. 58/1974.
A.. 3 al art. 30 din acest act normativ ,le recunoaște dobânditorilor construcției un drept de folosință asupra terenului aferent acesteia, pe toată durata construcției, susținerea apelantei privind lipsa unei decizii de atribuire în folosință a terenului aferent construcției, în temeiul Legii nr. 4/1973, fiind irelevantă.
După apariția Legii nr. 18/1991, legiuitorul a reglementat situația acestor terenuri, prin art. 36 alin. 3, stipulând că, titularii dreptului de folosință al terenului aferent construcției, au dobândit dreptul de proprietate asupra acestuia ,în condițiile art. 23 din legea fondului funciar, care la alin. 3 prevede că suprafețele de teren aferente, în cazul înstrăinării construcțiilor, sunt cele convenite de părți la data înstrăinării, dovedite prin orice mijloc de probă.
În speță, se constată că reclamanta a făcut dovada cu martorii audiați în cauză, vecini ai terenului din litigiu și expertiza topografică, că de la data cumpărării locuinței, a fost deținută întreaga suprafață de teren aferent, astfel cum a fost identificat de expert, respectiv 352 mp, având aceleași delimitări ca și cele deținute de vânzătoare, terenul fiind îngrădit pe toate laturile, deci,intenția părților din actul de înstrăinare a fost de a se tranzacționa cu privire la toată suprafața de teren cuprinsă între învecinările stipulate în contract.
Nu poate fi reținută susținerea apelantei că s-a vândut numai suprafața de 300 mp, dobândită de vânzătoare prin contractul încheiat în anul 1960, întrucât aceasta nu apare ca vecin pe una din laturile terenului ,pe de o parte, iar pe de altă parte, pentru diferența de teren constatată de expert, nu există nici o dovadă că vânzătoarea și-ar fi manifestat intenția de a se comporta ca proprietar.
Prin urmare, reclamanta este îndreptățită la constituirea dreptului de proprietate asupra întregii suprafețe de teren aferentă gospodăriei sale, prin efectul legii, nu numai a terenului de sub construcția-casă de locuit, prima instanță apreciind în mod corect, pe baza probatoriului administrat în cauză, că sunt incidente în acest sens disp. art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 rap. la art. 23 din lege, astfel că ,susținerile apelantei că aceste texte de lege nu sunt aplicabile în speță, nu pot fi reținute.
Cum motivul de apel ce vizează necontestarea Ordinului Prefectului emis pentru 93,25mp, în condițiile art. 53 și 54 din Legea nr. 18/1991, reprezintă un motiv nou, pe care apelanta nu l-a invocat în apărare la prima instanță, în conf. cu disp. art. 478 alin. 2 c. pr. civ. nu va fi examinat.
Nici motivul de apel ce vizează cheltuielile de judecată ,nu este întemeiat, apelanta fiind obligată la plata sumei de 1100 lei, suportată de reclamantă cu acest titlu, la fond, întrucât prima instanță a avut în vedere criteriul prevăzut de art. 453 c. pr. civ. ,respectiv culpa procesuală.
Pentru considerentele expuse, în conf. cu art. 480 alin. 1 c. pr. civ. ,urmează a respinge apelul și a păstra hotărârea, urmând a fi obligată apelanta la plata sumei de 400 lei ,către intimata –reclamantă ,cu titlu de cheltuieli de judecată ( onorariu de avocat ) din apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de apelanta-pârâtă C. L. De F. F. D. T. S. cu sediul în D. T. S., .. 2, județul M. împotriva sentinței civile nr.2060/20.10.2015 pronunțată de Judecătoria D. T. S. în contradictoriu cu intimata-reclamantă Ș. B. V. CNP_, cu domiciliul în D. T. S., .. 87, județul M. și intimata pârâtă C. Județeană De F. F. D. T. S. cu sediul în D. T. S., .. 2, județul M., având ca obiect fond funciar.
Obligă apelanta-pârâtă C. locală de fond funciar D. T. S. la plata către intimata-reclamantă a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Februarie 2016.
Președinte, V. R. | Judecător, F. M. | |
Grefier, M. B. |
Redactat F.M/10.02.2016.
tehnoredactat M.B., Ex.3/ pag.
jud.fond G. A.-M.
Cod operator 2626
| ← Anulare act. Sentința nr. 2707/2016. Tribunalul MEHEDINŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 24/2016. Tribunalul... → |
|---|
